Dezvoltarea conceptului de calitate în SUA și Japonia

Dezvoltarea conceptului de calitate în SUA și Japonia

Termenul de CALITATE derivă din latină şi poate fi tradus ca “fel de a fi”. De la noţiunea latina la
conceptul modern de calitate a fost parcurs un drum lung în timp şi un salt considerabil de mentalitate.
Calitatea este un concept care se utilizează în domeniile vieții economice și sociale, însă care prezintă un
caracter subiectiv și care are semnificații particulare pentru domenii, sectoare, funcțiuni sau obiecte specifice.
Calitatea este un termen general, aplicabil la cele mai diferite trăsături sau caracteristici, fie individuale, fie
generice și a fost definită în diferite moduri de către diverși experți sau consultanți în calitate, care îi atribuie
acestui termen semnificații diferite.
Conform ISO 8402-1986 (EN-28402-1991): CALITATEA - reprezintă ansamblul caracteristicilor unei
entitaţi materiale sau nemateriale care-i conferă aptitudinea de a satisface necesitaţile exprimate.
Formulare de către experți diferiți în calitate:
- Calitate (Cf. J.M.Juran) - corespunzător pentru utilizare,
- Calitate (Crosby) - conformitate cu cerințele.
Privită ca un concept, noţiunea de calitate include două aspecte:
- un aspect de tip caracteristică tehnică, conformitatea cu specificaţii prevăzute în documente;
- un aspect de tip valoric, o valoare a produsului, acea capacitate de a fi conform necesităţilor şi a
satisface anumite necesităţi.
În etapa pe care o parcurgem, calitatea entităţii finite căreia i se atribuie un calificativ calitativ este
rezultatul unei însumări de calităţi: o calitate a proiectării, una datorată fabricaţiei, o calitate realizată, etc.
Caracteristicile pot şi trebuie să sufere modificări în timp, adaptându-se necesităţilor în schimbare.
Caracteristicile îmbracă un număr tot mai larg de aspecte, depăşind domeniul fabricaţiei, din calitatea produsului
făcând parte în egală măsură uşurinţa de întreţinere, disponibilitatea, fiabilitatea, precum şi aspecte economice
sau / şi ecologice.
Calitatea este permanent în mişcare, urmând o tendinţă constant ascendentă prin intermediul „spiralei
calităţii”.

