METODE SI TEHNICI MODERNE DE CONTROL

Cap. 2. Controlul calității. Forme organizatorice

Aspecte generale
În orice organizație de afaceri, profitul este obiectivul final. Pentru a realiza acest lucru,
există mai multe abordări. Profitul poate fi maximizat prin reducerea costurilor pentru același
preț de vânzare pe unitate. Dacă insă este o afacere care deține monopolul pentru un anumit
domeniu, fără a acorda o mare importanță programelor de reducere a costurilor, prețul poate
fi fixat corespunzător pentru a obține un profit suficient. Dar, pentru supraviețuirea afacerii
într-un mediu competitiv, bunurile și serviciile produse de o firmă ar trebui să aibă un nivel
minim de calitate. O calitate suplimentară înseamnă un cost suplimentar. Deci, nivelul
calității ar trebui decis în raport cu alți factori astfel încât produsul să fie bine absorbit pe
piață. Astfel, un flux constant de vânzări ar asigura, creșterea veniturilor din vânzări, iar
calitatea este considerată un factor esential in acest sens.
Calitatea reprezintă o măsură a conformității unui bun sau serviciu cu standardul specificat.
Standardele de calitate pot fi oricare sau o combinație de atribute și variabile ale produsului
fabricat. Atributele vor includeː
- performanță,
- fiabilitate,
- aspect,
- angajament de livrare la timp etc.
Alte caracteristici pot include parametri precum, lungimea, lățimea, înălțimea, diametrul,
finisarea suprafeței, culoarea, contracția etc.
Majoritatea caracteristicilor menționate anterior se referă la produse.
În mod similar, îndeplinirea caracteristicilor de calitate a serviciilor includeː
- respectarea scadențelor promise,
- siguranță, confort,
- securitate,
- reducerea timpilor de așteptare etc.
In concluzie, diferitele aspecte ale calității se referă la performanța, caracteristici, fiabilitatea,
conformitate, durabilitate, utilitate, estetică, calitate percepută, siguranță, confort, securitate,
angajamentul față de scadențe, mai puțin timp de așteptare etc.

1
METODE SI TEHNICI MODERNE DE CONTROL

CONCEPTUL DE CALITATE
STAS8402-1991 – “Calitatea reprezintă ansamblul de proprietăţi şi caracteristici ale unui
produs sau serviciu care îi confer acestuia aptitudinea de a satisfice necesităţile exprimate
sau implicite".
Din definiția calității se desprind următoarele aspecte esențiale:
 Calitatea este întotdeauna descrisă de un ansamblu de caracteristici;
 Calitatea există numai în relaţia cu clientul;
 Prin calitate trebuie satisfăcute atât nevoile exprimate, cât şi cele implicite.

Calitatea în accepţiunea de azi a fost un deziderat de la primele forme de diviziune a muncii,

dar controlul calitaţii şi ingineria calitaţii sunt rezultatul dezvoltarii producţiei de serie,
respectiv de masa.
Privită ca un concept, noţiunea de calitate include două aspecte:
 un aspect de tip caracteristică tehnică, conformitatea cu specificaţii prevăzute
în documente;
 un aspect de tip valoric, o valoare a produsului, acea capacitate de a fi conform
necesităţilor şi a satisface anumite necesităţi.

Necesităţile cuprinse şi exprimate într-un contract reprezintă specificaţii şi sunt obligatorii

pentru produsul/serviciul în cauză.
Când însă necesitaţile nu sunt formulate, cuprinse în relaţia producator-consumator, ele sunt
implicite, acestea pot fi identificate de producător şi constituie potenţiale surse de noi pieţe
sau dezvoltarea celei existente.

Sistemele de producţie implementate în cadrul industriei îşi desfăşoară activitatea în

condiţiile respectării unor cerinţe continuu actualizate privind calitatea produselor realizate.
Aceste cerinţe vizează necesitatea respectării şi îmbunătăţirii continue a următoarelor
considerente:
 caracteristicile produselor;
 fiabilitatea şi / sau siguranţa în funcţionarea produselor;
 protecţia împotriva răspunderilor juridice pentru neconcordanţa între produse şi
condiţiile de utilizare.

