Masa monetar

Introducere
Piata monetara este formata din ansamblul tranzactiilor de moneda rezultate din confruntarea specifica a cererii si ofertei de moneda in functie de pretul banilor. Spre deosebire de alte piete, pe piata monetara, principalul ofertant este banca centrala, care nu are ca obiectiv obtinerea de profit, ci urmareste obiective de interes economic general. Chiar daca cererea de pe piata monetara va creste , in conditii de inflatie, banca centrala nu se va grabi sa majoreze masa monetara (oferta de bani), ci va majora rata dobanzii(pretul pentru care este dispusa sa acorde imprumuturi), micsorand posibilitatile bancilor comerciale de a mai acorda credite.

Intalnirea dintre cererea si oferta monetara se face pe piata monetara.ca pe orice alta piata, echilibrul dintre cele 2 variabile este dat de pret. Pretul banilor de pe piata monetara este reprezentat de rata dobanzii. Altfel spus, echilibrul monetar are loc atunci cand rata dobanzii are acel nivel care determina egalarea cererii cu oferta de bani la un anumit nivel al ratei dobanzii.

Conceptul de masa monetara si structura acesteia

Masa monetara poate fi definita drept ansamblul mijloacelor de plata existente la un moment dat in cadrul economiei unei tari sau a unei zone monetare.Ac poate fi pusa in evidenta prin 2 interpretari: 1.In sens restrans, masa monetara reprezinta ansamblul mijloacelor de plata care permit detinatorului achizitionarea imediata de bunuri,servicii si efectuarea de plati directe.Potrivit acestei definitii, in structura masei monetare se cuprind 2 componente: -numerarul (bancnotele si monedele metalice); -disponibilitatile in conturile curente deschise la banci, casele de economii, alte institutii financiare; 2.In sens larg, masa monetara reflecta nu doar mijloacele de plata propriu-zise, ci si ansamblul activelor financiare lichide susceptibile sa se transforme imediat sau intr-un termen scurt in moneda propriu-zisa,fara riscul unei pierderi semnificatifive de valoare.Masa monetara in sens larg cuprinde pe langa moneda propriu-zisa(numeralul si disponibilitatile in conturile curente): depozitele la termen si in vederea economisirii, constituite la banci, casele de economii care au un grad mai redus de lichiditate pt ca nu pot fi folosite pt efectuarea de plati directe. titlurile de pe pietele financiare considerate substiute apropiate monedei propriu-zise, pt ca sunt usor negociabile si nu comporta o pierdere de valoare (certificatae de depozit emise de banci, bonuri emise de institutii si societati financiare, bonuri de tezaur. Prin urmare, structura masei monetare( in sens larg ) are un caracter relativ, intrucat, pe masura ce se creeaza noi instrumente financiare, care devin substitute apropiate monedei, ele vor fi incluse in cadrul acesteia.

Componentele masei monetare

In general, prin masa monetara se intelege orice activ cu caracter financiar, care are capacitatea de a schimba contra unor bunuri si servicii, sau de a libera de datorii pe posesorii sai. Avnd n vedere mulimea activelor care au proprietile enumerate anterior este necesar o clasificare a componentelor masei monetare. Drept criteriu de clasificare cel mai des utilizat este lichiditatea, adica n orice moment i fr costuri suplimentare. Putem distinge: -moneda efectiv; -disponibiliti din cadrul depozitelor la vedere (masa scriptural); -depozitele la termen; -alte active financiare.

Moneda efectiv format din bilete de banc i moneda metalic este componenta cea mai lichid a masei monetare. Ea poate fi preschimbat de utilizatorii ei, imediat, n bunuri i servicii. Din punct de vedere istoric se observ c ponderea acestei componente n masa monetar total este n scdere, deoarece nu are ataat nici o rentabilitate. De regul utilizatorii acestor componente sunt persoanele fizice.

