Criptomonedele și tehnologiile aferente acestora

Criptomonedele și tehnologiile aferente

acestora
Oana DRAGOMIR
avocat

ABSTRACT

The study is dedicated to the presentation of digital currencies’ classification and

essential terms related to cryptocurrencies and to technologies that powers them.

Keywords: cryptocurrency, digital currency, virtual currency, electronic money

(e-money) fiduciary (fiat) currency, blockchain, distributed ledger techonology
(DLT), smart contract, crypto-assets, digital assets, token, bitcoin, altcoins, private
coins, stablecoins, fiat-collateralized stablecoins, crypto-collateralized stablecoins.

REZUMAT

Articolul este dedicat prezentării clasificării monedelor digitale și a termenilor esenţiali

privind criptomonedele, precum și a tehnologiilor pe care se bazează criptomonedele.

Cuvinte-cheie: criptomonedă, monedă digitală, monedă virtuală, monedă

electronică (e-money), monedă fiduciară (fiat), blockchain, tehnologia registrelor
distribuite (DLT), contract inteligent, criptoactive, active digitale, token (jeton),
bitcoin, altcoins, monede private, criptomonede stabile, criptomonede stabile cu
garanţie fiat, criptomonede stabile cu garanţie cripto.

1. Repere introductive
Dezvoltarea tehnologiei registrelor distribuite („DLT”), precum și a tehnologiei blockchain a
generat apariţia criptomonedelor. Criptomonedele și tehnologiile menţionate mai sus au produs
schimbări profunde atât în domeniul financiar, cât și în alte domenii precum e-commerce[1] și
pieţele de capital[2], generând interesul sectorului privat în utilizarea criptomonedelor, interes
care, la rândul său, în mod firesc, a atras atenţia autorităţilor de reglementare.
[1]
Criptomonedele sunt utilizate pentru plata produselor și serviciilor comercializate online (în domeniul e-commerce),
precum și pentru dezvoltarea de aplicaţii software menite să eficientizeze activitatea companiilor și să contribuie la
digitalizarea acestora.
[2]
Andrea Pinna, Tehnologia registrelor distribuite și valorile mobiliare tranzacţionabile, 2016, p. 29. Suplimentar, în diverse
studii au fost identificate o serie de potenţiale arii de aplicare ale tehnologiei DLT, precum: automatizarea procesării
evenimentelor corporative, raportare și supraveghere, gestionarea garanţiilor, atenuarea riscului unui atac cibernetic/
securitatea informaţiilor. A fost explorată utilizarea blockchain-urilor pentru conformitate, e-guvernare, respectarea
prevederilor din domeniul protecţiei datelor cu caracter personal).

ABECEDARUL CRIPTOMONEDELOR | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 3/2021 | 117

 Oana DRAGOMIR

Autorităţile de reglementare europene au analizat impactul criptomonedelor în sectorul financiar,

au adoptat Directiva (UE) 2018/843 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul
spălării banilor sau finanţării terorismului (AMLD V) vizând și criptomonedele, și au propus
proiecte de directive[3] și regulamente[4] europene.

În cele ce urmează vor fi examinate criptomonedele, atât din perspectiva funcţionalităţii acestora,
cât și din perspectiva calificării date acestora de către autorităţile europene.

1.1. Definiţia și caracteristicile criptomonedelor

Din perspectivă teoretică, unele entităţi din cadrul sistemului financiar au încadrat iniţial
criptomonedele în categoria monedelor digitale[5], ulterior în categoria monedelor virtuale, această
ultimă abordare fiind adoptată recent de către majoritatea autorităţilor de la nivelul Uniunii
Europene.

Menţionăm că moneda virtuală reprezintă doar un subtip de monedă digitală. Este important de
reţinut că moneda digitală reprezintă genul, iar moneda virtuală reprezintă specia. Comparativ
cu moneda virtuală, o monedă digitală acoperă un grup mai mare de monede (inclusiv moneda
electronică, astfel cum vom prezenta la punctul 1.3. de mai jos). Concluzionând, moneda digitală
reprezintă toate monedele în formă digitală (electronică).