2
METODE SI TEHNICI MODERNE DE CONTROL

In consecință, pentru ingineria sistemelor de producţie, metodele şi tehnicile de control şi

asigurare a calităţii constituie interes deosebit prin efectele economice semnificative, privind
reducerea costurilor.

În sensul cel mai actual asigurarea şi controlul calităţii semnifică dezvoltarea şi realizarea
specificaţiilor necesare pentru a produce în condiţii economice şi în măsura adecvată
calitatea, interschimbabilitatea, eficienţa şi durata de viaţă care să asigure unui produs piaţa
de desfacere actuală şi de perspectivă.
In dicţionarele de specialitate sunt menționate în general două tipuri de defiiniţii ale calităţii
semnificative pentru manageri, bazate fie peː
- relaţia dintre calitate şi caracteristicile produsului,
- relaţia dintre calitate şi lipsa deficienţelor.
Caracteristicile produsului au un impact direct asupra volumului vânzărilor, astfel că, din
acest punct de vedere,o calitate mai bună, de obicei, costă mai mult.
Pe de altă parte, deficienţele produsului au un impact direct asupra costurilor, astfel încât,
din această perspectivă, o calitate mai bună, de obicei costă mai puţin.

Tabelul 1 Principalele semnificații ale calității [1]

“Caracteristici ale produselor-serviciilor “Lipsa deficiențelor”
care satisfac nevoile clienților”
Efectul major se manifestă asupra Efectul major se manifestă asupra
vânzărilor costurilor
In general, un nivel înalt de calitate costă In general, un nivel înalt de calitate costă
mai mult mai puțin
Un nivel înalt de calitate permite firmelorː Un nivel înalt de calitate permite
 Mărirea nivelului de satisfacție al firmelorː
consumatorilor;  Reducerea numărului de erori
 Realizarea produselor mai ușor  Reducerea numărului de rebuturi
vandabile;  Reducerea numărului dedefecte
 Mărirea segmentului de piață; de funcționare și reparații în
 Venituri mai mari din vânzîri; garanție;
 Practicarea prețurilor competitive.  Reducerea insatisfacției clienților;
 Diminuarea activităților de
inspecție/testare;
 Reducerea timpului de lansare pe
piață a produselor noi;
 Îmbunătățirea gradului de
utilizare a capacității de producție;
 Mărirea performanței livrărilor;

3
METODE SI TEHNICI MODERNE DE CONTROL

Integrarea celor două perspective într-o singură definiţie este foarte dificilă, fapt ilustrat de
Juran(1989),care a arătat că nu există consens deplin cu privire la semnificaţia data
conceptului de calitate [1].

Controlul calității
Procesul de control implică o secvență universală de pași după cum urmează:
1. Alegerea obiectului supus controlului
2. Alegerea unității de măsură
3. Setarea valorii standard
4. Alegerea un dispozitiv/ mijloc de măsurare
5. Măsurarea performanței/caracteristicii reale
6. Interpretarea diferenței dintre real și standard
7. Luare de măsuri

Controlul calității versus asigurarea calității

Deși sunt două concepte diferite, deseori există confuzia între noțiunile de controlul calității
și asigurarea calității ( QA ) sau sunt folosite în mod interschimbabil.
Controlul calității
 Cuprinde o serie de tehnici şi activităţi cu caracter operaţional utilizate pentru
satisfacerea cerințele specifice de calitate
 Se concentrează pe ceea ce se întâmplă la nivelul mașinii sau al ansamblului cu scopul
de a detecta, înregistra și clasifica defectele.
 Caracter reactiv, ceea ce înseamnă verificarea standardelor sau specificațiilor după
producție.
 Sistemele de control al calității pot include utilizarea etrierelor digitale, sisteme de
inspecție automatizate și alte instrumente SPC (controlul statistic al procesului).
 Totalitatea proceselor menite a stabili măsura în care se răspunde la standarde, norme.

