Tema 7.

Codurile de etică ale organizaţiilor

Codurile de etică reprezintă reflectarea sistemelor de valori şi au rolul de a direcţiona comportamentele umane
individuale şi de grup.
Începând cu anii '60, organizaţii mari din ţările industrializate au promovat coduri etice scrise, pe care le
actualizează periodic, ţinând seama de dinamismul social şi economic. Respectarea acestor coduri de etică favorizează
rezolvarea eficientă a numeroase probleme de discriminare sau a altor situaţii cu încărcătură morală.
Codurile de etică sunt cele care statutează normele şi credinţele unei organizaţii. Aceste norme şi credinţe sunt în
general propuse, discutate şi definite de către conducere, apoi publicate şi distribuite angajaţilor. Normele exprimă
modul în care membrii organizaţiei trebuie să acţioneze într-o situaţie dată. Credinţele sunt standarde ale gândirii; ele
exprimă deci modul în care membrii organizaţiei ar trebui să gândească. Astfel, prin codul de etică, conducerea
încercă să încurajeze acel mod de gândire şi acea atitudine care să conducă la comportamentul dorit de firmă.
Un cod de etică trebuie construit după nevoile şi specificul organizaţiei, el reflectând în fapt valorile
promovate în interior. Multe coduri de etică includ anumite valori-obiectiv şi, asociat acestora, un set de reguli sau
principii pentru atingerea celor dintâi.
Importanta codurilor de etică ale organizaţiilor este dată de :
● o mai mare implicare şi loialitate a conducerii şi a salariaţilor, printr-o mai bună identificare personală cu
obiectivele organizaţiei;
● o mai riguroasă selecţie, formare şi promovare a personalului, datorată formulării clare a valorilor firmei;
● o mai mare încredere şi o mai bună cooperare, odată ce munca în echipă şi iniţiativele personale se
îndreaptă mai ales către interesul general şi mai puţin către cel al departamentului;
● facilitarea luării unor decizii "speciale", în care dreptatea, eficienţa şi nediscriminarea sunt bazele unui
sistem de valori acceptate de către organizaţie;
● facilitarea luării deciziilor de rutină, sistemul de valori şi norme de conduită al organizaţiei ajutând membrii
săi în desfăşurarea muncii de zi cu zi şi în luarea oricărei decizii.
Cu toate că importanţa codurilor de etică a crescut şi creşte în continuare, puţine companii includ consideraţii
de ordin etic în programele lor de pregătire şi dezvoltare managerială; şi mai puţine sunt firmele care stabilesc
responsabilităţi etice sau sociale la nivelul Consiliilor Directoare sau la orice alt nivel al organizaţiei.
Existenţa unui cod etic al organizaţiei nu este însă o garanţie că angajaţii se vor comporta etic, dar poate
reflecta un anumit grad de cultură organizaţională în ceea ce priveşte aprecierea şi recompensarea unui astfel de
comportament etic.
Unele coduri sunt doar ceva mai mult decât o politică generală a companiei, care încearcă să dea "un ton"
pentru comportamentul etic al angajaţilor. Altele furnizează reguli detaliate pentru a stabili un comportament
corespunzător în cadrul întâlnirilor de afaceri şi stabilesc procedurile exacte pentru observarea şi recompensarea unui
astfel de comportament.
Nimeni nu poate spune însă cu exactitate care dintre coduri este mai eficient şi nici măcar dacă într-adevăr
codurile etice garantează un comportament etic al angajaţilor. Se pare totuşi că o regulă generală ar fi ca aceste coduri
etice să fie cât mai simple; cu cât sunt mai complicate, cu atât ar putea avea un efect contrar celui scontat.
Oricare ar fi opiniile despre un cod etic eficient, el trebuie să aibă următoarele caracteristici:
● codurile trebuie să fie riguroase. Includerea idealurilor nu este inoportună, dar codul trebuie să stabilească
în mod clar care dintre elemente sunt idealuri şi care sunt obligaţii;
● codurile nu trebuie folosite în interes propriu. Codurile nu vor fi folosite pentru a servi o anumită profesiune
în defavoarea interesului public;
● codurile trebuie să protejeze interesul public şi al celor ce sunt deserviţi de către profesiile aflate sub
influenţa codurilor etice;
● codurile trebuie să fie specifice şi oneste. Un cod care doar specifică faptul că membrii organizaţiei nu
trebuie să mintă, fure sau înşele nu cere de la acei membri mai mult decât de la fiecare persoană în parte. Dacă un cod
este creat corect şi este onest, atunci el va pune în discuţie atât aspectele particulare ale profesiei, cât şi o serie de
probleme de natură să prevină frauda în rândul angajaţilor;
● codul trebuie să ofere şi penalizări pentru că, dacă aceste reguli sunt doar înşirate, nu vor fi nici mai mult
nici mai puţin decât o serie de idealuri.
