BAZELE MERCEOLOGIEI (MERC)

Curs – 30 ore
Seminare – 14 ore
Laborator – 16 ore
Lucrul individual – 90 ore
TOTAL 150 ore/5 credite
Merceologia și expertiza mărfurilor
de larg consum (BA)

Curs – 30 ore
Seminare – 14 ore
Laborator – 16 ore
Lucrul individual – 60 ore
TOTAL 120 ore/4 credite
• Bibliografia:
• Diaconescu I. Merceologie alimentară. – Bucureşti: Eficient,
2000.
• Olaru M., Pamfilie R., ş. a. Fundamentele ştiinţei mărfurilor.
– Bucureşti.:Eficient, 2002.
• Paraschivescu V. Bazele merceologiei. – Bacău: Plumb,
1999.
• Paraschivescu V. Asigurarea, certificarea şi controlul calităţii
mărfurilor. –Focşani: Neuron, 1999.
• Procopie R. Bazele teoretice şi metodologice ale
merceologiei produselor alimentare. - Bucureşti.: ASE,
2001.
• Stanciu I., Olaru M. Bazele merceologiei. – Bucureşti: ASE,
1998.
• http://kasskad.blogspot.com/2011/02/merceologia.html
(totul despre merceologie)
 Tema1. Obiectul, conţinutul de bază,
obiectivele şi sarcinile merceologiei (2ore)

1. Merceologia ca ştiinţa: conţinutul de bază,

obiectele şi subiectele merceologiei.
2. Concept despre marfă şi valorile de
întrebuinţare ale mărfurilor.
3. Obiectivele şi sarcinile merceologiei. Noţiuni
despre caracteristica merceologică a
mărfurilor.
4. Aspecte legislative
1. Merceologia ca ştiinţa. Noţiuni despre marfă
şi valorile de întrebuinţare ale mărfurilor
merc logos merceologie
 Noţiunea de merceologie provine din:
cuvântul latinesc „merk” – marfă,
şi din cuvântul grecesc „logos” – ştiinţa
Se traduce „ştiinţa despre mărfuri”.
Conținutul merceologiei:
• proprietăţile materiei prime (organoleptice, fizice,
chimice, biologice şi altele),
• transformările lor parcursul procesului tehnologic şi
influenţa lor la calitatea semifabricatelor şi
produselor finite
• metodele de verificare a calităţii,
• condiţiile de recepţie,
• ambalarea mărfurilor,
• păstrarea mărfurilor
• transportarea mărfurilor
• gama sortimentală;
• menţinerea calităţii mărfurilor în sfera circulaţiei;
• Inofensivitatea mărfurilor;
• protecţia mediului şi a consumatorilor.
Subiectele activităţii merceologice sunt:
• specialiști în domeniului mărfurilor;
• consumatori.
Specialiștii în mărfuri fac parte din:
• departamentele comerciale,
• departamentele de vânzări
• sau alte unități structurale ale organizațiilor industriale, agricole, comerciale
și de alimentație publică.

• Atribuțiile merceologilor/ experților/specialiștilor în mărfuri sunt în mare

măsură determinate de obiectivele unității structurale în care lucrează.

Există trei domenii principale de activitate de merceologie:

• Domeniul tehnologic - asigură tehnologia circulației mărfurilor;
• Domeniul organizațional și managerial - vizează stimularea vânzărilor,
identificarea piețelor cererii și a vânzărilor, organizarea achizițiilor de mărfuri;
• domeniul de marketing – este conceput pentru a identifica nevoile și produsele ca
mijloc de satisfacere a acestor nevoi.

• Prin urmare, atât în ​producție, cât și în comerț, sunt necesare trei categorii
de merceologi - specialiști în domeniul mărfurilor:
• Merceolog-tehnolog (inginer)
• merceolog-manager
• Merceolog-marketolog
 valorile de
marfa întrebuințare

Obiectul
merceologiei
 Merceologia se ocupă cu problemele de managementul
calității și sortimentul mărfurilor la toate etape ale ciclului
de viață:

• la etapa de studiere a nevoilor - definirea cerințelor

consumatorilor,
• la etapa de proiectare - generalizarea și specificarea
cerințelor consumatorilor și evaluarea conformității
proiectelor și modelelor de bunuri cu aceste cerințe;
• la etapa de producție - controlul calității producției de
mărfuri
• la etapa de circulație - evaluarea valorii de întrebuințare a
mărfurilor și asigurarea condițiilor pentru menținerea calității
acestora;
• la etapa de consum - explicarea regulilor de utilizare a
mărfurilor.
2. Concept despre marfă şi valorile de
întrebuinţare ale mărfurilor
 Marfă-------------???--------------Produs

• Marfa – este un produs al muncii omului,

destinat comercializării, care prin proprietăţile
generale şi specifice are însuşirea de a satisface
o anumită trebuinţă a consumatorului.