În accepţiunea largă, modernă, care are ca obiectiv ţinta zero defecte, controlul
calității observă performanţele rezultate, actuale, cu cele specificate şi are ca obiectiv
stabilirea de acţiuni capabile să reducă eventualul decalaj constatat între cele două.

4
METODE SI TEHNICI MODERNE DE CONTROL

Fi
g. 1. Reprezentare a relaţiilor şi interdependenţelor existente între diferitele componente ale
managementului calității.

Funcţiile şi scopurile controlului calităţii

o Satisfacerea clientului, consumatorului prin comportarea produsului, acesta satisface
specificaţiile, caracteristicile nominale precise sau cerute.
o Asigurarea că procesul de producţie se poate derula în succesiunea programată (de la
o operaţie la alta) fără aglomerarea procesului sau rebuturi.
o Sursă de informații prin recunoaşterea greşelilor.
o Compararea nivelului de calitate obţinut cu nivelul dorit ca bază pentru controlul
procesului de producţie, cu detectarea tendinţelor şi stabilirea unor proceduri de
ajustare, reglare a acestuia.
o Determinarea calităţii optimale care se poate atinge cu un proces existent şi furnizarea
unor indicaţii folositoare în procesul de proiectare, la specificarea prescripţiilor sau
elaborarea documentaţiei de execuţie.
o Reducerea deşeurilor şi rebuturilor la nivelul cel mai economic.

5
METODE SI TEHNICI MODERNE DE CONTROL

o Facilitarea unei proceduri de asigurare că nu se vor plăti operatorii pentru produsele

rebutate din vina lor.
o Determinarea operatorilor în concentrarea atenţiei asupra muncii lor conştientizându-i
cu permanenţa procesului de control care identifică originea greşelilor (factorul
psihologic al calităţii).
o Evaluarea metodelor de control (inspecţie) existente şi proiectarea unor proceduri mai
bune şi mai eficiente.
o Permiterea revizuirii cantităţii cerute, astfel încât cantitatea de calitate
corespunzătoare să poată fi realizată în profida existenţei unui procent de rebut
inevitabil.

Aspectele calităţii
Unele aspecte ale calităţii pot fi solicitate şi specificate în concordanţă cu standardele sau
normele existente pentru proiectare şi producţie. Alte aspecte sunt mai greu de exprimat.
De aceea încă incă din faza de proiectare se impune :
1. Proiectare simplă şi concretă, astfel încît atributele specificate să permită măsurarea
prin tehnici de măsurare simple şi rapide.
2. Precizarea limitelor calităţii, respectiv când un produs este bun şi când trebuie
considerat rebut. Acest lucru presupune stabilirea domeniului de valori a unui
parametru în care acesta este acceptat, respectiv stabilirea abaterilor şi toleranţelor.

Există însă și caracteristici de calitate mai dificil de definit şi precizat prin intermediul
abaterilor sau toleranţelor precum : gradul de curăţire, de albire, grad de fineţe, netezime,
gust, miros, etc. Pentru evaluarea acestor caracteristici trebuie precizate metode de apreciere
şi de măsurare indirectă.
Exempluː pentru sticlele goale de apă minerală la care interesează cît de curate sunt se poate
stabili gradul de curăţire prin măsurarea transparenţei (cantitatea de lumină care poate trece
prin peretele curat de sticlă).

6
METODE SI TEHNICI MODERNE DE CONTROL

Forme organizatorice de control a calităţii produselor

Componentele cheie ale controlului calității pot include:

1. Inspecție: examinarea periodică a produselor, materialelor sau serviciilor pentru
identificarea defectelor, nerespectării sau abaterilor de la standardele de calitate.
2. Testare: Efectuarea diverselor teste și măsurători pentru a evalua performanța,
funcționalitatea sau caracteristicile produselor sau serviciilor.
3. Controlul statistic al procesului ( SPC ): Utilizarea tehnicilor statistice pentru
monitorizarea și controlul proceselor de producție, asigurându-se că acestea rămân în limite
de calitate acceptabile.
4. Documentare și înregistrări: păstrarea evidenței detaliate a inspecțiilor, testelor și
acțiunilor corective întreprinse pentru a menține trasabilitatea și responsabilitatea.
5. Acțiune corectivă: Implementarea de măsuri adecvate pentru a rezolva orice probleme de
calitate identificate și pentru a preveni reapariția acestora.
6. Instruire și educație: oferirea angajaților cu abilitățile și cunoștințele necesare pentru a
menține eficient standardele de calitate.
7. Îmbunătățirea continuă: analizarea constantă a datelor și feedback-ului pentru
identificarea zonelor de îmbunătățire și îmbunătățirea sistemului general de management al
calității.