Codurile de conduită nu funcţionează întotdeauna, în primul rând pentru că este greu să stabileşti norme şi
credinţe comune pentru variatele grupuri din jurul organizaţiei - angajaţi, clienţi, furnizori, distribuitori, acţionari,
comunitate etc. - fară a afecta (ofensa) cel puţin unul din aceste grupuri (de exemplu, angajaţii şi acţionarii sunt în
tabere opuse la împărţirea profitului). Astfel, codurile de conduită ar trebui să stabilească anumite priorităţi
(adevăratele valori ale firmei) 9. De exemplu, în cazul declinului vânzărilor şi al profitului, ce ar trebui făcut: să
reducem cheltuielile de personal sau să reducem dividendele? Codul de etică poate spune într-un paragraf că trebuie să
respectăm angajaţii, iar în altul că trebuie să asigurăm acţionarilor profituri corecte. Atunci ce decizie trebuie luată?
Codul de etică nu ne ajută în acest caz.
 Şi totuşi codurile de etică sunt adeseori folosite de către organizaţiile interesate în promovarea unui climatic
etic în interiorul lor sau în relaţiile cu mediul extern. Dacă în 1989, de exemplu, doar 15% din primele 500 de
companii din SUA şi Marea Britanie aveau un cod etic, în 1999 procentul lor s-a ridicat la 60%.

Etica - teorie şi practică în diverse ţări ale lumii

Etica în afaceri a devenit o preocupare în multe zone ale Globului, ca o reacţie împotriva practicilor imorale
cu efecte negative în societate, dar şi ca o conştientizare a necesităţii respectării unor reguli morale şi în domeniul
economic, ca şi în viaţa de zi cu zi.
În secolul al XX-lea se poate vorbi de existenţa a trei "valuri" în ceea ce priveşte considerarea eticii în afaceri:
- un prim val, în anii 1920-1930, a adus în discuţie rolul ideologiilor religioase în afaceri, deci pe un teren
foarte pragmatic. Cartea de căpătâi a acestui val a fost "Policy and Ethics in Business"(1931). în cadrul
acestui val s-au discutat pentru prima oară termeni precum antitrust, reguli, legi etc.
- al doilea val a venit între anii 1950 şi 1960. A fost perioada în care în universităţile din SUA au fost
introduse, pe scară largă, cursurile de etica afacerilor. Responsabilitatea organizaţiei a devenit o temă mult
discutată, aproape ca un sinonim pentru etică în afaceri.
- al treilea val - cel curent - a început după scandalul Watergate şi a cunoscut un avânt puternic în ţările
vestice după anul 2000, datorită altor mari scandaluri de fraudă în mari corporaţii americane sau europene.
Cea mai mare experienţă teoretică şi practică în promovarea principiilor etice o au desigur Statele Unite ale
Americii. Numeroase cărţi publicate în secolul al XX- lea, asociaţii, cursuri academice, coduri etice ale companiilor
dovedesc acest lucru. Inspirată de etica medicală şi de jurisprudenţă, etica afacerilor a fost implementată ca disciplină
de studiu în toate facultăţile de business. De exemplu, Universitatea Harvard, la lansarea Facultăţii de Business
Administration, a adoptat modelele pedagogice dezvoltate de facultăţile sale de drept şi medicină, în care abordarea
etică a disciplinei are un rol important. Aceasta s-a datorat şi faptului că unii profesori şi oameni de afaceri au
considerat necesară impunerea în practica afacerilor a valorilor acceptate de către comunitatea mai largă. Baza legală a
acestei concepţii de adoptare a eticii în afaceri se presupune că este conţinută într-o decizie a Curţii Supreme de
Justiţie a SUA din 1906, care spune următoarele: "Corporaţia este creaţia statului şi ea are menirea să existe pentru binele
comunităţii."
Pentru a avea o imagine asupra fenomenului teoretic şi practic al eticii în afaceri, vom prezenta în continuare
unele aspecte caracteristice, din diverse zone ale lumii.