• Produsul reprezintă rezultatul material sau

nematerial al unei anumite activităţi a omului
pentru a satisface cerinţele reale sau potenţiale
ale consumatorului.
 mijloc de
obiect al
satisfacere a
vânzării-
cerinţelor
cumpărării
consumatorului

marfa
Valoare de Valoare de
schimb întrebuințare

Caracterul dublu al
mărfii
• valoarea de schimb - munca depusă şi materialele
utilizate la realizarea (obţinerea) mărfii.
• Valoarea de schimb reprezintă capacitatea unei mărfi de a fi schimbată
pe o altă marfă diferită.

• Un astfel de schimb este posibil numai în condiţiile în care există acelaşi

element comensurabil cuprins în toate mărfurile.

• Acest element comensurabil cuprins în toate mărfurile este munca

umană

• valoarea de întrebuinţare - folosul maxim adus

consumatorului.
• Valoarea de întrebuinţare înseamnă ansamblul însuşirilor unui bun care
fac din el o utilitate.

• Altfel spus, capacitatea bunului de a satisface o anumită nevoie umană.

• Măsura în care o marfă prin valoarea ei de
întrebuinţare satisface o anumită cerinţă a
omului exprimă calitatea mărfii respective.

• Cu cât gradul de satisfacere a cerinţelor

consumatorului de către o marfă este mai
mare, cu atât calitatea acesteia este mai
înaltă.
 Specificul calitativ și cantitativ al mărfurilor

• Caracteristica calitativă (calitatea)

mărfurilor este un ansamblu de proprietăți
de consum care au capacitatea de a
satisface diferite nevoi ale consumatorilor
(culoare, gust, miros, aspect, formă etc)

• Caracteristica cantitativă a mărfurilor

este un ansamblu de proprietăți exprimate
în mărimi fizice și unitățile lor de măsură
(volum, masa, lungime, conținut de alcool, zahăr etc)
Funcţiile mărfurilor

• Funcția de consum a unui produs constă în capacitatea sa de a

satisface nevoile consumatorilor datorită caracteristicilor
fundamentale pe care le are

• Funcția de marketing – capacitatea mărfurilor de a satisface diferite

tipuri de cerinţe. Gradul de satisfacere a cerinţelor determină
priorităţile consumiste şi competitivitatea (concurenţa) mărfurilor;

• Funcția comercială – este determinată de destinaţie de bază a mărfii –

obiectul de vânzare-cumpărare;

• Funcția juridică a produsului este aceea că, pe de o parte,

acționează ca obiect al relațiilor contractuale, pe de altă parte,
trebuie să respecte cerințele documentelor de reglementare

• Funcția financiară a unui produs este determinată de faptul că

orice produs trebuie să fie profitabil.
3. Scopul şi sarcinile merceologiei. Noţiuni
despre caracteristica merceologică a
mărfurilor
• Scopul merceologiei – studierea
caracteristicilor de bază care determină
valoarea de întrebuinţare a mărfurilor şi
modificărilor lor la toate etapele circulaţiei
mărfurilor
Obiectivele tradiţionale/clasice ale
merceologiei sunt:

• Asigurarea şi garantarea calităţii mărfurilor;

• Cunoaşterea proprietăţilor mărfurilor și

defectelor;

• Asigurarea sortimentului de mărfuri;

Obiectivele actuale ale merceologiei:

– Creşterea nivelului calităţii produselor autohtone şi

competitivităţii acestora pe plan naţional şi
internaţional.

– Dezvoltarea şi stimularea cercetărilor ştiinţifice a

mărfurilor;

– Promovarea sistemelor moderne de control şi de

verificare a calităţii mărfurilor.
Sarcinile merceologiei:
• stabilirea caracteristicilor de bază care determină
valoarea de întrebuinţare a mărfurilor

• sistematizarea mărfurilor prin utilizarea raţională

a metodelor de clasificare şi codificare

• studierea proprietăţilor şi indicilor de sortiment

pentru a analiza politica sortimentală a
organizaţiilor de producere sau de comerţ
Sarcinile merceologiei:
• stabilirea nomenclaturii proprietăţilor de consum
şi indicilor necesari

