Tema 1

Analiza unui cod de etică

Pentru 1,5 puncte din nota finală, trebuie să analizați în mod succint un cod de etică al
unei organizații publice sau private sau deontologic (al unei profesii). Tema poate fi realizată
individual sau în echipe de 2-3 studenți, Dimensiunea: 1pg./student (cca. 350 cuvinte). Analiza
trebuie să încludă următoarele puncte:
a. O foarte succintă prezentare generală a codului (cel mult 70 de cuvinte).
b. O analiză asupra elementelor pe care ar trebui să le includă respectivul cod de etică,
identificarea unor probleme, urmată de propuneri de îmbunătățire. Problemele
identificate se pot referi, de pildă, la: i) formulări imprecise; ii) principii inadecvate
(ineficiente, care încalcă drepturile angajaților etc.); iii) prevederi care ar trebui să
apară, dat fiind domeniul la care se referă respectivul cod, însă lipsesc; iv) structură
inadecvată etc.
Pentru rezolvarea temei, vă rog să citiți documentul în continuare.

Codurile de etică

Codurile de etică, sau codurile etice, reprezintă un ansamblu coerent de principii şi

norme morale, impuse prin sancţiuni, prin care se încearcă definirea mai precisă a conduitei
acceptabile din punct de vedere moral. Codurile de etică pot fi formulate la nivelul organizațiilor
publice (instituții), organizațiilor private (companii), organizațiilor profesionale (în genere
acestea se numesc „coduri deontologice”).
Codurile de etică au început să apară la mijlocul secolului al XX-lea şi s-au extins prin
anii ’80. La ora actuală, codurile de etică sunt extrem de răspândite ca instrumente de creare a
unui climat etic, în sectorul public, precum şi în cel privat. În sectorul privat, codurile de etică
sunt elaborate la nivelul companiilor sau la nivelul organizaţiilor de producători din diferite
sectoare. Se pot distinge două funcții ale codurilor de etică. Prima este cea de îndrumare a
conduitei, iar a doua cea coercitivă. Codurile de etică nu trebuie să se limiteze la instrumente
strict legale.
În continuare, ne vom referi la structura și criteriile pe care trebuie să le îndeplinească un
cod de etică, elaborat la nivelul unei organizații sau profesii

Alcătuirea unui cod de etică

În mod ideal, codurile etice conțin patru părți:
i) Introducere (sau preambul), care conţine o prezentare a obiectivelor codului, precizarea
categoriilor de persoane (angajați și, eventual, alte categorii de stakeholderi) cărora se aplică
respectivul cod de etică. În organizațiile private, este important ca în introducere să se
ii) Valorile și principiile care trebuie să ghideze activitatea în respectiva organizație sau
exercitarea respectivei profesii. Valorile morale reprezintă idealuri la care profesioniştii dintr-un
domeniu sau dintr-o organizație trebuie să aspire. Integritatea, respectul faţă de oameni sau
dreptatea reprezintă astfel de valori. Principiile etice sunt prescripţii generale, care oferă o
îndrumare privind acţiunile corecte din punct de vedere moral. Enumerarea valorilor care
ghidează activitatea respectivei profesii sau organizaţii poate fi inclusă într-un document distinct,
denumit declaraţie de valori asumate.

1
 iii) Normele morale pe care angajații organizației ar trebui să le respecte. Normele morale
reprezintă reguli morale determinate, care interzic sau prescriu anumite acţiuni.
iv) Sancțiuni. În general, sancţiunile prevăzute sunt următoarele: avertisment verbal,
avertisment scris, excludere din cadrul corpurilor profesionale (în cazul profesiilor liberale în
care organizaţiile profesionale au această atribuţie), amendă, suspendare, reducere din salariu,
concediere. Unele coduri de etică nu conţin niciun fel de prevedere privind sancţiunile, adică
sunt lipsite de dimensiunea coercitivă.

Dintre cele patru elemente ale unui cod de etică identificate mai sus – valori morale,
principii etice, norme morale şi sancţiuni – ultimele două ţin mai mult de dimensiunea coercitivă,
juridică, iar primele două de latura educativă şi orientativă. Astfel, exprimarea unor norme şi
prevederea unor sancţiuni pentru ele este caracteristică şi normelor juridice. Însă valorile morale
reprezintă idealuri generale, necuprinse în mod complet într-un set de acţiuni, iar principiile
morale reprezintă prescripţii generale, care nu interzic sau obligă în mod direct la anumite acţiuni
determinate. Aceste două niveluri nu sunt caracteristice dimensiunii juridice. Întrucât codurile
etice nu trebuie lipsite de dimensiunea educativă şi orientativă, valorile şi principiile (sau cel
puţin unele dintre acestea) nu trebuie să fie omise şi trebuie să li se acorde un rol esenţial

