LICEUL TEHNOLOGIC DORNA CANDRENILOR

Jud. SUCEAVA

LUCRARE DE SPECIALITATE
EXAMEN DE CERTIFICARE A CALIFICĂRII
PROFESIONALE- NIVEL 4
CALIFICAREA: TEHNICIAN ÎN ACTIVITĂȚI ECONOMICE

COORDONATOR, ELEVĂ,
Prof. Magherca Mariana Cupea Ș. Sandra-Ștefania

-iunie 2023-
 ETICA PROFESIONALĂ

Cuprins

Argument...................................................................................................................................4
Capitolul 1. Etica profesională
1.1. Etimologie, definiții și delimitări conceptuale..................................................................
1.2. Repere pentru un cod de deontologie profesională...........................................................
1.3 Etica în instituțiile financiar-bancare.................................................................................
2
 1.4. Principii practice ale eticii în domeniul financiar-bancar.................................................
1.5. Etica în administrația publică...........................................................................................
1.6. Etica negocierii.................................................................................................................
Capitolul 2. Tipuri de etici
2.1. Caracterul contractual al eticii profesionale.....................................................................
2.2. Relaţiile client-profesionist...............................................................................................

2.3. Virtuţi şi valori profesionale..............................................................................................

2.4. Formalizarea etică şi codurile profesionale.........................................................................

2.5. Etica katiană.........................................................................................................................

Capitolul 3. Codul de Etică și conduită al Grupului Financiar BT
3.1. Principiile fundamentale și valorile Grupului Financiar BT...........................................
3.2. Integritatea și evitarea conflictului de
interese................................................................
3.3. Principii de bune practici bancare și de conduită a băncilor în relația cu debitorii.........
3.3.1. Principii de conduită................................................................................................
3.3.2. Colaborarea cu debitorul..........................................................................................

3.4. Relația dintre societățile din cadrul Grupului Financiar BT și autorități........................

3.5. Relația dintre societățile din cadrul Grupului Financiar BT și alte instituții financiare

3.6. Relația dintre societățile din cadrul Grupului Financiar BT și angajați..........................

3.7. Evitarea fraudelor............................................................................................................
3.7.1. Mita și traficul de influență..........................................................................................
3.8. Alte precizări...................................................................................................................

3
 ARGUMENT
Am ales ca temă de atestat etica profesională, deoarece aceasta dezbate numeroase
modalități de a rezolva conflictele ce țin de imaginea și bunăstarea unei firme sau instituții și
modul de prevenire ale acestora.

4
 1. Etica profesională
1.1. Etimologie, definiții și delimitări conceptuale
Etica profesională este un domeniu independent al științei despre etică și studiază bazele
moralei profesionale, adică specificul activității morale a profesionistului și relațiile sale
morale în mediul profesional.
Din punct de vedere etimologic, „etica” provine de la cuvântul grecesc „ETHICOS”, cu
sensul „din sau pentru morală”. Deci, pentru început, putem considera etica, ca fiind
„etica” (grecesc) și „morala” (latin) nu este întâmplătoare. În istoria filozofiei au fost
întreprinse un şir de tentative de a scoate la iveală distincţiile dintre noţiunile de etică, morală
şi moralitate deoarece în accepţia iniţială acești termeni erau utilizaţi ca sinonime.
Etica desemnează acea parte a filosofiei care studiază fundamentele moralei, ca pe una
dintre cele mai importante laturi ale existenţei umane şi sociale, iar morala este socotită:
totalitatea mijloacelor pe care le folosim pentru ca să trăim într-un mod omenesc, pentru a ne
integra în societate.
Morala reprezintă totalitatea convingerilor, atitudinilor, deprinderilor, sentimentelor
reflectate în principii, norme, reguli determinate istoric şi social, care reglementează
comportamentul şi raporturile indivizilor între ei, precum şi dintre aceştia şi societate.
Aceasta este ansamblul normelor de convieţuire, de comportare a oamenilor unii faţă de alţii
şi faţă de colectivitate şi a căror încălcare nu este sancţionată de lege, ci de opinia publică.
Deşi înrudite, conceptele de etică şi morală, au origini şi substanţe diferite: etica este
teoria şi ştiinţa moralei, în timp ce morala reprezintă obiectul de studiu al eticii. În politică,
administraţie publică, afaceri, mass-media, educaţie, medicină, termenul preferat este cel de
etică. Unii autori consideră că termenul morală este legat de viaţa privată. Respectăm morala
în viaţa privată şi etica în viaţa publică (politică, civică, profesională etc.). În literatură, de
regulă, se consideră că aspectele etice sunt oglindite în relaţiile sociale, iar cele morale – în
evaluarea internă (lăuntrică) a personalităţii. Dar în ambele cazuri este vorba despre bine şi
rău, corect şi incorect, adevărat şi greşit.
De asemenea, pe lîngă conceptele de etică, morală și moralitate, în cadrul cursului de etică
profesională se va opera cu mai multe concepte așa ca deontologie, etica afacerilor sau etichetă,
între care se impune să facem distincție.
În cele mai multe surse bibliografice deontologia este o noțiune sinonimă cu etica
profesională, având ca obiect de studiu datoriile, obligaţiile morale ale profesionistului, cu
toate aceste unii specialiști sunt de părere că deontologia reprezintă un ansamblu de reguli
comportamentale după care se ghidează o organizație, o instituție, o profesie sau o parte a
acesteia, avînd o arie de acțiune mult mai îngustă.

5
 Etica afacerilor poate fi considerată un domeniu de studiu aplicativ al eticii, cu
privire la determinarea principiilor morale şi a codurilor de conduită ce reglementează relaţiile
interumane din cadrul organizaţiilor şi guvernează deciziile oamenilor de afaceri sau ale
managerilor. Etica în afaceri vizează, printre altele, atitudinea, conduita corectă şi onestă a
unei firme faţă de angajaţi, clienţi, comunitatea în care acţionează, investitori, acţionari, etc.
Dimensiunea etică a unei afaceri poate viza tendinţele oricărei firme şi a angajaţilor săi, de a
respecta cu stricteţe legile, actele normative referitoare la: calitatea produsului; siguranţa
muncii; practici corecte de marketing; practici corecte de vânzări; modul în care se utilizează
informaţia confidenţială; implicarea în problemele comunităţii în care operează firma etc.
Eticheta (bunele maniere) reprezintă o ordine determinată, o totalitate de reguli, ce
reglementează manifestările externe ale relaţiilor umane. Eticheta nu se referă nemijlocit la
metodele morale de regulare a comportamentului. Ea reglementează formele de comportare
externe impunând omului un anumit model de conduită.
1.2. Repere pentru un cod de deontologie profesională
Profesiilor le sunt necesare coduri etice. Pentru ca aceste coduri să aibă autoritate morală, ele
trebuie să aibă consimțământul tacit sau explicicit al fiecărui membru. Uneori acest
consimțământ este cerut la intrarea într-o profesie și în lipsa lui persoana nu este acceptată
sau, dacăîi încalcă principiile cadru, este exclus. Codul de etică poate fi definit prin mai
multe moduri:
a. Un ansamblu de prescripţii de conduită pentru diverse aspecte ale valorii morale
socio-profesionale;
b. O declaraţie formală care constituie un ghid etic pentru modul în care oamenii dintr-o
organizaţie trebuie să acţioneze şi să ia decizii;
c. Un ghid al practicilor de afaceri care direcţionează comportamentele individuale şi de
grup;
d. Un document formal care statuează normele şi credinţele, reflectă valorile obiective
şi principiile promovate de o firmă, reflectând gradul de cultură al firmei.
Exemple de documente cu rol de reglementare: Codul lui Hammurabi, Codul lui Manuc,
Decalogul sau cele 10 porunci din Vechiul testament, Jurământul lui Hipocrat etc.
Majoritatea codurilor etice identifică comportamentele aşteptate în cadrul relaţiilor sociale,
recomandă evitarea acţiunilor improprii şi ilegale în munca desfăşurată şi recomandă relaţii
bune cu clienţii. Un cod etic formulează idealuri, valori şi principii după care este guvernată
o organizaţie. Dincolo de aceste elemente, codurile etice abordează probleme cum ar fi
conflictele de interese, concurenţii, caracterul privat al informaţiilor, oferirea cadourilor, etc.
Managerul unei organizaţii reprezintă persoana care poate formula politica etică a organizaţiei.
Această politică etică depinde de filosofia personală a managerului, de cariera şi formaţia sa
profesională. De obicei, elaborarea codurilor se face de obicei în echipă. Obiectivele organizaţiei
sunt stabilite de către conducere. Tot conducerea numeşte, de obicei, un colectiv de lucru. Acest
colectiv pune în comun valorile împărtăşite de membri, informaţii despre coduri similare cu
obiective similare. Normele, credinţele sunt în general propuse, discutate şi definite de
manageri şi un colectiv de lucru, iar apoi publicate şi distribuite angajaţilor, ţinându-se cont
de nevoile şi specificul organizaţiei.
Modul în care codul etic este transpus în practică rămîne, până la urmă, la latitudinea
managerilor şi a subordonaţilor. Codul etic rămâne valabil dacă toţi membrii organizaţiei îl

6
respectă; când managerul nu acordă importanţă acestuia, cu siguranţă nici angajaţii nu vor
urma prevederile sale.
De obicei, difuzarea codurilor etice are loc în mai multe moduri: mese rotunde de sensibilizare,
anunţarea codului în preliminariile concursului de angajare, anexarea codului la contractul de
muncă şi semnarea unei adeziuni.

Avantajele elaborării codurilor de etică:

 formulează experienţa matură a unei profesiuni;
 încearcă să echilibreze interesul colectiv cu cel personal;
 pot oferi un ghid pentru persoanele tinere care intră în profesiune;
 pot constitui bazele unei acţiuni disciplinare împotriva abaterilor;
 poate fi un mijloc de aliniere la normele profesiunii, a celor ce se abat de la ele;
 ajută la dezvoltarea eficientă a problemelor de discriminare, a dilemelor etice în
general;
 este un mijloc de încurajare a practicilor etice în organizaţii;
 creşte loialitatea şi implicarea conducerii şi a salariaţilor;
 are loc îmbunătăţirea selecţiei, formării, promovării personalului, etc;
 sporeşte încrederea şi cooperarea în echipă: iniţiativele personale se îndreaptă către
interesul general;
 deciziile adoptate vizează dreptatea, eficienţa şi nediscriminarea, etc.

1.3. Etica în instituțiile financiar-bancare

Concepte teoretice și niveluri de aplicare ale eticii în afaceri.
Un timp îndelungat, conceptul de afacere avea o conotație negativă, fiind asimilat
speculației, înșelăciunii în dauna interesului public și privat, iar astăzi afacerile sunt deseori
percepute ca un mediu mai puțin nobil și lipsit de scrupule. Așa viciu clasic cum este
lăcomia deseori este considerat ca motivație pentru a intra în lumea afacerilor. Înafară de
aceste argumente, se consideră că mediul de afaceri nu poate fi asociat moralei datorită
urmatoarelor mituri create despre lumea afacerilor:
Mitul profitului: aceasta este prejudecata cea mai frecventa potrivit careia cei care intra
în afaceri, o fac doar în goana pentru profit. Toți lucrează pentru salariu, deci ca și omul de
afaceri care urmarește profitul, orice profesie presupune și un interes financiar, oricât de
nobile s-ar parea motivațiile de a exercita profesia. Afacerile, chiar dacă urmăresc profitul,
oferă bunuri și servicii, angajează forță de muncă, totodata profitul adesea este redistribuit si
reinvestit deoarece recompensează angajații, managerii, investitorii etc. În mediul de afaceri,
înafară de profit de asemenea avem de aface și cu alte valori: statutul de învingător, succesul,
utilitatea, afirmarea.
Mitul darwinismului: din exterior, toată lumea afacerilor pare o junglă, o lume în care
câinii se manânca între ei. Despre oamenii de afaceiri deseori se vorbeste că scopul scuza
mijloacele și că pot călca peste ceilalți, în același timp însă, este firesc ca afacerile să nu fie
posibile fără cooperare, încredere reciprocă, parteneriat și jocul cinstit. Desigur că pentru
piața liberă, competiția este vitală, dar trebuie sa aibă și aspecte de jungla sub forma unui
razboi pentru profit.