Autorităţile europene definesc criptomoneda drept „reprezentarea digitală a valorii, care: a) este
destinată să constituie o alternativă peer-to-peer („P2P”) la o monedă fiduciară, b) este utilizată
ca mijloc de schimb de uz general, independent de orice bancă centrală, c) este asigurată printr-un
mecanism cunoscut sub numele de criptografie, și d) poate fi transformată în monedă fiduciară și
invers”.[6]

Din perspectivă tehnico-financiară, o criptomonedă reprezintă un mijloc de schimb, aceasta fiind

DOCTRINĂ

creată și păstrată electronic în blockchain. Blockchain-ul este un sistem de registru distribuit și

descentralizat, utilizat pentru a înregistra tranzacţiile, astfel cum vom detalia la punctul 3.1. de
mai jos.

Caracteristicile criptomonedei[7] sunt următoarele:

a) există doar în format digital (nu are o formă materială);

b) este descentralizată (neexistând pe un server central, ci fiind distribuită într-o reţea
descentralizată);
c) utilizează tehnologia P2P;

[3]
Propunerea de Directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2011/16/UE privind măsurile de consolidare a normelor
existente și de extindere a cadrului de schimb de informaţii în domeniul impozitării în vederea includerii criptoactivelor
și monedei electronice.
[4]
Propunerea de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind pieţele criptoactivelor și de modificare a
Directivei (UE) 2019/1937 și Propunerea de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind un regim-pilot
pentru infrastructurile pieţei bazate pe tehnologia registrelor distribuite.
[5]
Comitetul pentru Plăţi și Infrastructuri de Piaţă/Banca Internaţională de Decontări, Monedele digitale, 2015, p. 4.
[6]
Parlamentul European, Criptomonedele și blockchain, 2018, p. 3.
[7]
Sarah Hammer, Criptomonedele și blockchain: introducere în monedele digitale, Universitatea Pennsylvania, Facultatea
de Drept, 2019, p. 18.

118 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 3/2021 | ABECEDARUL CRIPTOMONEDELOR

 Criptomonedele și tehnologiile aferente acestora

d) este pseudonimă (nefiind necesar ca utilizatorul să ofere anumite date cu caracter personal
pentru a deţine și utiliza criptomoneda);
e) utilizează criptografia[8];
f) este globală (putând fi transmisă în mod facil în majoritatea statelor).

1.2. Apariţia criptomonedelor

La baza funcţionalităţii criptomonedelor se află criptografia, tehnologiile DLT și blockchain. Primul
caz de utilizare a tehnologiei blockchain l-a reprezentat implementarea criptomonedei Bitcoin[9],
concepute din dorinţa de a efectua tranzacţii fără numerar, într-un sistem descentralizat, fără a
fi necesar să se apeleze la intervenţia unui intermediar.

În istoria criptomonedelor există perioada pre-Bitcoin și perioada post-Bitcoin. Conceptul de

„criptomonedă” a fost descris pentru prima dată în 1998 de Wei Dai, sugerând ideea unei noi
forme de monedă, care utilizează criptografia pentru a controla crearea monedei și tranzacţiile
care o vizează, fără a fi necesară o autoritate centrală.

Înainte ca Satoshi Nakamoto să lanseze reţeaua Bitcoin și criptomoneda Bitcoin în anul 2009,
au existat mai multe tentative de a fi creată o monedă digitală bazată pe internet (e.g. DigiCash,
E-gold). Ideea generală a fost realizarea unei forme de monedă care să fie imună la imperfecţiunile
monedei fiduciare, pe fondul unor nemulţumiri legate de guverne și băncile centrale.

Satoshi Nakamo a publicat Cartea Albă[10] în care a descris Bitcoin drept un sistem electronic de
procesare a plăţilor P2P, bazat pe blockchain.

1.3. Clarificări privind moneda digitală, moneda virtuală, moneda electronică

și moneda fiduciară (fiat)
Considerăm că este necesară o clasificare a monedelor digitale pentru a facilita înţelegerea
încadrării criptomonedelor în categoria monedelor virtuale. Astfel, precizăm că moneda digitală
reprezintă o formă de monedă disponibilă în format digital (electronic). Moneda digitală cuprinde
două categorii de monede: a) monede virtuale, b) monede electronice.

a) Moneda virtuală reprezintă doar un tip de monedă digitală, acceptată în cadrul unei comunităţi
virtuale specifice. Prin urmare, moneda digitală reprezintă genul, iar moneda virtuală reprezintă
specia. Moneda virtuală nu este denominată în monedă fiduciară și are propria ei unitate de
cont. Așa cum am menţionat mai sus, criptomonedele sunt monede virtuale.