Pentru a fi eficiente, codurile de etică trebuie să respecte o serie de condiții:

i) Codurile de etică trebuie să răspundă la toate problemele etice relevante pentru
respectivul domeniu sau respectiva organizație.
Codurile de etică trebuie să fie complete și să răspundă la toate problemele etice dificile
pe care angajații le pot întâlni în activitatea lor. Aceste probleme sunt în mare parte determinate
de specificul profesiei sau domeniului în care activează respectiva organizație. Elaborarea unui
cod de etică trebuie să înceapă cu o trecere în revistă cât mai completă a problemelor la care
trebuie să răspundă respectivul document. Una dintre aceste probleme privește, de pildă, modul
în care ar trebui să se comporte aceștia dacă află detalii despre o practică incorectă la nivelul
companiei. Pentru a demonstra angajamentul veritabil al companiei fața valori, codul de etică nu
trebuie să ocolească astfel de probleme.
ii) Codurile de etică trebuie să cuprindă norme și principii adecvate și clar
formulate. Pentru a oferi un instrument cît mai bun de ghidare, prevederile codurilor de etică
trebuie să fie cât mai precis formulate. De asemenea, este important ca acestea să nu încalce
drepturile anagajaților sau să nu conducă la consecințe negative. De pildă, o prevedere care poate
fi regăsită în unele coduri de etică este că orice activitate care poate conduce la scăderea
performanței la locul de muncă este interzisă. O astfel de prevedere reprezintă o intervenție
excesivă asupra vieții angajatului în afara orelor de serviciu.
iii) Codurile de etică trebuie să includă obligații față de toți stakeholderii. Pentru a
prezenta un veritabil document etic, codurile de etică trebuie să țină seama de toți stakeholderii.
Există situații în care codurile de etică se transformă în instrument de protejare a intereselor
companiei față de acțiunile angajaților și trec complet cu vedere alți stakeholderi. De pildă, un
cod din domeniul bancar nu poate omite obligațiile băncii față de clienți (de exemplu, corecta
informare). Obligațiile față de mediu, față de societate în ansamblu trebuie să își găsească, de
asemenea, un loc în domeniile relevante.
iv) Codurile de etică trebuie să fie organizate în mod sistematic.
Pentru aceasta, este recomandabil ca cele patru secțiuni de mai sus să fie distincte. De
asemenea, secțiunea dedicată normele morale ar trebui organizată în mod suplimentar. O variantă

2
ar fi aceea de a atașa fiecărei valori un principiu moral general, iar fiecărui principiu o serie de
norme morale, deduse din acesta. O alta ar fi ca normele să fie organizate în funcție de
categoriile de stakeholderi vizate: angajați, consumatori, mediul înconjurător etc.
v) Prevederile codurilor de etică trebuie să aibă gradul adecvat de generalitate.
Valorile, principiile şi normele constituie cele trei niveluri ale codului etic. Valorile şi principiile
morale au o mai mare generalitate, nefiind specifice unui anumit domeniu, în vreme ce normele
morale presupun o aplicare la respectivul domeniu. Valorile şi principiile enumerate în codurile
etice din sectorul public sau privat nu sunt în mod necesar specifice anumitor profesii sau
domeniu de activitate, ci pot fi caracteristice unui număr mai mare de profesii. Prevederile de la
acest nivel trebuie să se mențină la un nivel ridicat de generalitate.
Nivelul normelor morale este mai specific decât cel al valorilor și principiilor. Chiar într-
o mai mare măsură decât în cazul valorilor și principiilor morale, normele dintr-un cod etic
trebuie să se refere la elementele caracteristice respectivei organizații sau profesii. Totuși,
detalierea excesivă nu este de dorit. De pildă, un cod de etică poate avea o prevedere privind
primirea cadourilor, însă reguli mai precise privind declararea cadourilor nu ține de domeniul
unui cod de etică. Alte documente interne pot conține astfel de detalii.
vi) Codurile etice nu trebuie să reia prevederile legislaţiei în vigoare în respectiva
țară. Deseori, codurile etice din sectorul public, însă uneori și cele private, prezintă acest
neajuns. Deși a acționa conform legii reperezintă o importantă valoare a serviciului public,
codurile etice nu se pot limita la prevederile legale.
Legislaţia reprezintă un minim care se presupune deja cunoscut. Codurile de etică pot cel
mult menţiona că reglementările trebuie respectate şi, dacă este cazul, pot conţine prevederi ce
privesc încălcările acceptate din punct de vedere moral ale legislaţiei. (Puţine dintre codurile de
etică au astfel de prevederi). Desigur, în mod inevitabil, anumite prevederi vor avea un
corespondent legal. Totuşi, nici în acest caz, menţionarea în mod specific a legii din respectiva
ţară şi specificarea în detaliu a acţiunilor care trebuie urmate nu îşi găseşte locul într-un cod etic.
De pildă, chiar cea mai particulară şi determinată normă din codurile etice privind caracterul
public al deciziilor unei instituţii nu trebuie să includă date despre lungimea perioadei în care o
decizie trebuie pusă în dezbatere publică. O astfel de prevedere trebuie să apară în reglementări
legale, dar nu în codurile etice.