• evaluarea calităţii mărfurilor

• identificarea gradațiilor de calitate și a defectelor

mărfurilor, motivele apariției și modalitățile de
prevenire a comercializării mărfurilor
neconforme / necalitative
Sarcinile merceologiei:
• determinarea caracteristicilor cantitative a
exemplarelor unitare şi a loturilor de mărfuri

• asigurarea calităţii şi cantităţii mărfurilor la

diferite etape ale ciclului tehnologic prin evidenţa
factorilor de formare şi menţinere a calităţii

• determinarea tipurilor de pierderi de mărfuri,

motivele apariţiei şi elaborarea metodelor de
preîntâmpinare sau diminuare a pierderilor
Sarcinile merceologiei:
• asigurarea informaţională a circulaţiei mărfurilor
de la producător la consumator

• elaborarea caracteristicii merceologice a

mărfurilor concrete.
Caracteristica merceologică a mărfurilor:
• originea,
• procesul tehnologic,
• componenţa şi proprietăţile de consum,
• clasificarea,
• sortimentul,
• capacitatea de păstrare,
• domeniile şi metodele de utilizare.
 Tema 2. Metodele merceologiei, funcţiile şi
conexiunile cu alte materii ştiinţifice (2ore)
1. Metodele merceologiei: clasificarea şi
caracteristica metodelor
2. Conexiunile merceologiei cu alte materii
ştiinţifice
3. Funcţiile şi principiile merceologiei
4. Categoriile ştiinţifice şi definiţiile de bază ale
merceologiei
1. Metodele merceologiei: clasificarea şi
caracteristica metodelor
• Metodă (din limba greacă Methodos) - o tehnică de
cunoaștere, cercetare a fenomenelor naturale sau a
vieții sociale, precum și o modalitate de a atinge un
scop
 Metodele
mc

De cunoaștere
Practico-mc
științifică

empirice analitice
de determinare tehnologice
a calității
• Metode empirice sau experimentale - se bazează pe
experimente sau observații.

• Aceste metode sunt utilizate pe larg în știința mărfurilor.

Datorită acestora, au devenit posibile cercetări asupra
naturii chimice, fizice și biologice a mărfurilor.

• În funcție de mijloacele tehnice de măsurare utilizate și de

principiile științelor naturii, metodele experimentale sunt
împărțite în:
• de măsurare – (fizice, fizico-chimice, chimice, biologice);
• organoleptice,
• de înregistrare
• sociologice.
• Metoda de măsurare - o metodă de determinare
a valorilor indicilor de calitate a produselor,
realizată pe baza instrumentelor tehnice de
măsurare.

• Metoda organoleptică - o metodă pentru

determinarea valorilor indicilor de calitate cu
ajutorul organelor de simți a omului.

• Metoda de înregistrare este o metodă bazată pe

observații și evidență a anumitor obiecte (bunuri,
procese și servicii) și caracteristicile acestora.

• Metoda sociologică este o metodă bazată pe

efectuarea sondajelor folosind chestionare special
elaborate.
• Metode practice - metode utilizate sau luate
în considerare pentru a asigura distribuția
rațională a mărfurilor.
• Unele dintre metodele practice coincid cu
cele empirice.

Metodele practice sunt:

• Metode de evaluare a calității,
• Ambalare,
• Marcaje,
• depozitare,
• transport,
• prelucrarea mărfurilor etc.
• Metodele de evaluare a calității
sunt metode concepute pentru a măsura
valorile indicilor de calitate și a stabili
conformitatea acestora cu anumite cerințe.

• Metode tehnologice –
metode concepute pentru a asigura
siguranța mărfurilor, circulația lor rațională.
• Metodele de ambalare sunt metode concepute pentru a asigura
conservarea mărfurilor prin ambalare. Aceste metode sunt
determinate de tipul și dimensiunea ambalajului, de scopul acestuia.

• Metodele de marcare sunt metode destinate pentru asigurarea

informațională a mărfurilor și identificării acestora.

• Metodele de transport sunt metode destinate deplasării mărfurilor

și asigurării siguranței acestora în tranzit. Aceste metode sunt
diferite în funcție de tipul vehiculelor și de modul în care mărfurile
sunt plasate în ele.

• Metodele de depozitare sunt metode concepute pentru depozitarea

mărfurilor în depozitele întreprinderilor producătoare de comerț cu
ridicata și cu amănuntul.

