Calimetria ca știință, rolul ei,

metodele și domeniile de aplicare practică

Dezvoltarea societății umane, creșterea cantității de bunuri, preocupările față de fiabilitate

dictează o nouă gândire de măsurare și cuantificare a calității. Circumstanțele menționate au
condus la necesitatea combinării diferitelor metode pentru a evalua calitatea produselor și la
apariția unei noi științe - calimetria. Acest cuvânt provine dintr-o combinație a termenilor latini
„gualitas” - „calitate” și „metrou” - „măsură”. Termenul apare pentru prima dată în anul 1968 pe
paginile revistei „Standards and Quality”..
Calimetrie este disciplina științifică ce se ocupă cu cuantificarea, măsurarea, aprecierea, evaluarea
calității produselor, proceselor, serviciilor. Termenul calimetrie a fost adoptat de EOQC
(Organizația Europeană a Calității) în anul 1971 și oficializat în 1981, ca ”știință a măsurării
calității”
Din 1979, termenul „calimetrie” a fost standardizat în GOST 15467-79 „Managementul
calității produsului. Concept de bază. Termeni și definiții". EOKK la nivel internațional din 1971
discută în mod regulat probleme de calimetrie.
Această știință este predată studenților multor universități tehnice care pregătesc ingineri în
specialitatea „Metrologie, standardizare și management al calității”, precum și viitorilor ingineri -
manageri ai noii specialități „Managementul calității”. În practică, metodele de calimetrie sunt
utilizate destul de eficient acolo unde problemele legate de managementul calității produselor sau
serviciilor sunt rezolvate pe baze științifice și nu numai prin metode organizatorice și economice.
Calimetria constând din calintologie, adică teoria generală a calității, calimetria și doctrina
managementului calității, care examinează metodele și mijloacele organizaționale, economice și
de altă natură de a influența calitatea obiectelor pentru a le crește capacitatea de a satisface nevoile
existente și viitoare ale oamenilor.
Scopul calimetriei este de a dezvolta și a îmbunătăți metodele, cu ajutorul cărora calitatea
unui anumit produs/serviciu evaluat poate fi exprimată printr-un număr care caracterizează gradul
de satisfacție racordat la nevoile/necesitățile utilizatorului și societății. Calimetria folosește în
acest scop metode matematice moderne din teoria probabilității și statisticii, programarea liniară,
neliniară și dinamică, teoria cozilor, teoria jocurilor, teoria controlului optim și teoria proceselor
aleatorii. [1]
 Obiectul aplicării metodelor de calimetrie poate fi orice produs/serviciu, dacă calitatea sa
este necesară pentru a fi supusă unei analize calimetrice.
Subiect de calimetrie este evaluarea calității în termeni cantitativi.
Structura calimetria constă din trei părți:
1 – calimetrie generală sau o teorie generală a calimetriei, care tratează probleme și probleme,
precum și metode de măsurare și evaluare a calităților;
2 - calimetrii special grupări mari de obiecte, de exemplu, calimetria produselor, proceselor,
serviciilor, securității sociale, habitatului etc. până la calitatea vieții oamenilor;
3- calimetrii subiectului anumite tipuri de produse, procese și servicii, precum calimetria
produselor de inginerie, proiecte de construcții, calimetria produselor petroliere, forța de muncă,
educația etc.
Sarcinile calimetriei sunt:
 fundamentarea  nomenclatorului indicatorilor care caracterizează calitatea produselor și
serviciilor: indicatori pentru măsurarea unui serviciu/produs. Sunt specificate în informațiile
documentate;
 dezvoltarea metodelor pentru determinarea indicatorilor de calitate în timpul proiectării
(produs, serviciu, campanie): metode cantitative și calitative. Utilizarea metodelor sociologice
și matematice;
 optimizarea nivelului de calitate al produselor/serviciilor la dimensiunile standardizate:
