Ministerul Educației Naționale și Cercetării

Științifice
Universitatea “Aurel Vlaicu” din Arad
Facultatea de Științe Umaniste și Sociale
Administrație Publică în Context European

Disciplina: Administrația publică în statele membre ale Uniunii

Europene

REFERAT
Administraţia publicǎ localǎ din Polonia

Administraţia publicǎ localǎ din Polonia

 Introducere.
Conceptul de administraţie publică poate fi abordat din mai multe perspective, ȋnsǎ în
esenţǎ, acesta constituie ȋn cadrul unei societǎţi, un instrument al statului indispensabil în
atingerea unor deziderate, în fapt de aducere la ȋndeplinire a unor valori politice stabilite prin acte
juridice, în scopul satisfacerii interesului general, prin acţiunea puterii publice1.
În cele mai multe cazuri, în statele democratice caracterizate de un sistem public
descentralizat, structurile şi autorităţile administraţiei locale sunt cele care se ocupă de treburile
comunităţii şi implicit de satisfacerea interesului general prin prestarea de servicii publice.
Un astfel de stat este şi Polonia, unde administraţia publică locală este un instrument de
bază în procesul descentralizării statului şi coloana vertebrală a instaurării societăţii civile, având
la bazǎ două principii: primul – de subsidiaritate şi suport financiar adecvat, care este alocat de
administraţia de stat, al doilea se referă la delegarea competenţelor între nivelurile administraţiei
publice locale. 2 Rolul crescut al administraţiei locale a permis o dezvoltare socialǎ şi economicǎ
accentuatǎ ȋn Polonia, fapt reflectat şi ȋn capacitatea de absorbţie a fondurilor europene, ȋn
proporţie de 100%, utilizate ȋn folosul comunitǎţilor locale.

Scurt istoric al reformei administrative ȋn Polonia

În Polonia, dezvoltarea societăţii civile şi a comportamentului democratic, precum şi

creşterea activităţilor economice nu ar fi fost posibile fără reforma administrativă şi procesul de
descentralizare, realizate în două etape, în termen de zece ani: 1989-1999.
Înainte de 1989 funcţionau două niveluri ale administraţiei publice, regiunea centrală şi
cea locală, dar ambele au fost controlate de către stat. Sistemul a fost extrem de centralizat şi nu
atât de eficient pentru reprezentanţii locali şi regionali.
Procesul descentralizării a fost iniţiat în Polonia începând din 1990 cu restabilirea
autonomiei locale şi organizarea primelor alegeri municipale. Reforma din anul 1990 nu a
schimbat organizarea teritorială a ţării, dar a oferit puterea administrativă locală comunelor
(gmina) – unităţi teritoriale de bază cu un număr mediu de locuitori, de aproximativ 7000 de
persoane. Scopul creării gminelor nu a fost doar de divizare a teritoriului administrativ, dar şi de
dezvoltare a comunelor capabile să îşi soluţioneze problemele locale. Comunele îşi aveau
propriile sarcini, proprietatea şi resursele financiare (cca 15% din totalul PIB), au obţinut un
1
C.C. Manda, Drept administrativ comparat. Controlul administrativ în spaţiul juridic european, Ed. Lumina Lex,
Bucureşti, 2005, p. 13.
2
L.Coman-Kund, Administraţia publicǎ ȋn ţǎrile membre ale Uniunii Europene, Curs Universitar,2011, p.6

2
sistem de alegeri libere şi protecţie legală în raport cu administraţia centrală. Era de aşteptat ca
recent introdusele unităţi de auto-guvernare teritorială să reducă birocraţia şi costurile
administraţiei publice.3 Controlul statului asupra rezultatelor exercitării sarcinilor comunelor a fost
limitat doar la aspecte legale.
Chiar şi aşa, sistemul polonez administrativ era încă dominat de centralism din punct de
vedere birocratic. Existenţa a 49 de judeţe a creat o birocraţie excesivă, care a făcut administraţia
publică să fie extrem de costisitoare.
A doua rundă a reformei unităţilor de auto-guvernare teritorială din Polonia a intrat în
vigoare în ianuarie 1999, atunci când au fost create alte două niveluri: districtele sau judeţele
(powiat) şi regiunile sau voievodatele (województwo). Între ele nu există subordonare, comuna
nu este subordonată districtului sau voievodatului şi în mod similar districtul nu este dependent
de voievodat. Comunele şi districtele sunt unităţi ale administraţiei publice locale şi regiunile
sunt unităţi de guvernare regională, responsabile de executarea politicii regionale.
Conform principiului subsidiarităţii, reforma a vizat creşterea competenţelor
colectivităţilor locale pentru a răspunde cât mai eficace nevoilor cetăţenilor. De altfel, fondurile
structurale europene nu pot fi absorbite decât de colectivităţile teritoriale, chiar dacă distribuirea
fondurilor se face prin intermediul autorităţilor centrale.

