TEMA 1. OBIECTUL, CONTINUTUL DE BAZĂ
Conținutul merceologiei:
•proprietăţile materiei prime
•transformările lor pe parcursul procesului tehnologic
• influenţa lor la calitatea semifabricatelor şi produselor finite
• metodele de verificare a calităţii • gama sortimentală
• condiţiile de recepţie • ambalarea mărfurilor
• păstrarea mărfurilor • transportarea mărfurilor
• menţinerea calităţii mărfurilor în sfera circulaţiei
• Inofensivitatea/siguranța mărfurilor
• protecţia mediului şi a consumatorilor.
3 domenii de activitate merceologică:
• Domeniul tehnologic - asigură tehnologia circulației mărfurilor;
• Domeniul managerial - vizează stimularea vânzărilor,
identificarea piețelor cererii și a vânzărilor, organizarea achizițiilor
de mărfuri;
• Domeniul de marketing – este conceput pentru a identifica
nevoile și produsele ca mijloc de satisfacere a acestor nevoi.
Merceologia - toate etape ale ciclului de viață:
• la etapa de studiere a nevoilor - definirea cerințelor
consumatorilor,
• la etapa de proiectare - generalizarea și specificarea cerințelor
consumatorilor și evaluarea conformității proiectelor și modelelor
de bunuri cu aceste cerințe;
• la etapa de producție - controlul calității producției de mărfuri
• la etapa de circulație - evaluarea valorii de întrebuințare a
mărfurilor și asigurarea condițiilor pentru menținerea calității
acestora;
• la etapa de consum - explicarea regulilor de utilizare a mărfurilor.
Marfa – este un produs al muncii omului, destinat comercializării,
care prin proprietăţile generale şi specifice are însuşirea de a
satisface o anumită trebuinţă a consumatorului.
Marfa- mijloc de satisfacere a cerinţelor consumatorului, are
valoare de schimb, valoare de întrebuințare.
Funcțiile mărfurilor:
• Funcția de consum a unui produs constă în capacitatea sa de a
satisface nevoile consumatorilor datorită caracteristicilor
fundamentale pe care le are
• Funcția de marketing – capacitatea mărfurilor de a satisface
diferite tipuri de cerinţe. Gradul de satisfacere a cerinţelor
determină priorităţile consumiste şi competitivitatea mărfurilor;
• Funcția comercială – este determinată de destinaţie de bază a
mărfii – obiectul de vânzare-cumpărare;
• Funcția juridică. Mărfurile sunt obiecte ale unor contracte/acte
legislative/documente normative/reglementari.
Scopul: – studierea caracteristicilor de bază care determină
valoarea de întrebuinţare a mărfurilor şi modificărilor lor la toate
etapele circulaţiei mărfurilor.
Obiectivele:
- Creşterea nivelului calităţii produselor autohtone şi
competitivităţii acestora pe plan naţional şi internaţional.
- Dezvoltarea şi stimularea cercetărilor ştiinţifice a mărfurilor;
- Promovarea sistemelor moderne de control şi de verificare a
calităţii mărfurilor.
Sarcinile:
• stabilirea nomenclaturii proprietăţilor de consum şi indicilor
necesari
• evaluarea calităţii mărfurilor
• identificarea gradațiilor de calitate și a defectelor mărfurilor,
motivele apariției și modalitățile de prevenire a comercializării
mărfurilor neconforme / necalitative
TEMA 2. METODELE MERCEOLOGIEI
1.De cunoaștere științifică ( empirice/ experimentale- analitice)
• Metoda de măsurare - o metodă de determinare a valorilor
indicilor de calitate a produselor, realizată pe baza instrumentelor
tehnice de măsurare.
• Metoda organoleptică - o metodă pentru determinarea valorilor
indicilor de calitate cu ajutorul organelor de simți a omului.
• Metoda de înregistrare este o metodă bazată pe observații și
evidență a anumitor obiecte, numărului de defecțiuni la o anumită
perioadă de timp și caracteristicile acestora.
• Metoda sociologică este o metodă bazată pe efectuarea
sondajelor folosind chestionare special elaborate.
2. Practico-merceolog. (de determinare a calitării, tehnologice)
• Metodele de ambalare sunt metode concepute pentru a asigura
conservarea mărfurilor prin ambalare. Aceste metode sunt
determinate de tipul și dimensiunea ambalajul, de scopul acestuia.
• Metodele de marcare sunt metode destinate pentru asigurarea
informațională a mărfurilor și identificării acestora.
• Metodele de transport sunt metode destinate deplasării
mărfurilor și asigurării siguranței acestora în tranzit. Aceste metode
sunt diferite în funcție de tipul vehiculelor și de modul în care
mărfurile sunt plasate în ele.
• Metodele de depozitare sunt metode concepute pentru
depozitarea mărfurilor în depozitele întreprinderilor producătoare
de comerț cu ridicata și cu amănuntul.
• Metodele de prelucrare a mărfurilor sunt metode de pregătire a
mărfurilor pentru vânzare în scopul îmbunătățirii calității și
conservării acestora.