indicatori statistici și de performanță în conformitate cu cerințele-minime de organizare și
funcționare. Sunt specificate în informații documentate externe (Legi, regulamente,
metodologii etc. elaborate de  ministere).
Nivelul de calitate este o caracteristică relativă a calității unui produs pe baza unei
comparații a agregatului calității sale cu agregatul corespunzător al indicatorilor de bază, adică în
ce măsură produsele sunt adecvate pentru a-și îndeplini funcțiile.
Din punct de vedere al acurateței și fiabilității evaluărilor de calitate obținute, metodele utilizate în
calimetrie sunt împărțite în exacte (deși cele mai laborioase, dar care oferă precizia și fiabilitatea
maximă în momentul dezvoltării), aproximative și simplificate (nu necesită costuri semnificative,
dar mai puțin exacte și fiabile).
Considerând calimetria ca o disciplină științifică, aceasta nu trebuie confundată cu
metrologia, care oferă materiale de pornire semnificative pentru evaluarea calității prin metode de
calimetrie. În același timp, metrologia se ocupă cu determinarea caracteristicilor cantitative ale
obiectelor, fără a le lega de justificarea deciziilor de control, așa cum se obișnuiește în calimetrie.
Masurarea calitatii impune luarea in consideratie a unor principii - principiile calimetriei :
 calitatea este o functie a principalelor caracteristici privite in corespondenta cu cerintele
consumatorilor;
 caracteristicile unui produs nu sunt egale ca pondere in definirea calitatii, de aceea ele
trebuie analizate, stabilita ponderea fiecareia si ierarhizate pe mai multe nivele;
  caracteristicile de calitate ale unui produs fiind exprimate diferit, notional (atributiv) sau
cifric (marimi relative sau absolute cu unitati de masura diferite), este necesara aducerea
(convertirea) lor intr-o forma de exprimare unitara, dupa anumite reguli;
 orice caracteristica de calitate, indiferent de nivelul de ierarhizare pe care se afla, trebuie
determinata prin doi parametri numerici: indicele de calitate respectiv si ponderea pe care
caracteristica o are in definirea calitatii;
 ponderea caracteristicilor, de la un nivel oarecare de ierarhizare este conditionata atat de
ponderea de la nivelul superior, cat si de importanta ce se stabileste pentru caracteristicile
aflate la acelasi nivel; caracteristicile aflate pe un nivel dat sunt egale ca pondere.
 ponderile de la diferitele niveluri de ierarhizare se stabilesc in asa fel incat suma lor sa fie
egala cu 100 (eventual 1).
 calitatea unui produs este data de sinteza caracteristicilor de calitate si se exprima printr-un
indicator sintetic. [2]
Măsurarea calităţii se face prin metode calimetrice.
Principalele metode utilizate în calimetrie, sunt:
a) metoda comparativă directă;
b) metoda comparativă indirectă;
c) metoda demeritelor.
Metoda comparativă directă măsoară nivelul calitativ al unui produs prin comparaţie cu un
produs etalon. Se au în vedere caracteristicile tehnice, calitative, economice, sociale ale
produselor.
Metoda comparativă indirectă când se compară caracteristicile unui produs cu
caracteristicile a 5-6 produse similare realizate de firme de prestigiu pe plan naţional şi
internaţional.
Metoda demeritelor. Principiul acestei metode constă în stabilirea nivelului calitativ al
produselor în funcţie de defectele lor, nu de calităţile pe care le au. Această metodă se utilizează
destul de mult, deoarece prezintă unele avantaje faţă de metodele comparative directe şi indirecte.
Astfel: este rapidă, uşor utilizabilă, permite obţinerea informaţiilor asupra evoluţiei calităţii
produselor încă din faza de fabricaţie şi astfel se pot lua unele măsuri imediate pentru
remedierea defectelor. Metoda demeritelor se mai numeşte şi metoda celor 5 treiuri, deoarece:
 pentru aplicarea ei sunt suficiente cunoştinţele a trei clase elementare;

