Fişă de documentare.

Concepte referitoare la marfă.

Ştiinţa mărfurilor operează cu o serie de termeni, cei mai utilizaţi fiind:

proprietăţii, caracteristici, funcţii.

Proprietăţile reprezintă totalitatea trasăturilor şi însuşirilor unui produs care îl

diferenţiază de alte produse şi îi conferă capacitatea de a satisface o trebuinţă
umană.

Proprietăţile mărfurilor se pot clasifica după mai multe criterii:

1) În funcţie de metoda de stabilire:
 proprietăţi organoleptice (gust, miros, aroma, proprietăţi tactile,
olfactive);
 proprietăţi fizice;
 proprietăţi chimice (compoziţia chimică);
 proprietăţi igienico-sanitare;
 proprietăţi microbiologice (putrefacţia, mucegăirea, respiraţia,
fermentaţia).
2) După ponderea în calitatea produsului:
 proprietăţi critice;
 proprietăţi importante;
 proprietăţi minore.
3) În funcţie de proprietatea predominantă care determină destinaţia
produsului:
 proprietăţi organoleptice;
 proprietăţi termice (conductibilitatea termică, căldura specifică,
coeficientul de dilatare termică, termoizolarea, capacitatea calorică);
 proprietăţi mecanice (elasticitatea, rigiditatea, rezistenţa la rupere,
duritatea, fragilitatea, plasticitatea);

1
  proprietăţi optice (culoarea, luciul, transparenţa, reflexia, opacitatea,
refracţia);
 proprietăţi electrice (conductibilitatea electrică, rezistenţa, capacitatea
electrică);
 proprietăţi magnetice.
4) După metodele de apreciere şi determinare:
 proprietăţi măsurabile direct (masă, dimensiune);
 proprietăţi măsurabile indirect (durabilitate);
 proprietăţi apreciate organoleptic (gust, miros).

Caracteristicile reprezintă cele mai importante proprietăţi ale unui produs, care
îl definesc şi îl descriu în raport cu o cerinţă specificată.

Funcţiile mărfurilor reprezintă ansamblul caracteristicilor acestora care le

conferă o anumită întrebuinţare.

Principalele funcţii ale mărfurilor sunt următoarele:

 funcţia economică: marfa se realizează pe piaţă ca urmare a procesului de
vânzare-cumpărare;
 funcţia socială: marfa îi coferă consumatorului un anumit statut social;
 funcţia utilitară: marfa satisface o anumită nevoie;
 funcţia logistică: distribuţia mărfii se bazează pe o logistică bine stabilită;
 funcţia estetică: marfa transmite consumatorului o experienţă senzorială;
 funcţia personalizare: marfa este personalizată în funcţie de mediul în care
are loc procesul de vânzare-cumpărare.