Ministerul Educaţiei şi Tineretului al Republicii Moldova

Universitatea de Stat

Facultatea Ştiinţe Economice

Catedra Finanțe şi Bănci

Lucru individual
Pe tema : „ Caracteristici ale omului de afaceri American “
La disciplina Etica profesională

Elaborat: Perepciuc Maxim

Grupa FB1501

Coordonat: Covalschi Tatiana lect.univ.

CHIŞINĂU 2018
 Cuprins:

Introducere...........................................................................................p.3

Cap.1 Evolutia eticii in Statele Unite ale Americii...............................p.4

Cap.2 Caracteristicile ale omului de afaceri american........................p.10

Concluzie.............................................................................................p.12

Bibliografie.........................................................................................p.13

2
 Introducere

În cultura americană se ataşează un mare respect succesului economic, existând o bună

tradiţie a afacerilor. Simbolul acestui succes îl reprezintă starea materială.
În general, americanii au un foarte dezvoltat simţ al competiţiei şi doresc să reuşească
într-un timp cât mai scurt. Orice obstacol este îndepărtat fără regret. Chiar dacă acţiunile lor sunt
coordonate printr-un plan pe termen lung, omul de afaceri american gândeşte mai întâi pe termen
scurt. Acţiunea lui trebuie să aibă efecte pozitive măsurabile cu rapiditatea. În afaceri, timpul de
reacţie este foarte scurt, ceea ce îl determină pe american să utilizeze deseori telefonul ca mijloc
de comunicare. Conferinţele telefonice sunt utilizate pentru a trata afacerile importante cu
acţiune imediată.
Un om de afaceri american va începe negocierile cu entuziasm, urmărind câştigul. În
modul său de a „juca jocul” el presupune că şi partenerul joacă după aceleaşi reguli. Este adeptul
tacticii „în avantaj propriu” şi se aşteaptă ca şi partenerul să negocieze cu acelaşi profesionalism.
Profesionalismul – una din caracteristicile de bază ale businessmanului american. În delegaţiile
din SUA puţin probabil să întâlniţi un om necompetent.
În timpul discuţiei de afaceri se concentrează nu numai pe aspecte generale ale
subiectului, dar şi pe detalii, referitor la realizarea proiectului. Ei nu sunt pedanţi, dar consideră
că în business nu sunt momente neimportante. Omul de afaceri american îşi pregăteşte întâlnirea
în detaliu: cunoaşte foarte bine dosarul şi mizele; are pregătit un plan adaptabil în funcţie de
situaţia de moment (căi de siguranţă); şi-a prevăzut obiectivele probabile ale partenerului său şi
modalităţile de a le contracta. În general, vânzătorul american nu dezvăluie jocul său şi îl lasă pe
cumpărător să facă propuneri. Ca revanşă, negociatorul american îşi respectă adversarii şi le
apreciază fermitatea.

3
 Cap.I Evolutia eticii in Statele Unite ale Americii

S.U.A. este considerată, pe drept cuvânt, ţara în care s-a născut etica în afaceri. Societatea
americană, caracterizată de un individualism agresiv manifestat pe piaţa liberă, a fost esenţial
influenţată de protestantism, religie ce a dominat aproape toată istoria poporului american; nici o
altă tradiţie religioasă nu a avut un impact atât de puternic în determinarea atitudinilor şi
comportamentelor americanilor în plan etic şi economic.
Încă de la apariţia sa, protestantismul a formulat o serie de învăţături etice şi religioase,
relaţionate cu viaţa economică şi comercială. Succesul economic şi prosperitatea materială erau
considerate un semn de binecuvântare divină, iar sărăcia se asocia cu „falimentul" moral şi
spiritual şi, mai ales, cu lipsa disponibilităţii de a munci. În secolele XVIII - XIX, americanii
considerau că deciziile nu trebuiau luate neapărat în conformitate cu etica creştină, ci, mai
degrabă, de acord cu legile pieţei. Capitalismul american susţine modelul clasic al
întreprinzătorului de succes, pragmatismul (evaluarea realităţii în funcţie de rezultate) şi statutul
în funcţie de merit, eficienţa, concurenţa (spre deosebire de Japonia, unde conglomeratele de
tip keiretsu se bazează pe cooperare şi nu pe competiţie), individualismul şi libertatea
indivizilor. Criticii sistemului american îl caracterizează drept unul bazat pe valori materiale şi
inconsistent din punct de vedere moral.