7
 Mitul atomismul individualist: conform acestui mit, economia reprezintă o serie de
relații dintre indivizi care sunt izolati, numiți atomi singulari. Într-o astfel de perspectivă este
ignorată diminsiunea comunirății, mai ales în cadrul procesului actual de globalizare care
implică un amestec de culturi si transferuri de valori.
Astfel, afacerile, dacă sunt organizate corect, sunt departe de a fi un termen cu înțelesuri
imorale, fiecare are o anumită responsabilitate pe plan economic și social.
În ceea ce privește responsabilitatea afecerii cunoastem 2 abordari:
Abordarea clasică presupune ca firmele să urmarească scopul profitului, iar orice bun
social diminueaza acest profit, astfel costul bunului social în ultima instanță este suportat fie
de salariați prin reducerea fondului de salarizare, fie de acționari prin reducerea fondului de
dividende sau de clienți prin creșterea prețurilor, astfel nu trebuie să adopte responsabilitatea
socială deoarece aceasta subminează mecanismele pieții.
Abordarea socio-economică presupune că maximizarea profitului este a 2 prioritate a
firmei, prima fiind asigurarea supraviețuirii pe un termen îndelungat, așadar firma trebuie să
accepte obligatii sociale precum nepoluarea, nedescriminarea, produse și servicii sigure etc.
Totodată, firmele nu sunt instituții economice pure, dar se implică și în politică, în sport,
sprijină autoritățile nationale sau locale etc.
În general se cunosc 3 niveluri de aplicare a eticii în afacere:
Nivelul microeconomic: acesta se stabileste în relația dintre diferiți agenți în baza
principiului corectitudinii schimbului, câștigului cinstit, tratamentului corect față de
parteneri, clienti, angajati.
Nivelul Macroeconomic: se refera la diferite reguli instituționale sau sociale ale
comerțului la nivelul economiei unei țări, sunt analizate aspecte precum concurența loiala,
piața liberă, implicarea statului în economie, protejarea proprietății private etc.
Nivelul Coroporațiilor: se referă la responsabilitatea socială și internațională a
corporațiilor în contextul globalizarii afacerilor.
Rolul eticii în instituțiile financiar-bancare
Finansist-specialist în domeniul economiei care se ocupă de gestionarea corectă a
fondurilor financiare, în baza criteriului eficienței, acesta însemnând constituirea acestor
fonduri cu un efort financiar minim și utilizarea fondului cu un efect financiar cât mai mare.
În cazul unei institutii financiar-bancare, etica este deosebit de importantă deoarece aceasta
este asociată cu încrederea.
Încrederea însemnând mișcarea riscului asumat. O instituție financiar-bancară etică este
cerută prin lege pentru crearea și menținerea unei reputații, întrucât o instituție de încredere
atrage mai usor clienți, partineri și investitori. Datorită faptului că instituția financiară
gestionează banii străini, orice încălcare a principiilor eticii este imediat luată în vizor de
mass-media. Pentru înțelegerea clară a rolului eticii în afaceri, este deosebit de importată
atitudinea conducerii unei instituții financiar-bancare din care să rezulte respectarea eticii,
atât prin acțiunile proprii ale acționarilor, cât și prin politicile adoptate de instituție prin
deciziile luate sau modul de aplicare a sancțiunilor disciplinare.
1.4. Principii practice ale eticii în domeniul financiar-bancar

8
Principiile etice se referă la conduita curentă, la obiceiurile și atitudinile oamenilor cu privire
la conceptele generale de bine și rău, de adevăr şi minciună, de echitate şi discriminare,
libertate şi constrângere etc.
Exemple de principii practice ale eticii în domeniul financiar-bancar care trebuie respectate
de personal dar și de instituție sunt: respectarea confidenţialităţii informaţiilor, dar și
transparența în acțiuni, decizii și rezultate; integritatea morală și credibilitatea lucrătorilor
financiar-bancari și ale conducerii; respect faţă de regulile de drept; loialitate și bună
credință; sensibilitatea față de conflictele de interese; fiabilitatea și responsabilitatea
personalului, dar și a instituției în întregime; consecvența și corectitudinea; respectarea
drepturilor, libertăţilor celorlalţi; respectarea fiinţei umane etc.
Cea mai mare contribuție pe care o instituție financiar-bancară o poate aduce societății este
conducerea unei afaceri de succes într-un mod responsabil – prin oferirea de produse și
servicii de calitate clienților, prin asigurarea de locuri de muncă angajaților, prin garantarea
câștigurilor acționarilor într-un mediu etic. În acest sens, principiile de bază ale eticii în
afaceri care trebuie respectate de instituțiile financiar-bancare sunt:
a) Comunicarea onestă şi tratamentul corect, faţă de clienţi. Instituția financiar-bancară
asigură clienților produse și servicii de calitate, care prezintă siguranță și se adresează
nevoilor specifice consumatorilor, menținând în același timp standarde înalte de conduită
profesională. Instituția financiar-bancară creează și dorește să mențină relații pe termen lung
și reciproc avantajoase cu toți angajații și clienții, dezvoltă și promovează un climat de
încredere, corectitudine, transparență, inovare și exactitate.
Angajații instituției financiar-bancare trebuie să adopte o conduită politicoasă față de toți
clienții băncii. Angajații vor utiliza formule politicoase de salut si adresare, iar pe parcursul
comunicării cu clienții, atitudinea lor trebuie sa fie caracterizată de bun simț, răbdare și
respect. Este strict interzisă ridicarea tonului, folosirea unui limbaj sau a unor gesturi
neadecvate.
Instituția financiar-bancară se conformează prevederilor legale, urmărind stabilirea de relații
numai cu clienți de încredere, care derulează afaceri legale și ale căror surse de venituri,
provin din activități legitime. Instituția financiar-bancară acționează pentru a împiedica
utilizarea serviciilor/produselor sale în scopuri legate de spălarea banilor sau de finanțare a
actelor de terorism, contribuind astfel la protejarea reputației băncii.
Angajații trebuie să furnizeze clienților informații utile, legate de produsele și serviciile
oferite, de beneficiile pe care acestea le aduc și de angajamentele reciproce ce implică o
viitoare relație de afaceri. Este interzisă orice publicitate care, în orice fel, inclusiv prin modul
de prezentare, poate induce în eroare persoana căreia îi este adresată, afectându-i
comportamentul economic, lezându-i interesul de consumator, sau care poate afecta interesele
sau imaginea unui concurent. Instituția financiar-bancară furnizează clienților informațiile de
care au nevoie pentru a lua o decizie echilibrată în vederea achiziționării unui produs. Astfel
de informații trebuie să fie complete, relevante și corecte. Angajații nu trebuie să profite de
persoanele cu dizabilități sau de cele care, din cauza unor afecțiuni fizico-psihice, nu înțeleg
oferta de produse și servicii a băncii și implicațiile ce decurg din acceptarea unui
produs/serviciu. Se interzice comportamentul care induce/poate induce în eroare sau
dezamăgește clienții. Acest comportament interzis poate include cuvinte, promisiuni,
omisiuni de informații importante (chiar si tăcerea), acțiuni, prezentări, îndrumări și

9
declarații. Orice modificare a clauzelor contractuale pentru produsele și serviciile de care
beneficiază clienții se va face cu informarea si acceptul acestora.
b) Comunicarea onestă şi tratamentul corect, faţă de angajați. Angajații sunt tratați
adesea precum o marfă, deși sunt ființe umane, cu scopuri în sine. Cele mai dezumanizante
tratamente se aplică mai ales în zonele în care există o piață a forței de muncă caracterizată de
monopson (un singur cumpărător al forței de muncă). Etica în relațiile dintre angajat și firmă
impune introducerea și utilizarea unor categorii de principii și norme. Drepturile angajaților și
reglementări în privinţa loialităţii faţă de companie sunt extrem de importante. Tratarea
angajaţilor ca pe o piesă pur înlocuibilă, respectiv un simplu mijloc, conduce la faptul că şi ei
tratează compania ca pe o staţie de tranziţie, o simplă sursă de salariu şi beneficii. Loialitatea
faţă de companie se conturează prin obligaţiile reciproce, prin atribuire de roluri şi
responsabilităţi. Unele dintre acestea sunt contractuale şi legale, dar ele nu ajung decât pentru
îndeplinirea sarcinilor şi nu au o componentă etică: O slujbă nu e niciodată doar o slujbă.
Există mereu o dimensiune morală: mândria faţă de propriile produse, spiritul de echipă, grija
faţă de bunăstarea companiei, ataşamentul faţă de colegi etc. Uneori există conflicte de valori
între valorile companiei şi cele personale. În acest caz, unii angajaţi trag semnale de alarmă,
îşi critică public propria companie.
c) Comunicarea onestă şi tratamentul corect, faţă de acţionari. Un comportament etic
presupune gestiune corectă, loialitate, informare, transparenţă, confidenţialitate etc. Lipsa
acestor elemente ale comportamentului etic comunică acţionarilor neîncredere, lipsă de
respect etc., fiind inevitabile şi consecinţele respective.
d) Comunicarea onestă şi tratamentul corect, faţă de comunitate. Responsabilitatea
socială este considerată ca fiind obligaţia fermă a unei firme, dincolo de obligaţiile legale
sau de cele impuse de restricţiile economice, de a urmări obiective pe termen lung care sunt
în folosul societăţii. Firma se consideră responsabilă nu numai faţă de proprietari (acţionari),
ci şi faţă de clienţi, furnizori, angajaţi, organisme guvernamentale, creditori, comunităţi
locale, opinie publică.
1.5. Etica în administrația publică
In România, etica în administrația publică are o importanță aparte, mai ales la etapa actuală în
contextul reformei administrației publice care presupune o revizuire integrală a legislației
privind statutul, remunerarea și conduita funcționarului public. Aspectele etice actuale ale
conduitei funcționalului public sunt reglementate de o serie de legi dintre care cele mai
importante sunt:
1. Legea nr 158-XVI din 4 iulie 2008 Cu privire la funcția publică și statutul
funcționarului public.
2. Legea Nr 16-XVI din 15 februarie 2008 Cu privire la conflictul de interese;
3. Legea nr 25- XVI din 22 feb 2008 Privind codul de conduită a funcționarului public.
Zona etică a administrației publice este mult mai sensibilă decât etica în afaceri, deoarece ține
de o profesie care este responsabilă de buna administrare a bunului și a banului public.
Deseori administrația publică este asociată cu birocrația, corupția și ineficiența. Din cauza
acestei frecvente percepții, așteptările cetățenilor ca funcționarii publici să aibă un anumit
grad de exemplaritate morală este mai mare decât la alte profesii. În cazul funcționarului
public tentația dată de putere este mult mai mare, acesta fiind in dilema de a alege între
servirea interesului public și personal. Pentru funcționarul public, interesul public trebuie să