Moneda scriptural se materializeaz n disponibilitile agenilor economici deschise la banc (depozite la vedere). i aceast component a masei monetare are lichiditate nalt, egal cu a monedei efective, pentru c proprietarii depozitelor la vedere printr-o simpl instruciune data bncii la care se pastreaz aceste disponibiliti pot s transforme n bunuri i servicii aceast categorie de moned. Ca diferene n raport cu moneda efectiv amintim: existena ei contabil, scriptural i faptul c are ataat o mic rentabilitate.

Depozitele la termen reprezint conturile de economii ale populaiei sau conturile de acumulri ale ntreprinderilor. Aceast form a monedei are o lichiditate mult mai redus pentru c depozitele la termen trebuie mai nti mobilizate, adic solicitate la banca unde se pstreaz i numai dup aceea pot fi preschimbate n bunuri sau servicii sau cu ele se pot achita datorii. Preschimbarea lor poate fi fcut cu preaviz i suportnd un cost nainte de

scaden. n raport cu celelalte 2 categorii de moned aceasta are ataat o rentabilitate nalt.

Alte active financiare - n aceast categorie se includ bonurile de tezaur, hrtiile de comer, cambii, bilete la ordin, aciunile, obligaiunile, certificatele de depozit. n aceast categorie au fost incluse acele active financiare a cror producie presupune transferul de moned de la cei care cumpr aceste hrtii de valoare, la cei care emit aceste hrtii de valoare, dup cum scadena lor sau retragerea lor din circulaie presupune un transfer de sens invers.

Indicatorii i agregatele monetare

Obiectivele politicii monetare stabilite de autoritatea monetar BNR, se transmit n nite inte, adic n prezicerea valorii unor indicatori. Aceti indicatori pot fi mprii n 2 mari categorii: indicatori monetari i indicatori economico-monetari. In prima grup, a indicatorilor monetari, se include rata dobnzii i agregatele monetare. Ei msoar evoluia fenomenului monetar. Indicatorii economico-monetari msoar impactul fenomenului monetar asupra economiei reale. n aceast categorie se include rata inflaiei, deficitul balanei comerciale i de pli, cursul de schimb, etc. Aceti indicatori pot fi urmrii de Banca Central (BC) pe termen scurt mai mic de 1 an, sau pe termene medii i lungi. Dezechilibrele ntre economia real i masa monetar, sunt resimite de agenii economici, de populaie i de aceea BC i propune s controleze evoluia masei monetare pentru a fi n permanent echilibru cu cantitatea de bunuri i servicii existent pe pia. Controlul masei monetare iniial s-a realizat prin intermediul ratei dobnzii. O dobnd nalt nsemnnd retragerea unei prti a monedei, dup cum o dobnd sczut nseamn suplimentarea circulaiei monetare. n prezent s-a renunat la controlul masei monetare prin dobnd, dar s-a meninut caracterizarea politicii monetare n funcie de nivelul ratei dobnzii (dac dobnda este nalt se spune c politica monetar este restrictiv, dac dobnda este sczut se spune c politica monetar este expansionist). O alt form de control a masei monetare se face cu ajutorul agregatelor monetare. Agregatele monetare sunt nite nsumri ale diverselor componente ale masei monetare. Sunt uzuale urmtoarele agregate: Lichiditatea primar (M1) - este format din moneda efectiv (bilete de banc) i disponibiliti la vedere din conturile de la banc, adic reprezint acea moned care n orice moment poate fi utilizat pentru cumprri de bunuri sau servicii sau eliberare de datorii. Lichiditatea secundar (M2) - este format din M1 la care se adaug depozitele pe termene de pn la 1 an. Poate fi privit ca o lichiditate parial, ca moned a crui potenial se poate transforma n bunuri i servicii. Lichiditatea extins (M3) - se calculeaz adugnd la M2 economiile pe termene mai mari de 1 an de zile. Lichiditatea global (L) - este format din agregatul M3 la care se adaug alte active financiare (bonuri de tezaur, aciuni, obligaiuni, hrtii de comer).

Concluzii