ORGANIZAREA CONTROLULUI

ECONOMICO-FINANCIAR ÎN REPUBLICA
MOLDOVA

Control financiar - Iulia CĂPRIAN, dr.conf.univ.

Planul temei:

1 Principii ale organizării controlului

2 Structura organizatorică a controlului economico-financiar
2.1 Controlul de Stat
2.2 Controlul propriu
2.3 Controlul independent (auditing)
2.3 Controlul obștesc
2.5 Controlul cetățenesc
1. Principii ale organizării
controlului
 Cele mai importante principii ale organizării funcționării controlului economic-financiar sunt:

1. Principiul prevederii și organizării activităților economice sociale.

Potrivit acestui principiu, activităţile economice pot face obiectul unor
acţiuni de control numai în măsura în care sunt mai întîi bine organizate
și planificate, avînd stabilite anticipat, atît din punct de vedere al
volumului şi structurii, cît şi sub aspect calitativ, modalităţile sau
parametrii desfăşurării lor.
2. Principiul adaptabilității controlului la structurile organizatorice și
funcționale al unităților sau activităților controlate. Controlul
economic, financiar şi gestionar are în toate cazurile un obiect bine
precizat, exercitându-se în cadrul ori asupra unor unităţi, sectoare sau
compartimente determinate şi urmărind obiective ori avînd sarcini foarte
precise. In aceste condiţii, este necesar ca formele şi metodele de
control să fie suficient de suple sau de elastice, pentru a se adapta cu
uşurinţă la specificul activităţilor controlate, la structurile lor de
organizare şi desfăşurare. In caz contrar, rigiditatea controlului sau
utilizarea unor metode stereotipe nu vor putea asigura eficienţa
scontată
3. Principiul apropierii controlului de locurile unde se iau deciziile și
unde se concretizează răspunderile pentru administrarea
patrimoniului. Aplicarea unui asemenea principiu urmăreşte, în
principal, înlăturarea verigilor intermediare şi inutile din munca de
control.
4. Principiul autonomiei, competenței și autorității controlului. Pentru a desfăşura o muncă cu adevărat
eficientă, organele de control trebuie să fie relativ independente faţă de unitatea sau activitatea controlată, astfel
încît să poată acţiona nestingherit în virtutea sarcinilor şi atribuţiilor pe care le au.
◦ Principiul autonomiei, competenţei si autorităţii controlului trebuie să răspundă la mai
multe cerinţe, dintre care:
◦ a)      organizarea controlului să fie astfel făcută încît să dea posibilitatea ca cine conduce să şi
controleze. Această, cerinţă presupune ca fiecare structură organizatorică să poată dispune de
propriile organe pentru urmărirea obiectivelor stabilite, în mod permanent şi sistematic, cu scopul
de a obţine informaţii asupra propriilor rezultate şi corectarea eventualelor deficienţe;
◦ b)      autonomia controlului  îşi găseşte expresia în organizarea propriu-zisă a acestuia, în
interdependenţă absolută de structurile verificate. Pentru a desfăşura o muncă cu adevărat
eficientă, organele de control trebuie să fie independente faţă de unitatea sau activitatea
controlată, astfel încît să poată acţiona nestingherit în virtutea sarcinilor şi atribuţiilor pe care le
au. Excluzînd raporturile de subordonare directă, autonomia implică într-o măsură mai mare
responsabilitatea organelor de control pentru calitatea verificărilor efectuate.
◦ c)      competenţa profesională este asigurată prin nivelul de pregătire, volumul de cunoştinţe sau
perceperea organului de control, la care se adaugă unele calităţi personale dobîndite prin
experienţă, reprezentate prin capacitatea de analiză şi sinteză, putere de selecţie, spirit de
orientare, forţa de a pătrunde în intimitatea unor probleme complexe şi de a sesiza aspectele lor
esenţiale, receptivitate faţă de nou etc.
Principiile ce stau la baza organizării controlului economic, financiar şi gestionar nu au un caracter
limitativ şi nici o structură imuabilă. Pot fi formulate şi alte principii, după cum unele dintre ele pot
primi alte interpretări. În orice caz, organizarea controlului economic, financiar şi gestionar nu
poate face abstracţie de :
1. principiile generale ale conducerii societăţii
◦ a. principiul democratizării vieţii economico-sociale;
◦ b. principiul cooperării în muncă şi al răspunderii personale;
◦ c. principiul diviziunii muncii şi al specializării organelor de control.
2. principii secundare
a. Principiul integrării controlului financiar în structura organizatorică şi de conducere a economiei
naţionale
b. Principiul controlului extern
c. Principiul specializării controlului
2. Structura organizatorică a controlului economic-financiar
Sistemul de control economic - financiar în Republica
Moldova este organizat şi structurat și acționează în mod
unitar cuprizînd următoarea structură:
controlul de stat
controlul propriu
controlul independent
controlul obștesc
controlul cetățenesc
 2.1Controlul financiar de
stat
Controlul financiar de stat cuprinde în sfera sa administrarea
şi utilizarea mijloacelor financiare publice, precum şi
respectarea reglementărilor financiar-contabile în activitatea
desfăşurată de către agenţii economici în legătură cu
îndeplinirea obligaţiilor acestora faţă de stat.

