Proprietăţile generale ale mărfurilor

Unitatea de învăţare Nr. 4

Proprietăţile generale ale mărfurilor

Cuprins
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 4
4.1.Clasificarea proprietăţilor mărfurilor
4.2.Scurtă descriere a principalelor proprietăţi
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 4
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 4

Fundamentarea ştiinţei mărfurilor 1

 Proprietăţile generale ale mărfurilor

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 4

Principalele obiective ale unităţii de învăţare Nr. 4 sunt:
 Sistematizarea principalelor categorii de proprietăţi generale ale mărfurilor
 Recunoaşterea pricipalelor tipuri de proprietăţi
 Descrierea pe fiecare tip

4.1 CLASIFICAREA PROPRIETĂŢILOR MĂRFURILOR

Proprietăţile sunt însuşiri atribuite ale mărfurilor care le dau o anumită

utilitate în consum şi au menirea să satisfacă o nevoie, să aducă un serviciu
consumatorilor.
Structura mărfurilor este determinată în principal de natura materiilor prime
şi de modul lor de prelucrare. Structura, la rândul ei determină mărimea altor
proprietăţi fizico-mecanice ale produselor. Merceologia studiază structura micro şi
macroscopică a mărfurilor pentru a afla unele caracteristici ale produsului finit (de
exemplu indicele de maturitate la fibra de bumbac), modificările unor caracteristici
în timpul păstrării sau la utilizator. Între proprietăţile mărfurilor există relaţii de
intercondiţionare foarte complexe, pe principiul cauză-efect, care determină nivelul
calităţii, precum şi ordinea ierarhică a proprietăţilor la un moment dat, în funcţie de
acţiunea unor factori tehnici şi economici (de exemplu consumul de benzina la
autoturisme, consumul de energie electrică la mărfuri electrocasnice au devenit
proprietăţi importante în ultimele decenii).

În practica economică, este deosebit de importantă cunoaşterea tipurilor de

proprietăţi, a aportului lor la stabilirea calităţii în vederea determinării ei, prelucrarea
electronică a datelor privind circulaţia mărfurilor pe clase de calitate, clasificarea şi
codificarea mărfurilor, etc.
Categorii Clasificarea proprietăţilor mărfurilor se face după mai multe criterii, şi anume:

a) după ponderea pe care o au în stabilirea calităţii:

- critice: circa 10%;

- importante: circa 40%;

- minore: circa 60%;

b) după modalitatea de determinare şi apreciere:

- măsurabile direct: masă, dimensiuni;

Fundamentarea ştiinţei mărfurilor 2

 Proprietăţile generale ale mărfurilor

- apreciabile indirect: durabilitate, siguranţă;

- apreciabile organoleptic;

c) pentru stadiul actual al acumulării de cunoştinţe merceologice despre mărfuri, o

variantă a clasificării care oferă o imagine mai cuprinzătoare asupra proprietăţilor,
este cea care se bazează pe criterii utilitar-funcţionale acoperind practic totalitatea
bunurilor de consum precum şi numeroase categorii de produse care nu sunt bunuri
de consum, cuprinzând:

 proprietăţi tehnico-funcţionale: tehnice, chimice, fizico-chimice, microbiologice,

mecanice, termice, optice, electrice;
 proprietăţi de durabilitate: durata de utilizare, fiabilitatea, mentenabilitatea, etc.;
 proprietăţi estetice: culoarea, armonia, forma, finisarea, linia, originalitatea, etc.;
 proprietăţi psiho-senzoriale: aspect, gust, miros, consistenţă, tuşeu, buchet;
 proprietăţi ergonomice şi sociale: confort, igiena, nocivitate, poluare.
Acest aspect sintetic, generalizat al clasificării proprietăţilor mărfurilor nu se
poate constitui însă în matricea proprietăţilor oricărui produs, deoarece la un anumit
produs o proprietate data este importanta şi apreciata la consumator, alta minimizata
(de exemplu mirosul pentru un produs alimentar sau pentru cauciuc). În continuare,
sunt prezentate pe larg acele proprietăţi care prezintă interes major pentru
consumatorul contemporan.