În țările dezvoltate, managementul calității la o întreprindere atrage o atenție specială din partea tuturor
departamentelor care afectează calitatea produselor sau serviciilor furnizate. Pentru o mai bună interacțiune și, în
consecință, pentru un rezultat mai eficient, se dezvoltă diverse abordări ale managementului calității la
întreprinderile din Vest și Est.
O analiză comparativă a sistemelor de management a calității al întreprinderilor americane și japoneze,
care ocupă o poziție de lider în economia mondială, este importantă, deoarece astăzi Statele Unite și Japonia
simbolizează succesul și prosperitatea. În lumea modernă, modelele de management a calității americane și
japoneze sunt cele mai pronunțate, ocupând o poziție dominantă astăzi. Stilurile americane și japoneze de
management al calității determină principalele tendințe și direcții de dezvoltare a teoriei și practicii științei
managementului calității.
Dezvoltarea conceptului de calitate în SUA
Stilul muncii manageriale s-a bazat pe faptul că lucrătorul nu avea echipamente, abilități de muncă, nu se
străduia să comunice și nu era interesat de muncă. De aici și relația ostilă dintre muncitori și conducere.
Muncitorul a făcut ceea ce i s-a spus. Dacă era un muncitor rău, era concediat.
În anii 40 și 50, bunurile produse în Statele Unite au fost caracterizate printr-un nivel scăzut de calitate.
Chiar și companiile americane de vârf, care au proclamat calitatea produselor ca obiectiv principal, au considerat
calitatea ca un mijloc de reducere a costurilor de producție și nu ca o modalitate de a satisface nevoile clienților.
Costurile uriașe datorate nivelului scăzut de calitate au fost cheltuite pentru detectarea și eliminarea defectelor
produsului.
Costurile ridicate datorate nivelurilor slabe de calitate au fost o problemă majoră pentru industria SUA.
20-25 la sută din costurile totale de funcționare ale unei întreprinderi americane tipice au fost cheltuite pentru
găsirea și remedierea defectelor produsului.
Mulți specialiști din SUA au considerat că calitatea slabă este principala frână pentru creșterea
productivității muncii și a competitivității produselor americane. Îmbunătățirea calității sau pierderea nu a fost
altă alternativă pentru industria americană. Soluția la problema calității din Statele Unite a fost cel mai adesea
încercată să se găsească în diferite măsuri protecționiste: tarife, cote, taxe care protejează produsele americane de
concurenți. Și aspectele legate de îmbunătățirea calității au fost retrogradate pe plan secundar. Industria
americană s-a confruntat cu o alegere - fie să ridice brusc nivelul de calitate, fie să piardă o parte semnificativă a
pieței.
Mișcarea de îmbunătățire a calității a început în urmă cu zeci de ani în multe țări. Cu toate acestea,
specialiștii americani au dezvoltat cel mai eficient sistem de management al calității și metodele specifice ale
acestui sistem. În același timp, acest sistem a înflorit inițial nu în Statele Unite, ci în Japonia și a început să fie
implementat în întreprinderile americane, revenind deja din țara Soarelui răsărit.
Experții americani au considerat activitățile ,,cercurilor japoneze’’ de calitate ca fiind cheia succesului în
afaceri. La sfârșitul anilor 1970, multe firme americane au început să depună eforturi pentru a le organiza și
dezvolta. Experiența cercurilor de calitate a revenit din Japonia în SUA, unde ideea de a le crea a apărut în timp
util. Drept urmare, s-a realizat un efect economic semnificativ. În plus, în zonele controlate de cercuri de calitate,
climatul psihologic s-a îmbunătățit, sentimentul de satisfacție la locul de muncă a crescut și s-a dezvoltat sistemul
de relații interumane.
Cu toate acestea, activitatea ,,cercurilor americane de calitate’’ nu a fost peste tot extrem de eficienta,
cauza fiind copierea specificul japonez, fără a fi adaptat la condițiile Statelor Unite. Pentru a diminua aceste
probleme s-au introdus unele metode de optimatizare și îmbunătățire a lucrului în echipă, dezvoltarea unei opinii
unice, colective, precum: Metoda Delphi, Metoda cutiei negre, Metoda jurnalului, Metoda Synectic.
 Un nou fenomen în viața economică a Statelor Unite a fost atenția de la ramurile legislative și executive
la problemele îmbunătățirii calității.
Anual se organizează Competițiile de calitate anual sub sloganul „Quality First” la inițiativa Societății
Americane pentru Controlul Calității (AQC). Congresul American a stabilit premii naționale pentru excelență în
îmbunătățirea calității produselor, care sunt prezentate personal de președintele Statelor Unite.
Măsurile specifice luate recent de specialiștii americani se caracterizează prin următoarele caracteristici:
- controlul strict al calității producției se realizează folosind metodele de statistici matematice;
- se acordă o atenție sporită procesului de planificare a producției în ceea ce privește volumul și
indicatorii de calitate, controlul administrativ al executării planurilor;
- îmbunătățirea în continuare a managementului organizației în ansamblu.
Măsurile luate în domeniul îmbunătățirii calității au redus la minimum diferența de calitate dintre
produsele americane și japoneze și au promovat promovarea produselor „Made in SUA” pe piețe noi.
În Statele Unite, problema calității a devenit mai clară. Industria americană are resurse, potențial, ambiție
și un management superior bine plătit. Investițiile uriașe în dezvoltarea de noi tehnologii și produse noi, precum
și noile relații între lucrători și manageri, bazate pe un interes comun în îmbunătățirea calității produselor și a
muncii, creează condițiile prealabile pentru o nouă revoluție tehnologică în Statele Unite.

Specialiștii americani au mari speranțe în îmbunătățirea managementului calității, ceea ce, în opinia lor, ar
trebui să însemne o restructurare radicală a conștiinței conducerii, o revizuire completă a culturii corporative și
mobilizarea constantă a forțelor la toate nivelurile organizației pentru a găsi modalități de a continua
îmbunătățirea calității produselor americane.