10
fie mai presus. Acesta trebuie să-și facă datoria cinstit, corect, imparțial și să nu compromită
corectitudinea procesului de luare a deciziilor oficiale.
În exercitarea funcției publice, funcționarul public trebuie să respecte 5 principii de conduită
ce se află in Codul de Conduită:
1. Legalitatea- Funcționarul public este obligat să respecte Constituția, Legislația în
vigoare si Tratatele internaționale din care România face parte. Dacă funcționarul public este
forțat să acționeze ilegal, acesta va comunica despre acest fapt conducătorilor săi.
2. Imparțialitatea- Funcționarul ia decizii și acționează în mod obiectiv,
nedescriminatoriu și echitabil fără a acorda prioritate persoanelor în funcție de: rasă,
naționalitate, origine etnică, limbă, sex, religie, opinie, apartenența politică, avere sau origine
socială. Comportamentul funcționarului se bazează pe respect, exigență, corectitudine și
amabilitate atât în relație cu publicul, cât și cu conducătorii, colegii sau subordonații.
Funcționarul public nu trebuie să facă abuz din cauza poziției sale oficiale.
3. Independența- Apartenența politică a funcționarului public nu trebuie să influențeze
comportamentul și deciziile acestuia sau a autorității publice. Funcționarului îi este interzis să
participe la colectarea de fonduri pentru partidele politice, să folosească resursele
administrative pentru susținerea concurenților electorali, sa afișeze în incinta autorităților
publice însemne sau obiecte cu sigla sau denumirea partidelor politice, să facă propagandă în
favoarea unui partid etc.
4. Profesionalismul- Presupune ca funcționarul să își îndeplinească atribuțiile de
serviciu cu responsabilitate, competență, eficiență si corectitudine. Funcționarul este complet
responsabil față de conducătorul sau nemijlocit, față de conducătorul ierarhic superior și față
de autoritatea publică.
5. Loialitatea- Funcționarul public este obligat sa servească cu buna credință autoritatea
în care activează precum și interesele cetățenilor. Funcționarul public are obligația să se
abțină de la orice act sau faptă care poate prejudicia imaginea, prestigiul sau interesele
autorității publice.

Codul etic al funcționarului public reglementează următoarele norme de conduită:

Accesul la informație- Funcționarul public este obligat să asigure informarea corectă, activă
și la timp a cetățenilor asupra chestiunilor de interes public, să asigure accesul liber la
informație, să respecte termenele prevăzute de lege privind furnizarea informației. Totodată
el trebuie să respecte limitările accesului la informație în condițiile legii pentru a proteja
informația confidențială a vieții private a persoanelor și a securității naționale, precum și să
asigure integritatea informațiilor deținute. Comunicarea cu mijloacele de informare in masa in
numele autorității publice este realizată numai de funcționarul public abilitat cu acest drept.
(Legea privind accesul la informație; Legea privind secretul de stat; Legea privind secretul
comercial; Legea privind protecția datelor cu caracter personal; legea cu privire la petiționare
etc.)
1. Utilizarea resurselor publice- funcționarul public trebuie să utilizeze cu grijă, fără a
prejudicia proprietatea publică, acesta trebuie să utilizeze timpul de lucru și bunurile
autorității publice numai în activitatea profesională. Funcționarului îi este interzis de utilizarea
bunurilor autorității publice pentru a desfășura activități precum cele publicistice, didactice
sau de cercetare precum și alte activități în scop personal.
2. Conduita în cadrul relațiilor internaționale- funcționarul care reprezinta autoritatea
publică peste hotarele țării trebuie sa adopte o conduită care sa nu prejudicieze imaginea țării
și a autorității publice. Comportamentul său trebuie să corespundă regulilor de protocol si

11
legilor țării gazdă. În relații cu reprezentanții altor state, funcționarului public îi este interzis
să exprime opinii personale privind aspectele naționale sau disputele internaționale.
3. Cadourile și alte avantaje- funcționarului public îi este strict interzis să solicite sau să
accepte cadouri, servicii, favoruri, invitații sau orice alt avantaj destinate uzului personal sau
familiei. Aceasta nu se aplică în cazul cadourilor simbolice, celor oferite din politețe sau
primite cu prilejul unor acțiuni de protocol a căror valoare nu depășește limita stabilită de
legislație. Cadourile care depășesc aceasta limită se transmit în gestiunea autorității publice și
se înscriu într-un registru special al cadourilor. Dacă funcționarul public dorește să păstreze
cadoul acesta trebuie sa achite contravaloarea lui cu mențiunea despre acest fapt în registrul
special. Dacă funcționarului public i se propune un cadou sau orice alt avantaj necuvenit,
acesta trebuie să ia următoarele măsuri:
a. Să refuze avantajul necuvenit: acesta nu poate fi acceptat ca probă;
b. Să se asigure martori: inclusiv dintre colegii de serviciu;
c. Să se înscrie detailat acțiunile întreprinse anterior intr-un registru special;
c. Să raporteze despre această tentativă autorităților competente;
d. Sa se desfășoare activitatea corespunzător și imparțial, în special acea activitate pentru care
s-a oferit avantajul;
4. Conflictul de interese- conform legii privind conflictul de interese, este situația în care
persoana care deține o funcție publică trebuie să ia o decizie de a participa la luarea unor
decizii sau să întreprindă ăn îndeplinirea atribuțiilor sale alte acțiuni ce influențează sau pot
influența interesele sale personale. Funcționarul public este obligat să evite conflictul de
interese. În cazul apariției unui conflict de acest gen, acesta trebuie să raporteze imediat
conducătorului, fiind ulterior protejat prin lege.
1.6. Etica negocierii
Negocierile de succes se sfârșesc atunci când fiecare dintre părți obține ceea ce și-a dorit.
Din punct de vedere etic, ori de câte ori un negociator urmărește câștiguri fără a se gândi la
consecințele ulterioare, dezastrul nu se lasă mult așteptat.
Într-o negociere trebuie evitate următoarele 8 greșeli:
1. Pregătirea necorespunzătoare;
2. Ignorarea principiului oferă/primește;
3. Comportamentul de intimidare;
4. Nerăbdarea;
5. Pierderea cumpătului;
6. Prea multe vorbe, prea puțină acțiune;
7. Argumentarea și nu influențarea;
8. Ignorarea conflictelor.
Principiile negocierilor eficiente sunt: politețea, delicatețea, onestitatea și tactul. În
cazul unei negocieri, se stabilesc anumite reguli pentru a se asigura un cadru etic favorabil.
Regulile ce se mai numesc și convenții:
1. Consecvența-presupune ca pe întreaga perioadă a negocierilor, punctele
centrale vor fi constituite de înțelegerile și acordurile acceptate în comun.
2. O alta convenție se referă la informațiile utilizate care trebuie să fie preluate din
surse sigure. Folosirea unor astfel de formulări precum „am auzit ca” denota fie
lipsă de respect, fie amatorism în domeniul negocierii.
3. Credibilitatea-de multe ori a da cărțile pe față este o convenție de negociere
eficientă și în același timp etică. Aceasta denotă seriozitatea și respectarea
celeilalte părți.
4. Eliminarea trucurilor- pe parcursul și la sfârșitul negocierilor. Utilizarea
acestora poate avea efecte regretabile în viitor. Reputația, credibilitatea și
12
 imaginea având de suferit.
5. La sfârșitul negocierilor trebuie sa fie permisă păstrarea demnității părții aflate
în defavoare. Oamenii preferă să nu-și afișeze slăbiciunile sau incopetența în
timpul negocierilor, dar mai ales pe finalul acestora. Cei care au experiență în
negocieri, sunt conștienți că menajarea orgoliului este o convenție de care
trebuie să ținem seama.

2. Tipuri de etici
a) Etici pentru situaţii încurcate
Sunt cele care nu se referă la coduri, fiindcă acestea din urmă sunt documente încărcate de
o doză mare de idealism (sunt declarații oficiale, adesea de faţadă, sub care se pot ascunde
practici foarte diferite). Etica pentru situaţii încurcate descoperă arii mai dramatice, cazuri
negative. Slăbiciunea acestei abordări este aceea că, accentuând pe cazul negativ, poate arunca o
umbră generală asupra unei profesii. De exemplu, în politică, accentuează pe cinism şi
compromitere, în administraţie, pe corupţie, în medicină, pe neglijarea pacienţilor, în educaţie,
pe abuz de autoritate şi de încredere. Partea bună a concentrării pe cazuri negative rezidă din
virtuţile pe care le conferă critica practicilor unui domeniu. Acest demers sprijină corecţiile care
trebuie făcute. Etica pentru situaţii încurcate este preferată de mass-media, aceasta căutând mai
degrabă senzaţionalul şi scandalosul, pe care îl consideră mai gustat de public.
b) Abordarea standard
Abordarea standard nu se concentrează pe cazuri dramatice, ci pe trăsăturile unei practici
profesionale, trăsături cărora le aplică analize prin intermediul conceptelor de drepturi şi datorii.
De exemplu, doctorii au datorii mai mari decît alţi oameni să îşi ajute semenii, asistenţii sociali la
fel. Profesorii au mai multe drepturi să evalueze oamenii ca elevi şi studenţi şi să le orienteze
succesul. Ei au şi dreptul să pedepsească aşa cum, în alt registru, poliţiştii au dreptul să uzeze de
violenţă, parlamentarii să stabilească după ce legi trăim.

2.1. Caracterul contractual al eticii profesionale

Orice profesie este o relaţie între profesionist şi client. Profesioniştilor li se cere să facă
ceea ce este normal şi plătit ca atare de către client (direct sau indirect), adică să-şi facă datoria,
după cum uneori li se pot cere şi acte supererogatorii (dincolo de datorie). Profesioniştii îşi
urmăresc propriul succes, ca prestigiu profesional, şi succesul financiar. Orientarea pe succes este
una de tip utilitarist. Profesioniştii consideră că succesul lor se certifică prin maximizarea binelui
public.
Există contradicţii clasice între perspectiva profesioniştilor şi cea a clienţilor.
Profesioniştii susţin că prestaţia lor este bună şi îşi merită succesul. Clienţii se aşteaptă ca
profesioniştii să dea curs şi ideologiei potrivit căreia aceştia sunt în serviciul public (aceasta
exclude doar parţial problema celor care lucrează în sistemul privat) şi ca raţiune altruistă.
Clienţii insistă pe o abordare deontologistă, pe ideea de datorie, de obligaţie profesională.
Profesioniştii nu sunt obligaţi să presteze servicii supererogatorii, decât din considerente morale,
deşi clienţii se aşteaptă să o facă din datorie pur profesională. De exemplu, un pacient crede că a-
şi solicita medicul în timpul concediului acestuia este normal şi medicul ar trebui să renunţe la
interesele lui personale ca să ajute pacientul.

