etica in relatiilie internationale

studiul eticii si al moralitatii in domeniul relatiilor internationale a preocupat cercetatorii din cea mai mare parte a secolului
trecut. Totsi analizand gradul de implicare al oameniilor de stiinta in relevarea rolului eticii si al moralitatii in relatiile
international se constata ca in primii saizeci de ani ai secolului al xx-lea a existat un interes major in studiul acestui
fenomen, iar in ultimii 30 de ani ai aceluiasi secol preocuparea pentru studiul stiintific privind rolul eticiii si moralitatii in
sfera relatiilor international a fost diminuata.

2 'Dictionarul explicativ al limbii romane', prin editia sa din 1975 defineste etica ca fiind: 'stiinta
care se ocupa cu studiul principiilor morale, cu legile lor de dezvoltare istorica, cu continutul lor de
clasa si cu rolul lor in viata sociala; totalitatea normelor de conduita morala corespunzatoare unei
anumite clase sau societati'

3 Etica in afaceri este o disciplina situata la granita dintre filosofia moralei si management. Ea
propune un set de instrumente de decizie utile in stabilirea strategiilor companiei, in rezolvarea
conflictelor dintre grupurile care interactioneaza intr-o afacere: angajati si angajatori, manageri si
actionari, companie si comunitate locala, institutii ale statului etc. Ca principii generale de conduita
sau coduri etice, etica este aplicata in managementul resurselor umane, in managementul
situatiilor de criza, in comunicarea de marketing in toate formele ei: branding, relatii publice,
publicitate. Premisa de la care se porneste e aceea ca managementul etic este profitabil pe termen
mediu si lung.

4 Etica in afaceri este un domeniu academic si un subiect de dezbatere publica recent. Etica in
afaceri are o varsta prea frageda ca sa putem vorbi deja despre fondatori, clasici, moderni,
contemporani, postmoderni si hipermoderni.

Ca mai toate noutatile din ultimul secol, si business ethics este o inventie americana. Pentru unii,
originea transatlantica a noii discipline este o garantie de calitate, seriozitate si performanta;
pentru altii, dimpotriva, orice vine de peste ocean trebuie sa fie ceva teribil de rudimentar,
superficial si – neaparat –„imperialist”. Entuziasmanta sau detestabila, etica in afaceri a luat rapid
amploare in spatiul nord-american, de unde s-a raspandit apoi in toata lumea „civilizata”, mai
exact in tarile in care se poate vorbi cu temei despre economie de piata si stat de drept. Cu
britanicii in frunte, europenii s-au „contaminat” si ei de interesul crescand fata de etica in afaceri
abia in anii de dupa 1980. In Romania, acest interes abia este pe cale sa se nasca.

Cresterea interesului fata de etica in afaceri este determinata si de schimbarea naturii insesi a
afacerilor in contextul ultimelor decenii, in care a luat o amploare evidenta procesul de globalizare

, Firmele comerciale devin tot mai transfrontaliere, mai complexe si mai dinamice decat au fost
vreodata pana acum. In consecinta, apar probleme noi, iar certitudinile valoric-normative ale
mediilor de afaceri locale sunt inlocuite de relativitatea unui context multinational si multicultural,
in care criteriile corectitudinii morale difera si se modifica rapid. Drept urmare, chiar si problemele
mai vechi devin tot mai greu de solutionat, iar afacerile trebuie sa repuna in discutie anumite
principii si valori considerate pana de curand a fi de la sine intelese.

Cresterea importantei acordate eticii in afaceri se explica si prin modificarile suferite de strategiile
si structurile corporatiilor. Curente recente in teoria si practica manageriala, precum total quality
management, ca si procesele de restructurare si redimensionare a firmelor de top au condus la
abandonarea multor practici traditionale de conducere a proceselor economice. Ierarhiile
manageriale stufoase si rigide s-au aplatizat considerabil.