Funcțiile mercologiei:
-Funcţia tehnică: cunoaşterea principalelor proprietăţi ale
produselor finite, influenţa acestor proprietăţi asupra calităţii;
cunoaşterea factorilor, care acţionează în sfera producţiei.
-Funcţia economică: bazele economice ale nivelului calităţii
produselor atât la producător (cheltuieli de producţie), cât şi la
beneficiar (cheltuieli de funcţionare, întreţinere, reparaţii).
-Funcţia socială – proprietăţile mărfurilor care influenţează direct
sau indirect, starea de sănătate a omului, nivelul de cultură, gustul
estetic, gradul de poluare a mediului înconjurător.
Principiile merceologiei:
• inofensivitatea mărfurilor - lipsa riscului de a putea fi periculoase
pentru viaţa omului şi pentru mediul ambiant;
• eficacitate – atingerea unui rezultat optim la producere, ambalare,
păstrare, comercializare sau consumul/exploatarea mărfurilor;
• compatibilitate – posibilitatea mărfurilor, proceselor sau
serviciilor de a putea fi folosite în ansamblul lor;
• interschimbabilitate – posibilitatea unor mărfuri de a înlocui altele
• sistematizarea – stabilirea unei anumite consecinţe între
mărfurile, procesele sau serviciile similare.
TEMA 3. CLASIFICAREA MARFURILOR.
Clasificarea – o modalitate de repartizare a elementelor unei
mulţimi în submulţimi dupa anumite criterii.
Criteriile de clasificare:
• teleologice (destinaţia mărfii, domeniul de întrebuinţare)
• genetice (materie primă)
• tehnologice (construcţie, tehnologie de obţinere, reţete).
Importanţa clasificării:
 contribuie la studierea fundamentală a mărfurilor
 contribuie la formarea structurii sortimentului
 contribuie la organizarea activităţii pentru verificarea
calităţii mărfurilor.
Metoda de clasificare- este un ansamblu/totalitate de tehnici
(metode) pentru împărțirea unei mulțimi de obiecte în submulțimi.
Metoda ierarhică reprezintă repartizarea consecutivă a unei
mulţimi de obiecte în grupările subordonate de clasificare care sunt
legate între ele şi pot fi relevate prin comunitatea sau diferenţa
semnelor principale.
Metoda de faţetă – repartizarea paralelă a unei mulţimi de obiecte
după un singur criteriu în grupările de clasificare care sunt
independente, se utilizează în cazul, când este necesar de mărit
numărul de criterii.
Caracteristici generale de clasificare:
 destinație, materii prime
 domeniul de utilizare/folosire,
 metoda de obținerem - particularități de origine,
 păstrare/depozitare - transportabilitate.
Caracteristici specific de clasificare:
 instrumente musicale dupa sunete
 parfumuri dupa miros
 flori dupa specie.
Schema clasificării merceologice a mărfurilor:
 diviziune (mărfuri de consum)
 clasă (mărfuri alimentare/nealimentare/medicina)
  subclasă (mărfuri alimentare de origine vegetală / • ordinală; (studentii in registru)
animală/origine mixtă) • ordinală în serii; (P-85, industria peste, gorbuska)
 grupă (fructe şi legume / produse de cofetărie) • consecutivă;
 subgrupă (fructe seminţoase / produse zaharoase) • paralelă.
 tipuri (mere / bomboane) Codificarea ordinală- este cea mai simplă şi cea mai utilizată
 subtipuri (soiuri tardive / sufleu) metodă, nu necesită cunoştinţe speciale domeniul dat; permite
 varietate/denumire (Rihard / Lapte de pasăre) codificarea obiectelor clasificate după un anumit criteriu sau după
Clasificarea de studii mărfurile ALIMENTARE se împart în mai multe criterii condiţionate sau ocazionali.
următoarele 10 grupe: Metoda ordinală în serie- reprezintă formarea şi atribuirea
• produse cerealiere • fructe, legume, ciuperci codului constituit din numere naturale şi unele anumite serii
• produse gustative • produse de cofetărie obiectelor de clasificare.
• zahăr, miere, amidon • grăsimile alimentare Metoda consecutivă – formarea şi atribuirea codului obiectului de
• lapte şi produse lactate • ouă şi produse derivate clasificare cu folosirea nivelelor (grupelor) consecutiv subordonate
• carne şi produse derivate • peşte şi produse derivate şi obţinute prin clasificare ierarhică.
Clasificarea de comerț marfuri ALIMENTARE: Metoda paralelă – reprezintă formarea şi atribuirea codului
•produse de franzelărie; •fructe şi legume; obiectelor de clasificare, cu folosirea codurilor grupărilor
• produse de cofetărie; • de vin şi rachiu; independente, obţinute în urma clasificării de faţetă.