[8]
Criptografia reprezintă știinţa păstrării informaţiilor în siguranţă. Termenul provine din limba greacă și înseamnă
„scriere ascunsă”. Criptografia a determinat utilizarea termenului „cripto” în domeniul criptomonedelor, având
semnificaţia de „ascuns”. Apariţia criptomonedelor poate fi considerată un capitol distinct din istoria criptografiei în
sine, DLT și blockchain fiind „mecanismele” prin care criptografia a fost implementată în cadrul sistemelor de plată.
Criptografia asigură securitatea tranzacţiilor cu criptomonede.
[9]
Luis-Daniel Ibáñez, Michał R. Hoffman, Taufiq Choudhry, Blockchain-urile și activele digitale, Universitatea
Southampton, 2020, p. 2.
[10]
Satoshi Nakamoto, Bitcoin: A Peer-to-Peer Electronic Cash System, https://bitcoin.org/bitcoin.pdf

ABECEDARUL CRIPTOMONEDELOR | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 3/2021 | 119

 Oana DRAGOMIR

b) Moneda electronică[11] (e-money) reprezintă un alt tip de monedă digitală, relaţia dintre
acestea fiind de la specie la gen. Moneda electronică este denominată în monedă fiduciară
(fiat). În vederea exemplificării, moneda electronică este varianta electronică a monedei
fiduciare, care se poate stoca pe un dispozitiv de plată electronic. Moneda fiduciară este
reprezentată de valute precum EURO, LEI, USD. Toate aceste valute sunt denumite monede
fiduciare (fiat) deoarece sunt emise și garantate de către băncile centrale ale statelor[12].

2. Sediul materiei și definiţia monedei virtuale

2.1. Corespondenţa dintre termenii utilizaţi în practică și termenii din

reglementări
În practică există o diversitate de termeni, precum „monedă digitală”, „monedă virtuală”,
„criptomonedă”, „altcoins”, „coins”, „stablecoins”, „token”, „criptoactive” utilizaţi pentru a
desemna criptomonede, însă precizăm că unii dintre acești termeni nu sunt utilizaţi în mod
corect și, prin urmare, considerăm necesară prezentarea tipologiei criptoactivelor.

Criptoactivele sunt active digitale securizate prin criptografie[13]. În prezent, criptoactivele se

împart în trei categorii: a) criptomonede, b) tokenuri, c) valori mobiliare crypto (cryptosecurities)[14].

Având în vedere lipsa de armonizare a statelor membre ale Uniunii Europene în reglementarea
criptoactivelor, Comisia Europeană a adoptat Propunerea de Regulament privind pieţele
criptoactivelor și de modificare a Directivei (UE) 2019/1937 (denumită în continuare „Propunerea
de Regulament MiCA”)[15].

Potrivit Propunerii de Regulament MiCA, criptoactivul este o reprezentare digitală a valorii sau a
drepturilor care pot fi transferate și stocate electronic, utilizând DLT sau o tehnologie similară.
DOCTRINĂ

Această definiţie a criptoactivului implică o sferă extinsă de aplicare, incluzând atât tokenurile,
cât și criptomonedele.

2.2. Definiţia monedei virtuale în legislaţia din România

Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanţării terorismului,
precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative [16](„Legea AML/CTF”)
definește moneda virtuală drept „o reprezentare digitală a valorii, care nu este emisă sau garantată

[11]
Moneda electronică este definită în Legea nr. 210/2019 privind activitatea de emitere de monedă electronică drept
„o valoare monetară stocată electronic, inclusiv magnetic, care reprezintă o creanţă asupra emitentului, emisă la primirea
fondurilor în scopul efectuării de operaţiuni de plată și care este acceptată de o persoană, alta decât emitentul de monedă
electronică”.
[12]
Termenul „fiducia” provine din limba latină și înseamnă „încredere”. Utilizatorii au încredere în monedele fiduciare
(fiat) deoarece sunt emise și garantate de state.
[13]
Antony Lewis, Bazele Bitcoin și blockchain-urilor, Mango Publishing Group, 2018, p. 15.
[14]
Parlamentul European, op. cit., p. 23.
[15]
Propunerea de Regulament MiCA va intra în vigoare ulterior adoptării sale de Parlamentul European și Consiliu.
[16]
Precizăm că definiţia din Legea AML/CTF este preluată din Directiva (UE) 2018/843 privind prevenirea utilizării
sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului (AMLD V).