Controlul financiar al statului are ca obiective:

* Administrarea şi utilizarea fondurilor acordate de la buget pentru cheltuieli de funcţionare şi întreţinere a
organelor centrale şi locale ale administraţiei de stat şi unităţilor finanţate de la buget;
*Utilizarea fondurilor acordate de stat pentru realizarea de investiţii de interes general, subvenţionarea unor
activităţi şi produse şi pentru alte destinaţii prevăzute de lege;
* Folosirea mijloacelor şi a fondurilor din dotare şi respectarea reglementărilor financiar-contabile în activitatea
regiilor autonome şi a societăţilor comerciale cu capital de stat;
În Republica Moldova, controlul de stat asupra activităţilor economico-sociale la toate nivelurile se exercită
de către:
1. Parlamentul Republicii Moldova;
2. Guvernul Republicii Moldova;
3. Curtea de Conturi;
4. Ministerul Finanţelor:
 Inspecția financiară;
 Inspectoratele fiscale;
 Departamentul vamal;
5. Banca Naţională;
6. Inspecţii şi inspectorate speciale.
 1.Controlul Parlamentar ca organ
suprem legislativ exercită controlul concomitent cu
atribuțiile legislative cu acazia dezbaterii și agravării
legilor corespunzătoare despre bugetul de stat și legile
cu conținut economic. O seamă de atribuție de control
sunt atribuite prin comisiile parlamentare sau prin
activitate periodică și aprobată de Parlament. Cît privește formele și mijloacele specifice prin care se exercită
controlul Parlamentar acestea pot fi sistematizate astfel:

a) Controlul exercitat prin dări de seamă, mesaje, rapoarte,

programme prezentate parlamentului.
b) Controlul exercitat prin comisiile parlamentare
c) Controlul exercitat prin întrebări și interpelări
d) Dreptul deputaților de a cere și obține informațiile necesare
e) Controlul exercitat prin rezolvarea petițiilor cetățenilor
f) Controlul exercitat prin avocatul poporului
2.Controlul exercitat de Guvern este în esenţa lui un control
administrativ, derivînd din sarcinile complexe şi variate ce revin puterii
executive. Acest control este mai cuprinzător şi mai analitic decît controlul
parlamentar şi are un caracter atît preventiv cît şi ulterior. El vizează
întreaga activitate economică şi financiară a sectorului public al economiei
(regii autonome, societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, instituţii
publice), precum şi raporturile agenţilor economici privaţi cu societatea şi
cu bugetul statului.
Guvernul:
* coordonează şi controlează activitatea organelor
administraţiei publice antrenate în implementarea
politicii de cadre şi în crearea sistemului continuu Unui control riguros din partea Guvernului sunt supuse
de instruire a cadrelor; proiectele de legi în domeniul finanţelor, creditelor şi circulaţiei
* organizează controlul asupra executării legilor banilor, proiectele de legi cu privire la bugetul de stat al RM şi
şi altor acte normative de către ministere şi alte executarea lor. Guvernul RM, promovând politica statului în
autorităţi administrative centrale, de către organele domeniul preţurilor şi sistemului de preţuri, politicii vamale şi
şi instituţiile cu funcţii publice din subordine care financiare, concomitent efectuează controlul în aceste domenii.
îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul Republicii
Moldova;
 3.Controlul efectuat de Curtea de Conturi. Înfiinţarea Curţii de
Conturi din 1995 este determinată de principiile democratice ale organizării şi
funcţionării statului. Populaţia trebuie să cunoască din sursă independentă şi
competentă dacă impozitele plătite şi averea publică sunt administrate eficient
conform legii.

Curtea de Conturi prezintă Parlamentului:
1. Către 15 martie, raportul financiar de executare a
bugetului propriu din exercițiul bugetar expirat;
2. Către 15 iulie, raportul asupra administrării și
întrebuințării resurselor financiare publice și a
patrimoniului public, care se examinează în
ședința plenară a Parlamentului.
Principiul independenței Curții de Conturi constă în:
 Independența membrilor săi
 Numirea acestora de către Parlament, iar a judecătorilor-
financiari de către Președintele Republicii Moldova
 Inițierea acțiunilor de control din oficiu
 Buget propriu
 Stabilirea salariului propriu prin lege special
 Autonomie în recrutarea personalului de control
 Acces neîngrădit la informațiile necesare atribuțiilor sale
 Constituția stabilește obiectivele fundamentale de control ale Curții de Conturi.Prin legea organică sunt stabilite
următoarele obiective generale ale activității Curții de Conturi și anume:
 Evaluarea regularității, legalității, conformității,economicității, eficienții gestionării resurselor financiare publice și a
patrimoniului public;
 Promovarea standardelor recunoscute international, privind transparența și responsabilitatea în domeniul finanțelor
publice;
 Asigurarea transparenței prin informarea autorităților publice și societății despre planurile strategice și anuale, despre
constatări și recomandări;
 Certificarea personalului cu atribuții de audit public.

Activitatatea Curții de Conturi se bazează pe următoarele

principii fundamentale:
a) Legitate
b) Obiectivitate
c) Independență
d) Transparență
Curtea de Conturi, la realizarea acțiunilor de audit, decide autonom asupra tipului de audit.
Auditul public extern se efectuează în conformitate cu legislația Republicii Moldova, cu actele
interne, cu standardete proprii de audit adoptate pe baza standardelor internaționale de
audit(INTOSAI).
Auditul public extern se exercită în 3 etape:
1. Etapa de planificare, care prevede organizarea acțiunilor de audit într-un domeniu bine
determinat și într-un mod cît mai rațional și oportun în conformitate cu actele interne
2. Etapa aplicării procedurilor de audit, care reprezintă activitatea nemijlocită de efectuare a
auditului prin evaluarea rezultatelor procedurilor de audit aplicate și prin cumularea
probelor de audit necesare exprimării opiniei de audit sau întocmirii raportului de audit.
3. Etapa de raportare- etapa finală a efectuării auditului public, care are ca scop formularea în
scris a unor concluzii asupra situațiilor financiare ale entității audiate în funcție de tip
auditul public se finalizează cu întocmirea unui raport de audit în conformitate cu
standardele de audit.
 Centrul Național Anticorupție (abreviat CNA; pînă la 1 octombrie 2012 numit Centrul pentru Combaterea
Crimelor Economice și Corupției) este un organ de ocrotire a normelor de drept, specializat în contractarea infracțiunilor
economico-financiare și fiscale, precum și a corupției, și activează în conformitate cu Legea cu privire la CNA nr.1104-XV
din 06.06.2002.
Centrul își desfășoară activitatea pe principiile:
a) Legalității;
b) Independenței;
c) Imparțialității;
d) Aplicării prioritare a metodelor de prevenire a corupției față
de cele de combatere;
e) Respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale
omului;
f) Oportunității;
g) Îmbinării metodelor și mijloacelor publice și secrete de
activitate;
h) Îmbinării conducerii unipersonale și colegiale;
i) Colaborării cu alte autorități publice, cu organizații obștești
și cu cetățeni;
 În atribuțiile Centrului intră:
 Preîntîmpinarea, depistarea, cercetarea și curmarea
contravențiilor și infracțiunilor economico-financare și
fiscale;
 Împiedicarea corupției și protecționalismului;
 Împiedicarea legalizării bunurilor și spălării banilor obținuți
ilicit;
 Asigurarea desfășurării evaluării riscurilor de corupție în
cadrul autorităților și instituțiilor publice prin instruire și
consultare, monitorizare și analiză a datelor referitoare la
evaluarea riscurilor de corupție, precum și coordonarea
elaborării și executării planurilor de integritate.