În secolul al XX-lea, se poate vorbi de existenţa a trei valuri în ceea ce priveşte

considerareaeticii în afaceri în S.U.A.:

1) primul val, în anii 1920 - 1930, a adus în discuţie rolul ideologiilor religioase în
afaceri;
2) al doilea val, corespunzător anilor 1950 - 1960, afost perioada în care în universităţile
din S.U.A. au fost introduse, pe scară largă, cursurile de etica afacerilor, iar responsabilitatea
socială a organizaţiei a devenit o temă mult discutată; la începutul deceniului VII se poate deja
vorbi desprebusiness ethics ca despre o disciplină de sine stătătoare şi unul dintre cele mai
controversate subiecte ale momentului (se pare că unul dintre motivele care au consacrat această
disciplină îl reprezintă tocmai controversa ideologică dintre capitalism şi socialism, foarte
aprinsă la începutul anilor '60);
3) al treilea val, cel prezent, a cunoscut un avânt puternic în toate ţările occidentale după
anul 2000, datorită unor răsunătoare scandaluri legate de frauda din mari corporaţii americane
sau europene.

4
 O clasificare ştiinţifică a eticii americane în afaceri, structurată în şase etape succesive,
poate fi următoarea:
1) etica bazată pe fundamentele religioase şi ideologiile corespunzătoare originilor
englezeşti (1700 - 1776);
2) începutul dezvoltării eticii americane în afaceri (1777 - 1890);
3) maturitatea eticii americane în afaceri (1891 - 1963);
4) apogeul problemelor de ordin social în cadrul eticii în afaceri (1962 - 1970);
5) consolidarea eticii în afaceri ca disciplină de sine stătătoare;
6) recunoaşterea mondială a eticii americane în afaceri.

În prezent, cele mai semnificative dileme de ordin etic care se înregistrează în cadrul
corporaţiilor americane vizează aspecte precum: conflictele de interese şi cele de roluri din
rândul angajaţilor, darurile „incorecte" pentru persoanele aflate în funcţii de conducere, hărţuirea
sexuală, plăţile neautorizate, acţiunea afirmativă, violarea spaţiului privat al angajatului,
problemele de protecţie a mediului înconjurător, sănătatea şi integritatea fizică şi psihică a
angajatului, conflictele între etica firmei şi practicile de afaceri, „semnalele de alertare" a
publicului în legătură cu anumite practici ilegale / imorale ale companiei.

S.U.A. au cea mai mare experienţă teoretică şi practică în promovarea principiilor etice,
lucru dovedit de numeroasele cărţi publicate în secolul al XX-lea, de asociaţiile şi instituţiile care
au apărut (exemple: International Business Ethics Institute; Institute for Business and
Professional Ethics; International Society of Business, Economics and Ethics; The Society for
Business Ethics; Ethics Resource Centex Council for Ethics in Economics) pentru proliferarea
acestui subiect, de cursurile academice şi codurile etice ale companiilor (în prezent, peste 97%
din firmele americane au propriul lor cod de etică, chiar dacă aceste coduri diferă în ceea ce
priveşte problematica ce trebuie supusă unui astfel de cod). Teoria etică care predomină în
societatea de afaceri americană este utilitarismul.

Etica afacerilor a fost implementată ca disciplină de studiu în toate facultăţile de business,

aceasta datorându-se faptului că unii profesori şi oameni de afaceri americani au considerat
necesară impunerea în practica afacerilor a valorilor acceptate de către comunitatea mai largă.
Baza legală a acestei concepţii de adoptare a eticii în afaceri se presupune că este conţinută într-o
decizie a Curţii Supreme de Justiţie a S.U.A. din 1906, care afirma: „Corporaţia este creaţia
statului şi ea are menirea să existe pentru binele comunităţii".