2.2. Relaţiile client-profesionist

13
 Problema centrală a relaţiei între client şi profesionist este cea a alocării responsabilităţii şi
autorităţii. La modul ideal, între cei doi se stabileşte un contract. În acest contract, în principiu,
alocarea responsabilităţii şi a autorităţii poate să fie de următoarele feluri:
a) clientul are mai multă responsabilitate şi autoritate;
b) cei doi contractanţi sînt aproximativ egali;
c) responsabilitatea şi autoritatea principală revin profesionistului.
a) Prima presupoziţie este derivată din ideea că profesionistul este angajat de client, acţionează
pentru acesta şi sub direcţia lui. Prin urmare, profesionistul este partizanul scopurilor clientului
său (am angajat un avocat, medic, arhitect, profesor, deci acea persoană nu mai poate să fie neutră
şi detaşată, ci ataşată scopurilor mele în calitate de client). Există însă limite ale devotamentului
faţă de client sau ale devizei: Clientul nostru, stăpânul nostru!
Profesioniştii nu sunt simpli executanţi ai ordinelor clienţilor, ei au expertiză, au autoritate
epistemică, discernămînt profesional. Nu sunt "soldaţi" la ordin. Cu anumite excepţii (urgenţe
medicale, de exemplu), un profesionist îşi poate refuza clientul.
b) A doua supoziţie este cea a egalităţii şi reciprocităţii contractuale.
Contractul cuprinde obligaţii şi drepturi reciproce, prin urmare, autoritatea şi responsabilitatea
sunt împărţite în mod egal (acest model este utilizat în abordările liberale ale libertăţii şi
egalităţii de şanse). Dar aplicarea unui astfel de model, deşi dezirabilă, este dificilă. Între părţi
există, cel mai adesea, inegalitate de negociere, în sensul diferenţei de cunoaştere, de
informaţie.
Există situaţii în care profesionişti au mai mult acces la clienţi decât clienţii la
profesionişti (cazurile de monopol profesional sau chiar şi cazul funcţionarilor publici).
Sunt situaţii în care clientul are mai multă putere decât profesionistul (angajarea unui profesionist
depinde de Guvern, de autoritatea locală). Există uneori presupunerea că între client şi
profesionist se instalează relaţii de prietenie şi grijă. Relaţia se bazează pe cooperare,
încredere reciprocă, parteneriat.
Totuşi, relaţia rămâne asimetrică. Doar una dintre părţi ia grijile
celeilalte pe umerii ei (profesionistul). Această grijă este de fapt un serviciu plătit, nu o gratuitate
amicală.
c) A treia supoziţie este cea a responsabilităţii şi autorităţii profesionistului, în raport cu ale
clientului. Forma tare a acestei supoziţii este paternalismul.
Profesionistul acţionează pentru bunăstarea clientului, are autoritatea profesională ca să
cunoască binele acestuia. Clientul nu are baze pentru un consimţământ deplin, în consecinţă,
poate să fie manipulat din lipsa autodeterminării, clientul nu este suficient de bine informat, nu
are experienţă şi nu poate decide în cunoştinţă de cauză (analog relaţiei părinte-copil).
Cazurile cele mai flagrante de aplicare a paternalismului sunt cele pentru persoane în
imposibilitatea mentală de a lua decizii pentru ele. Din punct de vedere etic, paternalismul
încalcă principiul autonomiei persoanei şi, în consecinţă, trebuie evitat pe cât posibil. Problema
centrală, din punct de vedere etic, este aceea de a da clientului cât mai multă libertate de
autodeterminare. Politica, de exemplu, pare să evite paternalismul prin vot, dar cum, adesea,
politicienii au două politici: una de campanie şi alta de guvernare, este necesar ca cetăţenii să
participe, prin intermediul societăţii civile, la influenţarea politicilor publice. Şi pentru alte zone
14
de activitate, chiar dacă clientul nu este în putinţă să decidă, este mandatată o altă persoană
(tutore, aparţinător legal) să o facă în locul ei.
Paternalismul se poate diminua prin informarea clientului şi prezentarea alternativelor de
decizie, a recomandărilor. Acestea sînt condiţii pentru menţinerea unei relaţii de încredere în
profesionişti.

2.3. Virtuţi şi valori profesionale

Etica virtuţii, venită din tradiţia aristotelică, inaugurată de Etica nicomahică, a recăpătat
un important teren în discuţiile actuale. Ea încearcă să răspundă, în cazul nostru, la întrebarea:
ce fel de profesionist ar trebui să fiu? Care sunt virtuţile necesare unui profesor, funcţionar
public, ziarist, medic, om de afaceri? Această problemă derivă din faptul că împlinirea
profesională este cotată ca o componentă importantă a împlinirii şi dezvoltării personale.
Împlinirea profesională trece drept una din condiţiile prin care o persoană poate să devină
fericită sau cel puţin utilă, să simtă că are o viaţă cu sens şi să-i crească stima de sine.
Profesioniştii îşi urmăresc deopotrivă succesul propriu şi serviciul competent. Uneori aceste
două valori devin conflictuale. Un practician este virtuos în sensul idealului profesional şi poate
să aibă succes ca practician, dar adesea aceasta înseamnă să nu câștige îndeajuns de mult. El se
concentrează pe excelenţă şi pe client şi prea puţin pe bani şi imagine.
Valori profesionale
Unii cercetători au încercat să sintetizeze cîteva dintre valorile profesionale , specifice
anumitor profesii
Profesia: Valoarea:
Jurist Dreptatea
Medic, asistent Sănătatea
Educator Dezvoltarea persoanei
Psiholog Autonomia
Asistent social Bunăstarea (asistarea celor în nevoie)
Contabil Corectitudinea
Aceste valori sunt considerate obiective mai ales, fiindcă sunt inevitabile, oamenii nu le
resping şi se aşteaptă ca, recurgînd la serviciile unei profesii, să le poată atinge. Sensurile pe
care le au aceste valori nu sunt însă fixe. Ele se redefinesc şi depind într-o mare măsură de
politicile publice care le orientează, ca şi de dezvoltarea profesiei respective. Profesioniştii
unui domeniu au "putere discursivă", în sensul în care le revine o importantă autoritate
epistemică în definirea acestor valori.
Dileme standard în etica profesională intervin mai ales în situaţii cruciale între starea de
fapt a unei societăţi în care se exercită o profesie şi valorile morale ale acelei profesii.
Cele mai dificile probleme etice survin în cadrul regimurilor totalitare sau autoritare.
Legile sunt legi, au o astfel de valoare, dar multe dintre ele nu sunt drepte

2.4. Formalizarea etică şi codurile profesionale

15
 Prin formalizare etică se înţelege formularea explicită, în scris, a idealurilor, valorilor,
principiilor şi normelor unei instituţii, organizaţii, asociaţii. înseamnă elaborarea codurilor etice.
Obiectivele unui cod etic sunt următoarele:
- Ocupă locul lăsat liber între valorile cadru ale unei comunităţi şi lege.
- Contribuie la reputaţia, încrederea, respectul pe care beneficiarii unei activităţi îl au faţă de
instituţia care prestează serviciul respectiv.
- Reprezintă un contract moral între beneficiari şi organizaţii, între cei ce fac parte din organizaţie
şi, în acest ultim sens, menţine coeziunea unei organizaţii, instituţii.
- Protejează organizaţia de comportamente necinstite sau oportuniste şi furnizează un model de
comportament.
- Promovează o imagine pozitivă a organizaţiei.
- Este un mijloc de reglementare a adeziunii şi devotamentului colaboratorilor.
- Influenţează crearea sentimentului de unicitate şi apartenenţă pentru membrii grupului.
- Este un cadru de referinţă în orientarea deciziilor şi orientarea acţiunii.
- Arată angajamentul de principiu al conducătorilor
- Corelează relaţiile pur contractuale cu încrederea şi responsabilitatea.
- Creează climatul etic, respectiv climatul în care acţiunile sunt percepute ca drepte.
- Ghidează comportamentul în caz de dileme etice.
Construcţia codurilor etice:
Managerul unei organizaţii se găseşte la interfaţa între aceasta şi contextul în care îşi
desfăşoară activitatea. Este persoana care poate formula politica etică a organizaţiei. Această
politică etică depinde de filosofia personală a managerului, de cariera şi formaţia sa
profesională. Este important ca persoana manager să dorească să creeze un factor de stabilitate
organizaţională prin stabilitatea unor valori şi principii. De exemplu, IBM a elaborat cele trei
principii care ghidează activitatea firmei: Individul trebuie respectat; Clientului trebuie să i se
ofere cel mai bun serviciu; Excelenţa şi performanţa superioară trebuie urmate permanent.
Elaborarea codurilor se face în echipă. Obiectivele organizaţiei sunt stabilite de către conducere.
Tot conducerea numeşte un colectiv de lucru. Acest colectiv pune în comun valorile împărtăşite
de membri, informaţii despre coduri similare cu obiective similare. De obicei, codurile etice sunt
difuzate în mai multe moduri: mese rotunde de sensibilizare, anunţarea codului în
preliminariile concursului de angajare, anexarea codului la contractul de muncă şi semnarea
unei adeziuni.
Diferiţi eticieni au făcut sugestii legate de felul în care poate să fie scris un bun cod de etică
pentru o anumită profesie. Neil Offen face câteva sugestii:
1. Formulează obiective clare de care ești sigur că vor fi susținute şi de către ceilalţi.
Trebuie să te asiguri în mod particular de acceptul conducerii.
2. Stabileşte un termen realist pentru dezvoltarea şi introducerea codului.
3. Fii conştient de faptul că aplicarea codului va costa, estimează de câţi bani este nevoie
pe termen scurt şi lung.
16
4. Fii deschis spre schimbări în prevederile codului, dacă apar situaţii noi. Nu lua codul drept
dogmă.
5. Orientează codul către problemele cu care se confruntă profesia ta.
6. Ia în seamă în mod corect legislaţia şi reglementările aplicate profesiei tale.
7. Consultă-te cu un jurist pentru partea de acoperire legală a codului.
8. Cere sfatul experţilor referitor la felul în care trebuie promovat codul şi influenţaţi angajaţii
şi clienţii.
9. Nu crea celorlalţi aşteptări nerealiste.
10. Exprimările utilizate în cod trebuie să fie simple şi clare, fără jargon de specialitate.
11. Asumă-ţi personal obiectivitatea şi responsabilitatea.
12. Alege pe cineva care să administreze competent şi integru un astfel de cod.
13. Ai răbdare, fii perseverent şi nu îţi pierde simţul umorului.

2.5. Etica kantiană

Etica kantiană se referă la o teorie etică deontologică atribuită filosofului german
Immanuel Kant. Teoria, dezvoltată ca rezultat al raționalismului Iluminismului, se bazează
pe ideea că singurul lucru bun intrinsec este o bună voință; o acțiune poate fi bună numai
dacă maximul său – principiul din spatele ei – este datoria legii morale. Centrul construirii
legii morale de către Kant este imperativul categoric, care acționează asupra tuturor
oamenilor, indiferent de interesele sau dorințele lor. Kant a formulat imperativul categoric în
diferite moduri. Principiul său de universalizare necesită ca, pentru ca o acțiune să fie
permisă, trebuie să fie posibilă aplicarea ei la toți oamenii fără să apară o contradicție. Dacă
se produce o contradicție, actul încalcă conceptul “Non-contradicție” al lui Aristotel, care
afirmă că acțiunile simple nu pot duce la contradicții. Formularea umanității a lui Kant, a
doua secțiune a imperativului categoric, afirmă că, ca un scop în sine, oamenii sunt obligați
să nu-i trateze pe alții doar ca un mijloc pentru un scop, ci întotdeauna, în plus, ca pe ei
înșiși. Formularea autonomiei concluzionează că agenții raționali sunt legați de legea morală
prin propria lor voință, în timp ce conceptul lui Kant despre Împărăția Finală cere ca oamenii
să se comporte ca și când principiile acțiunilor lor stabilesc o lege pentru o împărăție
ipotetică. Kant a distins, de asemenea, între îndatoririle perfecte și cele imperfecte. O datorie
perfectă, cum ar fi datoria de a nu minți, este întotdeauna adevărată; o datorie imperfectă,
cum ar fi datoria de a face acte de caritate, poate fi flexibilă și aplicată particularizat în timp
și loc.
a. Bunăvoință și îndatorire
În lucrările sale combinate, Kant a construit baza unei legi etice prin conceptul de datorie.
Kant și-a început teoria etică argumentând că singura virtute care poate fi fără echivoc bună
este o bună voință. Nici o altă virtute nu are acest statut deoarece orice altă virtute poate fi
folosită pentru atingerea scopurilor imorale (virtutea loialității nu este bună dacă cineva este
loial unei persoane rele, de exemplu). Bunăvoința este unică prin faptul că este întotdeauna
bună și își menține valoarea morală chiar și atunci când nu reușește să-și atingă intențiile
morale. Kant a privit bunăvoința ca un principiu moral unic care alege în mod liber să
folosească celelalte virtuți pentru scopuri morale.