Dezvoltarea conceptului de calitate în Japonia

Experiența japoneză arată în mod convingător că îmbunătățirea calității este o muncă nesfârșită. În 1945,
Japonia era în ruină; industria sa a fost complet distrusă.
Următoarea comparație mărturisește întârzierea tehnologiei japoneze la acel moment. Transformatorul de
joasă frecvență pentru amplificatoare, care are o mare importanță în ingineria radio modernă, fabricat în Japonia,
cântărea 250 g, în timp ce greutatea acestui aparat din designul SUA este de doar 30 g. Era complet sigilat și
impermeabil.
Istoria modernă a mișcării calității datează de la sfârșitul anilor 40 - începutul anilor 50, când japonezii au
început să aplice cu succes în practică realizările experților americani în domeniul managementului calității E.
Deming și J. Juran.
 Întreprinderile au introdus ciclul PDCA „plan - do - check-action”, adică Ciclul Deming, care acoperea
proiectarea, producția, vânzările de produse, analiza și acțiunile corective menite să îmbunătățească nivelul de
calitate.
La companiile de top din Japonia, au fost introduse o abordare integrată și principiile managementului
sistemic al calității cu cea mai mare completitudine și coerență. Experiența unor astfel de firme este atent
studiată, analizată și se încearcă să o împrumute în Statele Unite și în Europa de Vest.
În prezent, o abordare cuprinzătoare a managementului calității în Japonia constă din cinci elemente
funcționale principale:
1. Analiza statistică a calității.
2. Controlul calității „total” în cadrul companiei.
3. Pregătirea în masă a personalului.
4. Dezvoltarea cercurilor de calitate.
5. Participarea directă a conducerii superioare la mișcarea pentru calitate.
Potrivit experților japonezi, metodele statistice de analiză sunt obligatorii: cu ajutorul lor, se determină
relația reală dintre numeroși factori care influențează procesul de producție al unui produs și calitatea producției
acestuia. Prin stabilirea unor relații de cauzalitate, statisticile au un impact asupra procesului tehnologic,
permițând reducerea la minimum a volumului defectelor de fabricație. Cu toate acestea, efectul abordării
statistice este posibil numai atunci când metodele sale sunt aplicate în mod consecvent, cuprinzător și acoperă
întregul ciclu de producție.
În același timp, în Japonia, utilizarea metodelor statistice, de regulă, este utilizată în toate verigile lanțului
valoric și include furnizori, intermediari, dealeri, comercianți cu amănuntul.
Conceptul de control „total” include următoarele principii:
- controlul calității se efectuează în toate etapele producției;
- sistemul de control al calității include toate departamentele, toți angajații fără excepție;
- responsabilitatea pentru calitatea produselor revine tuturor angajaților;
- Managementul superior oferă sprijin deplin activităților desfășurate în cadrul programului de control
„total”.
În Japonia, a fost dezvoltat un program special de instruire pentru maiștri și manageri. Experții japonezi
subliniază că procesul de formare trebuie să înceapă cu manageri superiori. Conducerea firmelor japoneze
coordonează adoptarea propriului program de instruire cu obiectivele de producție necesare.
 Cercurile de calitate dezvoltă independent metode pentru detectarea defectelor de fabricație și propun
măsuri pentru eliminarea acestora. Ședințele se țin săptămânal, dacă sunt în afara orelor de program, de obicei
compania plătește compensații. Fiecare cerc este condus de un lider care organizează discuția, îndrumă discuția.
Motivele succesului cercurilor de calitate din Japonia sunt ascunse în specificul culturii japoneze, care se
caracterizează printr-o evaluare ridicată a colectivismului. În mintea japonezilor, prevalează valorile de grup,
care au fost întotdeauna evaluate peste valorile individuale. Un japonez este mândru de prosperitatea companiei
la care lucrează. Prin urmare, preocuparea pentru calitatea și reputația companiei în rândul lucrătorilor obișnuiți
vine în prim plan.
Abordarea japoneză a managementului calității are propriile sale particularități. Pot fi enumerate
următoarele caracteristici distinctive ale abordării japoneze a managementului calității:
1) se concentreze pe îmbunătățirea continuă a proceselor și rezultatelor muncii întregului personal;
2) prioritatea controlului calității proceselor, nu calitatea produsului;
3) atenție la prevenirea posibilității de admitere a defectelor;
4) rezolvarea problemelor emergente conform principiului unui flux ascendent (direcția de la operația
ulterioară la cea anterioară);
5) dezvoltarea principiului „consumatorul dvs. este executorul următoarei operațiuni de producție”;
6) impunerea tuturor executorilor directe asupra calității rezultatelor forței de muncă;
7) activarea factorului uman (încurajarea căutării creative, aplicarea metodelor de stimulare și influență
morală).
Astfel, introducerea celor mai noi tehnologii nu numai în domeniul producției și serviciilor, ci și în
domeniul managementului, inclusiv managementul calității, a permis Japoniei să ajungă în prim-planul
economiei mondiale într-un timp scurt și să vorbească despre „Miracolul japonez”.
Conceptul de bază al „miracolului japonez” este tehnologia perfectă, fie că este vorba despre tehnologia
de producție, management sau service. Tehnologia de calcul și microprocesor, cele mai noi materiale, sistemele
de proiectare asistată de computer sunt introduse pe scară largă la companii, sunt utilizate pe scară largă metode
statistice, care sunt complet computerizate. O trăsătură caracteristică a dezvoltării unui sistem de management al
calității în ultimii ani este că acesta include un sistem de comunicare pentru clienți și un sistem de comunicare
pentru furnizori. Liderii firmelor văd modalitățile de soluționare a problemei îmbunătățirii în continuare a
calității numai în cooperare, încredere reciprocă a furnizorilor, producătorilor și consumatorilor. Trebuie
remarcat faptul că metodologia tradițională japoneză de luare a deciziilor se bazează pe sistemul „inelelor”. Acest
termen poate fi tradus literal prin „obținerea consimțământului pentru o decizie printr-un sondaj (fără convocarea
unei ).
 Analiza comparativă a sistemelor de calitate japonez și american
Sistemele de management al calității americane și japoneze au caracteristici similare. Ambii folosesc
sistemul ,,Fix la timp’’, ceea ce minimizează costurile de producție și, prin urmare, managementul calității. Dar
ele sunt diferite în abordările de bază. Tabelul prezintă caracteristicile comparative ale modelelor SUA și
Japonia.
Tabelul 1 Analiza comparativă a sistemelor de calitate japonez și american