120 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 3/2021 | ABECEDARUL CRIPTOMONEDELOR

 Criptomonedele și tehnologiile aferente acestora

de o bancă centrală sau de o autoritate publică, nu este în mod obligatoriu legată de o monedă
instituită legal și nu deţine statutul legal de monedă sau de bani, dar este acceptată de către
persoane fizice sau juridice ca mijloc de schimb și poate fi transferată, stocată și tranzacţionată
electronic”. Pe cale de interpretare a definiţiei din Legea AML/CTF, se poate concluziona faptul
că atât criptomonedele, cât și tokenurile ar putea fi considerate monede virtuale.

Autorităţile europene[17] au definit și/sau au făcut referiri la criptomonede ca fiind monede

virtuale.

3. Tehnologiile de la baza criptomonedelor

3.1. Definiţiile și caracteristicile DLT și blockchain, tehnologiile pe care se

bazează criptomonedele
DLT[18] este o tehnologie P2P (care permite unui computer să se conecteze în mod direct la alt
computer și să transmită date, fără să fie necesară existenţa unui al treilea care să deţină rolul
de server), acceptată pe internet.

DLT implică înregistrarea și partajarea informaţiilor într-un registru, supus întreţinerii și

controlului printr-o reţea distribuită de computere (noduri). Modificările aduse registrului sunt
reflectate în întreaga reţea și toţi membrii reţelei au o copie detaliată și identică a întregului
registru. În vederea simplificării, DLT reprezintă un tip de baze de date distribuită cu anumite
proprietăţi unice.

Referitor la clasificarea DLT[19], precizăm că există:

a) DLT cu permisiune (care implică cerinţa permisiunii pentru noduri de la entităţile centrale
pentru accesarea reţelei și efectuarea modificărilor în registru);

b) DLT fără permisiune (în care fiecare nod din reţea deţine sau poate accesa o copie completă și
actualizată a întregului registru, iar toate modificările propuse în registru de către participanţii
la reţea sunt comunicate tuturor nodurilor din reţea);

c) DLT hybrid (în care sunt combinate atât caracteristicile DLT fără permisiune, cât și cele ale
DLT cu permisiune).

Din perspectivă tehnică[20], DLT prezintă următoarele caracteristici:

[17]
Banca Centrală Europeană, Schemele monedelor virtuale (2012) și Schemele monedelor virtuale – o analiză detaliată
(2015), p. 2 și p. 13, Fondul Monetar Internaţional, Monedele virtuale și dincolo de acestea: consideraţii iniţiale, 2016, p. 7,
ESMA, EBA, EIOPA, Avertisment privind riscurile asociate monedelor virtuale, www.esma.europa.eu, Grupul de Acţiune
Financiară, Monede virtuale: definiţii-cheie și potenţiale riscuri AML/CTF, 2014, p. 3.
[18]
Precizăm că termenul DLT a evoluat ca un termen generic pentru a indica noile tehnologii de organizare a informaţiilor
și tranzacţiilor în vederea transferului de active digitale în format P2P.
[19]
Banca Internaţională pentru Reconstrucţie și Dezvoltare/Banca Mondială, Tehnologia Registrelor Distribuite (DLT) și
Blockchain, 2017, p. 13.
[20]
Pot fi enumerate mai multe tipuri de DLT, precum: Blockchain, Hashgraph, DAG, Holochain.

ABECEDARUL CRIPTOMONEDELOR | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 3/2021 | 121

 Oana DRAGOMIR

a) capacitatea de stocare, înregistrare și schimb de informaţii digitale între diferite părţi, fără a
fi necesară o autoritate centrală sau o terţă parte deţinătoare a înregistrărilor;

b) evitarea cheltuielilor duble (double spending) care implică transmiterea aceleiași

criptomonede către mai multe părţi.

Blockchain-ul este un tip de DLT[21], reprezentând un sistem de registru P2P distribuit și

descentralizat, utilizat pentru a înregistra tranzacţiile[22]. Blockchain-ul utilizează criptografia
și algoritmii pentru a crea și a verifica o structură de date, care se extinde continuu, care se
transformă treptat într-un lanţ de blocuri de tranzacţii și îndeplinește rolul de registru.

Blockchain este o tehnologie care permite unor grupuri mari de participanţi să ajungă la un
consens și să înregistreze permanent informaţii, fără o autoritate centrală.