Referitor la legătura dintre etica în managementul organizaţiilor şi rezultatele financiare

obţinute, cercetările au scos în evidenţă faptul că întreprinderile americane care au obţinut
rezultate financiare remarcabile sunt mult mai dispuse să devină mai responsabile pe plan social

5
şi să practice un management etic, decât celelalte firme, care nu se pot lăuda cu asemenea
performanţe. Ca un răspuns la responsabilitatea socială a managementului american, guvernul
S.U.A. reduce impozitele şi taxele pentru acele organizaţii care desfăşoară acţiuni caritabile şi
practică un management etic.

Sunt cunoscute în S.U.A. „echipele implicate în comunitate" (Community Involvement

Teams), care funcţionează în cadrul diferitelor companii, fiind utilizate şi în alte ţări în care
companiile respective au filiale proprii; aceste echipe sunt alcătuite din salariaţi care identifică
nevoile comunităţii în care funcţionează, pentru a elabora şi dezvolta o serie de programe, în
vederea îndeplinirii acestor nevoi.

În general, americanii au un simţ foarte dezvoltat al competiţiei şi doresc să reuşească într-un

timp cât mai scurt. Orice obstacol este îndepărtat fără regret. Chiar dacă acţiunile lor sunt
coordonate printr-un plan pe termen lung, omul de afaceri american gândeşte mai întâi pe termen
scurt. Acţiunea lui trebuie să aibă efecte pozitive măsurabile cu rapiditatea. În afaceri, timpul de
reacţie este foarte scurt, ceea ce îl determină pe american să utilizeze deseori telefonul ca mijloc
de comunicare. Conferinţele telefonice sunt utilizate pentru a trata afacerile importante cu
acţiune imediată.

În timpul discuţiei de afaceri se concentrează nu numai pe aspecte generale ale subiectului, dar şi
pe detalii, referitor la realizarea proiectului. Ei nu sunt pedanţi, dar consideră că în business nu
sunt momente neimportante. Omul de afaceri american îşi pregăteşte întâlnirea în detaliu:
cunoaşte foarte bine dosarul şi mizele; are pregătit un plan adaptabil în funcţie de situaţia de
moment (căi de siguranţă); şi-a prevăzut obiectivele probabile ale partenerului său şi modalităţile
de a le contracta. În general, vânzătorul american nu dezvăluie jocul său şi îl lasă pe cumpărător
să facă propuneri. Ca revanşă, negociatorul american îşi respectă adversarii şi le apreciază
fermitatea.

Punctualitatea este foarte importantă, iar întârzierea la o întâlnire este considerată foarte
nepoliticoasă. Cărţile de vizită nu sunt schimbate obligatoriu la întâlniri, ci numai dacă există un
motiv pentru a se lua legătura mai târziu. Nimeni nu îţi va refuza cartea de vizită, dar nu te lăsa
jignit dacă nu ţi se oferă una în schimb.

În timpul prezentărilor se oferă mâna cu fermitate, repetând frecvent prenumele partenerului.

Repetarea surprinde plăcut şi sugerează interes pentru acea persoană.

6
Americanii sunt mai îndrăzneţi şi mai liberi în relaţiile cu partenerii. Salutul „Hello” urmat de
prenume nu ar trebui să vă surprindă. Ei îţi vor folosi imediat prenumele, indiferent dacă i-ai
invitat sau nu să o facă. Aceasta este practică normală în afaceri şi nu trebuie consideraţi prea
familiari.

În SUA, femeia este din ce în ce mai mult prezentă în lumea afacerilor şi revendică egalitatea cu
bărbaţii şi în acest domeniu.