Pentru Kant o bună voință este o concepție mai largă decât o voință care acționează din
datorie. O voință care acționează din datorie se deosebește ca o voință care depășește

17
obstacolele pentru a păstra legea morală. Un ascultător este astfel un caz special al unei voințe
bune care devine vizibilă în condiții adverse. Kant susține că numai actele efectuate în ceea ce
privește datoria au valoare morală. Asta nu înseamnă că actele efectuate numai în
conformitate cu datoria sunt lipsite de valoare (acestea merită totuși aprobarea și încurajarea),
dar stima deosebită se acordă actelor care sunt îndeplinite nu din datorie.

Concepția lui Kant despre datorie nu presupune faptul că oamenii își îndeplinesc fără
întârziere îndatoririle. Deși datoria adesea constrânge oamenii și îi îndeamnă să acționeze
împotriva înclinațiilor lor, ea încă vine din voința unui agent: ei doresc să păstreze legea
morală. Astfel, atunci când un agent efectuează o acțiune din datorie, acesta se datorează
faptului că stimulentele raționale le privesc mai mult decât înclinațiile opuse. Kant dorea să
treacă dincolo de moralitatea concepției ca îndatoriri impuse din exterior și să prezinte o etică
a autonomiei, atunci când agenții raționali recunosc liber pretențiile pe care le face rațiunea.

b. Obligații perfecte și imperfecte

Aplicând imperativul categoric, sarcinile apar datorită faptului că neîndeplinirea acestora ar
duce fie la o contradicție în concepție, fie la o contradicție a voinței. Cele dintâi sunt
clasificate ca îndatoriri perfecte, acestea din urmă fiind imperfecte. O datorie perfectă este
întotdeauna adevărată – există o datorie perfectă de a spune adevărul, așa că nu trebuie să
mințim niciodată. O datorie imperfectă permite flexibilitate – beneficiul este o datorie
imperfectă deoarece nu suntem obligați să fim în întregime benefic în orice moment, ci
putem alege timpurile și locurile în care ne conformăm. Kant credea că îndatoririle perfecte
sunt mai importante decât îndatoririle imperfecte: dacă apare un conflict între îndatoriri,
trebuie respectată datoria perfectă.
c. Imperativul categoric
Formularea primară a eticii lui Kant este imperativul categoric, din care a derivat patru
formulări suplimentare. Kant a făcut o distincție între imperativele categorice și ipotetice.
Un imperativ ipotetic este unul pe care trebuie să-l respectăm dacă vrem să ne satisfacem
dorințele: “du-te la doctor” este un imperativ ipotetic, pentru că suntem obligați să ne
supunem doar dacă vrem să ne simțim bine. Un imperativ categoric ne obligă indiferent de
dorințele noastre: toată lumea are datoria de a nu minți, indiferent de circumstanțe și chiar
dacă este în interesul nostru să o facem. Aceste imperative sunt obligatorii din punct de
vedere moral, deoarece se bazează pe rațiune, mai degrabă decât pe fapte contingente despre
un agent. Spre deosebire de imperativele ipotetice care ne leagă în măsura în care facem
parte dintr-un grup sau o societate față de care datorăm sarcini, nu putem renunța la
imperativul categoric deoarece nu putem renunța la a fi agenți raționali. Avem o datorie față
de raționalitate în virtutea faptului că suntem agenți raționali; prin urmare, principiile morale
raționale se aplică tuturor agenților raționali în orice moment.
d. Universalizabilitate
Prima formulare a lui Kant a Imperativului Categoric este aceea a universalizabilității:
Când cineva acționează, este potrivit unei reguli sau unui maxim. Pentru Kant, un act este
permis numai dacă cineva dorește să atingă maximul care permite acțiunii să fie o lege
universală prin care acționează toată lumea. Maximele nu trec acest test dacă produc fie o
contradicție în concepție, fie o contradicție a voinței când sunt universalizate. O contradicție
în concepție se întâmplă atunci când, dacă un maxim ar urma să fie universalizat, acesta nu
mai are sens deoarece “… maximul s-ar distruge în mod necesar în momentul în care a fost
făcut o lege universală”. De exemplu, dacă maximul “Este permis să se încalce promisiunile”
18
a fost universalalizat, nimeni nu ar avea încredere în promisiunile făcute, astfel încât ideea
unei promisiuni ar deveni lipsită de sens; maximul ar fi contradictoriu pentru că, atunci când
ar fi universalizat, promisiunile nu mai sunt semnificative. Maximul nu este moral pentru că
este logic imposibil de universalizat – nu am putea concepe o lume în care acest maxim ar fi
universalizat. Un maxim poate fi, de asemenea, imoral dacă creează o contradicție în voință
atunci când este universalizat. Aceasta nu înseamnă o contradicție logică, ci faptul că
universalizarea maximului duce la o stare de lucruri pe care nici o ființă rațională nu ar dori-o.
De exemplu, Driver susține că maximul “nu voi face acte de caritate” produce o contradicție
în voință atunci când este universalizat, deoarece o lume în care nimeni nu face acte de
caritate ar fi nedorită pentru persoana care acționează prin acest maxim.

Kant credea că moralitatea este legea obiectivă a rațiunii: la fel cum legile fizice obiective
necesită acțiuni fizice (merele cad din cauza gravitației, de exemplu), legile raționale
obiective necesită acțiuni raționale. El credea astfel că o ființă perfect rațională trebuie să fie
perfect morală pentru că o ființă perfect rațională consideră subiectiv că este necesar să facă
ceea ce este rațional necesar. Deoarece oamenii nu sunt perfect raționali (acționează parțial
prin instinct), Kant credea că oamenii trebuie să își conformeze voința subiectivă cu legi
raționale obiective, pe care le-a numit ”obligație de conformitate”. Kant a susținut că legea
obiectivă a rațiunii este a priori, existentă extern ființei raționale. Așa cum există legile
fiziceîn afara ființelor fizice, există legi raționale (moralitate) în afara ființelor raționale. Prin
urmare, conform lui Kant, moralitatea rațională este universală și nu se poate schimba în
funcție de circumstanță.

e. Umanitatea ca scop în sine

A doua formulare a lui Kant a Imperativului Categoric este de a trata omenirea ca un scop în
sine:

Kant a argumentat că ființele raționale nu pot fi niciodată tratate ca mijloace pentru scopuri;
ele trebuie să fie întotdeauna tratate ca și scopuri, necesitând ca propriile motive raționale să
fie respectate în mod egal. Aceasta derivă din afirmația lui Kant, conform căreia motivul
motivează moralitatea: cere ca noi să respectăm rațiunea ca motiv în toate ființele, inclusiv în
alte persoane. O ființă rațională nu poate consimți rațional să fie folosită doar ca un mijloc
pentru un scop, deci trebuie să fie întotdeauna tratată ca un scop. Kant a justificat acest lucru
argumentând că obligația morală este o necesitate rațională: ceea ce este rațional dorit este
corect din punct de vedere moral. Deoarece toți agenții raționali vor fi ei înșiși în mod rațional
un scop și niciodată doar un mijloc, este obligatoriu din punct de vedere moral ca aceștia să
fie tratați ca atare. Acest lucru nu înseamnă că nu putem trata niciodată un om ca pe un mijloc
către un scop, dar atunci când o facem, îl tratăm și pe el ca pe un scop în sine.

f. Formula autonomiei

Formula autonomiei lui Kant exprimă ideea că un agent este obligat să urmeze imperativul
categoric datorită voinței sale raționale, mai degrabă decât a oricărei influențe exterioare.
Kant credea că orice lege morală motivată de dorința de a îndeplini un alt interes ar nega
existența Imperativului Categoric, determinându-l să susțină că legea morală trebuie să apară
numai dintr-o voință rațională. Acest principiu cere oamenilor să recunoască dreptul celorlalți
de a acționa în mod autonom și înseamnă că, deoarece legile morale trebuie să fie
universalisabile, ceea ce este necesar unei singure persoane este necesar la toți.

g. Împărăția finală

19
Această formulare cere ca acțiunile să fie considerate ca și cum maximul lor este de a oferi o
lege pentru o Împărăție a Scopurilor ipotetică. În consecință, oamenii au obligația de a acționa
conform principiilor pe care o comunitate de agenți raționali le-ar accepta ca legi. Într-o astfel
de comunitate, fiecare individ va accepta doar maxime care pot guverna fiecare membru al
comunității, fără a trata vreun membru doar ca un mijloc de a atinge un scop. Deși Împărăția
Finală este un ideal – acțiunile altor oameni și evenimentele naturii asigură că acțiunile cu
intenții bune fac uneori rău – suntem încă obligați să acționăm categoric, ca legislatori ai
acestui regat ideal.