Există mai multe tipuri de blockchain, însă toate au următoarele caracteristici funcţionale:
a) un mijloc pentru ca nodurile din reţea să comunice direct între ele; b) un mecanism pentru nodurile
din reţea pentru a propune adăugarea de informaţii în baza de date (registru); c) un mecanism
de consens prin care reţeaua poate valida ceea ce reprezintă versiunea agreată a bazei de date,
d) descentralizat și imuabil.[23]

În practică se utilizează în mod eronat termenul „blockchain” pentru a se face referire la „DLT”,
iar termenul „reţeaua Bitcoin” pentru a se face referire la „blockchain”. Așa cum am prezentat
mai sus, acești trei termeni sunt diferiţi și desemnează tehnologii diferite.

3.2. Concepte esenţiale și modalitatea în care funcţionează tehnologia

blockchain
După cum sugerează termenul „blockchain”[24], în această tehnologie datele sunt stocate în
blocuri. Blocul este o structură de date utilizată în blockchain pentru a grupa mai multe tranzacţii.
DOCTRINĂ

Tranzacţia reprezintă informaţia granulară care poate fi partajată în cadrul unui blockchain.
Tranzacţiile sunt generate de utilizatori și includ informaţii privind cheile publice ale expeditorilor,
tipul și cantitatea de criptomonede, precum și cheile publice ale destinatarilor.

Daca un utilizator dorește să primească o anumită criptomonedă de la un alt utilizator, atunci îi

comunică acestuia din urmă cheia sa publică („adresa”). Utilizatorii își accesează criptomonedele
folosind coduri denumite chei publice și chei private. Cheile private și publice sunt păstrate în
Wallet-uri (portofele). Wallet-urile pot fi online, offline, software, hardware sau chiar pe hârtie.
Wallet-urile cel mai des utilizate sunt aplicaţii instalate pe telefon, iar în cadrul acestor wallet-uri
se pot genera multiple adrese publice (spre exemplu, dacă veţi primi Ether-ETH se va genera o
[21]
DLT reprezintă genul, iar blockchain reprezintă specia.
[22]
Marcello Corales, Mark Fenwick, Helena Haapio, Perspectiva juridică asupra tehnologiei, contractele inteligente și
blockchain, Springer, 2019, p. 2 și următoarele.
[23]
Parlamentul European, Raportul referitor la tehnologia blockchain: o politică comercială orientată spre viitor,
2018, pct. 17 precizează că „tehnologia blockchain este o nouă paradigmă a stocării și gestionării datelor, capabilă
să descentralizeze modalităţile de interacţiune umană, pieţele, sectorul bancar și comerţul internaţional, iar datele
introduse în blockchain sunt imuabile și sunt partajate cu toţi participanţii, ceea ce asigură securitatea și integritatea
acestora”.
[24]
Termenul „blockchain” înseamnă „lanţ de blocuri”.

122 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 3/2021 | ABECEDARUL CRIPTOMONEDELOR

 Criptomonedele și tehnologiile aferente acestora

cheie publică, iar dacă veţi primi Bitcoin-BTC se va genera o altă cheie publică). Așadar, nu trebuie
confundat wallet-ul cu diversele chei publice aferente acestuia.

Având în vedere că proprietarul criptomonedelor este utilizatorul care deţine cheile private și
publice, având astfel acces la wallet, este important ca fiecare utilizator să-și păstreze accesul
la chei și să nu divulge nimănui cheile sale private. În acest sens, precizăm că nu există nicio
modalitate de a dovedi proprietatea asupra criptomonedelor, decât accesul la cheile private și
publice.

Fiecare bloc conţine un hash, un grup de tranzacţii valide marcate cu un timbru de timp și hash-ul
blocului anterior din lanţ.[25] Hashul reprezintă rezultatul unei funcţii criptografice, care transformă
datele în rezumat unic, cu lungime fixă, care nu poate fi inversat pentru a reproduce datele
intrate. Hash-ul este comparabil cu versiunea digitală a unei amprente.

Informaţiile despre orice nou bloc sunt partajate de nodurile validatoare către toate celelalte
noduri din reţea sub formă de date criptate. Nodul reprezintă un computer rulând un software
specific care permite respectivului computer să proceseze și să comunice informaţii către alte
computere (noduri). Nodurile validatoare reprezintă noduri specifice dintr-o reţea, care sunt
responsabile de constituirea blocurilor și difuzarea acestor blocuri în reţea. Pentru a crea un nou
bloc valid trebuie să urmeze regulile exacte specificate de protocolul de consens.