5 O dovada a vitalitatii eticii in afaceri este si faptul ca, in pofida scurtei sale istorii de pana acum,
acest domeniu a cunoscut in numai ultimele doua decenii evolutii tematice si conceptuale
sesizabile, mai ales sub influenta efectelor procesului de globalizare si a noului concept
de sustenabilitate. Eticii in afaceri i se poate prevedea un viitor notabil atat in mediul academic, cat
mai ales in evolutia previzibila a firmelor si corporatiilor angrenate in tumultul economiei de piata.

6 Putem vorbi de un set de reguli dupa care joaca participantii intr-un domeniu de afaceri; putem
numi un astfel de set de reguli “etica” a afacerilor; insa aceasta nu are nici o legatura cu etica sau
morala dupa care ne ghidam in viata de zi cu zi, in relatiile personale. Afacerea este o
“intreprindere competitiva”, asemanatoare mai degraba cu jocul de poker decat cu relatiile
obisniute dintre oameni.“Scopul jocului este de a castiga, si, atat timp cat cineva joaca dupa
regulile acceptabile ale jocului, reguli complet diferite de regulile etice ce sustin cooperarea si grija
fata de ceilalti, comportamentul sau este corect.”Daca etica relatiilor personale ar putea fi
construita pornind de la principiul Fa celorlalti ceea ce ai dori ca ei sa iti faca tie (Regula de aur)
atunci domeniul afacerilor, ca joc competitiv, ar trebui sa se bazeze pe un principiu a jocului de
poker: Fa celorlalti ceea ce nu ai dori sa iti faca ei, inainte ca ei sa iti faca tie acest lucru.

Carr extinde aceasta analogie a jocului la nivelul intregii sfere sociale. Pentru el, jocul nu e doar o
metafora a mediului de afaceri, ci a intregii societati moderne. Daca initial se refera doar la mediul
de afaceri,“Oricine este de acord ca, in vietile lor private, oamenii de afaceri, in majoritate, nu sunt
indiferenti fata de etica. Ideea mea este ca, la birou ei inceteaza a mai fi persoane private; ei
devin jucatori care trebuie sa se conduca dupa un set de standarde diferite. Regula de aur,
indiferent de valoarea ei ca ideal pentru o societate, nu este eficienta, pur si simplu, in afaceri.
Adesea, omul de afaceri incearca sa faca celorlalti ceea ce spera ca ei nu ii vor face lui.” Ulterior, el
aplica metafora jocului de poker la nivelul relatiilor sociale generale.

“Traim in, probabil, cea mai competitiva dintre societatile civilizate. Obiceiurile noastre incurajeaza
un grad inalt de agresivitate in urmarirea aspiratiilor personale spre succes. Afacerile reprezinta
principala arena de competitie, iar ele au fost ritualizate intr-un joc de strategie. Regulile de baza
ale jocului au fost stabilite de catre guvern, care incearca sa depisteze si sa pedepseasca afacerile
frauduloase. Insa, atat timp cat o companie nu incalca regulile jocului stabilite prin lege, ea are
dreptul legal de a-si alcatui strategia fara a urmari nimic altceva in afara profiturilor. Daca
urmareste o strategie a profiturilor pe termen lung, compania va pastra relatii amicale cu
partenerii de afaceri atat timp cat va fi posibil. Un om de afaceri inteligent nu va cauta avantaje
acolo unde ar putea genera ostilitate din partea angajatilor, competitorilor, consumatorilor,
guvernului ori a publicului in general. Insa astfel de decizii sunt, in cele din urma, decizii de
strategie si nu de etica.”

7 In al doilea rand, putem vorbi despre teorii ce sustin compatibilitatea dintre etica si afaceri. Aici
avem de a face fie cu teorii mai slabe din punct de vedere etic, precum teza lui Milton Friedman,
dupa care “singura responsabilitate a afacerii este de a face profit; intr-o companie privata,
responsabilitatea sociala a managerilor este de a creste profitul, fara a utiliza in mod ilegitim
resursele companiei”; fie cu teorii mai tari, precum asa-zisa “abordare maximalista a
responsabilitatii sociale a afacerilor”.