3. Codul de Etică și conduită al Grupului Financiar BT

Principiile fundamentale pe care trebuie să le respecte angajații societăților din Grupul
Financiar BT în relațiile profesionale pe care aceștia le au cu clienții sau cu autoritățile,
precum și cu alți angajați din celelalte instituții financiare, sau cu ceilalți angajați ai
societăților din cadrul Grupului, sunt următoarele:
a. Integritatea morală - angajații societăților din cadrul grupului au obligația de a
acționa corect și onest în relațiile profesionale și de afaceri fiindu-le interzis să
solicite sau să accepte, direct ori indirect, pentru ei sau pentru alții, vreun avantaj ori
beneficiu în considerarea funcției pe care o dețin, sau să abuzeze în vreun fel de
această funcție;
b. Imparțialitatea și nediscriminarea - angajații societăților din cadrul grupului sunt
obligați să aibă o atitudine obiectivă, neutră față de orice interes politic, economic,
religios sau de altă natură, în exercitarea atribuțiilor de serviciu; 17 VB Investment
Holding B.V. Activități ale holding-urilor 18 Timesafe SRL Activități de realizare a
softului la comanda (orinetate către client)
c. Profesionalismul și transparența - angajații societăților din cadrul grupului au
obligația de a-și îndeplini atribuțiile de serviciu cu responsabilitate, competență,
eficiență, corectitudine, claritate și conștiinciozitate, prin:
 menținerea cunoștințelor profesionale și aptitudinilor profesionale la un nivel
ridicat, astfel încât clienții să primească date și informații profesionale de calitate
ridicată referitoare la produsele și serviciile oferite de societățile din cadrul
grupului;
 acționarea cu prudență sporită și în conformitate cu reglementările interne si
legale în vigoare atunci când oferă clienților produsele și serviciile societăților
din cadrul grupului;
 sesizarea superiorului ierarhic direct în situațiile în care consideră că li se
atribuie sarcini ce depășesc competența lor;
d. Respectarea prevederilor legislației în vigoare - angajații societăților din cadrul
grupului vor respecta legislația aplicabilă activității pe care o desfășoară, precum și
reglementările interne ale societății;
e. Confidențialitatea și secretul profesional - angajații societăților din cadrul Grupului
nu vor transmite informații confidențiale despre faptele, datele și informațiile
20
 referitoare la activitatea desfășurată, precum și la orice fapte, date sau informații,
care privesc persoana, proprietatea, activitatea, afacerea, relațiile personale sau de
afaceri ale clienților, către persoane care nu sunt autorizate să primească astfel de
informații. Angajații societăților din cadrul Grupului sunt obligați să păstreze
secretul profesional asupra oricărei informații ori date nedestinate publicării, de care
au luat cunoștință în cursul exercitării funcției și nu vor folosi aceste informații
pentru obținerea de avantaje personale, orice abatere fiind sancționată conform legii
si reglementărilor interne. Persoanele care nu au calitatea de angajat al unei societăți
din cadrul Grupului, dar sunt abilitate să solicite și să primească informații ori date
de natura secretului profesional, sunt obligate să păstreze confidențialitatea acestora
și le vor utiliza numai în scopul pentru care le-au solicitat, sau le-au fost furnizate
potrivit legii ori contractelor/acordurilor încheiate.
f. Prevenirea și combaterea faptelor de corupție, spălare de bani și finanțare a actelor de
terorism - prin aplicarea masurilor standard si suplimentare de cunoastere a clientelei
pentru intreg portofoliul de clienti, raportarea oricăror tranzacții care pot avea
legătură cu acestea catre autoritatile competente și evitarea finalizării unor astfel de
tranzacții, în conformitate cu prevederile legale si ale reglementărilor interne;
g. Exercitarea unei activități prudente în desfășurarea tranzacțiilor financiare, prin
gestionarea responsabilă a resurselor societăților din cadrul Grupului și prin
informarea corectă a clienților asupra produselor și serviciilor oferite;
h. Responsabilitatea socială - implicarea în rezolvarea diferitelor probleme sociale,
protecția mediului înconjurător, educarea populației în domeniul financiar,
îmbunătățirea calității vieții oamenilor precum și sprijinirea promovării și realizării
unor inițiative umanitare;
i. Evitarea denigrării - angajații societăților din cadrul Grupului își vor desfășura
activitatea cu bună credință, potrivit uzanțelor oneste, cu respectarea intereselor
părților implicate și a cerințelor concurenței loiale;
j. Respectarea culturii organizatiei privind riscurile - revine tuturor angajatilor din
cadrul Grupului, prin cunoasterea normelor si conduitei institutiei in legatura cu
constientizarea, asumarea si administrarea riscurilor precum şi a mecanismelor de
control. Cultura privind riscurile influenţează deciziile organului de conducere şi ale
angajaţilor în cursul activităţilor lor curente şi are un impact asupra riscurilor pe care
aceştia şi le asumă.
k. Respectarea tuturor prevederilor prezentului Cod de către angajații societăților din
cadrul Grupului prin asumarea responsabilității, înțelegerea și raportarea oricăror
activități susceptibile de a încălca prevederile acestui Cod.
l. Protecția reputației Grupului Financiar BT - angajații societăților din cadrul grupului
vor proteja buna reputație și imagine a grupului precum și a tuturor reprezentanților
acestuia. Orice declarație sau acțiune a unui angajat care are ca rezultat prejudicierea
reputației sau imaginii grupului sau a reprezentanților săi va fi sancționată.

3.1. Relația dintre societățile din cadrul Grupului Financiar BT și clienții acestora
Angajații Grupului Financiar BT vor respecta principiul constituțional al egalității
cetățenilor în fața legii și al autorităților publice, fără privilegii și discriminări și vor oferi
produse și servicii de calitate clienților, acordând tuturor un tratament corect, în conformitate

21
cu prevederile legislației în vigoare și al reglementărilor interne. Societățile din cadrul
Grupului se vor asigura că informațiile oferite prin intermediul publicității sunt reale,
adecvate, actuale, inteligibile, oferind o imagine exactă asupra serviciilor / produselor si nu
sunt susceptibile de a induce în eroare clientul. La solicitarea de produse și servicii
financiare, precum și pe parcursul derulării relațiilor cu clienții, angajații grupului vor
prezenta toate caracteristicile, condițiile și costurile produselor și serviciilor oferite precum si
riscurile asociate, într-un mod transparent (limbaj inteligibil, termeni clari pe înțelesul
clientului) și cu bună credință. În furnizarea de informații cu privire la produsele și serviciile
oferite, se va acorda întotdeauna prioritate intereselor clienților. Angajații Grupului vor evita
oferirea unor produse sau servicii care nu sunt potrivite din perspectiva profilului de risc sau
caracteristicilor clientului, depunând toate diligentele necesare pentru a putea acorda sfaturi
personalizate și adecvate fiecărui client.

3.2. Integritatea și evitarea conflictului de interese

Conflictul de interese apare atunci când există o situație de incompatibilitate între calitatea
de angajat/ membru al Organului de Conducere al unei societăți din Grupul Financiar BT și
statutul personal al acestuia, transpusă prin orice acțiune sau inacțiune care poate afecta
reputația oricărei societăți din cadrul Grupului Financiar BT.

Pentru evitarea conflictelor de interese, inclusiv a situațiilor care pot genera conflicte de
interese, angajații societăților din cadrul Grupului Financiar BT și membrii Organului de
Conducere ale acestor societăți vor respecta prevederile specifice, menționate în cadrul de
reglementare propriu fiecărei societăți din cadrul Grupului Financiar BT.

Deținerea de către angajații/membrii Organului de Conducere al societăților din cadrul

Grupului Financiar BT a calității de acționar, asociat sau a oricărei funcții de consultanță,
gestionare, conducere, administrare, de prestări servicii (într-o societate comercială sau în
oricare altă entitate, care urmărește sau nu obținerea de profit) precum si încheierea unor
contracte specifice cu instituția de credit in care ar putea avea un interes personal direct sau
indirect, se va face numai în condițiile respectării prevederilor legale și ale reglementărilor
interne ale societăților din cadrul Grupului Financiar BT.

Angajații/membrii Organului de Conducere al societăților din cadrul Grupului Financiar BT

pot contribui financiar și pot participa la activitatea unor organizații nelucrative (asociații cu
caracter umanitar, asociații sportive, de proprietari, religioase, culturale, științifice, etc.) în
afara orelor de program. Desfășurarea individuală a unor astfel de activități se poate face în
afara societăților din cadrul Grupului Financiar BT, după orele de program, cu condiția ca
22
angajatul/membrul Organului de Conducere să nu se poziționeze ca reprezentant al vreunei
societăți din cadrul grupului BT în aceste relații și să nu obțină avantaje care decurg din
calitatea de angajat/membru al Organului de Conducere al societății din cadrul Grupului
Financiar BT.

Implicarea in orice alta activitate remunerata pe baza unui contract de munca in afara
societăților din cadrul Grupului va fi declarata de angajatii bancii/ membrii Organului de
Conducere ai societăților din cadrul Grupului Financiar BT, urmand a fi aprobata conform
reglementarilor interne specifice. Desfășurarea individuală a unor astfel de activități se poate
face doar după orele de program, cu condiția ca angajatul/membrul Organului de Conducere
să nu se poziționeze in astfel de situații ca reprezentant al vreunei societăți din cadrul
grupului BT în aceste relații și să nu obțină avantaje care decurg din calitatea de
angajat/membru al Organului de Conducere al societății din cadrul Grupului Financiar BT.

Angajații Grupului Financiar BT care au acces la informații privilegiate sau la alte informații
confidențiale privind clienții sau tranzacțiile cu sau pentru clienți ca urmare a unei activități
efectuate de persoana respectivă în numele firmei vor evita orice acțiune generatoare conflict
de interese. Orice angajat al Grupului Financiar BT nu trebuie sa încheie tranzacții personale
care îndeplinesc cel puțin unul dintre următoarele criterii:

 tranzacția implică folosirea abuzivă sau divulgarea improprie a informațiilor

confidențiale în cauză
 tranzacția intră în conflict sau ar putea să intre în conflict cu o obligație legala care îi
revine Grupului financiar BT

În afara cadrului normal al relațiilor de muncă sau al contractului de servicii, angajații

Grupului Financiar BT nu oferă consiliere sau recomandări unei alte persoane în vederea
efectuării unei tranzacții cu instrumente financiare care, dacă ar fi vorba de o tranzacție
personală care ar încălca restricții legale specifice.

Situații de Conflicte de interese in cazul oferirii/intermedierii de servicii si instrumente

financiare:

 Grupul sau angajatii Grupului pot obtine un castig financiar sau pot evita o pierdere
financiara pe cheltuiala clientului;
 Grupul sau angajatul are un interes legat de rezultatul serviciului furnizat clientului
sau al tranzactiei efectuate in numele clientului, care este diferit de interesul
clientului privind acel rezultat;

23
  Grupul sau angajatul sunt stimulati finanaciar sau in alt mod sa favorizeze interesul
altui client sau grup de client, in detrimentul inetereselor clientului pentru care
efectueaza tranzactii.
 Grupul sau angajatul desfasoara aceeasi activitate ca si clientul;
 Grupul sau angajatul primeşte sau va primi de la o altă persoană decât clientul un
stimulent în legătură cu serviciul furnizat clientului, sub forma beneficiilor monetare
sau nemonetare pentru serviciul specific ce va fi realizat.

Cazurile de incompatibilitate şi conflict de interese trebuie evitate de către membrii

organului de conducere și persoanele cu funcții cheie din cadrul Grupul Financiar BT si de
catre orice angajat care se poate afla in aceasta situatie.

În cazul în care dispozițiile organizatorice sau administrative adoptate de Grupul Financiar

BT pentru a preveni o anumita situatie în care conflictele de interese afectează negativ
interesele clientului nu sunt suficiente pentru a garanta, cu o certitudine rezonabilă, că riscul
de a afecta interesele clienților va fi evitat, acestia vor fi informati înainte de a se acționa în
numele lor, în legătură cu natura generală și/ sau sursele conflictelor de interese și cu
măsurile luate în scopul diminuării riscurilor respective.

Conflictele de interese pot să nu fie întotdeauna evidente, astfel încât,dacă angajații/membrii

Organului de Conducere au vreo nelămurire, aceștia trebuie să se consulte cu superiorul
direct sau se pot adresa departamentului specializat din cadrul societății, desemnat cu
soluționarea unor astfel de situații, care îi vor ajuta să stabilească dacă există un conflict de
interese și în cazul în care există, cum să îl rezolve fără a compromite interesele societăților
din cadrul Grupului Financiar BT.

Totodată, angajații din cadrul Grupului Financiar BT au obligația să comunice superiorului

direct / responsabilului de conformitate/ conducerii entității, toate situațiile de conflict de
interese de care au cunoștință, existente sau potențiale, care se refera la alți
angajați/conducători ai entității sau la propria persoana (în cazul în care aceste situații nu pot
fi încadrate într-o categorie existenta in aplicația de conflicte de interese). Această raportare
trebuie făcută imediat ce se ajunge într-o astfel de situație sau se intră în posesia unor
asemenea informații.

3.3. Principii de bune practici bancare și de conduită a băncilor în relația cu debitorii

Consumatori confruntați cu situații de Dificultate de plată ori reprezentând un Caz Social

Pornind de la principiile generale reflectate mai jos, Bancă va realiza o analiză punctuală a

24
fiecărui caz în parte şi va aplica soluţii individuale, adaptate la circumstanțele specifice ale
Debitorului și conforme cu dispoziţiile legale în vigoare.