STILUL DE NEGOCIERE AMERICAN

Managerii americani sunt în general pragmatici şi pun accent deosebit pe realizările obţinute,
competitivitate, maximizarea profitului, eficienţă, rapiditate şi productivitate ridicată.
Valori importante americane care intervin în procesul negocierilor sunt: individualismul,
materialismul, atitudinea favorabilă faţă de schimbare, conceptul de timp ca resursă limitată ce
trebuie cât mai bine gestionată.
Negociatorii americani sunt individualişti şi urmăresc prin rezultatul negocierii realizarea
personală şi succesul, extrem de apreciat în S.U.A.. În timpul negocierilor, de obicei americanii
abordează un stil direct, liber, neprotocolar, care urmăreşte confruntarea, iar decizia adoptată este
raţională. Vestimentaţia este de regulă nonconformistă, uneori extravagantă.

O altă caracteristică a stilului american este orientarea pe termen scurt, faţă de orientarea pe
termen lung a altor culturi (cum ar fi Japonia). Poate aceasta este una din cauzele ignorării
cunoaşterii negociatorilor adverşi, cunoaştere ce ar determina stabilirea unei relaţii pe termen
lung, bazată pe încredere reciprocă.
În timpul discuţiilor, negociatorii americani abordează obiectul negocierilor secvenţial, problemă
cu problemă. Concesiile se fac treptat. Iniţial, cererile lor depăşesc un anumit nivel acceptabil,
pentru ca mai târziu să facă unele concesii, în schimbul cărora aşteaptă concesii ale celeilalte
părţi de la masa negocierilor. Bill Scott (1996) sintetiza stilul de negociere american prin
următoarele patru caracteristici:
 Exuberanţă
 Profesionalism
 Abilitate deosebită în negocierea ofertelor
 Interes pentru ambalaj
Celor care negociază cu oameni de afaceri americani li se recomandă promptitudine,
punctualitate, rapiditate în negociere, prezentări bine organizate şi argumentate, profesionalism şi
7
accent pus pe modul de prezentare a produsului.

Stilul de negociere american este probabil cel mai influent din lume. Este stilul care
domina literatura si pe care multi oameni incearca sa-l copieze. Este caracterizat inainte de toate
de personalitati debordante care transmit instantaneu sinceritate si caldura, personalitati care sunt
increzatoare si sigure pe ele si care au usurinta de a trece imediat la o conversatie exuberanta.
Negociatorul intra in camera de negocieri increzator si vorbind afirmativ.
In cadrul culturii americane respectul este asociat succesului economic. Exista o traditie bine
definita: 'wheeler-dealing', care se refera la preocuparea de a obtine simbolurile succesului
material.
Caracteristici:

- isi iau marja de pret pentru a acoperi anumite realizari de contract;

- negocierea e vazuta ca un proces competitiv sanatos si constructiv;

- negocierea se poarta pe baza de oferte si contraoferte repetate;

- totul trebuie trebuie sa fie clar, comensurabil, eficient, confortabil;

- se cauta eliminarea tuturor greutatilor de la inceput;

- acorda mare atentie organizarii, pune accent pe punctualitate;

- la primele intalniri sunt joviali, prietenosi, nrprotocolari;

- manifesta aspecte de "legalitate" in relatiile sef-subordonati;

- lipsa de cunostinte si interes fata de tari si culturi straine;

- pretuiesc realizarile importante, sunt individualisti si se pare ca deviza "eu sunt eu si

sunt cel mai bun" le este proprie;

- tendinta de a-si asuma riscuri este mai mare decat la altii;

- vor contracte cat mai sumare si intelegeri sub forma de "gentlemen agreement"

- judecarea litigiilor in SUA dureaza mult si de regula cine se judeca la arbitrajul SUA
pierde;

- negociatorii americani abordeaza negocierea ca pe un joc de ping-pong;

- accentul este pus pe rapiditate si eficienta;

- informatiile privind partenerul se concentreaza asupra motivatiilor acestuia in legatura

cu tranzactia respectiva;

- stilul de vorbire este liber, neprotocolar, vestimentatia de regula neconformista, uneori

extravaganta;