Așadar, nodurile validatoare evaluează blocul și verifică validitatea acestuia în conformitate cu

metoda de validare algoritmică predefinită – protocolul de consens. Protocolul (mecanismul) de
consens[26] asigură convergenţa spre o versiune unică, imuabilă a registrului și permite nodurilor
din reţea să convină asupra conţinutului înregistrat în registru.

Când blocul de date este validat, blocul este criptografic sigilat (prin hash) blocului anterior,
formând un lanţ de blocuri din ce în ce mai mare. Aceste blocuri de date nu sunt stocate
într-o locaţie centrală, ci toate nodurile din reţea partajează o copie identică a blockchain-ului
(registrului), actualizându-l continuu pe măsură ce se adaugă noi blocuri valide.

Având în vedere cele expuse mai sus, în blockchain, fiecare nod stochează o copie a registrului, iar
informaţiile sunt transmise P2P între nodurile din reţea (fiecare computer se conectează în mod
direct la alt computer și transmite informaţiile, fără să fie necesară existenţa unui al treilea care
sa deţină rolul de server). Nodurile adaugă noi informaţii în registrul blockchain prin crearea de
noi blocuri de date care includ tranzacţiile, astfel cum le-am prezentat mai sus.

Nu doar criptomonedele pot fi transferate de la un utilizator la altul utilizând blockchain-ul,

ci și tokenurile. Tokenul (Jetonul) reprezintă un tip de activ digital [27]care poate fi transferat pe
un blockchain. Tokenurile sunt utilizate pentru a-i stimula pe unii utilizatori în întreţinerea și
securizarea reţelelor blockchain.

[25]
Sarah Hammer, op. cit, p. 3.
[26]
Exemple de protocoale de consens sunt Dovada Muncii-Proof of Work, Dovada Mizei-Proof of Stake și Dovada
Autorităţii-Proof of Authority.
[27]
Luis-Daniel Ibáñez, Michał R. Hoffman, Taufiq Choudhry, Blockchain-urile și activele digitale, Universitatea
Southampton, 2020, p. 3, „Activul digital este orice poate fi stocat și transmis electronic (folosind un computer), poate
fi deţinut și, prin urmare, poate avea drepturi de proprietate și de utilizare asociate. Datorită diversităţii și variabilităţii
activelor digitale, acestea se pot regăsi sub diverse forme, de la fișiere audio la conturi de e-mail și până la criptoactive”.

ABECEDARUL CRIPTOMONEDELOR | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 3/2021 | 123

 Oana DRAGOMIR

În cadrul blockchain se regăsesc și contractele inteligente (smart contracts). Contractul inteligent

reprezintă un cod stocat pe blockchain care se va auto-executa[28] odată implementat, utilizând
astfel încrederea și securitatea reţelei blockchain. Când nodurile reţelei execută contractul,
registrul public este actualizat. În vederea exemplificării, contractele inteligente[29] sunt aplicaţii
„autoexecutabile” care rulează exact așa cum au fost programate, fără nicio posibilitate de
întrerupere (blockchain-ul este întotdeauna rulat), cenzurare, fraudare sau interferenţă.

4. Tipologia criptomonedelor

4.1. Bitcoin
Bitcoin este considerat a fi o criptomonedă[30] și este încadrat de către autorităţile europene în
categoria monedelor virtuale, din perspectiva regimului juridic aplicabil.

În data de 3 ianuarie 2009 a luat naștere reţeaua Bitcoin. Satoshi Nakamoto a „minerit” primul
bloc, intitulat „Blocul Genezei”, fiind răsplătit cu 50 de criptomonede Bitcoin pentru activitatea
de minerit în cadrul reţelei Bitcoin. Nakamoto a format Blocul Genezei, la care au fost adăugate
alte blocuri, interconectate, rezultând unul dintre cele mai mari lanţuri de blocuri.