Structura administraţiei pulice locale din Polonia. Principalele caracteristici

Conform Constituţiei, Polonia este o republică parlamentară, care se bazează pe principiul
separării puterilor în stat. Parlamentul este organul legislativ central al puterii de stat; acesta este
format din două camere: Seim (camera inferioară), cu 460 de membri, şi Senatul (camera
superioară), cu 100 de membri.4
Puterea executivă este reprezentată de Preşedinte şi Consiliul Miniştrilor. Preşedintele este
reprezentantul suprem al statului în relaţiile interne şi externe, este comandantul suprem al
forţelor armate, garantează inviolabilitatea şi indivizibilitatea teritoriului ţării şi respectarea
Constituţiei. Consiliul Miniştrilor este organul central executiv al puterii de stat şi este compus
din prim-ministru, vicepremieri, miniştri şi şefii comitetelor.5
Actualmente în Polonia sunt 16 voievodate, 314 judeţe, 65 oraşe cu statut de judeţ şi 2478
de comune. Aşa cum am menţionat, autonomia este un important element al funcţionării
administraţiei publice locale în Polonia.
3
Descentralizare şi autonomie localǎ. Modele europene pentru Republica Moldova, Ed. Epigraf, Chişinǎu,2012, p.8
4
Ibidem,p.9
5
Idem

3
 Comunele şi judeţele nu se supun voievodatelor. Unica dependenţă care poate să apară
ţine de delegarea competenţelor, conform legislaţiei în vigoare. Aceasta, în mare măsură, prevede
transmiterea competenţelor puterii executive către unităţile administraţiei publice locale.
Delegarea competenţelor către administraţia publicǎ localǎ se bazează pe principiul de
subsidiaritate a statului şi este reglementată de Legea privind stabilirea sarcinilor şi
competenţelor între administraţia comunei şi organele puterii centrale. Cu alte cuvinte, poziţia de
bază îi aparţine comunei, pentru că este cea mai apropiată de locuitori, funcţionează pentru ei şi
sub controlul lor direct.6
Comuna constituie o unitate autoadministrativ-teritorială ȋn baza Legii cu privire la
administraţia publicǎ localǎ. Fiind unitatea de bază a administraţiei publice locale, exercită ȋn
nume propriu şi ȋn propria răspundere o parte importantă a competenţelor publice. Acest fapt
necesită ca unitatea teritorială să fie persoană juridică. Respectivele competenţe pot fi proprii sau
delegate de alte organe ale administraţiei publice. Competenţele proprii ţin de satisfacerea
necesităţilor ȋntregii comunităţi, iar competenţele delegate sunt cele cu caracter naţional.
Judeţul, asemeni comunei constituie o unitate autoadministrativ-teritorială, compusă din
locuitorii judeţului. În cadrul legii menţionate, judeţul exercită competenţele publice de tip
general ȋn nume propriu şi sub propria răspundere. În afara competenţelor proprii, judeţul
exercită, de asemenea, competenţele delegate ȋn domeniul administraţiei de stat, adoptă hotărâri
prin vot direct ȋn alegeri, referendum sau prin intermediul organelor teritoriale competente.
Treburile publice gestionate de autorităţile judeţene sunt cu caracter general (servicii şi
inspecţii- poliţia, pompierii), spitale, învăţământul mediu, instituţii de cultură etc. Practic,
autonomia poviat-ului (judeţului) este responsabilă de problemele locale care nu le pot reveni
gminelor.7
Există două tipuri de powiate(judeţe):
- powiatele „teritoriale”, adică powiatele proprii, care cuprind cel puţin trei comune;
- municipiile, powiatele „orăşeneşti” sau oraşele cu statutul de powiat – o comună urbană
care realizează atât funcţiile sale proprii, cât şi funcţiile powiatului.
Voievodatul constituie cea mai mare unitate administrativ-teritorială a ţării. Datorită
mărimii sale, voievodatul exercită competenţe publice cu caracter regional, ce nu sunt rezervate
altor nivele din administraţia publicǎ localǎ.