În dependență de volumul de lucru și perioada supusă reviziei, conducerea Centrului sau a subdiviziunilor teritoriale va
stabili termenul pentru desfășurarea reviziilor, ca regulă- 15 zile, iar pentru întreprinderile mari – o lună. Termenul
maxim de efectuare a reviziei nu poate fi mai mare de două luni.
4.Ministerul Finanţelor, în conformitate cu regulamentul despre acest minister aprobat prin Hotărîrea Guvernului
RM nr. 93 din 19 februarie 1991, este un organ economico-financiar central al RM care efectuează dirijarea generală a
finanţelor publice, aplică în practică politica unică în domeniul finanţelor privind îndeplinirea angajamentelor financiare
faţă de stat, respectarea regimului de economie, asigurarea integrităţii patrimoniului statului din partea asociaţilor,
întreprinderilor şi organizaţiilor, efectuarea controlului executării bugetului de stat republican.

În domeniul controlului şi inspecţiei financiare, Ministerul

Finanţelor:
*efectuează controlul asupra respectării modului stabilit de
a ţine evidenţa contabilă şi întocmirii dărilor de seamă
privind exercitarea bugetului;
*asigură controlul asupra organizării juste a evidenţei şi
gestiunii contabile cu privire la exercitarea bugetelor locale
de toate nivelurile;
Ministerul Finanţelor efectuează controlul economico-financiar
prin intermediul organelor subordonate lui:
a. Inspecţiei financiare;
b. Serviciului Fiscal de Stat;
c. Serviciului Vamal al Republicii Moldova.
d. Garda financiară
a)Inspecţia financiară îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu Constituţia Republicii Moldova, cu actele
legislative, hotărîrile Parlamentului, decretele Preşedintelui Republicii Moldova, ordonanţele, hotărîrile şi dispoziţiile
Guvernului şi alte acte normative, în temeiul art.13 din Legea 847-XIII din 24 mai 1996 privind sistemul bugetar şi procesul
bugetar.
Funcţiile de bază ale Inspecţiei financiare sînt: Inspectarea (controlul) financiar se desfăşoară după
următoarea procedură:
a) inspectarea financiară a operaţiunilor şi a
tranzacţiilor privind respectarea cadrului normativ a) conform programului de activitate elaborat pe tematici
ce reglementează utilizarea resurselor bugetului propuse de autorităţile publice şi incluse în baza evaluării
public naţional, a granturilor şi a mijloacelor riscurilor, coordonate cu Ministerul Finanţelor;
oferite autorităţilor publice centrale şi locale de
către donatorii interni şi externi, a procedurilor de b) la solicitarea Aparatului Preşedintelui Republicii
achiziție publică, a respectării disciplinei preţurilor Moldova, Parlamentului, Guvernului, Curţii de Conturi şi
şi tarifelor reglementate de stat, a activităţii Ministerului Finanţelor;
economico-financiare a entităţii privind
gestionarea conformă a activelor materiale şi c) la solicitarea organelor de drept;
nemateriale şi a mijloacelor financiare, a raportării d) în baza solicitărilor, petiţiilor şi informaţiilor, inclusiv
datoriei publice. parvenite de la autorităţile publice centrale şi locale,
b) detectarea prejudiciilor/iregularităţilor la entităţile privind încălcarea disciplinei financiare în activitatea
supuse inspectării (controlului) financiare. entităţilor mai sus.
