Calimetria,estimarea şi măsurarea calităţii

Unitatea de învăţare Nr. 5

Calimetria,estimarea şi măsurarea calităţii

Cuprins
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 5
5.1.Principii de bază şi sistemul de indicatori
5.2.Metodele calimetriei
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 5
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 5

Fundamentarea ştiinţei mărfurilor 1

 Calimetria,estimarea şi măsurarea calităţii

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 5

Principalele obiective ale unităţii de învăţare Nr. 1 sunt:
 Însuşirea conceptului de calimetrie,a principiilor generale şi specifice
 Cunoaşterea principalelor categorii de metode utilizate în calimetrie
 Descrierea şi înţelegerea modului de aplicare a metodelor cele mai frecvent
utilizate în măsurarea şi estimarea calităţii

1.1 PRINCIPII DE BAZĂ ŞI SISTEMUL DE INDICATORI

Necesitatea urmăririi calităţii prin indicatori specifici a determinat utilizarea unor

metode matematice şi statistice care tind să se grupeze într-o nouă disciplină, numită
calimetrie.

Obiectul calimetriei este măsurarea şi estimarea calităţii în fiecare din etapele şi

fazele principale de realizare a produsului: creaţie – proiectare – execuţie şi
exploatare (în toate fazele de activitate din cadrul spiralei calităţii, a lui J. M. Juran).
Principii
Criteriul de bază în aprecierea nivelului calităţii îl reprezintă gradul de
satisfacere a nevoii beneficiarului, deci se urmăreşte evaluarea gradului de utilitate
al produselor (serviciilor) dintr-o grupă sau subgrupă de mărfuri cu aceeaşi
destinaţie în comparaţie cu nevoia exprimată de consumatori prin cerinţele de
calitate. Practic, se compară nivelul efectiv al caracteristicilor produsului cu nivelul
lor optim sau cu cel prescris, sau cu un produs etalon renumit. Deci putem scrie:
Q = F(x,y,z)

unde Q este calitatea iar x, y şi z sunt principalele caracteristici privite în

corespondenţă cu cerinţele şi nevoile consumatorilor.

Principiul de bază al calimetriei este ponderarea caracteristicilor după aportul

lor la stabilirea calităţii produselor. Deci putem scrie:
Q K j  Pj

unde: Q este calitatea;

Kj sunt indici de calitate;

Pj ponderile caracteristicilor.

Pentru estimarea calităţii după această formulă, este necesar să se aplice

Fundamentarea ştiinţei mărfurilor 2

 Calimetria,estimarea şi măsurarea calităţii

următoarele principii:

1. Clasificarea şi ierarhizarea caracteristicilor să se facă după importanţa lor, în

funcţie de care se acordă ponderi (principiul lui Ishikawa).

2. Suma ponderilor să fie constantă.

3. Convertirea parametrilor cifrici şi noţionali să se facă pe o singură scară, generală

pentru toate produsele. Astfel se utilizează următoarele tipuri de scări:
a) Pentru convertirea caracteristicilor atributive (noţionale):
F bun = 2 F bun = 1
Bun = 1 Bun = 0.66
Obişnuit = 0 sau Normal = 0.33
Rău = -1 Satisfăcător = 0
F rău = -2
b) Pentru ambele tipuri de caracteristici (atributive şi variabile) se foloseşte
scara punctelor de calitate, de la:
0 – 1; 1 – 5; 1 – 10; 1 – 20; 1 – 100.

Indicatori
Datorită caracterului complex al calităţii, în practică se utilizează un sistem agregat
de indicatori, care măsoară nivelul fiecărei caracteristici în parte, a grupelor de
caracteristici şi a produsului ca sinteză a acestora. Un loc important în cadrul acestui
sistem îl ocupă indicatorul sintetic al calităţii care reflectă aportul caracteristicilor
ponderate după importanţă (fie exprimate numeric fie noţional).
Deci indicatorul sintetic reprezintă expresia cantitativă a caracteristicilor
stabilite în raport de condiţiile de creare, exploatare şi consum.
Sistemul de indicatori ai calităţii produselor este o componentă importantă a
managementului întreprinderii, instrument de decizie privind strategia calităţii.
Sistemul indicatorilor permite aşezarea lor piramidala în trei trepte, astfel, la
baza piramidei valorile caracteristicilor, apoi indicatorii grupelor iar în vârf
indicatorul sintetic (complex) al calităţii care exprimă gradul de utilitate.

Fundamentarea ştiinţei mărfurilor 3

 Calimetria,estimarea şi măsurarea calităţii

Test de autoevaluare 5.1.