Australia
"Etica afacerilor", ca disciplina academică, este un fenomen relativ nou. în ultimele 2 decenii, evenimentele
din domeniul comerţului si sectorului public au atras atenţia cetăţenilor asupra necesităţii schimbării modului de
conducere a acestor activităţi, în sensul creşterii responsabilităţii sociale. Astfel, majoritatea colegiilor şi facultăţilor
de "business" au introdus cursuri de etică a afacerilor.
Mediul afacerilor a fost influenţat de puternica imigraţie străină din ultimele decenii, când foarte mulţi au
căutat succesul cu orice preţ şi mulţi chiar au reuşit să facă avere în scurt timp. Ori standardele etice au fost lăsate
deoparte, de cele mai multe ori.
Doi factori ar putea fi evidenţiaţi pentru a explica succesul acelor întreprinzători care au acţionat neetic sau
chiar ilegal:
a) o cultură a indiferenţei, adică o ignorare a culturii naţionale, a specificului localnicilor;
b) decăderea sistemului juridic australian, datorită deselor cazuri de corupţie în rândul magistraţilor.
În prezent, universităţile au inclus în programele lor şcolare cursuri de etică a afacerilor, inspirate de
manualele americane şi orientate spre specializările studiate.
Canada
Cele mai comune teme în etica afacerilor sunt legate de autonomia culturală şi economică a canadienilor, a
căror istorie a fost timp îndelungat comună cu cea a britanicilor; influenţa acestora încă se resimte, la fel ca şi a
vecinilor americani. De aceea, sentimentul apartenenţei naţionale devine tot mai important, într-o ţară în care calitatea
vieţii este foarte ridicată, educaţia este subvenţionată de stat, la fel ca şi asistenţa medicală, iar creşterea economică
este susţinută. Presiunea globalizării, liberalizarea comerţului, dereglementările sunt şi ele teme aprinse în etica
afacerilor.
O altă problemă "delicată" din punct de vedere etic este "exportul" de slujbe prost plătite către ţări din lumea a
treia (Mexic).
Un alt domeniu "preferat" este protecţia mediului şi durabilitatea, având în vedere faptul ca este vorba despre
o economie bazată pe extracţiile resurselor naturale.
Etica afacerilor este totuşi în atenţia majorităţii companiilor. în revista bilunară "The Corporate Ethics
Monitor" se promovează o serie de indicatori de natură etică, cum ar fi: codurile de etică ale companiilor, relaţiile
sociale, angajarea femeilor, donaţiile caritabile, sponsorizările, protecţia mediului, relaţiile de muncă, sănătatea şi
siguranţa lucrătorilor, implicarea militară şi nucleară a statului etc.
 China
Moştenirea culturală a Chinei, în care virtuţile personale şi justiţia sunt valori tradiţionale, determină
manifestarea unei anumite ordini a relaţiilor interpersonale în organizaţii economice şi sociale, cu puternice rădăcini
(influenţe) budiste şi confucianiste. Dar epoca de modernizare şi adaptare la valorile vestului, prin care trece acum
ţara, scoate în evidenţă anumite schimbări de mentalitate - atât într-un sens bun (ex: libertăţile şi drepturile
individuale, justiţia distributivă, moralitatea politicilor publice), cât şi într-unui mai puţin bun (egoism, abuzul de
putere, individualism, materialism).
In afaceri, adeseori sunt încălcate principii ale unei bune colaborări: lipsa transparenţei, încălcarea cuvântului
dat, întârzieri nemotivate (în negocieri, livrări etc.), ascunderea adevărului etc.
Uniunea Europeană
Etica afacerilor a apărut în scenă pe la jumătatea anilor '80, atât ca disciplină academică, cât şi ca domeniu
practic de interes. Maturitatea sa academică este demonstrată de numeroasele cursuri, publicaţii, periodice, asociaţii
profesionale sau educative. Prima catedră de etica afacerilor a fost fondată în Olanda, la Nijenrode University, The
Netherlands Business School, în 1984; după ea au urmat numeroase alte cursuri în toată Europa.
În 1987 a fost fondat The European Business Ethics Network, iar în primii 7 ani a adunat peste 500 de membri din
sfera academică şi practică.
Există numeroase similitudini cu "tematica" eticii afacerilor din SUA; cele mai dezbătute cazuri sunt din
domeniile: managementul mediului, managementul resurselor umane, calitatea produsului, practicile de marketing,
produsele financiare, tehnicile contabile, tranzacţiile comerciale etc. De un interes deosebit se bucură cultura
organizaţională, climatul moral şi dezvoltarea codurilor de conduită (etice).