 sunt necesare 3 din cele 4 operaţiuni aritmetice;

 pentru completarea "Jurnalului demeritelor" (fişe de control), sunt necesare 3

minute;
  pentru interpretarea datelor din "Jurnalul demeritelor" sunt necesare 3 secunde;

 "Jurnalul demeritelor" permite stabilirea a trei indicatori de calitate: frecvenţa

relativă a defectelor zilnice, indicele demeritului, histograma defectelor.
Pentru întocmirea "Jurnalului demeritelor" la un produs, trebuie grupate defectele care pot
apare la produse, în 4 categorii: defecte critice, defecte principale, defecte secundare şi defecte
minore.
CLASE ŞI PUNCTAJ DE PENALIZARE
CATEGORII Defecte critice Defecte Defecte Defecte
principale secundare minore
100 p. 50 p. 10 p. 1 p.
Afectează puţin
Împiedică Posibil să funcţionarea şi Nu afectează
Structură şi funcţionarea şi împiedice în mică funcţionarea
funcţionare utilizarea funcţionarea măsură şi utilizarea
şi utilizarea utilizarea

Observabile Observabile Observabile

Aspectul Reclamaţii Reclamaţii Reclamaţii Neobservabile
sigure probabile puţin cu uşurinţă
probabile
Ambalarea şi Reclamaţii Reclamaţii Reclamaţii Nu se vor
alte defecte sigure probabile puţin produce
probabile reclamaţii
Pentru fiecare categorie de defecte se va acorda un numit număr de puncte penalizare:
pentru defectele critice – 100 puncte, pentru defectele principale – 50 punte, pentru defectele
secundare – 10 puncte, iar pentru defectele minore – 1 punct.
Important este ca indicarea defectelor într-una din grupe să nu fie modificată, pentru a se
putea compara nivelul calitativ de la o perioadă la alta. [3]
Clasificarea indicatorilor de calitate.
Utilizați în prezent următoarele clasificări a indicatorilor de calitate utilizați în evaluarea calității
produselor de diferite tipuri.
1. Indicatori de destinație caracterizează proprietățile produselor care determină funcțiile
principale și zona aplicației sale. Acestea sunt împărțite în următorii indicatori:
scopul social - oportunitatea publică a producției, adresa socială și a clasei de consum de produse,
conformitatea cu gama optimă, modurile, sezonalitatea, efectele sociale concomitente;
scopul funcțional - perfecționarea performanței funcției principale (siguranță, efect util al
consumului, efectuarea funcțiilor utilitare și estetice), universalitatea utilizării (latitudinea
domeniului, condițiile și posibilitatea aplicării și utilizării produselor), efectuarea non- Funcții
miniere.
2. Indicatorii de fiabilitate caracterizează lipsa de probleme (menținerea performanței la o anumită
durată de viață), mentenabilitate, conservarea (menținerea unei stări bune după depozitare și
transport), durabilitate (capacitatea de a menține performanța într-o anumită stare cu intervale
scurte pentru întreținere).
3. Indicatori ergonomici (utilitate) caracterizează sistemul "Man - produse - miercuri". Acestea
includ următorii indicatori: igienică (afectează ventilabilitatea, praful, temperatura și umiditatea
modului în sistemul "MAN - Produse - mediu"), antropometrică (asigură respectarea produselor cu
dimensiunea unei persoane), psihologică (determină ușurința și viteza formării abilităților la om).
4. Indicatorii estetici determină expresivitatea informațiilor (capacitatea de a reflecta
reprezentările estetice progresive), raționalitatea formei (corespondența dintre forma estetică a
producției și funcționării sale), integritatea compoziției (unitatea de părți și întregul , relația dintre
combinațiile de culori, aromă etc.).
5 Indicatorii de mediu determină conținutul impurităților dăunătoare în produs și probabilitatea
emisiilor lor de mediu în timpul depozitării, transportului, funcționării și prelucrării.
6. Indicatori de caracterizare tehnologică a materialului forței de muncă, costurile financiare în
producția, funcționarea și repararea produselor la valori specificate, indicatori ai calității sale,
volumul de producție și condițiile de desfășurare a muncii (intensitatea muncii, intensitatea
energetică, consumul materialului, costul ).
7. Indicatorii de standardizare și unificare caracterizează utilizarea elementelor standard, unificate
și originale în produse.
8. Indicatorii de securitate caracterizează inofensivitatea și siguranța produselor pentru o persoană
în timpul procesării și funcționării acestuia.
9. Indicatorii economici caracterizează eficiența utilizării materiilor prime, a materialelor, a
energiei și a resurselor de muncă și reflectă îmbunătățirea tehnică a produselor la nivelul
consumului acestor resurse.
10. Indicatorii de transport caracterizează fitness, produse și costuri de pregătire pentru deplasare,
ambalare, transport și depozitare.
11. Indicatorii brevete și juridice caracterizează nivelul de protecție a brevetului (numărul și
semnificația invențiilor interne utilizate în acest produs) și puritatea brevetelor.
Metode de evaluare a calității.
Pentru a determina valorile indicatorilor, în funcție de utilizările utilizate, pot fi recomandate
următoarele. metode:
 Măsurare;
 Înregistrare;
 Ergonometric;
 Analitic;
 Expert;
 Combinate. [4]
Calimetria ne permite să comparăm sistemele de management al calității la întreprinderile
autohtone cu sisteme similare în străinătate, inclusiv cele mai avansate omologi de clasă mondială,
pentru a identifica unde sunt performanțele întreprinderilor noastre și la ce trebuie lucrat în
continuare, în viitor, cum să îmbunătățim procesele de management al calității.
Datorită sferei largi de aplicare a calimetriei, astăzi este considerată o disciplină care
studiază problema evaluării calității oricăror obiecte, obiecte și procese. În același timp, asigurarea
calității și tehnologiilor de calitate ale diferitelor produse este direcția principală a utilizării
metodelor de calimetrie. Astfel, calimetria ca știință combină metode cantitative pentru evaluarea
calității utilizate pentru a fundamenta deciziile de management și problemele conexe ale
activităților de management. Scopul final al calimetriei este dezvoltarea și îmbunătățirea
metodelor cu ajutorul cărora calitatea unui anumit obiect evaluat poate fi exprimată printr-un
număr care caracterizează gradul de satisfacție al unui obiect dat de nevoi sociale sau personale.

Bibliografia:
1 http://wwwbibliocity.blogspot.com/2020/11/calimetria-stiinta-despre-masurarea.html
2 https://ik-ptz.ru/ro/testy-ege---2014-po-literature/teoreticheskaya-kvalimetriya-sushchnost-i-
znachenie-kvalimetrii-obekt.html
3 http://webspace.ulbsibiu.ro/cosmin.tileaga/cercetare/bazele%20merceologiei.pdf
4 https://giropark.ru/ro/nasosy-i-nasosnoe-oborudovanie/obshchaya-kvalimetriya-metody-
ocenki-kachestva-svoistva-i-struktury.html