Notă: Mărimea proprietăţilor se exprimă prin intermediul valorilor prescrise sub

forma cifrica (valori absolute, relative, limitative, interval) sau noţionala
(adjective cu sau fără grad de comparare, uneori sub forma de cuvinte).

Test de autoevaluare 4.1.

 Masa – exprima cantitatea de materie prima continuta in produs si
este:
a) o proprietate fizica utilizata la cercetarea calitatii prin analiza proportiilor de
substante;
b) o proprietate mecanica;
c) o calitate fizica proprie unor produse lichide;
d) b si c.

Răspunsul se va da în spaţiul gol de mai sus. Răspunsul la test se găseşte la pagina xx.

4.2. SCURTĂ DESCRIERE

Aici cuvinte PROPRIETĂŢI FIZICE
cheie

Fundamentarea ştiinţei mărfurilor 3

 Proprietăţile generale ale mărfurilor

Proprietăţile fizice sunt reprezentate de: masa, densitate, higroscopicitatea,

culoarea, transparenţa, luciul, indicele de refracţie, conductibilitatea termică şi
electrică, etc.

Cum se a) Masa
realizează …
- exprimă cantitatea de materie conţinută în produs, în practică utilizându-se
impropriu expresia “greutate”;

- se utilizează la cercetarea calităţii prin analiza proporţiilor de substanţe sau

părţi componente cât şi pentru evaluarea cantităţii mărfurilor din loturile care fac
obiectul contractului;

b) Masa specifică (densitatea) = masa unităţii de volum ()

m  g 
   cm3 
V

- această relaţie se utilizează pentru masa specifică a corpurilor omogene.

- în cazul corpurilor neomogene, se calculează densitatea relativă care este

raportul dintre masa corpului şi masa corpului unui volum egal dintr-un corp de
referinţă, de obicei apa distilată la 4C cu densitatea 1 g/cm3
c) Porozitatea

Reprezintă volumul unui corp raportat la volumul porilor dintre granulele

sale. Inversul porozităţii este compactibilitatea, respectiv masa aparentă / masa
specifică.

e) Umiditatea

Exprimă conţinutul total de apă al unui produs higroscopic.

- cunoaşterea acestui indice este de mare importanţă deoarece influenţează

masa comercială (Mc); determină condiţiile de păstrare; influenţează determinările
de laborator; influenţează conductibilitatea termică şi electrică;

- în circulaţia mărfurilor s-a admis prin convenţie o anumită cantitate de apă

admisă, numită umiditate legală (pentru textile se numeşte repriză şi este diferită în
funcţie de produs);

f) Permeabilitatea

Este proprietatea unor mărfuri de a lăsa să treacă prin ele apa, vaporii şi

Fundamentarea ştiinţei mărfurilor 4

 Proprietăţile generale ale mărfurilor

gazele. Are importanţă pentru produsele textile şi de încălţăminte, influenţând gradul

de confort şi proprietăţile igienice.

PROPRIETĂŢI OPTICE

a) Culoarea

Este o proprietate importantă, cu implicaţii asupra altor caracteristici de

calitate (organoleptice, estetice).

Culoarea poate fi definită din punct de vedere:

 fizic

 al valorii simbolice

 acţiunea emoţional psihologică

b) Transparenţa
Este însuşirea unui corp de a fi străbătut de radiaţiile luminoase (cu cât absoarbe şi
reflectă mai puţină lumină este mai transparent). Este importantă pentru mărfurile
din sticlă şi unele materiale plastice. Se exprimă prin factorul de transmisie. Inversul
transparenţei este opacitatea, iar proprietăţile intermediare sunt transluciditatea
(transmisia şi difuzarea concomitenta a luminii) şi opalescenţa

d) Luciul

Este proprietatea optică a suprafeţei mărfurilor de a reflecta lumina incidentă

cu difuziune cât mai redusă. Depinde de aspectul suprafeţei, de uniformitatea
acesteia. În merceologie se utilizează mai multe trepte, care reprezintă şi criterii de
clasificare a unor produse. De exemplu luciul poate fi: sticlos (pentru sticlă, cristal),
diamant (specific diamantului), semimetalic şi metalic (metale şlefuite), mătăsos,
fibros, mat, puternic (la textile).