3.3.1. Principii de conduită

Cazurile de Dificultate de plată În relația cu Debitorii, banca va avea în vedere, în tratarea

situaţiilor de Dificultate de plată, principiile de conduită evidențiate în continuare, cu
precizarea că funcţie de principiile proprii fiecărei instituții de credit, le pot extinde, fără a se
limita doar la acestea:

Implementarea unor măsuri preventive precum:

 identificarea în cel mai scurt timp a situaţiei de Dificultate de Plată sau a iminenţei
apariţiei unei astfel de situaţii de Dificultate de Plată;
 abordarea cu maximă rapiditate și disponibilitate a situaţiilor intempestive cu impact
imediat asupra capacităţii de rambursare a Debitorului;
 colaborarea eficientă cu Debitorul în diferite situaţii sau etape de derulare ale
contractului de credit, în vederea identificării unor soluţii rezonabile pentru ambele
părţi contractante de natură a preveni acumularea de restanţe,declararea scadenţei
anticipate şi/sau declanşarea executării silite,raportate însă la capacitatea de
rambursare – actuală și previzionată – a Debitorului;

Identificarea și aplicarea celor mai potrivite soluţii pentru gestionarea situaţiei specifice a
Debitorului:

Banca va realiza o analiză punctuală a fiecărui caz în parte şi va propune soluţii

individuale/particularizate raportat la circumstanțele specifice ale Debitorului.

În acest sens, se vor avea în vedere:

 abordarea cu atenţie, responsabilitate și deschidere a fiecărui caz de Dificultate de plată;

 analiza unei palete cât mai largi de opţiuni pentru soluţionarea situaţiei Debitorului,
ţinând cont, printre altele, de aspecte precum:
 veniturile debitorului și ale soţului/soţiei, respectiv gradul de certitudine al acestora;
 gradul de îndatorare total al debitorului şi al familiei acestuia;
 patrimoniul debitorului și/sau al soțului/soției, respectiv starea/destinația bunurilor
imobile din patrimoniu;
 circumstanțele familiale ale debitorului (ex. stare civilă, persoane în întreținere);

25
 posibilele efecte (ex. costuri suplimentare) pe care trebuie să le suporte Debitorul în urma
sau în legătură cu implementarea soluției (ex. onorarii notariale, cheltuieli de înregistrare
a unor modificări în registrele de publicitate);
 istoricul colaborării cu Debitorul și comportamentul de plată a acestuia; ◦ valoarea și
structura garanțiilor;
 informațiile rezultate în urma verificărilor efectuate de către bancă în bazele de date
centralizate (de exemplu: Biroul de Credit, Buletinul Insolvenței, Recom, ANAF).

Aplicarea unor soluții conforme cu dispozițiile legale și cu cadrul normativ intern al Băncii,
viabile și adecvate Debitorului, putând fi avute în vedere, printre altele soluții precum:

 prelungirea duratei contractului de credit;

 schimbarea tipului contractului de credit;
 modificarea datelor de scadență ale obligațiilor de plată ale Debitorului;
 amânarea, totală sau parțială, pentru o anumită perioadă de timp, a obligațiilor de plată
ale Debitorului;
 ajustarea, pentru o anumită perioadă de timp, a structurii de costuri a contractului de
credit;
 modificarea nivelului și/sau tipului ratei de dobândă;
 modificarea valutei contractului, utilizând cursul de schimb valutar de la data realizării
modificării;
 consolidarea mai multor contracte de credit;
 acordarea dreptului de vânzare a bunului imobil ipotecat direct de către Debitor (vânzare
voluntară), urmată de rambursarea anticipată, totală sau parțială a creditului garantat cu
respectivul bun, utilizând integral-însă în limita valorii totale a sumelor datorate Băncii-
fondurile obținute în urma procesului de valorificare a garanției.

Comunicarea cu Debitorul va fi:

 proactivă și accesibilă, atât ca limbaj și conținut, cât și ca mediu de comunicare, pe toată

perioada de derulare a contractului de credit. În acest sens:
 Banca va proceda la contactarea Debitorului în cazul constatării unei întârzieri de plată
de mai mult de 30 de zile în scopul:
- identificării cauzelor apariției întârzierii de plată și a înțelegerii situației specifice a
Debitorului;

26
 - furnizării de informații complete privind situația la zi a plăților/ întârzierilor de plată,
respectiv în privința posibilelor consecințe legate de persistența și/sau amplificarea
întârzierilor de plată;
- identificării celor mai potrivite soluții pentru achitarea obligațiilor de plată/
sprijinirea Debitorului, în vederea evitării procesului de executare a garanțiilor reale
și/sau personale.
 Banca va furniza Debitorului, în mod clar și într-un limbaj simplu:
- informații cu privire la importanța cooperării Debitorului cu Banca pentru a rezolva
situația de Dificultate de plată;
- informații cu privire la consecințele neefectuării plăților, inclusiv cu privire la
acumularea dobânzilor penalizatoare și efectele declarării scadenței anticipate,
respectiv a declanșării procedurilor de executare silită;
- informații cu privire la drepturile și obligațiile Debitorului, așa cum sunt menționate
în prevederile legislației în vigoare și reflectate în documentația contractuală.
- informații cât mai detaliate cu privire la soluțiile posibil a fi implementate pentru
achitarea obligațiilor de plată; sprijinirea Debitorului, inclusiv din perspectiva
consecințelor asupra valorii totale ce va fi datorată de către acesta.

Adecvată și proporțională cu nevoia de informații, inclusiv în cazul în care Banca

mandatează o terță parte să păstreze legătura cu Debitorul.

Cazurile sociale

Banca va avea în vedere, în tratarea Cazurilor sociale, următoarele principii de conduită în

relația cu Debitorii:

 Implementarea unor măsuri precum:

 abordarea cu atenție, responsabilitate, disponibilitate și discreție a Cazurilor sociale
de îndată ce Debitorul informează justificat Banca privind situația severă în care se
găsește sau cu care ar urma să se confrunte;
 colaborarea eficientă cu Debitorul în vederea documentării situației excepționale în
care acesta se găsește.

Identificarea celor mai potrivite soluții pentru sprijinirea Cazurilor sociale;

Se vor avea în vedere:

 Analiza unei palete cât mai largi de opțiuni pentru sprijinirea Debitorului, ținând cont de
particularitățile Cazului social și de circumstanțele concrete în care Debitorul se găsește;

27
 aplicarea unor soluții, conforme cu dispozițiile legale, viabile și adecvate, sau aplicarea
unor măsuri excepționale, cum ar fi stoparea/ renunțarea la calcularea unor costuri
aferente creditului sau chiar reducerea datoriei.

Comunicarea cu Debitorul va fi:

 Proactivă și accesibilă, atât ca limbaj, cât și din punct de vedere al conținutului;

 Adecvată și proporțională cu nevoia de informații.

Creditarea responsabilă ca măsură de prevenire a situațiilor de Dificultate de Plată

În vederea limitării consecințelor pe care Dificultățile de plată le generează atât pentru

Debitori, cât și pentru creditori, banca va urmări aplicarea unui cadru de creditare
responsabilă, care cuprinde, printre altele:

 furnizarea unui produs adecvat profilului fiecărui Debitor, atât ca structură, cât și ca grad
de complexitate;
 asigurarea unei instruiri adecvate a personalului, în special a celor care interacționează cu
consumatorii, astfel încât comunicarea cu consumatorii:
 să fie cât mai clară, inteligibilă și corectă, inclusiv din perspectiva explicării principalelor
riscuri și beneficii pe care și le asumă consumatorii;
 să fie adecvată, ținând cont de circumstanțele individuale ale consumatorilor, drepturile
și interesele acestora;
 să fie cât mai facilă, inclusiv din perspectiva înțelegerii termenilor tehnici sau neuzuali;
 să fie proactivă, inclusiv în sensul încurajării Debitorilor să își calculeze cu atenție
bugetul și să se informeze corect și complet asupra tuturor caracteristicilor creditului pe
care doresc să îl achiziționeze, asupra costurilor, riscurilor si beneficiilor acestuia astfel
să analizeze dacă acel credit le este cu adevărat necesar și dacă își permit, pe termen
lung, rambursarea lui.

Informarea corespunzătoare a Debitorului, încă din etapa precontractuală, cu privire la:

 drepturile și obligațiile ce decurg din contractul de credit;

 riscurile asumate de către Debitor prin semnarea contractului de credit, inclusiv cele
referitoare la:
- variația dobânzii;
- fluctuația cursului valutar;
- pierderea locului de muncă;
- diminuarea veniturilor familiei;

28
 desfășurarea unor campanii de publicitate a produselor de creditare ce vor avea în vedere
folosirea unui limbaj cât mai clar și ușor de înțeles, astfel încât să se evite crearea de
așteptări neîntemeiate ale consumatorilor;
 informarea Debitorului, pe parcursul derulării contractului, asupra modificării oricăror
elemente relevante în legătură cu derularea creditului, în conformitate cu cerințele legale
și/ sau contractuale aplicabile;
 încurajarea consumatorului pentru o planificare financiară solidă a veniturilor și
cheltuielilor.

3.3.2. Colaborarea cu debitorul

Eficacitatea demersurilor băncii pentru gestionarea situațiilor de dificultate de plată și a

Cazurilor sociale este influențată, în bună măsură, de calitatea cooperării cu Debitorii. Pentru
gestionarea cu succes a situațiilor de Dificultate de plată și a Cazurilor sociale, Debitorii sunt
încurajați să adreseze proactiv situațiile/ modificarea situației de viață cu care se confruntă,
să răspundă cu promptitudine solicitărilor băncii, în special, în ceea ce privește furnizarea de
informații relevante și corecte pentru soluționarea cazului, inclusiv informații despre situația
lor financiară, și să manifeste deschidere pentru discutarea diverselor soluții propuse de către
bancă. 13 În același timp, ori de câte ori un Debitor consideră că informațiile primite din
partea băncii sunt neclare sau ambigue sau că soluțiile oferite de către bancă și/sau
recomandările acesteia nu răspund situației sale specifice, acesta este încurajat să solicite
clarificări de la personalul băncii sau de la o terță parte specializată, inclusiv de la asociații
de protecție a consumatorilor. De asemenea, în măsura în care un Debitor consideră oportun,
se poate adresa Centrului de Soluționare Alternativă a Litigiilor din Domeniul Bancar, astfel
încât un conciliator independent și imparțial, analizând interesele, cerințele și punctele de
vedere ale ambelor părți, să încerce să identifice o soluție reciproc acceptabilă atât pentru
Debitor, cât și pentru bancă. Un Debitor aflat într-o situație de Dificultate de plată sau care
reprezintă un Caz Social poate avea în vedere și recurgerea la aplicarea pentru deschiderea
procedurii insolvenței persoanelor fizice, procedură ce urmărește acordarea unei șanse
debitorilor de bună credință de redresare a situației financiare și de sprijinire a ieșirii din
starea de insolvență. Eficiența însă a oricărei soluții de gestionare eficientă a situațiilor de
dificultate de plată și/sau a Cazurilor Sociale depinde de gradul de colaborare și
disponibilitate a părților în identificarea și implementare a unei astfel de soluții.