Nr. SUA Japonia

1. Proces individual de luare a deciziilor Procesul decizional bazat pe principiul consensului
2. Responsabilitatea individuală Responsabilitate colectiva
3. Structură clară de conducere formalizată O abordare informală flexibilă pentru construirea unei
structuri de management
4. Proceduri de control formalizate clare Proceduri generale de control informal
5. Control individual de către conducere Forme de grup de control
6. Evaluare rapidă și promovare Evaluare lentă și promovare
7. Orientarea procesului de selecție către abilitățile și Orientarea în selectarea unui lider asupra capacității de a
inițiativa profesională efectua coordonarea și controlul
8. Stil de conducere centrat pe individ Stil de conducere orientat spre grup
9. Orientarea managerilor pentru a obține rezultate Orientarea managerilor spre realizarea grupului
individuale
10. Relații formale de lucru vizate cu subordonați Relații personale, informale cu subordonații
11. Promovare bazată pe realizări și rezultate individuale Promovare bazată pe varsta și experiență de muncă
12. Instruire specializată - instruirea specialiștilor Instruire nespecializată - instruirea managerilor de tip
restrânși general
13. Relație strânsă între mărimea plății și rezultatele Determinarea cuantumului plății depinde de o serie de
individuale și productivitate factori (durata serviciului, indicatori de performanță de
grup)
14. Angajare pe termen scurt Angajare pe termen lung

Scopul principal al managementului integrat al calității este urmărirea excelenței; se rezolvă prin
dezvoltarea unui obicei de îmbunătățire continuă a produsului în rândul lucrătorilor.

Obiceiul de îmbunătățire este de a atinge excelența. Pe de o parte, acest obiectiv este aproape și, pe de
altă parte, este opusul a ceea ce este practicat de majoritatea companiilor industriale occidentale. Iată câteva
exemple de similitudini și diferențe

Tabelul 2. Obiectivele gestionarii calității

Nr. Asemanari
1. Nivelul de calitate pentru o anumită perioadă de timp
se măsoară prin gradul de conformitate al produsului
la caracteristicile sale de proiectare.
2. Calitatea depinde de eforturile de marketing,
inginerie, achiziții, dezvoltare tehnologică, control al
calității, ambalare, transport și servicii pentru clienți,
precum și departamente de producție.
Deosebiri
În industria occidentală, obiectivul de calitate pe termen
scurt se bazează pe presupunerea unui anumit procent de
produse defecte. Obiectivele luptei pentru calitate în
Japonia sunt depășirea nivelului existent de producție a
defectelor și depunerea de eforturi pentru a respecta pe
deplin produsul cu documentația tehnică.
Antreprenorii din Occident sunt convinși că ar trebui să
ne străduim să obținem un nivel optim de calitate,
deoarece tendința consumatorilor de a plăti pentru
eforturi suplimentare de îmbunătățire a produselor are
limitele sale. Producătorii japonezi urmăresc o strategie
care, fără a ignora costul îmbunătățirii calității, se
bazează pe premisa că îmbunătățirea continuă a calității
duce la o expansiune constantă a cotei de piață și la
dorința de a cuceri întreaga piață.

Bibliografie
1. https://www.creeaza.com/referate/management/Evolutia-opiniilor-cu-privire-531.php
2. https://peskiadmin.ru/ro/quality-management-systems-introduction.html
3. https://www.scrigroup.com/management/CALITATEA-CONCEPT-SI-EVOLUTIE42888.php
4. https://knowledge.allbest.ru/international/3c0a65635b2bd78a5c43b89421306c27_0.html