e) Indice de refracţie

Este o calitate fizică proprie unor produse lichide şi solide (transparente) şi

are ca valoare raportul dintre sinusul unghiului de incidenţă şi sinusul unghiului de
sin  i 
refracţie a unei raze ce pătrunde dintr-un mediu în altul  i r   . Are
 sin  r 
importanţă pentru multe produse, de exemplu: ulei, petrol, lapte, băuturi alcoolice,
parfumuri, sticlă optică, materiale plastice, pietre preţioase. Determinarea acestui
indice se face în două scopuri: pentru aprecierea gradului de puritate şi aprecierea
concentraţiei unor produse. Aparatul folosit este refractorul Abbe sau Zeiss, care

Fundamentarea ştiinţei mărfurilor 5

 Proprietăţile generale ale mărfurilor

asigură un grad ridicat de precizie, consum redus de substanţe şi rapiditate a

măsurării.

PROPRIETĂŢI TERMICE

Proprietăţile termice exprimă modul de comportare a mărfurilor la

acţiunea energiei calorice, fiind influenţate de temperatură, structura internă şi
suprafaţă şi poate avea ca rezultat modificări de dimensiuni, de structură, de culoare,
de rezistenţă,respectiv: Căldura specifică, coeficientul de dilatare termică,
conductibilitatea termică, termoizolarea, capacitatea calorică.

PROPRIETĂŢI MECANICE

Exprimă modul de comportare în timpul utilizării la acţiunea unor solicitări,

forţe exterioare. Importanţa studierii proprietăţilor mecanice este dată de faptul că
ele determină într-o mare măsură durabilitatea produselor finite (textile,
încălţăminte, produse metalice, lemn, ceramică, sticlă). În funcţie de modul de
acţiune a forţei deosebim:

a) rezistenţa la tracţiune (întindere) – care se măsoară în newton sau kg forţă pe cm

(sau mm );

b) alungire la rupere (l) şi se exprimă în mm, cm sau relativ;

c) rezistenţa la încovoiere – în cazul materialelor de construcţii, lemn, metal, se

exprimă în Kg forţă / cm şi rezistenţa la îndoiri repetate (fibre de lână);

d) rezistenţa la compresiune pentru lemn, ciment, metale, tălpi de încălţăminte;

e) rezistenţa la uzură prin frecare – care este importantă pentru tălpi de

încălţăminte, covoare, anvelope, confecţii;

f) rezilienţa – este o încercare dinamică şi se exprimă în Kg forţă pe cm , fiind

influenţată de structura materialelor şi caracterizează tenacitatea şi fragilitatea unor
mărfuri (metale, lemn, materiale);

g) duritatea – este rezistenţa opusă de produs la pătrunderea unui corp din exterior
în stratul superficial. Se exprimă diferit în funcţie de metodele utilizate ce pot fi
statice (zgârierea cu un corp dur sau diamant sau apăsare cu bilă de oţel, prismă de
diamant sau con de diamant), sau dinamice.