- ierarhizarea in cadrul delegatiei este greu de sesizat;

8
 - negociatorul are un mandat elastic, ceea ce ii permite in general sa adopte deciziile cu
rapiditate ;

- tendinta de asumare a unor riscuri este mare; de regula negociatorul este evaluat
"global" si nu in functie de rezultatul fiecarei tranzactii;

- argumentatia este bazata pe elemente de eficienta, iar negocierea se face "punct cu

punct" cu apropierea treptata spre o solutie de compromis;

- actiunile de protocol sunt destinse, se practica si invitarea partenerilor la domiciliul

negociatorului, iar sotiile joaca un rol important in actiunile de protocol;

- uneori sunt organizate actiuni de protocol la mari restaurante sau actiuni vizand
obosirea sau "indatorarea" partenerului prin vizite la baruri sau cabarete de noapte;

- sectiile economice si ambasadele furnizeaza permanent informatii privind

perspectivele dezvoltarii economice tarii respective si domeniile de interes pentru
negociatorii americani;

- spre deosebire de alti parteneri, negociatorii americani considera ca factorul financiar

este elementul esential, prioritar pentru succesul in negocieri.

Negocierea cu americanii cere in special:

 sa creezi relatii de prietenie care sa raspunda spiritului lor de primire si ospitalitate;

 sa arati o anumita modestie asupra pregatirii tale universitare, daca e cazul, si asupra
originii sociale, notiunea de "patrimoniu social" nu-i intereseaza deloc;

 sa le intelegi ambitia personala care se inscrie in logica descentralizarii puterilor in

intreprindere si recunoasterea muncii ca sursa esentiala a reusitei;

 sa le accepti rapiditatea, grija lor pentru eficienta, pragmatismul lor " time is money"

 sa le spui obiective clar definite;

 sa le respecti angajamentele de pret, cea ce nu exclude sa fii asistat de juristi

competenti la incheierea contractelor.

STATELE UNITE O gluma americana spune ca semnatura pusa pe linia punctata este
primul pas catre un proces. Un american si-ar da in judecata si mama (unii chiar au si facut acest
lucru) daca e de parere ca aceasta a incalcat un angajament scris. A nu-ti respecta contractele
formale reprezinta un adevarat faliment moral. Oricine face asa ceva este un escroc vrednic de
dispret. Avocatii joaca un rol foarte important in redactarea contractelor - ceea ce este aproape
jignitor din perspectiva altor culturi, care vad in prezenta avocatilor o dovada de neincredere.

Dimensiunile culturale ale SUA sunt caracterizate de un grad foarte ridicat de individualism si un
scor redus la orientarea pe termen lung, fapt ce determina flexibilitatea, independenta si
orientarea spre noi oportunitati. Datorita masculinitatii crescute, exista diferentieri legate de sex,
barbatii inca dominand structurile de putere. Cu toate acestea, s-a remarcat o tendinta a femeilor

9
de a prelua modele masculine, marcate de competitie si asertivitate crescute. Societatea
americana functioneaza cu mai putine reguli, un control mai redus si cu o toleranta ridicata la
idei si credinte diferite, fapt confirmat de un scor redus al evitarii incertitudinii.

Cu o populatie de peste 300 de milioane de locuitori, SUA este un creuzet de rase si etnii. In
general, statele de pe coasta de est sunt mai conservatoare si mai formale in maniere si
imbracaminte decat cele din vest. Cultura muncii este deosebit de dezvoltata, valorile principale
fiind: onestitatea, competitia, punctualitatea si succesul prin munca.

Cap.2 Caracteristicile ale omului de afaceri American

Prezentarea

In orasele mari, barbatii poarta costume de culoare inchisa si cravata. Culoarea camasii poate fi
alba (pentru intalnirile formale) sau albastru deschis (pentru cele mai putin formale). Pentru o
infatisare mai conservatoare, femeile poarta de asemenea un costum inchis la culoare. In
concluzie, daca va imbracati mai conservator, cel putin prima impresie va fi buna. In cultura
americana, codul tinutei variaza destul de mult, astfel, in orasele mai mici ea poate fi informala,
chiar fara sacou sau cu jachete sport si jeans. Daca organizatia nu pretinde o tinuta formala,
hainele casual sunt destul de des intalnite, in afara intalnirilor foarte importante.