Intre componentele culturii organizatiei, sistemul de valori reprezinta un element esential. Din
acest punct de vedere, organizatia insasi poate fi definita ca un sistem de valori, conceptii, norme
de conduita stabilite pentru membrii sai. Sistemul de valori al firmei, generat de elita manageriala,
isi pune amprenta asupra eticii, particularizand la domeniul afacerilor, regulile si principiile care
definesc conduita corecta in afaceri. Complexitatea vietii economice, politice si sociale face uneori
extrem de dificila aprecierea a ceea ce este corect si incorect. Evaluarea conduitei morale, in
termeni generali, este dependenta de standardele specifice, acceptate de societate. Cum insa
societatea este supusa in anumite momente unor schimbari buste, este posibil ca, sub presiunea
unor factori conjuncturali, pe perioade mai lungi sau mai scurte, sistemele de valori sa includa si
elemente care in situatii obisnuite sunt considerate nonvalori [5].

Factorii care influenteaza etica in afaceri

Factorii cu evidenta influenta asupra conduitei in Perenitatea valorilor si structurilor etice

promovate in afaceri depinde insa nu numai de factorii intraculturali ai firmei, ci si de o serie de
factori care tin de formalizarea relatiilor organizationale, individ, mediul ambient.

afaceri sunt:
  cadrul legislativ. Numarul si calitatea reglementarilor legale, gradul de concordanta cu
starea domeniului vizat, concordanta cu alte domenii sunt elemente care pot favoriza sau
obstructiona comportamentele imorale in afaceri
 factori conjuncturali. Standardele etice referitoare la adevar, bine, frumos, libertate pot fi
interpretate in functie de regimul politic, economic, religie, gradul de civilizatie etc. Firmele
de renume sau elaborat coduri ale eticii in afaceri care converg spre valori universale si
care s-au constituit in adevarate carti de vizita ale imaginii lor pozitive
 caracteristici ale indivizilor. Fiecare persoana invata sa distinga inca din copilarie binele de
rau, ceea ce este corect de incorect, dezvoltandu-si propriul set de valori. Acesta este insa
influentat de persoanele din jur (familie, prieteni, profesori), de evolutia valorilor culturale
nationale si internationale. Structura psihica a individului, ca si sistemul de educatie, au o
puternica influenta asupra stabilitatii setului de valori individuale
 documentele de formalizare a structurii organizatorice. Prevederile si regulamentele
interne, ca mecanisme de oficializare a pozitiei ocupate in interiorul firmei, pot si trebuie sa
promoveze valorile pe care se construieste etica in afaceri. Calitatea acestor instrumente
ale managementului este hotaratoare pentru crearea si consolidarea comportamentelor
oneste in cadrul firmei si in afara ei
 conceptia managementului de nivel superior privind responsabilitatea sociala a firmei si
raportul cu profitabilitatea. In situatii normale de functionare a economiei, firma care face
dovada unei inalte responsabilitati sociale si, in consecinta, a unei moralitati ridicate in
afaceri va beneficia de increderea angajatilor, clientilor, partenerilor si societatii in
ansamblu. Efectul pe planul profitabilitatii este direct proportional cu etica in afaceri.

Artizani ai sistemelor de valori si ai conduitei in afaceri, managerii isi definesc pozitia fasa de
normele eticii, legi, motivatie si strategia profitabilitatii contribuind la o anumita dezvoltare morala
a frimei. Privite prin prisma evoltiei morale, firmele pot fi :

 imorale - lipsite de respect fata de normele eticii, legi, ignorand responsabilitatile sociale,
urmarind exclusiv castigul
 orientate spre respectarea prevederilor legale - preocupate mai mult de evitarea
pedepselor, decat de etica
 responsabile – promoveaza idea responsabilitatii sociale, adesea ca urmare a nevoii de a
schimba imaginea nefavorabila generata de unel actiuni imorale din trecut
 orientate spre respectarea eticii – preocupate de gasirea si promovarea echilibrului profit-
responsabilitate
 etice – promoveaza un real echilibru intre profit si responsabilitate