În cadrul exercitării funcţiilor sale, Inspecţia financiară are următoarele atribuţii de control:
a) efectuează inspectări (controale) financiare;
b) efectuează controale de contrapunere la alte entităţi, indiferent de forma de proprietate şi genul de activitate, care au
raporturi economico-financiare cu entităţile supuse inspectării (controlului) financiare, precum şi la antreprenori şi
subantreprenori, care au acordat (livrat) servicii (mărfuri), au executat lucrări pentru acestea;
c) organizează, după caz, inspectări (controale) repetate şi suplimentare, inclusiv în cazurile de dezacorduri şi contestări
înaintate de către entităţile supuse inspectării (controlului) financiare;
f) întocmeşte şi prezintă informaţii privind rezultatele activităţii de inspectare (control) financiară Ministerului Finanţelor şi
organelor interesate;
g) adoptă hotărîri şi decizii privind aplicarea sancţiunilor pecuniare, precum şi decizii de reeşalonare a sancţiunilor aplicate;
b) Controlul fiscal – ansamblul activităților care au drept
scop verificarea sincerității declarațiilor, precum și verificarea
corectitudinii calculării și achitarea în termenele legale a
impozitelor, taxelor și altor vărsăminte obligatorii în bugetul de
stat, bugetele locale și fondurile speciale ale statului, denumite
în general obligații fiscale.
Controlul fiscal este exercitat de organul fiscal şi/sau de un alt
organ cu atribuţii de administrare fiscală, în limitele
competenţei acestuia, la faţa locului şi/sau la oficiul acestora.
Necesitatea exercitării controlului fiscal derivă din următoarele
motive principale:
· asigurarea respectării legislației fiscale în vigoare;
· din considerente de justiție și echitate socială, astfel încît
contribuabilii să participe în mod echitabil la colectarea
veniturilor la bugetul de stat;
· din considerente economice, în scopul asigurării unei
concurențe loiale între agenții economici.
Controlul fiscal cameral se efectuează de către funcţionarii fiscali sau
persoanele cu funcţie de răspundere ale altor organe cu atribuţii de
administrare fiscală conform obligaţiilor de serviciu, fără adoptarea unei
decizii scrise asupra obiectivului vizat. Controlul în cauză urmează a fi
efectuat în termen de cel mult 3 luni din ziua prezentării de către contribuabil
a dării de seamă fiscale, a unui alt document prevăzut de legislaţia fiscală,
dacă aceasta din urmă nu prevede altfel.

Controlul fiscal la faţa locului are drept scop verificarea respectării

legislaţiei fiscale de contribuabil sau de o altă persoană supusă
controlului, care se efectuează la locurile aflării acestora de către
funcţionarii fiscali sau de persoane cu funcţie de răspundere ale altor
organe cu atribuţii de administrare fiscală. Controlul fiscal la faţa
locului are drept scop verificarea respectării legislaţiei fiscale de
contribuabil sau de o altă persoană supusă controlului, care se
efectuează la locurile aflării acestora de către funcţionarii fiscali sau de
persoane cu funcţie de răspundere ale altor organe cu atribuţii de
administrare fiscală. Durata unui control fiscal la faţa locului nu trebuie
să depăşească două luni calendaristice.
Controlul fiscal la faţa locului şi/sau la oficiul organului, poate fi organizat şi efectuat prin următoarele metode şi
operaţiuni:

a) verificarea faptică se aplică în cazul controlului fiscal la faţa locului şi constă în observarea directă a
obiectelor, proceselor şi fenomenelor, în cercetarea şi analiza activităţii contribuabilului; are sarcina de a constata
situaţiile care nu sînt reflectate sau care nu rezultă din documente.
b) Verificarea documentară se aplică atît în cazul controlului fiscal cameral, cît şi al celui la faţa locului şi
constă în confruntarea dărilor de seamă fiscale, documentelor de evidenţă şi altei informaţii prezentate de
contribuabil cu documentele şi cu informaţiile referitoare la acesta de care dispune organul care exercită controlul
fiscal.
c) Verificarea totală se aplică în cazul controlului fiscal la faţa locului asupra tuturor actelor şi operaţiunilor de
determinare a obiectelor (bazei) impozabile şi de stingere a obligaţiilor fiscale în perioada de după ultimul control
fiscal. erificarea totală este una documentară şi, în acelaşi timp, faptică a modului în care contribuabilul execută
legislaţia fiscală.
d) Verificarea parţială se aplică atît în cazul controlului fiscal cameral, cît şi al celui la faţa locului şi constă în
controlul asupra stingerii unor anumite tipuri de obligaţii fiscale, asupra executării unor alte obligaţii prevăzute de
legislaţia fiscală dintr-o anumită perioadă, verificîndu-se, în total sau în parte, documentele sau activitatea
contribuabilului.
e) Verificarea tematică se aplică atît în cazul controlului fiscal cameral, cît şi al celui la faţa locului şi constă în
controlul asupra stingerii unui anumit tip de obligaţie fiscală sau asupra executării unei alte obligaţii prevăzute de
legislaţia fiscală, verificîndu-se documentele sau activitatea contribuabilului.
f) Verificarea operativă se aplică în cazul controlului fiscal la faţa locului, observîndu-se procesele economice şi
financiare, actele şi operaţiunile aferente, pentru a constata autenticitatea lor, pentru a depista şi a preveni încălcarea
legislaţiei fiscale. Verificarea operativă se face inopinat, prin verificare faptică şi/sau documentară. Dacă se constată vreo
încălcare a legislaţiei fiscale, iar verificarea circumstanţelor necesită mai mult timp, materialele se transmit
subdiviziunilor respective ale organului cu atribuţii de control fiscal pentru efectuarea unui control fiscal prin alte metode
tehnice.
g) Verificarea prin contrapunere se aplică atît în cazul controlului fiscal cameral, cît şi al celui la faţa locului şi constă
în controlul concomitent al contribuabilului şi al persoanelor cu care acesta are sau a avut raporturi economice, financiare
şi de altă natură, pentru a se constata autenticitatea acestor raporturi şi a operaţiunilor efectuate
c)Controlul vamal. Acest control se exercită de Direcţia
Generală a Vamelor, organ subordonat Ministerului Finanţelor, care
înfăptuieşte în numele Ministerului Finanţelor politica vamală a
guvernului. Această Direcţie este condusă de director general, secretar
de stat la Ministerul Finanţelor şi răspunde în faţa Ministerul
Finanţelor pentru întreaga activitate a sistemului vamal, emite decizii,
ordine, circulare, norme metodologice şi instrucţiuni pentru aparatul
propriu; are personalitate juridică, patrimoniu propriu şi cont la bancă.