Principiul lui Ishikawa se defineste prin:

a) “ suma ponderilor sa fie constanta”;

b) “ convertirea parametrilor cifrici si nationali sa se faca pe o singura scara

pentru toate produsele;

c) clasificarea si ierarhizarea caracteristicilor sa se faca dupa importanta lor in

functie de care se acorda ponderi;

d) a si c.

Răspunsul se va da în spaţiul gol de mai sus. Răspunsul la test se găseşte la pagina xx.

5.2. METODELE CALIMETRIEI

Complexitatea măsurării şi estimării calităţii produselor / serviciilor a determinat

apariţia unor tehnici şi metode cu diferite domenii de aplicabilitate, care se pot
clasifica după mai multe criterii:
a) după sfera de cuprindere:
- metode de estimare a calităţii produselor;
Ce metode
- metode de estimare a calităţii producţiei unei întreprinderi;
b) după mijloacele utilizate:
- metoda experimentală (de laborator);
- metoda experienţei merceologice (cu jurii de experţi în mărfuri);
- metode sociologice (de piaţă, prin chestionare);
c) după tipul metodelor utilizate:
- statistico-matematice:
- dispersiologie (fişele calităţii, fişa gaussiană);
- defectologie (diagrama relaţiilor dintre caracteristici, cauză, efect);
- jurnalul calităţii (optimizarea relaţiei cost / calitate);

Fundamentarea ştiinţei mărfurilor 4

 Calimetria,estimarea şi măsurarea calităţii

- tehnico-economice:
- metoda Onicescu (estimare comparativă);
- metoda Ishikawa (diagrama relaţiilor dintre caracteristici, cauză, efect);
- gestiunea calităţii (optimizarea relaţiilor cost / calitate).

Descriere INDICATORUL COMPLEX (INTEGRAL, SINTETIC,

AL CALITĂŢII)

În acest indicator, aflat în vârful piramidei se regăsesc toate valorile

caracteristicilor produsului, ponderate după importanţă la stabilirea calităţii.

Calculul acestui indicator se face ca sumă a produselor dintre indicatorii

grupelor de caracteristici şi ponderii aferente acestora, şi anume:
I cq  I t  p1  I e  p 2  I ps  p 3  I ee  p 4  I f  p 5

unde:

Icq – indicatorul complex al calităţii;

It – indicatorul caracteristicilor tehnice;

Ie – indicatorul caracteristicilor economice;

Ips – indicatorul caracteristicilor psiho-senzoriale;

Iee – indicatorul caracteristicilor ergonomico-ecologice;

If – indicatorul caracteristicilor funcţionale (în utilizare).

p1, p2,..., p5 – ponderile caracteristicilor cu Epi = 1.

Numărul indicatorilor luaţi în calcul diferă în funcţie de natura produsului. Icq

poate lua valori subunitare (caz în care produsul analizat este inferior produsului de
referinţă, sau supraunitare (respectiv produsul este superior produsului de referinţă).

Calcularea indicatorilor pe grupe de caracteristici se face prin raportare la un

produs de referinţă:

Xa X
I rq  sau b
Xb Xa

Fundamentarea ştiinţei mărfurilor 5

 Calimetria,estimarea şi măsurarea calităţii

când valoarea caracteristicii este în relaţie invers proporţională cu calitatea.

Irq – indicatorul relativ al calităţii;

Xa – valoarea caracteristicilor produsului analizat;

Xb – valoarea caracteristicilor produsului de bază.

Calculul ponderii se face prin metoda expertizei, cu cel puţin 7 experţi

(specialişti în mărfuri) prin punctaj (sau cu ajutorul matricei).

Deci formula indicatorului mai poate fi scrisă:

X X
Xa Xb
I cq  p  p
b a

unde p şi p’ sunt coeficienţi de ponderare ai caracteristicilor direct şi respectiv invers

proporţionale cu calitatea. când se iau în calcul şi cheltuielile de producţie, (sau
preţul de vânzare), formula devine:
Ca  
X X
Xa Xb
I cq   p   p
Cb  b a 

şi se numeşte indicatorul complex al calităţii şi eficienţei economice.

Aceasta metodologie asigură estimarea calităţii într-o formă mai elastică,

permiţând utilizarea unor elemente de dinamizare şi adaptare a calităţii la cerinţele
noi, prin schimbarea parametrilor din baza de referinţă şi modificarea coeficienţilor
de importanţă.

METODA DEMERITELOR. INDICATORII NONCALITĂŢII

Controlul prin demerite este o metoda de determinare cantitativă a nivelului

calităţii bazată pe penalizarea defectelor. Ea nu substituie alte metode de control, ci
este considerata o metodă de supracontrol ce se aplica produselor finite şi
semifabricatelor.