Mineritul este procesul prin care se generează criptomonede Bitcoin. Este necesar ca anumite
noduri (nodurile validatoare) să consume energie electrică și să ofere putere de calcul reţelei
Bitcoin pentru procesarea tranzacţiilor și securizarea reţelei Bitcoin. Puterea de calcul este
utilizată pentru a descifra puzzle-uri algoritmice pe care se bazează criptografia în validarea
și confirmarea tranzacţiilor, blockchain-ul pe care îl utilizează reţeaua Bitcoin fiind susţinut de
un protocol de consens numit Dovada Muncii („Proof-of-Work”-PoW). Orice nod care rezolvă
puzzle-ul algoritmic cât mai repede posibil primește o recompensă în criptomonede Bitcoin.
Așadar, respectivul nod este răsplătit în criptomonede Bitcoin pentru confirmarea tranzacţiilor,
DOCTRINĂ

oferindu-se astfel o recompensă acestuia în schimbul serviciilor necesare operării reţelei Bitcoin.

Caracteristicile criptomonedei Bitcoin[31] sunt următoarele: a) direct convertibilă în monedă

fiduciară; b) reprezintă un mijloc de schimb; c) pseudo-anonimă (se poate verifica lanţul de
tranzacţii în registrul descentralizat și este fezabil din punct de vedere tehnic, deși foarte complex
și costisitor, să se identifice persoanele din spatele unei tranzacţii).

4.2. Altcoins
Cunoscute sub numele de „altcoins” sau „alternative coins”, aceste criptomonede sunt, în principiu,
criptomonede inspirate de Bitcoin și de modelul de funcţionare P2P al reţelei acestuia.

[28]
C.D. Clack, V.A. Bakshi, L. Braine, Tipuri de contracte inteligente: baze, privire asupra proiectării și direcţii de cercetare,
Universitatea College din Londra, 2016, p. 2.
[29]
Contractele inteligente sunt diferite de contractele încheiate online în comerţul electronic. Aceste contracte
inteligente sunt implementate pe platforme precum Ethereum și HyperLedger.
[30]
Andrus Istomin, Ce sunt criptomonedele. Tot ceea ce trebuie să știţi despre criptomonede: Bitcoin, Ethereum. Litocoin
și Dogecoin, 2017, p. 20, Sarah Hammer, op. cit, p. 12.
[31]
Parlamentul European, op. cit., p. 34.

124 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 3/2021 | ABECEDARUL CRIPTOMONEDELOR

 Criptomonedele și tehnologiile aferente acestora

Caracteristicile altcoins sunt următoarele: a) utilizarea tehnologiei blokchain pentru tranzacţii;

b) utilizarea perechilor de chei pentru securitate; c) confirmarea trazacţiilor prin intermediul unui
protocol de consens; d) activitatea de minerit a criptomonedelor; e) descentralizarea.

În practică se utilizează termenul de „payment currencies” pentru a desemna altcoins, deoarece

există o posibilitate mai mare de a achiziţiona bunuri și servicii utilizând aceste criptomonede decât
în cazul altor tipuri de criptoactive, datorită popularităţii câștigate de-a lungul timpului.

4.3. Criptomonede private (Privacy coins)

Aceste criptomonede sunt denumite „privacy coins” (criptomonede private) deoarece una dintre
caracteristicile de bază ale acestora o reprezintă anonimitatea[32]. Unele dintre tehnicile utilizate
includ ascunderea cantităţii de criptomonede transferate și a adresei reale (cheii publice) aferente
wallet-ului unui utilizator, precum și mixarea mai multor tranzacţii între ele pentru a evita analiza
șirului de tranzacţii.

Totuși, anonimitatea nu este totală[33], deoarece pentru procesarea tranzacţiilor este necesar
un sistem de registru public pentru a se putea realiza tranzacţiile. Au apărut criptomonede care
se concentrează în special pe garantarea anonimităţii complete, însă doar progresul în analiza
tehnică va determina gradul de anonimitate al acestora în viitor.

Caracteristicile criptomonedelor private sunt următoarele: a) anonimitatea (concentrându-se

asupra oferirii de tranzacţii private); b) fungibilitatea și c) descentralizarea.

4.4. Criptomonede stabile (stablecoins)

Criptomonedele stabile au atras atât atenţia publicului, cât și a autorităţilor de reglementare[34]
deoarece urmăresc să fie adoptate pe o scară mai largă prin încorporarea unor caracteristici
menite să le stabilizeze valoarea[35]. Criptomonedele stabile sunt menite să limiteze volatilitatea
pe care o experimentează utilizatorii atunci când utilizează criptomonede. Criptomonedele stabile
sunt de obicei legate de un alt activ cu o valoare stabilă (i.e. monedă fiduciară, aur, alte metale
preţioase), dar pot fi, de asemenea, susţinute de un algoritm.

