MERCEOLOGIA Obiect, scurt istoric Merceologia= stiinta marfurilor, stiinta cercetarii intr-o conceptie integratoare a utilitatii si integritatii a acestora,

avand in vedere toate implicatiile (tehnice, economice, sociale, ecologice). Termenul de merceologie vine de la cuvantul latinesc merx care inseamna marfa si de la cuvantul grecesc logos care inseamna stiinta. Merceologia studiaza produsele din 3 puncte de vedere: 1. Tehnic- studiul marfurilor din punct de vedere tehnic presupune cunoasterea proprietatilor diferitelor produse precum si influenta productiei si a distributiei asupra calitatii acestora;
2. Economic- studiul din punct de vedere economic presupune studierea

implicatiilor economice asupra nivelului de calitate atat la producator cat si la beneficiar ( cheltuieli de intretinere, financiare). Cea mai importanta problema o reprezinta optimizarea calitatii marfurilor in functie de costurile de asigurare a acestora;
3. Social- studiul din punct de vedere social presupune cercetarea proprietatilor

care influenteaza starea de sanatate a consumatorilor, nivelul de cultura si civilizatie, precum si influenta consumului acestor marfuri asupra mediului inconjurator. Merceologia avand un fundament stiintifico-experimental evolueaza pe masura ce metodele de investigare din fizica, chimie, biologie, ecologie se perfectioneaza. A) Merceologia traditionala Studiaza varietatea marfurilor in ansamblul lor, adica tot ceea ce odata este produs, este transferabil si permutabil. Prin urmare nu este posibil sa se comercializeze materii prime pentru care nu se cunosc caracteristicile intrinseci si extrinseci. Merceologia traditionala a aparut ca disciplina de natura economica pentru studiul criteriilor care a stat la baza reglementarii traficului si schimbului de marfuri, avand la baza principiile fundamentale ale stiintelor naturii, fizicii si chimiei. Activitatea celor mai multe sectoare economice si comerciale solicita cunoasterea principiilor legate de marfuri. Sectorul comercial- schimburile comerciale de bunuri care presupun cunostinte complexe despre marfurile care fac obiectul schimbului. Toate acestea sunt necesare pentru stabilirea clauzelor contractuale; Sectorul vamal- importurile si exporturile de marfuri sunt supuse unor serii de taxe vamale de restituire in functie de natura acestora; Sistemul de garantare a calitatii- in functie de calitatea marfii si de ciclul de productie al acesteia se stabilesc cerintele de garantare a calitatii; Sectorul de creditare- finantarea sectoarelor de productie se face pe baza cunostintelor legate de ciclul de viata al marfurilor si de perspectivele de viata ale acestora;

Sectorul de transporturi- in functie de natura marfii se stabilesc mijlocele si rutele de transport in conditii de eficienta maxima. Sistemul ambiental- studiaza impactul asupra mediului, gradul de periculozitate al ciclului de productie, a marfii care variaza in functie de natura acesteia; Siguranta si securitatea populatiei- vizeaza problemele care privesc gradul de risc in consumul sau utilizarea marfii, gradul de risc al procesului de productie corelate cu caracteristicile de calitate a marfii. B) Merceologia contemporana Gestioneaza mai eficient bagajul de instrumente stiintifice si analitice, tehnicile si cunostintele fundamentale indispensabile pentru studiul bunurilor care sunt consolidate prin aprofundarea conceptului de valoare, respectiv valoarea de intrebuintare a marfurilor precum si determinarea regulilor care regleaza relatia dintre marfuri si consumatori. Merceologia contemporana este divizata in mai multe componente:
1) Merceologia nevoilor ---se ocupa cu:

Identitatea si studiul cerintelor si necesitatilor consumatorilor; Analizeaza factorii care influenteaza dinamica nevoilor consumatorilor si motivatia acestora in consum; Analizeaza informatiile care ii asigura pe proiectantii marfii in definirea modelului asteptat de catre consumator. 2) Merceologia proceselor de valoare ---se ocupa cu: Identificarea factorilor generatori de valoare in produsul finit; Caracteristicile marfii se analizeaza prin prisma bilantului cost-beneficiu derivat din utilitatea marfii, pretul acesteia trebuie sa fie pe cat posibil proportional cu utilitatea si eficacitatea sa; Adaosul de valoare obtinut prin transformarea materiei prime in produse finite; Studiul caracteristicilor de calitate a marfurilor in relatie cu evolutia tehnicilor de productie si cu cerintele de protectie a consumatorului si a mediului. 3) Merceologia comunicationala/ proiectiva---se ocupa cu: Analiza procesului de proiectare a valorii conform asteptarilor consumatorului avand in vedere interactiunea cu mediul; Cercetarea dimensiunilor valorii avand in vedere efectele asupra consumatorilor si destinatia finala a rezultatelor proceselor de productie. Proiectarea valorii astfel incat sa permita stabilirea de relatii intre persoane prin intermediul marfurilor. 3) Merceologia ambientala: Priveste studiul efectelor sociale ale productiei si ale consumului, precum si ale efectelor generate de procesul tehnologic; Studiul efectelor poluarii aerului, solului si a apei; Studiul efectelor generate de epuizarea rezervelor de resurse naturale, ca urmare a producerii excesive a marfurilor;

 Studiul circulatiei complexe a materiei si energiei in procesele de productie si consum pana la reintoarcerea in natura sub forma de marfi uzate, reziduuri, deseuri; Studiul cantitatilor de materie si de energie continua pe unitate de masa de produs; Studiul proceselor de epurare, reciclare, recuperare, reutilizare, ca urmare a exploatarii irationale a deseurilor; Studiul raporturilor dintre disponibilitatea de alimentare si structura populatiei. Merceologia contemporana studiaza 3 mari categorii de factori:
1. individual---comportamentul consumatorului, precum si problemele

psihologice si antropologice care le ridica in legatura dintre oameni; 2. ambientul---mediul in care este exprimata nevoie sau este facuta alegerea precum si problemele sociologice pe care le implica; 3. procesul decizional---gradul de exprimare a dorintei de prelucrare a nevoiei si de evaluare a bunului.

Marfurile din perspectiva globalizarii pietei

Marfa, conform merceologiei traditionale reprezinta un bun economic mobil destinat schimbului care indeplineste anumite cerinte de materialitate si transferabilitate. Caracaterul de materialitate a marfii consta in identificarea limitelor sau granitelor lucrurilor ca si a caracteristicilor calitative si cantitative care o fac identificabila si o disting pe piata. La sfarsitul schimbului, bunul trebuie sa garanteze transferabilitatea sa si trebuie sa aiba o valoare economica. In prezent studiul marfurilor trebuie sa se axeze pe 2 sfere de probleme: pe de o parte acea sfera care descrie bunul sau serviciul in sine ca obiect specific de schimb, in care marfa este conceputa ca obiect de schimb; pe de alta parte, sfera relatiilor dintre subiecti prin intermediul bunurilor. Aici marfa reprezinta mijlocul de transfer al relatiilor intre consumatori. Pot face obiect de schimb pe piata bunurilor materiale, servicii, toate acestea alcatuind marfa contemporana. Marfa contemporana prezinta o configuratie totalizatoare care cuprinde o componenta functionala care satisface o destinatie precisa si care corespunde unui scop bine stabilit: 1. o componenta instrumentala, circulatia tehnico- economica a marfii care se bazeaza pe o logistica tehnica si comerciala judicios stabilite; 2. o componenta estetica in care marfa reprezinta un element de mediere intre sfera nevoilor si oportunitatea sistemului de productie prin intermediul designului si esteticii sale;

3. o componenta sociala care determina un anumit nivel de satisfactie in

utilizare si consum, creaza preferinte si fidelizeaza consumatorul, ii confera prestigiu si ii asigura un statut social.

Merceologia face referire la urmatoarele tipuri de valori ale unei marfi:

--valoarea de intrebuintare reprezinta totalitatea proprietatilor asteptate de la aceasta, respectiv a acelor caracteristici care urmaresc conformitatea cu cerintele prestabilite; --valoarea unei marfi este data de totalitatea calitatilor acesteia care ii determina pretul; --valoarea de schimb este pretul pe care piata este dispusa sa-l plateasca pentru valoarea de intrebuintare a unei marfi la un moment dat; --utilitatea este prima calitate indispensabila a unei marfi, conditia fundamentala pentru a putea vorbi de valoarea de schimb a acesteia.