Principiul de bază constă în penalizarea defectelor după gravitatea lor,

punctaj care constituie “demeritul” identificat. Pentru aplicarea metodei trebuie sa se
împartă defectele după natura lor (de funcţionalitate, de aspect, de asamblare) şi în
clase de defecte, după gravitate, în:

- defecte critice – 100 puncte penalizare;

- defecte principale – 50 puncte penalizare;

Fundamentarea ştiinţei mărfurilor 6

 Calimetria,estimarea şi măsurarea calităţii

- defecte secundare – 10 puncte penalizare;

- defecte minore – 1 punct penalizare.

Exista mai mulţi indicatori ai demeritelor, şi anume indicatorul demeritului şi

indicele demeritului total, demerite pe categorii, indice global (suma demeritelor pe
categorii), demeritul mediu pe lot.

- Calculul demeritului se poate face atât pentru defecte măsurabile cât şi pentru
defecte atributive.

- Cu cât demeritul total este mai mare, cu atât calitatea este mai redusă.

- Metoda demeritului oferă informaţii privind nivelul actual al calităţii, evoluţia în

timp a acesteia şi pentru compararea calităţii produselor din aceeaşi familie.

Diagrama Ishikawa

Aprecierea calităţii unui produs se face atât prin valorile caracteristicilor utile
(Q) cât şi prin lipsa sau abaterile acestora (nonQ), conform relaţiei:
Q + nonQ = 1.

Diagrama Ishikawa porneşte de la ideea că analiza calităţii unui produs

trebuie să se facă prin prisma celor două faze ale vieţii sale: producere şi utilizare în
consum care exprimă două ipostaze:

- calitate globală: care se materializează prin gradul în care răspunde cerinţelor

aşteptate (calitatea beneficiarului);

- calitatea analitică: redată de gradul de conformitate a caracteristicilor faţă de

prevederile normative (calitatea producătorului).

Analiza raportului între cele două laturi constituie una din problemele
fundamentale ale calimetriei, aici existând o contradicţie: un produs poate să
corespundă prevederilor tehnice şi la beneficiar să se dovedească necorespunzător.

Pentru eliminarea acestei contradicţii, trebuie să nu rămână diferenţe între

aceste două concepte, respectiv între calitatea globală şi traducerea acesteia în
caracteristici de calitate. Astfel, profesorul japonez Kaoru Ishikawa împarte
caracteristicile de calitate în “reale”, cele cerute de beneficiar şi “secundare”, care se
substituie într-un sistem minim de factori care concură la mărimea caracteristicilor
principale. Relaţiile între aceste caracteristici sunt sintetizate în diagrama Ishikawa,
care este în fapt o metodă grafică, logică, sugestivă, cu multe utilizări:

Fundamentarea ştiinţei mărfurilor 7

 Calimetria,estimarea şi măsurarea calităţii

- cunoaşterea influenţelor dintre caracteristici;

- analiza cauzelor unor efecte de calitate;

- îmbunătăţirea sistemului de asigurare şi control al calităţii.

Diagrama Pareto

Permite analiza ponderii defectelor unor produse asupra cărora managerul

trebuie să-şi concentreze atenţia în vederea eliminării lor.

Diagrama Pareto porneşte de la concepţia specialistului american J. M. Juran

care arată că “defectele nu sunt niciodată uniform distribuite pe caracteristici de
calitate; neuniformitatea distribuţiei lor este de aşa natura încât un procent redus,
respectiv acele caracteristici de importanţă vitală, deţin un procent important în
totalul pierderilor de calitate”.

Întocmirea diagramei presupune identificarea defectelor şi împărţirea lor în:

critice, majore şi minore.

% din
total

40%

30

20

10
2%
0 Nr. de ordine al
I II III IV V defectului

Fig. 4.2. Diagrama Pareto

Din analiză, rezultă că prin acţiunea asupra cauzei care generează defectul
numărul 1, determină pe total o scădere cu 40% a deficienţelor, pe când acţionarea
asupra cauzei numărul 5, se elimină doar 2%.

Fundamentarea ştiinţei mărfurilor 8

 Calimetria,estimarea şi măsurarea calităţii

GESTIUNEA CALITĂŢII

Este o metodă modernă, care cuprinde un ansamblu de activităţi de

conducere a calităţii, prin costurile generate în toate etapele de realizare a
produselor, de la concepţie şi până la livrare şi urmărirea acestora în exploatare.

Scopul principal al metodei este reducerea cheltuielilor totale cu calitatea, în

condiţiile menţinerii sau creşterii calităţii produselor / serviciilor.