În general, criptomonedele stabile raportate la active pot fi:

a) criptomonede stabile raportate la valute fiduciare (denumite în practică „fiat-collateralized

stablecoins/criptomonede stabile cu garanţie fiat”), spre exemplu Tether – USDT și TrueUSD
care au o valoare echivalentă cu cea a unui singur USD și sunt susţinute de depozite în USD ca
garanţie. Un alt exemplu îl reprezintă criptomoneda stabilă susţinută de yuanul chinez, care
păstrează o rezervă a acestei monede fiduciare drept garanţie. În general, rezerva de monedă

[32]
Exemple de privacy coins sunt Monero, Zcash, Dash și PivX.
[33]
Recent, unele adrese (chei publice) au început sa fie parţial „demascate” de companiile de analiză a blockchain-urilor
pentru a putea identifica identitatea părţilor dintr-o anumită tranzacţie.
[34]
Banca Centrală Europeană, Criptomonedele stabile: implicaţii pentru politica monetară, stabilitatea financiară,
infrastructura și plăţile pieţei și supravegherea bancară în zona euro, 2020, p. 3.
[35]
Banca Internaţională de Decontări, Analiza impactului criptomonedelor stabile globale, 2019, p. 24.

ABECEDARUL CRIPTOMONEDELOR | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 3/2021 | 125

 Oana DRAGOMIR

fiduciară este administrată de un custode independent care este auditat în mod programat
pentru a asigura conformitatea.

Criptomonedele stabile care funcţionează pe baza unei garanţii în monedă fiduciară propun
evaluarea valorii criptomonedelor stabile în raport 1:1 cu o monedă fiduciară.

b) criptomonede stabile raportate la una sau mai multe mărfuri (e.g. aur – Digix Gold). Valoarea
acestor criptomonede stabile este stabilită la una sau mai multe mărfuri și răscumpărabilă pentru
astfel de mărfuri, la cerere. Cantitatea de marfă utilizată ca și garanţie trebuie să se reflecte în
criptomonedele stabile emise în considerarea mărfii respective.

Deţinătorii de criptomonede stabile garantate cu mărfuri își pot răscumpăra criptomonedele

stabile la rata de conversie pentru a intra în posesia acestor active reale (e.g. aur).

c) criptomonede stabile raportate la unul sau mai multe criptoactive sau un coș de astfel de
criptoactive (denumite în practică „crypto-collateralized stablecoins/criptomonede stabile cu
garanţie cripto”).

Spre deosebire de metoda de la punctul a) de mai sus, criptomonedele stabile bazate pe o garanţie
în criptoactive (e.g. alte criptomonede) funcţionează pe baza unui raport 2:1, însă fără implicarea
unui depozit suplimentar. Acest raport este crescut în cazul garanţiilor în criptomonede din cauza
volatilităţii criptomonedelor. De exemplu, va fi emisă o criptomonedă stabilă în valoare de doar
500 USD pentru fiecare 1.000 USD echivalentul în criptomonede aflate în rezervă.

DAI este una dintre cele mai cunoscute criptomonede stabile, care își propune să își păstreze
valoarea cât mai aproape de un USD, printr-un sistem automatizat de contracte inteligente
pe blockchain-ul Ethereum. DAI este menţinut și reglementat de MakerDAO, o organizaţie
autonomă descentralizată (DAO)[36] compusă din proprietarii tokenului său – MKR, care pot
vota asupra modificărilor anumitor parametri din contractele sale inteligente pentru a asigura
DOCTRINĂ

stabilitatea DAI.

Caracteristicile criptomonedelor stabile sunt surprinse în Propunerea de Regulament MiCA,

care reglementează criptomonedele stabile calificându-le drept tokenuri raportate la active
și le definește ca fiind un tip de criptoactive care a) vizează menţinerea unei valori stabile,
b) se raportează la valoarea mai multor monede fiduciare care au statut de mijloc legal de plată,
a uneia sau a mai multor mărfuri ori a uneia sau a mai multor criptoactive sau a unei combinaţii de
astfel de active.

[36]
O organizaţie autonomă descentralizată (DAO) este un tip de aplicaţie descentralizată (dApp) care permite
proprietarilor să ia decizii votând electronic, iar executarea deciziilor se realizează utilizând contracte inteligente.

126 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 3/2021 | ABECEDARUL CRIPTOMONEDELOR

Reproduced with permission of copyright owner. Further
reproduction prohibited without permission.