Dar există şi diferenţe între cele două zone, mai ales în ceea ce priveşte înţelegerea şi modul de rezolvare sau
de "mânuire" a problemelor de ordin etic. în Europa, responsabilitatea individului într-o situaţie conflictuală este
analizată împreună cu cea colectivă, socialul fiind mai bine accentuat (de fapt o trăsătură a multor economii naţionale
din ţări europene).
Marea Britanie
Interesul pentru etica afacerilor a crescut mult în ultimii ani, în parte datorită influenţei SUA, dar şi
numeroaselor scandaluri de corupţie sau de nerespectare a responsabilităţii sociale de către unele companii.
Ca şi disciplină academică, etica afacerilor este prezentă în toate facultăţile de business, inspirată de cărţile
americane dar şi din realitatea britanică. De asemenea, este prezentă în programele doctorale şi în cele de maşter.
Primul centru academic de cercetare a fost creat în 1987 la Universitatea din Londra - Institute of Business
Ethics (IBE).
Instituţionalizarea recunoaşterii eticii afacerilor s-a realizat prin crearea primei catedre de etică a afacerilor şi
responsabilitate socială, în 1993, la London Business School. Aceeaşi universitate are şi un centru de cercetare în
domeniul eticii afacerilor. Numeroase cercuri şi instituţii religioase joacă un rol important în promovarea eticii în
afaceri, cum ar fi Asociaţia Creştină a Oamenilor de Afaceri, Institutul Evreiesc pentru Etica Afacerilor sau programul
bisericii anglicane "Credinţa în afaceri".
Universitatea Cambridge deţine şi ea Centrul pentru Etica Afacerilor şi a Sectorului Public.
Institutul de Management, care cumulează circa 70000 de membri individuali şi 800 de companii, a elaborat
în 1993 un nou "Cod de Conduită şi Ghid de Practică Managerială".
O cercetare recentă făcută de IBE pe un eşantion de 500 companii mari a evidenţiat faptul că circa 40% dintre
acestea posedă un cod de conduită.
Israel
Etica afacerilor este o problemă mai puţin abordată; există puţine companii care deţin un cod de conduită, iar
pe agenda organelor publice etica în afaceri nu figurează. Dar asta nu înseamnă că practicile de afaceri în Israel sunt
neetice, ci, dimpotrivă, studiile reflectă un nivel înalt al standardelor morale în afaceri. Insă caracterul mai centralizat
al economiei, controlul şi intervenţia instituţiilor statului în economie creează cadrul propice corupţiei la nivel
guvernamental, în plan economic, politic şi administrativ. De asemenea, nici problemele mediului nu au fost prea
serios luate în seamă până în prezent.
Japonia
Etica afacerilor în Japonia este strâns legată de valorile religioase şi sociale foarte strict definite. Aici
grupurile şi nu indivizii deţin propriul spirit, conectat la realitate. Totul se concentrează pe grupuri.
Strategia principală de management este "Kaizen", adică continua îmbunătăţire a produsului, în care sunt
implicaţi toţi angajaţii.
Afacerile în familie sunt foarte răspândite; o firmă de familie (dar de dimensiuni mari) are propria bancă cu
care lucrează, furnizori proprii ş.a.m.d., într-un cerc relativ închis.
Principiul liberei concurenţe domină etica afacerilor, deşi unele bariere de intrare pe piaţă există (mai ales
pentru companiile străine).
Principiul diviziunii muncii nu este foarte important. Mai importante sunt procesul muncii în sine şi
rezultatele. De aceea, rotaţia pe posturi e frecventă, iar posturile nu sunt foarte clar delimitate. Obiectivele şi
rezultatele sunt cele care se evaluează.
 Grupurilor de muncă li se asigură un anumit standard de viaţă - ca un obiectiv important al firmei. în Japonia,
când managerii au dificultăţi, mai întâi îşi reduc propriile beneficii, apoi dividendele şi alte costuri şi doar în
cele din urmă salariile angajaţilor.
Relaţiile între parteneri sunt întotdeauna privite pe termen lung, astfel că buna colaborare nu se poate realiza
decât pe baza principiilor etice. Iar calitatea produselor, punctualitatea, respectarea cuvântului dat, a termenelor sunt
valori de bază.