Studiile privind etica in afaceri arata ca nu toate organizatiile parcurg toate etapele dezvoltarii
morale. Exista organizatii care se cantoneaza intr-un anumit stadiu perpetuat de structuri
invechite, mentalitati rigide, respingerea schimbarii. Practica releva faptul ca o organizatie isi
poate incepe activitatea in orice stadiu. Ea poate debuta ca o firma etica, involuand pe parcurs,
sub actiunea factorilor mentionati, catere tipul imoral. Trecerea dintr-un stadiu in altul al evolutiei
morale nu este conditionata de parcurgerea unei durate determinate. Expusa influentelor factorilor
conjunctuali, firma poate trece relativ brusc de la un stadiu superior al dezvoltarii morale catre
stadii inferioare si invers.

Pentru firmele romanesti confruntate cu dificultatile ce decurg din tranzitia de la o societate la alta,
in fond, de la un sistem de valori la altul, etica in afaceri este nu numai o problema noua, ci si una
foarte importanta. A realiza echilibrul intre etica si profitabilitate intr-o societate in care cursa spre
acumularea de capital si bogatie pune in miscare forme aflate in evidenta contradictie cu morala,
se dovedeste adesea o problema spinoasa. Daca insa sanatatea morala a unei societati depinde de
sanatatea morala a indivizilor care o compun, Romania are sansa pe care un popor cu reguli
milenare despre Adevar, Bine, Frumos, le poate oferi unei tari  .

BIBLIOGRAFIE

Maria Madela Abrudan – Management International, p.136

Georgeta Panisoara, Ion Ovidiu Panisoara – Managementul Resurselor Umane, p. 312

Albert Carr - Is Business Bluffing Ethical?

Milton Friedman - The Social Responsibility of Business Is to Increase Its Profits

Eugen Burdus, Gheorghita Caprarescu – Fundamentele managementului organizatiei, p.206

Eugen Burdus, Gheorghita Caprarescu – Fundamentele managementului organizatiei, p.209

8 Se impun câteva precizări referitoare la semnificaţia conceptelor de etică şi moralitate. Aşadar,

conform unei prime tradiţii de definire a eticii, aceasta semnifică ştiinţa comportamentului, moravurilor,
descriind studiul teoretic al principiilor care guvernează problemele practice, iar morala defineşte
ansamblul prescripţiilor concrete adoptate de agenţi individuali sau colectivi. Avem în vedere şi o a
doua tradiţie de definire, conform căreia etica defineşte ansamblul regulilor de conduită împărtăşite de
o anumită comunitate, reguli fundamentate pe distincţia dintre bine şi rău. În reflexia acestei tradiţii,
morala desemnează ansamblul principiilor de dimensiune universal-normativă, adeseori dogmatică,
bazate pe distincţia dintre bine şi rău1. 

În cele ce urmează vom supune analizei premisele celor două tradiţii filozofice care au structurat
gândirea politică în domeniul Relaţiilor Internaţionale. 

Reiterăm concepţia lui David Baldwin, care îi citează pe Tucidide, Machiavelli şi Thomas Hobbes ca
strămoşi intelectuali ai realismului2. Realismul a fost descris în literatură ca o paradigmă
conservatoare, pornind de la postulatele sale conform cărora nu există schimbare în natura umană,
de unde decurge în mod necesar că nu există progres, natura umană fiind viciată, egoistă, îndreptată
către lupta pentru putere, caracterizată de o dorinţă neostoită de dominaţie (animus dominandi).  

Paradigma realistă a fost îndelung criticată pentru „statocentrismul” său, statul ca unicul actor
semnificativ pe scena Relaţiilor Internaţionale fiind o constantă a teoretizărilor realiste. S-a
argumentat faptul că, relaţionat gândirii lui Hobbes, statul se bucură de monopolul violenţei legitime,
deoarece popoarele lumii se bazează pe stat pentru prezervarea intereselor de atacurile altor state şi
actori internaţionali3. 