Salutul

Strangerile de mana dureaza intre 3 si 5 secunde si sunt ferme. Mentineti contactul vizual in
timpul salutului si al discutiei, deoarece este perceput drept un semn al sinceritatii, increderii si al
interesului. Strangerea de mana este uzuala atat pentru barbati, cat si pentru femei. Imbratisarea
si contactul fizic sunt doar pentru prieteni sau familie. Distanta standard intre persoane este de
0,6 m. O distanta mai mica poate genera disconfort. Contactul vizual cat mai des este perceput
drept sinceritate, desi nu ar trebui sa fie prea intens. Anumite minoritati s-ar putea sa nu
foloseasca un contact vizual direct prea des, dar asta in semn de respect.

La prima intalnire, folositi titulatura si numele de familie, pana cand vi se va indica altfel. De
obicei, americanii trec foarte repede la folosirea prenumelor, aceasta fiind o norma culturala care
reflecta mai mult stilul informal de afaceri decat intimitatea. Diversitatea culturala se reflecta si
in diversitatea numelor. Deseori se folosesc porecle si diminutive (Dick pentru Richard), fapt
incurajat si de catre persoanele cu autoritate formala. Sa nu va surprinda adaugiri ca Jr., III sau
IV la un nume. Este o indicatie a generatiei din care face parte persoana. Adresati-va cu "Miss"
femeilor necasatorite si cu "Mrs." femeilor casatorite. Daca nu cunoasteti starea civila a doamnei
ii veti spune Ms. (propuntat miz). Intrebati fara grija cum se pronunta un nume.

Punctualitate

Sintagma "time is money" s-a nascut in SUA acum peste 200 de ani, deci punctualitatea este
foarte importanta. De asemenea, aceasta subliniaza si initiativa proprie, dorinta de autorealizare,
rapiditatea in luarea deciziilor, asumarea de riscuri si exploatarea oportunitatilor.

Intalnirile de afaceri

10
Stabilirea intalnirilor de afaceri se face din timp. Conversatia se poarta in limba engleza, chiar
daca in SUA exista o puternica minoritate vorbitoare de limba spaniola. Discutiile pot incepe cu
intrebari legate de activitatea profesionala. Complimentele sunt foarte des vehiculate, iar simtul
umorului este apreciat, mai putin legat de teme precum: religia, etnia sau autodeprecierea.

Ca valoare decizionala, banii constituie cel mai important argument. Statusul, protocolul sau alte
formalitati au un rol mai putin important decat in alte culturi. Americanii nu se tem de a spune un
"Nu" direct daca nu sunt de acord cu ceva, fapt care ii deranjeaza pe strainii neobisnuiti cu acest
stil. O alta caracteristica este persistenta, fapt dat de credinta ca exista solutii pentru fiecare
problema. Chiar si in cazul unor negocieri aflate in impas, vor continua sa exploreze cat mai
multe optiuni.

Discutii de afaceri mai putin formale pot avea loc in timpul pranzului sau chiar la micul dejun si
cina. In aceste intalniri predomina conversatiile sociale, fiind un prilej folosit mai mult pentru
cunoastere si construirea raportului personal. Americanii par deranjati de perioadele de tacere si
deseori continua sa vorbeasca doar pentru a nu se lasa linistea.

Conversatii de afaceri la masa

Discutiile de afaceri pot incepe de la micul dejun, chiar si de la ora 7 de dimineata. In zilele de
weekend, afacerile se pot discuta si la brunch (o combinatie intre micul dejun si pranz, undeva
intre orele 11-12). Pranzul se serveste pana la ora 14 si este, de obicei, frugal. Atentie la
consumul de alcool, unele companii accepta acest lucru in timpul pranzului, dar majoritatea nu.
Daca sunteti invitati la un pranz intr-un restaurant, gazda s-ar putea sa se ofere sa plateasca. Daca
nu o face, fiti pregatit sa vi-l platiti singur sau in mod egal. In majoritatea localurilor este interzis
fumatul. Acolo unde acest lucru este permis, cereti totusi acordul celorlalti.