PROPRIETĂŢILE CHIMICE

Fundamentarea ştiinţei mărfurilor 6

 Proprietăţile generale ale mărfurilor

Studiul acestora este necesar pentru aprecierea calităţii mărfurilor, pentru

menţinerea ei în sfera circulaţiei pentru stabilirea condiţiilor optime de păstrare.

a) Compoziţia chimică este o proprietate de bază, care împreună cu structura

determină în cea mai mare parte mărimea celorlalte proprietăţi care stabilesc nivelul
calitativ la un moment dat. Studiul acesteia ne indic proprietăţile substanţelor de
bază, a celor secundare, impurităţi şi corpuri străine care determină destinaţia
produsului, modul de comportare faţă de anumiţi factori ce acţionează în timpul
utilizării sau păstrării. Este foarte importantă pentru toate produsele, dar în special
pentru cele alimentare.

b) Stabilitatea la acţiunea agenţilor chimici

Studiul acesteia presupune cunoaşterea modului de comportare la acizi

minerali şi organici, alcalii, săruri, oxigen (textilele cu soluţii de detergenţi,
încălţămintea cu apă, vasele de menaj cu acizi organici, metalele cu agenţi de
coroziune). De exemplu, la sticla stabilitatea chimică se reflectă în comportarea faţă
de acţiunea corozivă a apei şi soluţiilor acide sau alcaline, fibrele sintetice (PVC)
sunt rezistente la acţiunea acizilor, de aceea se utilizează la instalaţii chimice, unde
nu rezistă alte materiale.

PROPRIETĂŢILE PSIHO-SENZORIALE

Proprietăţile psiho-senzoriale(gustative,olfactive,tactile) au un rol deosebit în

cazul produselor alimentare (50 – 90% este ponderea caracteristicilor psiho-
senzoriale în aprecierea calităţii produselor alimentare). Datorită importanţei
fiziologice şi comerciale ale acestor proprietăţi, tehnicile de analiza şi apreciere a
calităţii produselor s-au dezvoltat şi tind a se constitui intr-o disciplină numită
senzorică. Analizele psiho-senzoriale au o sferă largă de cuprindere, fiind utilizate la
testarea preferinţelor consumatorilor, la recepţiile calitative ale loturilor de mărfuri,
la dotarea unităţilor pentru diminuarea subiectivismului inerent la aprecierea
proprietăţilor psiho-senzoriale, trebuie aplicate metode şi tehnici adecvate, iar la
prelucrarea rezultatelor, metode statistico-matematice.
PROPRIETĂŢI ESTETICE
Reprezintă însuşirile mărfurilor care exprimă gradul lor de
perfecţiune la un moment dat, cumulând cerinţele spirituale ale individului şi
societăţii faţă de ele. Se exprimă prin intermediul unor caracteristici estetice.
Însuşirile estetice ale mărfurilor trebuie să fie realizate în strânsă corelaţie cu alte
proprietăţi ca: funcţionalitatea, modul de întreţinere, structura şi natura materialului.

Fundamentarea ştiinţei mărfurilor 7

 Proprietăţile generale ale mărfurilor

Astfel, proprietăţile estetice nu se rezumă numai la atribuirea unui “aspect exterior

atrăgător”, ci trebuie să fie implicate în raporturile acestora cu funcţia, structura şi
forma utilă a produsului.Acestea sunt:forma, desenul,linia, forma,simetria,
armonia,stilul,culoarea,etc.
PROPRIETĂŢI DE DURABILITATE ŞI FIABILITATE

Aceste proprietăţi exprimă capacitatea produselor respective de a-şi îndeplini

funcţiile pentru care au fost create în condiţii normale de exploatare, într-un timp cât
mai îndelungat. Astfel:

a) Durabilitatea

Este durata de viaţă, până la defectarea în anumite condiţii date.

b) Fiabilitatea

Este probabilitatea ca un produs (aparat, utilaj, sistem) să îndeplinească fără

întreruperi în funcţionare, un serviciu precizat în condiţii date, într-o anumită
perioadă de timp.
Aceasta proprietate se manifestă în timp şi se determină cu ajutorul
metodelor statistico-matematice pe bază de calcul al probabilităţilor. Ea depinde de
calitatea proiectării şi a execuţiei şi de ritmicitatea operaţiilor de întreţinere.