Pentru a continua această argumentaţie, ne vom opri la viziunea lui Morgenthau asupra realismului
politic, autorul fiind un teoretician al Relaţiilor Internaţionale care susţine necesitatea detaşării
absolute între ceea ce este moral dezirabil şi politic real. Un principiu al realismului teoretizat de autor
este acela că interesul statelor este definit în termeni de putere, puterea fiind de altfel concept central
al viziunii realiste, întrucât este motorul care determină toate raportările reciproce ale statelor în
sistemul internaţional. În această abordare, puterea este noţiunea care descrie autonomia domeniului
politicului în raport cu religia sau morala. Aceste asumpţii ne duc cu gândul la „morala potrivită
intereselor omului de stat”, imaginată de Machiavelli. Pornind de la premisa că regulile politicii nu pot
coexista cu dezideratele unei etici universale, autorul a teoretizat o etică a puterii bazată pe interesul
decidenţilor politici, acela de prezervare a puterii. 

10 Într-o reafirmare a teleologiei liberale, Fukuyama considera că progresul în istoria umanităţii poate
fi evaluat prin gradul de reluctanţă asupra conflictului global şi prin aproprierea principiilor legitimităţii
în sistemele politice naţionale. Autorul discută cu încredere despre o perspectivă apodictică din
paradigma liberală, aceea conform căreia răspândirea ordinilor politice naţionale legitime va avea
drept consecinţă finalitatea conflictelor internaţionale 6. Această viziune ne duce cu gândul la lumea
păcii eterne creionate de Kant, pacea constituind un ideal către care lumea trebuie să tindă.
Bineînţeles, realiştii sunt mefienţi în credinţa că statele cu un liberalism democratic consolidat
constituie un ideal şi un exemplu de urmat, aceasta deoarece în gândirea realistă natura anarhică a
sistemului internaţional tinde să omogenizeze comportamentul de politică externă prin socializarea
statelor în sistemul politicii de putere. Atragem atenţia asupra faptului că anarhia, principiu ordonator
care caracterizează sistemul internaţional, nu presupune dezorganizare şi conflictualitate, ci absenţa
unei autorităţi mondiale juridice, politice sau militare, superioare statelor, sau absenţa unui guvern
mondial care să implementeze decizii general obligatorii.
Concluzii
10 Considerăm că regulile interdependenţei trebuie să deţină un cadru moral, în caz contrar, normele
morale devin nule, iar interacţiunea dintre actorii sistemului internaţional se limitează la situaţii de
sumă zero, la principiul machiavelismului politic „scopul scuză mijloacele”, sau ar legitima acel Raison
d’Etat (primatul intereselor naţionale de securitate), reiterat de cardinalul Richelieu. Etica este
benefică atât timp cât nu încearcă să impună agresiv norme şi reguli. Daca etica este impusă,
legitimitatea valorilor este pusă la îndoială, pentru că în general etica este un instrument al binelui,
prin care se doreşte combaterea unor fenomene negative. Având în vedere conceptul de
vulnerabilitate, putem vorbi despre efectele negative care pornesc de la un punct gravitaţional, se
transformă ulterior sub un efect cascadă. Interdependenţa, fenomen în cadrul unui sistem regional
sau global, poate oferi piloni internaţionali de sprijin, spre exemplu în cazul unei crize,
interdependenţa economică va presupune relaţionarea statelor pe baza unor acorduri economice sau
reglementări internaţionale. Modelul alternativ al interdependenţei complexe, prin similitudinea
postulatelor sale faţă de tradiţia filozofică a idealismului şi prin distincţia faţă de realismul politic,
avantajează în cea mai mare măsură moralitatea în Relaţiile Internaţionale.
1 „În ordinea internaţională, rolul puterii este mai mare, iar cel al moralităţii este mai mic, (…), la
sfârşitul istoriei, politica va fi un teritoriu unde conştiinţa şi puterea se vor întâlni, unde factorii etici şi
cei coercitivi ai vieţii umane se vor întrepătrunde”. Edward Carr