Subiecte de discutie care construiesc raportul interpersonal sunt: locul de munca, calatoriile,
mancarea, filmele, afacerile, sportul (fotbal american, baschet, golf - un loc in care se si discuta
afaceri). Pana cand cunoasteti bine persoana evitati subiecte ca religia, politica sau alte aspecte
delicate (avort, rasism).

"Eticheta" bacsisului

La restaurante, bacsisul standard este de 15% din valoarea consumatiei, oferit direct chelnerilor.
Pentru localurile mai scumpe acest procent poate creste pana la 20%. La hotel, valorile
bacsisului sunt de 1 dolar pe bagaj, aceeasi suma fiind oferita si cameristei pentru fiecare zi de
sedere. Pentru servicii speciale se pot oferi portarului intre 5 si 10 dolari.

15% din valoarea serviciului se ofera suplimentar si coaforului, barmanului sau soferului de taxi.

La tururile organizate, suma oferita soferilor de autobuz este de 10$/grup. Pentru un tur mai scurt
suma poate fi de 2-5 dolari/persoana, daca ghidul a oferit informatii deosebite. Plasatorii din
teatre nu asteapta bacsis pentru serviciul lor.

11
 Concluzie
Americanii sunt interesaţi atât de viaţa profesională, cât şi de cea personală. Întrebările
despre viaţa particulară s-ar putea să pară mici indiscreţii; ele sunt doar prospectări privind
eventualele preocupări comune ce ar putea apropia partenerii de discuţie. La o masă de afaceri
pot fi discutate aşa subiecte ca familia şi petrecerea timpului liber, sportul, dar despre religie şi
politică mai bine nu de menţionat. Interlocutori tăcuţi şi pauze în discuţii americanilor nu le plac.
În SUA, femeia este din ce în ce mai mult prezentă în lumea afacerilor şi revendică
egalitatea cu bărbaţii şi în acest domeniu.
Bărbat sau femeie, omul de afaceri american este direct în conversaţiile sale şi va discuta
puţin despre salariul său, banii nefiind un subiect tabu, deşi prin ei sunt reflectate reuşitele. La
luarea unei decizii, sunt implicaţi toţi membrii delegaţiei americane, având o libertate în
exprimarea părerii proprii mult mai mare ca, de exemplu, membrii delegaţiei din China.
În SUA sunt obsedaţi de sănătatea sa şi fumează tot mai puţin. Din băuturile alcoolice se
preferă berea. În coctailuri este de obicei mai multă gheaţă decât însăşi băutură. Ceaiul se
serveşte rece la începutul mesei de afaceri, care de obicei, ca şi tratativele nu durează mult timp.
Birourile, de regulă, sunt ţinute deschise sau se separă prin pereţi din sticlă. În SUA este
primit de condus după regula: americanul la serviciu e dator să fie la dispoziţia celor din jur.
Acasă oaspeţii sunt invitaţi foarte rar. Dacă a parvenit o asemenea invitaţie, înseamnă că
gazda casei este cointeresată în aceasta.
Îmbrăcămintea joacă rolul-cheie şi trebuie să dea cât mai puţine informaţii. În general,
este preferată o ţinută conservatoare, evitând imitarea americanilor locali. Bruce Redar spunea
că: „În Texas, veţi întâlni oameni de afaceri cu pălărie de cow-boy. Este bine pentru ei, dar nu şi
pentru Dvs.”

12
 Bibliografie
https://referat-referate.blogspot.md/2014/12/caracteristici-ale-
omului-de-afaceri.html
http://conspecte.ro/referate/universitatea-de-stat/caracterisitici-
ale-omului-de-afaceri-american-61567.html

13