3.4. Relația dintre societățile din cadrul Grupului Financiar BT și autorități

29
Relația societăților din cadrul Grupului Financiar BT cu autoritățile va fi guvernată de următoarele
principii:

 asigurarea, în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile, a unei relații de colaborare

corecte cu autoritățile în vederea dezvoltării unui sistem financiar-bancar credibil,
solid,bazat pe profesionalism și eficiență;
 respectarea reglementărilor legale în vigoare și aplicarea lor corectă, conform autorizațiilor
eliberate de către instituțiile abilitate în România, precum și în statele unde își au sediul
societățile/sucursalele societăților Grupului Financiar BT;
 respectarea principiilor etice în relațiile cu funcționarii publici și cu autoritățile publice;
 asigurarea cadrului necesar schimbului de informații între societățile din cadrul grupului și
autorități, schimb de informații care va fi menit exclusiv scopului îndeplinirii sarcinilor
prevăzute de lege, atât în ceea ce privește societățile din cadrul grupului, cât și autoritățile;
 solicitarea și transmiterea informațiilor între societățile din cadrul grupului și autorități se
vor realiza cu respectarea dispozițiilor legale referitoare la secretul profesional, într-o
manieră oficială, în scris, urmând a fi înregistrate de ambele părți, avându-se în vedere ca
informațiile transmise să fie complete, corecte și să respecte termenele prevăzute de lege –
cu excepția controalelor la „fața locului” efectuate, conform prevederilor legale, de către
autoritățile/instituțiile abilitate.
3.5. Relația dintre societățile din cadrul Grupului Financiar BT şi alte instituții
financiare

Societățile din cadrul Grupului Financiar BT şi angajații acestora îşi vor exercita activitatea
cu bună credință, potrivit uzanțelor oneste, cu respectarea intereselor tuturor instituțiilor
financiare şi a cerințelor privind concurența loială, publicitatea responsabilă şi echitabilă,
legalitatea şi respectarea înțelegerilor, solidaritatea profesională şi respectul reciproc.

În acest scop, societăților din cadrul Grupului Financiar BT şi angajaților acestora le revin
următoarele obligații:

 să nu se lase antrenați în înțelegeri, acorduri sau practici care ar putea avea ca efect
restrângerea sau denaturarea concurenței și să nu folosească în mod abuziv eventuala
poziție dominantă pe piață, prin recurgerea la fapte anticoncurențiale care ar putea
avea ca efect prejudicierea intereselor concurenței;
 să nu prezinte date și informații incorecte și/sau incomplete cu privire la societățile
din cadrul grupului și care să fie susceptibile de a induce în eroare potențialii clienți
interesați;

30
  să nu inducă în eroare prin declarații înșelătoare, un client sau un potențial client cu
privire la promisiunea acordării unor compensații sau alte beneficii sau cu privire la
scutirea de la plata unor comisioane, cu scopul obținerii acordului inițierii unei relații
contractuale, pe care ulterior să nu o onoreze;
 să nu atragă prin oferte agresive de angajare salariații unei instituții financiare
concurente, în detrimentul acesteia;
 să nu abordeze angajații altor societăți din Grupul Financiar BT în vederea unor
propuneri de colaborare/angajare, fără consultarea prealabilă a Direcției Resurse
Umane din cadrul băncii;
 să utilizeze doar practici concurenționale corecte și să nu atragă clienții altor instituții
financiare,
personalsauprinintermediulunorterți,prinfolosireaunorpracticișimetodecontrareuzanțe
loroneste;
 să nu divulge, achiziționeze sau să folosească informații confidențiale fără
consimțământul deținătorului legitim și într-un mod contrar uzanțelor oneste;
 în exercitarea activității lor, să nu comunice sau răspândească în public afirmații
referitoare la instituția în care își desfășoară activitatea, de natură să creeze o situație
de favoare în dauna unor instituții financiare concurente prin folosirea unor tehnici
contrare dispozițiilor legale;
 să nu comunice sau să răspândească voit afirmații tendențioase referitoare la o
instituție financiară concurentă sau la serviciile acesteia, afirmații de natură să
dăuneze bunului mers al activității instituției concurente;
 să nu ofere, promită sau acorde – mijlocit sau nemijlocit – daruri sau alte avantaje
angajaților unei alte instituții financiare pentru ca aceștia să divulge informații
confidențiale sau reglementări interne, pentru a cunoaște sau a folosi clienții
concurentului sau pentru a obține alte foloase pentru sine ori pentru altă persoană în
dauna unui concurent;
 să nu atragă clienții unei instituții financiare concurente prin folosirea abuzivă a
legăturilor stabilite cu acești clienți în cadrul funcției deținute anterior la acea
instituție.
3.6. Relația dintre societățile din cadrul Grupului Financiar BT și angajați

Relația dintre societățile din cadrul Grupului Financiar BT și angajați se bazează pe

profesionalism și respect

31
Angajații din cadrul Grupului Financiar BT se vor comporta într-o manieră profesionistă față
de clienți și loială față de societatea la care sunt angajați.

În acest sens, angajaților din cadrul Grupului Financiar BT le revin următoarele obligații:

 să nu exprime în public aprecieri neconforme cu realitatea în legătură cu activitatea

societăților din cadrul Grupului Financiar BT, cu politicile și strategiile acestora;
 să nu facă aprecieri neautorizate în legătură cu litigiile aflate în curs de soluționare atunci
când oricare din societățile din cadrul Grupului Financiar BT are calitate de parte în
litigiu;
 să nu dezvăluie informații care nu au caracter public, în alte condiții decât cele prevăzute
de lege;
 să nu dezvăluie informații la care au acces în exercitarea funcției, dacă această dezvăluire
este de natură să atragă avantaje necuvenite ori să prejudicieze imaginea sau drepturile
vreunei societăți din cadrul Grupului Financiar BT, ale altor angajați sau ale clienților;
 să nu acorde asistență tehnică sau consultanță persoanelor fizice sau juridice în vederea
promovării de acțiuni juridice ori de altă natură împotriva oricăreia din societățile din
cadrul Grupului Financiar BT;
 să nu utilizeze resursele societăților din cadrul Grupului Financiar BT și să nu facă uz de
poziția lor profesională pentru a determina opțiunea politică sau de a influența votul
oricărei persoane;
 să nu transmită, prin diferite mijloace și canale de comunicare, date și informații cu privire
la activitatea societăților din cadrul Grupului Financiar BT, a clienților sau a sistemului
financiar-bancar în general, fără aprobarea prealabilă obținută de la conducerea
societăților din cadrul Grupului Financiar BT;
 să nu introducă, în niciuna dintre locațiile societăților din cadrul Grupului Financiar BT,
arme de orice fel, explozibili, substanțe periculoase ori interzise de lege sau orice alte
obiecte care pot pune în pericol viața sau sănătatea persoanelor, patrimoniul acestora sau
al societăților din cadrul Grupului Financiar BT, cu excepția cazurilor în care a fost
solicitat și obținut acordul explicit al conducătorului unității în care se realizează accesul.

Angajații Grupului Financiar BT vor proteja activele tangibile și intangibile ale societăților
din grup. Resursele și bunurile puse la dispoziție angajaților de către societățile din cadrul
grupului vor fi folosite numai în scopurile pentru care acestea au fost alocate.
Angajații Grupului Financiar BT vor respecta obligațiile menționate anterior si după încetarea
raporturilor contractuale de serviciu cu aceste instituții, pe termen nelimitat, dacă dispozițiile
legale în vigoare nu prevăd alte termene.
3.7. Evitarea fraudelor
3.7.1. Mita și tracicul de influență
Societățile din cadrul Grupului Financiar BT nu tolerează nicio formă de mită și/sau corupție.
Niciun angajat/membru al Organului de Conducere al unei societăți din cadrul Grupului
Financiar BT nu va accepta și nu va acorda niciun avantaj necorespunzător de orice fel
32
(stimulente), indiferent dacă persoana care oferă sau solicită un astfel de avantaj lucrează în
sectorul public sau cel privat. De asemenea, este interzisă oferirea sau primirea oricărei forme
de mită, sau practicarea traficului de influență, direct sau prin interpuși.
Prin urmare, oricare din următoarele activități sunt strict interzise:

 Primirea de bani sau alte foloase de la clienți sau terți pentru îndeplinirea sarcinilor de
serviciu sau pentru a interveni pe lângă un salariat/conducător să facă sau să nu facă
ceva ce-i intra în atribuțiile de serviciu;
 Plata sau oferirea unui beneficiu care încalcă legile sau reglementările interne;
 Plata sau oferirea unui beneficiu pentru “obținerea” unei afaceri.

3.8. Alte precizări

Prezentul Cod este accesibil și se aplică fiecărui angajat/membru al Organului de Conducere
al societăților din cadrul Grupului Financiar BT, începând de la angajare/preluarea
mandatului.
Acest document poate fi actualizat sau completat periodic, în conformitate cu legislația în
vigoare sau ca urmare a deciziilor de modificare a Codului, luate la nivelul Grupului Financiar
BT.
Amendamentele la Cod vor fi comunicate angajaților fie personal, prin postă electronică, fie
prin afișarea într-o locație partajată, cu acces general, în cadrul fiecărei societăți din Grupul
Financiar BT.
Toți angajații/membrii Organului de Conducere al societăților din cadrul Grupului Financiar
BT trebuie să cunoască și să respecte prevederile prezentului Cod. Respectarea strictă a
acestuia este responsabilitatea fiecărui angajat/membru al Organului de Conducere al
societăților din cadrul Grupului Financiar BT.
Pentru abaterile de la prevederile Codului, în special, și de la standardele etice ale Grupului
Financiar BT, în general, se va aplica procedura disciplinară. În funcție de prevederile
încălcate, efectele acestor încălcări și de gradul de vinovăție, societățile din cadrul Grupului
pot sancționa persoanele care se fac culpabile de acele încălcări, acestea fiind pasibile de
sancțiuni graduale, până la desfacerea contractului/ mandatului.
Angajații entităților din Grupului Financiar BT au obligația respectării cerințelor legale și de
reglementare și a politicilor interne si totodată, se vor comporta onest și cu integritate astfel
încât să își îndeplinească sarcinile în mod competent, cu atenție și cu diligența
corespunzătoare. Acest Cod nu înlocuiește Regulamentul de Ordine Interioara (ROI) sau
Regulamentul de Organizare și Administrare (ROA) al societăților din cadrul Grupului. ROI
si/sau ROA sunt documente complete care descriu activitatea fiecărei societăți din Grupul
Financiar BT și a unităților lor teritoriale și care includ, printre altele, și prevederi referitoare
la resursele umane. Acțiunile disciplinare, acțiunile legale și sancțiunile posibile la nivel
intern și extern care pot fi declanșate ca urmare a unei conduite inadecvate și a unor
comportamente inacceptabile sunt prezentate in reglementările interne (ROI/ROA/ROF) ale
fiecărei societăți din cadrul Grupului. La nivelul fiecărei entități din cadrul Grupului Financiar
BT se va monitoriza si raporta periodic către Organul de conducere propriu, conform
procedurilor interne, situațiile identificate de încălcare a Codului de Etica si Conduita si a
reglementarilor interne.

33
 BIBLIOGRAFIE

1. T. Cătineanu, Elemente de etică, vol. I, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1982, p.24-60, 77-85.
2. C. Lazăr, Autoritate şi deontologie, Editura Licorna, 1999, p. 38-60.
3. Sorin-Tudor Maxim, Responsabilitatea morală, Suceava, Muşatinii, 2000. (II 45027, 6 ex.)
4. N.O. Losski, Condiţiile binelui absolut: Bazele eticii. Traducere din rusă şi prefaţă de Nina
Nicolaeva, Bucureşti, Editura Humanitas, 1997. (II 42757, 3 ex.)
5. M. Miroiu, G. Blebea Nicolae, Introducere în etica profesională, Editura Trei, Bucureşti,
2001.
6. Luminiţa Adămuţ, Problema datoriei în gîndirea etică greco-latină, Iaşi, Editura Timpul,
2001. (II 45449, 1 ex.)
7. I. Grigoraş, Datoria etică, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1968. (I 2817, 3 ex.)
8. Ioan Grigoraş, Probleme de etică, Iaşi, Editura "Al.I.Cuza" Iaşi, 1999. (II 46512, 1 ex.)

34