Etape în metodologia aplicării gestiunii calităţii:

a) Identificarea activităţilor generatoare de cheltuieli referitoare la calitate;

b) Stabilirea costului total al calităţii şi împărţirea acestora în trei categorii:

- costuri de prevenire a defectelor;

- costuri de identificare a defectelor;

- costuri de remediere a defectelor (la producător şi beneficiar).

Costurile calităţii

A. Costul prevenirii B. Costul identificării C. Costul remedierii

defectelor defectelor defectelor

C1. la producător C2. la beneficiar

c) Întocmirea bilanţului calităţii prin care se evidenţiază costurile defecţiunilor şi

consecinţele lor.

d) Analiza cauzelor ce au determinat costurile noncalităţii pe fiecare etapă de

realizare. (Se studiază cauzele tipurilor de defecte: critice, principale, secundare,
minore, frecvenţa lor şi costul mediu al acestora).

e) Stabilirea măsurilor de îmbunătăţire a calităţii şi reducerea în limite raţionale a

costurilor în funcţie de nivelul maxim tolerat al defectelor.

f) Întocmirea bugetelor previzionale de cheltuieli pentru calitate, pe compartimente

şi etape.

Fundamentarea ştiinţei mărfurilor 9

 Calimetria,estimarea şi măsurarea calităţii

Întocmirea bilanţului calităţii constă în înregistrarea celor trei categorii de

costuri în activul şi pasivul costului calităţii.
Bilanţul calităţii

A B

A. Costul prevenirii defectelor C1 - Costul remedierii la producător

B. Costul identificării defectelor C2 - Costul remedierii la beneficiar

Se pot ivi cazurile:

I. A + B < C1 + C2
II. A + B > C1 + C2

În funcţie de aceste situaţii, managerul modifică ponderile acestor categorii

de cheltuieli, astfel încât să atingă obiectivul calităţii optime cu minim de cheltuieli.
Principiul de bază al acestei metode, verificat în practică, este: “prin
aplicarea unei creşteri relativ mici a cheltuielilor de prevenire a defectelor (pentru
retehnologizare, calificarea personalului, implementarea sistemului de asigurare şi
control al calităţii), determină o reducere relativ mare a cheltuielilor aferente
remedierii defectelor (C1 + C2)”.

Cost, U.M.

B
I
II

III

a1 b2

A
b1 a2
optim Nivelul
calitativ

Fig. 4.3. Influenţa costurilor asupra calităţii

Fundamentarea ştiinţei mărfurilor 10

 Calimetria,estimarea şi măsurarea calităţii

A. Costul controlului I a1 - Cost mare al defectelor

b1 - Cost mic pentru control

B. Costul defectelor II a1 - Cost mic al defectelor

b1 - Cost mare pentru control

C. Costul total III - Zona calităţii optime

Test de autoevaluare 5.2.

 Gestiunea calităţii:

a) este o metodă modernă de masurare a utilitatii;

b) scopul este reducerea cheltuielilor cu calitatea;

c) a fost conceputa de Juran;

d) a fost conceputa de Crosby

 Indicatorul sintetic al calitatii exprima:

a) aprecierea gradului in care se pot modifica perfomantele unui aparat cand

functioneaza o anumita perioada in conditii deosebite de solicitare:

b) aportul caracteristicilor ponderate dupa importanta;

c) determinarea cantitativa a nivelului calitatii bazata pe penalizarea defectelor;

d) a si c.

Răspunsul se va da în spaţiul gol de mai sus. Răspunsul la test se găseşte la pagina xx.

Fundamentarea ştiinţei mărfurilor 11

 Calimetria,estimarea şi măsurarea calităţii

În loc de Am ajuns la sfârşitul unităţii de învăţare nr. 5.

rezumat Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în această
unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.
Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare nr. 5 pe care urmează să o
transmiteţi tutorelui.

Lucrare de verificare unitate de învăţare nr. 5

Aplicaţia ,la alegere , a uneia dintre metodele calimetriei în situaţii reale.

Răspunsurile testelor de autoevaluare

Răspuns 1.1
c
Răspuns 1.2.
 b
 b

Bibliografie unitate de învăţare nr. 5

1. Ionaşcu, I. Metode şi tehnici de control şi analiza calităţii
Răducanu, I. mărfurilor textile şi din piele, At. Poligrafie
Atanasie, I. ASE, Bucureşti, 1989.

2. Melissano, M. Merceologia, Editura La Scuola, Brescia, 1989.

3. Munro-Faure, L. Cum să atingi standardele de calitate, Editura

Munro-Faure, Alternative, 1997.
M.
Bones, E.

Fundamentarea ştiinţei mărfurilor 12