• Metodele de prelucrare a mărfurilor sunt metode de pregătire a

mărfurilor pentru vânzare în scopul îmbunătățirii calității și
conservării acestora.
Acestea includ metode de sortare, dimensionare/calibrare, ambalare
a mărfurilor etc.
2. Conexiunile MC cu alte materii ştiinţifice
 Conexiunile mc
• cu ştiinţele naturii (chimie, fizică, botanica, biochimie,
microbiologie, zoologie);

• cu ştiinţele economice (management, marketing, relaţii

economice internaţionale, informatică, contabilitate);

• cu ştiinţele tehnice (standardizare, tehnologie,

metrologie);

• ştiinţele juridice (legislaţie economică, drept, drept

comercial);

• alte domenii (design, estetică).

3. Funcţiile şi principiile merceologiei
 Funcțiile MC
• Funcţia tehnică – cunoaşterea principalelor proprietăţi
ale produselor finite; influenţa acestor proprietăţi asupra
calităţii; cunoaşterea factorilor, care acţionează în sfera
producţiei (materia primă, tehnologia de obţinere) şi în
sfera comerţului (ambalarea, păstrarea, transportarea).

• Funcţia economică – bazele economice ale nivelului

calităţii produselor atât la producător (cheltuieli de
producţie), cât şi la beneficiar (cheltuieli de funcţionare,
întreţinere, reparaţii).

• Funcţia socială – proprietăţile mărfurilor care

influenţează direct sau indirect starea de sănătate a
omului, nivelul de cultură, gustul estetic, precum şi
gradul de poluare a mediului înconjurător.
 Principiile merceologiei:
• inocuitatea (inofensivitatea) mărfurilor - lipsa riscului de a
putea fi periculoase pentru sănătatea, viaţa omului şi
pentru mediul ambiant;

• eficacitate – atingerea unui rezultat optim la producere,

ambalare, păstrare, comercializare sau
consumul/exploatarea mărfurilor;

• compatibilitate – posibilitatea mărfurilor, proceselor sau

serviciilor de a putea fi folosite în ansamblul lor;

• interschimbabilitate – posibilitatea unor mărfuri de a

înlocui altele (de aceeași destinație);

• sistematizarea – stabilirea unei anumite consecinţe între

mărfurile, procesele sau serviciile similare.
4. Categoriile principale şi terminologia
merceologică
Categoriile ştiinţifice ale merceologiei:
• Marfă – produs al muncii omului, destinat comercializării și care prin proprietățile sale
satisface cerințele consumatorilor

• Valoare de întrebuințare este capacitatea bunului de a satisface o anumită nevoie

umană.

• proprietăţile mărfurilor sunt însuşiri atribuite mărfurilor care le dau o anumită utilitate
în consum şi au menirea să satisfacă o nevoie sau să realizeze un serviciu cerut de
consumator;

• proprietate de consum – particularitate obiectivă a mărfurilor care se manifestă în

timpul consumului/exploatării, păstrării, evaluării şi care satisface o anumită cerinţă a
consumatorului;

• calitate – totalitatea proprietăţilor mărfurilor prin care ele satisfac cerințele

consumatorilor;

• indicele calităţii – exprimarea cantitativă şi calitativă a caracteristicilor mărfurilor sau

produselor

• sortimentul – totalitatea mărfurilor unite după anumite criterii şi care satisface cerinţele
diferite, analogice sau individuale ale consumatorului
Terminologia merceologică:
• Materia primă – resurse materiale care se utilizează pentru
obținerea produselor/mărfurilor
• Materia primă de bază - absolut necesară pentru obținerea
mărfurilor
• Materiile auxiliare – se adaugă la materiile prime de bază pentru
îmbunătăţirea proprietăţilor de consum ale produselor finite.

Materia primă poate fi: industrială sau agricolă.

Materia primă industrială se clasifică în:
• naturală (gaz metan, cărbune, material lemnos, petrol);
• artificială (viscoza);
• sintetică (cauciuc sintetic, mase plastice, fibre sintetice)

Materia primă agricolă se împarte în:

• vegetală;
• animală.
• Produsul finit – este gata pentru consun/exploatare

• Semifabricatul - nu este gata pentru consun/exploatare. Necesită anumite

prelucrări pentru a deveni un produs finit

• Produsul conform – corespunde cerinţelor standardelor în vigoare.

• Produsul neconform – nu corespunde cerinţelor standardelor în vigoare

• Deşeul (poate fi folosit)

• Rebutul (nu poate fi folosit)

• Înlocuitorul sau substituentul (surogatul) – este un produs care poate fi folosit

în locul altui produs şi care are unele proprietăţi comune cu produsul de bază
(de exemplu: înlocuitor de cafea, de zahăr).

• Garnitură – grupă de mărfuri, cu unele caracteristici comune şi care se

deosebesc între ele prin dimensiuni, formă, model (garnitură de mobilă)