Metode de succes ȋn guvernǎmântul local din Polonia, Chişinǎu,2007 ,p.16

6

Descentralizare şi autonomie localǎ. Modele europene pentru Republica Moldova, Ed Epigraf, Chişinǎu,2012, p.15
7

4
 Voievodatele poloneze au autonomie normativǎ, putând emite reguli proprii ȋn privinţa
funcţionǎrii sistemelor pe care le administreazǎ (de exemplu, pot impune programa şcolarǎ
proprie). De exemplu, o astfel de libertate este puţin probabilǎ ȋn România, ȋn condiţiile unei
culturi a statului unitar şi a relaţiei tensionate cu Harghita şi Covasna.
Structura voievodală este duală:8
- Voievodatul este cea mai mare unitate administrativ-teritorială, mareșalul
(conducătorul acestuia) și consiliul voievodal alegându-se prin vot pe liste.
- Voievodatul funcționează și ca delegație administrativă a unității centrale din
Varșovia, având un voievod, care reprezintă guvernul în provincie.
Voievodul este numit de guvern, pe baza unei decizii politice. De obicei, este membru de
partid. Voievodul nu are drept de veto și nu poate controla ori bloca deciziile luate de mareșal sau
de consiliul voievodal. Acestea pot fi contestate ori anulate doar în justiție.Și mareșalul este
politician, dar este ales de către politicienii consiliului voievodal. Mareșalul este responsabil cu
infrastructura, politica socială și culturală, precum și cu implementarea și coordonarea
programelor de dezvoltare pe baza fondurilor europene.
Competenţele regiunilor acoperă pe cele ale comunelor şi în parte pe cele ale powiat-
urilor. Politic autonome, financiar susţinute de numeroasele programe de ajutor şi de cooperare,
regiunile au un impact foarte puternic asupra politicii locale mai ales datorită importantului buget
de care dispun, dar şi pentru că ele apar ca actorul privilegiat în domeniul cooperării
internaţionale. Ele sunt principalul gestionar al tuturor formelor de programe şi primul partener
pentru potenţialii investitori.
Practic, polonezii au suprapus proiectul de regionalizare direct pe cerinţele Uniunii
Europene. Au negociat programe operaţionale pentru fiecare dintre cele 16 regiuni, care au
puterea de a negocia direct cu Comisia Europeanǎ. În prezent, în Polonia, voievodatele sunt
responsabile pentru derularea programelor de dezvoltare cu ajutorul fondurilor structurale de la
Uniunea Europeană.9
Aşa cum am precizat, ȋn ciuda divizǎrii administrative, Polonia este o țară unitară,
voievodatele sunt autonome însă nu constituie o federație. De fapt, cea mai importantă unitate a
administrației locale rǎmâne comuna, aceasta având cele mai multe obligații și, proporțional, și

8
http://www.gazetanord-vest.ro/2013/05/reforma-administrativ-teritoriala-in-polonia-cauze-si-efecte/
9
http://www.business24.ro/administratie/administratia-publica/regionalizarea-dupa-model-polonez-impune-
reformarea-totala-sistemului-fondurilor-ue-1526927

5
bugetul cel mai mare, alcătuit din veniturile proprii, obținute din taxe, și subvențiile de la bugetul
de stat,10 buget folosit pentru rezolvarea problemelor colectivitǎţilor locale.
În concluzie, putem spune cǎ procesul de descentralizare în Polonia este exemplul unui
efort de succes al statului. Reforma a facilitat buna funcţionare a democraţiei şi a economiei
poloneze şi a ajutat ţara în procesul de integrare europeană. Efectele procesului de descentralizare
au dus la o gestionare eficientă a administraţiei publice, care acţionează la diferite niveluri,
precum şi la îmbunătăţirea cooperării şi a concurenţei între diferitele nivele de administraţie.

Bibliografie
10
http://www.gazetanord-vest.ro/2013/05/reforma-administrativ-teritoriala-in-polonia-cauze-si-efecte/

6
1. C.C. Manda, Drept administrativ comparat. Controlul administrativ în spaţiul juridic
european, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2005
2. L.Coman-Kund, Administraţia publicǎ ȋn ţǎrile membre ale Uniunii Europene, Curs
Universitar,2011
3. Descentralizare şi autonomie localǎ. Modele europene pentru Republica Moldova, Ed.
Epigraf,Chişinǎu,2012 ȋn
http://www.soros.md/files/publications/documents/Descentralizare%20si%20Autonomie
%20Locala_brosura.pdf
4. Metode de succes ȋn guvernǎmântul local din Polonia, Chişinǎu,2007 ȋn
www.viitorul.org
www.gazetanord-vest.ro
www.business24.ro