• băuturile nealcoolice; • lactate şi uleiuri; Sisteme de codificare utilizate în practica economică sunt:
• de carne şi salamuri; • de peşte;  codurile cu bare (liniare -, bidimensionale | - QR)
• grăsimile alimentare; • articole de tutun.  codurile Calra
Conform clasificării de studii mărfurile NEALIMENTARE se  codurile pentru publicaţii
impart în următoarele grupe: Funcțiile codurilor cu bare:
• mase plastice şi mărfuri chimice de uz casnic • identificarea automatizată a mărfurilor cu ajutorul tehnicii de
• mărfuri metalice • mărfuri silicate calcul;
• din lemn şi mobile • electrocasnice • evidenţa şi controlul automatizat al stocurilor de mărfuri;
• mărfuri textile • confecţii şi tricotaje • dirijarea operativă a circulaţiei mărfurilor: transportul,
• din piele şi încălţămintea • de blănărie şi cojocărie depozitarea;
• de parfumerie şi cosmetic • Ceasuri și giuvaergii • sporirea calităţii de deservire a cumpărătorilor;
• mărfuri electronice • jucării • cărţi • asigurarea informativă a investigaţiilor de marketing;
Clasificarea de comert marfuri NEALIMENTARE: • Capacitatea de cuprindere – 10 mlrd combinaţii
Produse de uz casnic: UPC (codul universal al produselor) se bazează pe un cod cu 12
- mărfuri din mase plastic, mărfuri chimice de uz casnic, mărfuri de caractere numerice:
parfumerie şi cosmetic, mărfuri din sticlă, mărfuri ceramice, • 1-a cifră reprezintă o cheie a clasificării („key number"),
materiale de construcţii, mobilă, mărfuri metalice, mărfuri electrice • cinci cifre identifică producătorul,
şi electrocasnice • următoarele cinci cifre identifică produsul
Mărfurile vestimentare: • ultima este cifra de control
- mărfuri textile, confecţii, mărfuri tricotate, încălţăminte, mărfuri Sistemul EAN (codul european al articolelor):
de blănărie şi cojocărie  primele două reprezintă ţara de origine
Mărfurile socio-culturale:  următoarele cinci cifre identifică producătorul;
- galanterie, giuvaergii şi ceasuri, mărfuri birotice, instrumente  altele cinci - produsul;
musicale, mărfuri electrice de uz casnic, Jucării, mărfuri pentru
 ultima - cifra de control.
sport şi turism, autoturisme şi piese, cărţi şi literatura periodică,
Cifra de control - se utilizează pentru verificarea scrierii codurilor.
mărfuri electronice.
Scopul - evitarea erorilor la citirea codurilor
Codurile EAN se împart în trei tipuri:
TEMA 4. CODIFICAREA MARFURILOR. • EAN-13 se aplică pe orice marfă dacă acestea au suprafeţe
Codul – o combinaţie de elemente simbolice prin care se reprezintă suficiente
o informaţie, care se folosesc pentru identificarea grupelor sau • EAN-8 se utilizează pentru marcarea mărfurilor cu dimensiunile
obiectelor de clasificare. mici
Codificarea- reprezintă formarea codului şi atribuirea acestuia • EAN-14 se utilizează numai pentru marcarea ambalajelor de
grupelor sau obiectelor de clasificare, atribuirea mărfurilor transport.
semnelor Codul Calra, introdus în Japonia, reprezintă un tip mai special de
Convenționale. cod, este de asemenea optic descifrabil, dar nu este un cod cu bare
Obiectivul codificării – sistematizarea prin clasificarea, o El are capacitate mai mare de cuprindere
identificarea, aranjarea după rang şi atribuirea obiectelor semnului decât sistemul EAN (peste un trilion dencombinații), fiind şi mult
conventional (cod) după care aceste obiecte pot fi identificate mai ieftin.
dintre altele. o Este alcătuit din şiruri de pătrate, fiecare fiind divizat în
Cerinte: alte patru pătrate, căroranle corespunde un număr: 1, 2, 4
 Reducerea la minim a lungimii codului; sau 8.
 Asigurarea prin chei (cifre) de control – a corectitudinii Sisteme internaţionale de codificare a Publicaţiilor:
codului.  ISBN – pentru cărţi
 Posibilitatea interpretării fizice elementelor simbolice a  ISSN – pentru publicaţii periodice.
codului. Avantajele codului ISBN sunt:
Principiile de codificare se bazează pe următoarele reguli: • identificarea documentelor şi editurilor în baze de
• Codul trebuie să aibă o anumită structură; date bibliografice evitând confuzia între titluri asemănătoare
• Codul trebuie exprimat prin semne diferite, preventiv • facilitarea operaţiilor de gestiune a stocurilor de
condiţionate; carte în biblioteci, edituri, librarii
• Codul trebuie să contribuie sistematizării obiectelor. • crearea bazelor de date pentru edituri şi lansarea comenzilor pe
Structura codului cuprinde următoarele elemente: calculator;
 alfabet (numeric, alfabetic,a lfanumeric, cu bare) • participarea la programul CIP (Catalogarea Înaintea
 baza codului (simboluri+ spatii libere) Publicării). (de exemplu, 973–0000–00–0)
 lungimea codului. (doar simboluri) ISSN- ISSN XXXX-XXXX
 ordinul codului (pozitia simbolurilor in cod)
Metodele de codificare sunt: -