Pentru exprimarea fiabilităţii şi durabilităţii se utilizează o serie de

caracteristici printre care mai importante sunt:

c) Durata medie de viaţă

d) Anduranţa

Permite în cazul bunurilor de folosinţă îndelungată, aprecierea gradului în

care se pot modifica performanţele unui aparat, dispozitiv, când funcţionează o
anumită perioadă în condiţii deosebite de solicitare.

e) Redondanţa

Aparatele îşi îndeplinesc funcţiile prestabilite şi datorită folosirii mai multor

mijloace care concură la realizarea funcţiei specificate.

f) Mentenabilitatea

Este probabilitatea ca un produs să poată fi repus în condiţii de funcţionare

într-un interval de timp specificat (atunci când operaţia de întreţinere, respectiv
mentenanţa, se efectuează conform specificaţiei).

Fundamentarea ştiinţei mărfurilor 8

 Proprietăţile generale ale mărfurilor

g) Disponibilitatea

Este limita maxima până la care posesorul poate utiliza în mod continuu
produsul său, şi este egala cu raportul timp de utilizare efectiv asupra timp
calendaristic aferent.

h) Conservabilitatea

Este menţinerea nivelului de fiabilitate la valoarea specificată, când sunt

transportate şi depozitate în condiţii de timp şi spaţiu bine determinate. Această
proprietate este specifică bunurilor cu proprietăţi de consum şi termen de

Test de autoevaluare 4.2.

Forma este:

a) o proprietate psihosenzoriala;
b) o proprietate estetica;
c) o proprietate mecanica;
d) o proprietate chimica.

Răspunsul se va da în spaţiul gol de mai sus. Răspunsul la test se găseşte la pagina xx.

În loc de Am ajuns la sfârşitul unităţii de învăţare nr. 4.

rezumat Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în această
unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.
Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare nr. 4 pe care urmează să o
transmiteţi tutorelui.

Lucrare de verificare unitate de învăţare nr. 4

Alegeţi o grupă de mărfuri şi identificaţi principalele grupe de proprietăţi precum şi
valorile acestora.

Răspunsurile testelor de autoevaluare

Fundamentarea ştiinţei mărfurilor 9

 Proprietăţile generale ale mărfurilor

Răspuns 1.1
a
Răspuns 1.2.
b

Bibliografie unitate de învăţare nr. 1

1. Banu, C. Influenţa proceselor tehnologice asupra calităţii
ş.a. produselor alimentare, (I, II) Editura Tehnică,
Bucureşti, 1974, 1979.

2. Diaconescu, I. Merceologie alimentară, Editura Eficient,

Bucureşti, 1998.

3. Dima, D. Merceologia produselor alimentare,

Universitatea Dimitrie Cantemir, Bucureşti,
1983.

4. Falniţă, E. Merceologie: Calitatea şi sortimentul produselor

pentru turism, Vol. I şi II, Editura Mirton,
Timişoara, 1998.

5. Ionaşcu, I. Merceologia produselor textile şi pielărie, ASE,

Atanasie, I. Bucureşti, 1987.
Răducanu, I.
6. Ionescu, I. Tratat de merceologie – Produse textile şi
Muscel, I. încălţăminte, Vol. I-II, Editura Tehnică,
Stoian, E. Bucureşti, 1974.
Atanasie, I.
7. Ionaşcu, I. Estetica şi calitatea produselor industriale, în
Petrescu, V. Elemente de teoria şi strategia calităţii
Răducanu, I. mărfurilor, Vol. II, At. Poligrafie ASE,
Bucureşti, 1991.

8. Ionaşcu, I. Metode şi tehnici de control şi analiza calităţii

Răducanu, I. mărfurilor textile şi din piele, At. Poligrafie
Atanasie, I. ASE, Bucureşti, 1989.

9. Melissano, M. Merceologia, Editura La Scuola, Brescia, 1989.

10. Munro-Faure, L. Cum să atingi standardele de calitate, Editura

Fundamentarea ştiinţei mărfurilor 10

 Proprietăţile generale ale mărfurilor

Munro-Faure, Alternative, 1997.

M.
Bones, E.

Fundamentarea ştiinţei mărfurilor 11