Vama - este un organ de stat specializat ce funcţionează în

porturi şi puncte de frontiere pe uscat care se ocupă cu
evidenţa şi controlul asupra importului şi exportului de
mărfuri, mijloace de transport, prevenirea infracţiunilor
vamale, precum şi cu stabilirea şi încasarea taxelor vamale.
 Atribuţiile principale ale vămii:
· organizează, îndrumă şi controlează activitatea vamală;
· exercită controlul şi supravegherea pe întregul teritoriu
naţional al respectării legislaţiei vamale în procesul
operaţiunilor de import, export şi de tranzit;
· ia măsuri de prevenire şi combatere a oricăror infracţiuni
şi contravenţii în domeniul vamal;
· participă împreună cu alte organe de specialitate ale APL
la elaborarea proiectelor de proceduri, regimuri vamale şi
norme de vămuire şi aplică prevederile legate tariful vamal de
import al RM;
· asigură aplicarea prevederilor cu caracter vamal din convenţiile şi tratatele internaţionale la care RM este parte;
· verifică modul de declarare de către titularul operaţiunii vamale sau de către comisonarul vamal a drepturilor cuvenite
bugetului de stat;
· stabileşte formele şi instrumentele de plată şi de garantare a plăţii taxelor şi drepturilor vamale în conformitate cu
normele generale de decontare a veniturilor statului;
d) Garda financiară a activat pînă în 2002 după ce s-a
detașat în componența Centrului pentru Combaterea Crimelor
Economice și Corupției.
Garda Financiară este un organ de control financiar specializat,
militarizat de tip extracazarmă pe lîngă Ministerul Finanțelor al
Republicii Moldova. Sarcina principală a Garzii Financiare este
exercitarea controlului operativ și inopinat asupra: aplicării
legislației fiscale și vamale pentru a evita și a împiedica
sustrageri de la plata impozitelor și taxelor prevăzute de lege;
respectarea normelor și regulilor comerțului
Garda Financiară este autorizată să sancționeze persoane
juridice și fizice precum urmează:
 Pentru desfășurarea activității economice în alte locuri decît
cele autorizate de organele administrative se aplică amenda
în mărime de pînă la 10 salarii minime;
 Pentru păstrarea, transportarea și comercializarea bunurilor
materiale, a căror proviniență legală nu poate fi dovedită, se
sechestrează mărfurile și se aplică sancțiuni economice în
mărimea valorilor lor
5.Controlul bancar se exercită de Banca Naţională a Moldovei şi de băncile comerciale. Banca Naţională a Moldovei
în limitele competenţei sale, stabilite de legislaţia Republicii Moldova emite acte normative obligatorii pentru toate băncile
şi instituţiile bancare.

Sarcinile principale ale BNM sunt:

a. controlul asupra lichidităţii, adică capacitatea de a se
transfera în bani şi credit a BC şi asupra activităţii lor;
b. stabileşte reguli unice privind bilanţul băncilor comerciale,
ţinerea evidenţei şi efectuarea controlului în acest domeniu;
c. exercită controlul în procesul efectuării operaţiunilor
bancare privind justeţea documentelor prezentate;
d. respectarea de către întreprinderi a regulilor de decontare
a diferitelor forme;
e. controlează starea creanţelor, creditelor, lichidarea
creanţelor cu debitorii şi creditorii, precum şi luarea
măsurilor respective faţă de lucrătorii întreprinderii.
Analizând dările de seamă a agenţilor economici, organele bancare exercită controlul privind lichidarea creanţelor cu
debitorii şi creditorii în termenii stabiliţi, precum şi luarea de măsuri respective faţă de lucrătorii agentului economic de
stat vinovaţi de nelichidarea la timp a creanţelor.
Inspecţiile specializate de control. Un loc important în sistemul controlului de stat îl ocupă inspecţiile speciale de
control de stat care au menirea de a activa ca organe intermediare într-o arie specială. Din inspecţiile speciale de control
fac parte:
· Inspecţiile de stat pentru controlul calităţii produselor;
· Inspectoratul comercial de stat;
· Inspecţiile pentru protecţia muncii; Inspectoratul pentru construcţii;
· Inspectoratul sanitar de stat;
· Inspecţia geologică şi minieră.
 2.2Controlul independent (audit)
Controlul independent (audit) este exercitat de organizaţii sau persoane experţi care au fost atestaţi de Camera de
Auditing în rezultatul susţinerii şi eliberării certificatului de calificare.
În procesul efectuării controlului, auditorii sunt obligaţi:
· să analizeze starea şi autenticitatea evidenţei contabile;
· să stabilească corespunderea operaţiilor economico-financiare cu legislaţia în vigoare;
· să prezinte concluziile lor despre autenticitatea datelor contabilităţii şi a bilanţului;
· să efectueze auditul în conformitate cu prevederile actelor normative în vigoare;
· să respecte condiţiile contractului de audit;
· să notifice proprietarul, solicitantul de audit şi/sau persoana responsabilă de conducerea entităţii auditate despre
denaturările semnificative depistate şi despre acţiunile recomandate în urma efectuării auditului asupra raportului financiar;
· să renunţe la efectuarea auditului dacă se încalcă principiul independenţei activităţii auditorului;
· să păstreze confidenţialitatea informaţiei aferente entităţii auditate şi să nu o divulge persoanelor terţe, cu excepţie
divulgării în cadrul proceselor penale, civile şi contravenţionale;
· să prezinte adunării generale a entităţii auditate raportul său, precum şi informaţie referitoare la denaturările depistate.
 2.3 Control obştesc
Control obştesc este o formă de control social, care se exercită de către masele largi de
oameni ai muncii şi de reprezentanţii organizaţiilor de masă şi obşteşti. În Republica
Moldova, controlul obştesc este reglementat de Legea Sindicatelor Nr. 1129 din
07.07.2000.
Sindicatele efectuează controlul obştesc asupra stării protecţiei muncii şi a mediului
înconjurător prin intermediul organelor lor elective, inspectoratului tehnic al protecţiei
muncii şi împuterniciţilor pentru protecţia muncii, care acţionează în baza regulamentelor
aprobate de centrele sindicale corespunzătoare
Sindicalele sunt în drept să:
· să viziteze şi să revizuiască nestingherit unităţile şi
subunităţile lor, indiferent de forma juridică de organizare şi de
tipul de proprietate, pentru a determina corespunderea
condiţiilor de muncă cerinţelor de protecţie a muncii;
· să prezinte patronului propuneri, obligatorii pentru
examinare, cu formularea de sugestii privind eliminarea
neajunsurilor depistate;
· să participe la activitatea comisiilor pentru primirea în
exploatare a obiectelor de producţie, la cercetarea accidentelor
de muncă;
 2.4 Control cetățenesc

Conform Constituţiei RM, fiecare cetăţean este dator să

contribuie la conducerea societăţii, la prosperarea economiei
RM. Cetăţenii nu pot fi pasivi faţă de încălcarea legislaţiei, de
sustragerea de unele persoane a avutului statului, cоt şi la locul
de muncă, atît şi de alte împrejurări. Cetăţenii au dreptul să
prezinte oral sau în scris organelor respective despre încălcări,
fraude, furturi.
Persoanele cu funcţie de răspundere a organelor administrative
şi de conducere sunt obligate să reacţioneze la toate reclamaţiile
cetăţenilor, iar în cazurile prevăzute de lege să răspundă în scris
cetăţenilor despre măsurile care s-au luat pentru înlăturarea
lacunelor, nelegiuirilor, etc.
 Bibliografie:

1. Hotărîrea Guvernului nr.1026 din 2 noiembrie 2010.

2. Legea 847-XIII din 24 mai 1996
3. Legea cu privire la CNA nr.1104-XV din 06.06.2002
4. Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, nr.158-XVI
din 04.07.2008
5. Legea privind activitatea de audit, nr.61-XVI din 16.03.2007
6. Legea Sindicatelor Nr. 1129 din 07.07.2000.
Vă mulțumesc pentru
atenție!