Inspecție si controlul calității

Conform ISO - 8402 Inspecţia (I) este definită prin „ansamblul măsurărilor,
examinărilor şi încercărilor uneia sau mai multor caracteristici ale unui produs, efectuate în
scopul comparării acestuia cu cerinţele specificate şi al determinării conformităţii sau
neconformităţii”.
o inspecţia presupune efectuarea unui număr de măsurări (pentru caracteristici
măsurabile), examinări (pentru caracteristici ce pot fi evaluate senzorial) sau de
încercări (pentru caracteristici măsurabile prin determinări distructive);
o prin examinarea senzorială sunt evaluate caracteristicile ce nu pot fi măsurate
(culoarea, tuşeul, aspectul suprafeţei etc.) şi, prin măsurări, caracteristicle ce pot fi
exprimate cifric şi pentru care corespund anumite unităţi de măsură (cote dimensionale,

7
METODE SI TEHNICI MODERNE DE CONTROL

masa, drapajul, elasticitatea, rezistenţe la diferite solicitări etc.); încercările presupun

distrucţia parţială sau totală a produsului (rezistenţa la rupere, la străpungere, la
plesnire, la frecare etc.);
o scopul inspecţiei este acela de a compara produsul sau lotul de produse cu cerinţele
specificate (datele înscrise în norme, standarde, fişe tehnice şi tehnologice, contracte)
sau cu produsul etalon (de referinţă);
o pe baza comparaţiei se ia decizia dacă produsul sau întregul lot de produse
corespunde sau nu nivelului de exigenţă impus de specificaţii în privinţa calităţii
(sunt conforme sau neconforme).
o inspecţia este o etapă ce îndeplineşte rolul de constatare a nivelului calităţii
produselor şi de comparare a acestuia cu nivelul prestabilit de către beneficiar.
o prezintă atât un caracter pasiv (de evaluare a nivelului calităţii) cât şi unul activ (prin
acţiunile corective şi preventive aplicate pentru îndepărtarea cauzelor generatoare de
neconformităţi sau defecte) ( Tabelul 2.) [2].

Tabel 2. Analiza comparativă între Inspecţie şi Control-Proces

Caracteristicile
Inspecţie (Control - Produs) Control - Proces
controlului
Obiectivul supus Produsul (fir, tricot, semifabricat, Procesul (operaţiile de
controlului produs finit) bobinare, tricotare, finisare,
confecţionare)
Scopul Constatarea nivelului calităţii Prevenirea apariţiei
predominant produsului defectelor şi
neconformităţilor
Caracterul Pasiv Activ
predominant
Caracteristicile de  Caracteristicile de calitate ale Parametrii procesului

calitate sau non - produsului  Defectările sau dereglările
calitate  Defectele sau neconformităţile
 Acceptarea sau respingerea lotului de Oprirea sau continuarea
Decizii posibile produse procesului
 Remedierea unor produse cu defecte  Aplicarea unor acţiuni
 Aplicarea unor acţiuni preventive corective
 Aplicarea unor acţiuni
preventive

Controlul calităţii produselor şi implicit alegerea instrumentelor si echipamentelor

tehnologice de verificare a acesteia (de tip manual sau automat) depinde de mai mulţi factori:

8
METODE SI TEHNICI MODERNE DE CONTROL

o seria de fabricaţie,
o forma si dimensiunile produsului,
o caracteristicile de calitate specificate de către beneficiar dependente si de domeniul de
utilizare a produsului, etc.
Ansamblul proprietăţilor specifice produsului, definite în scopul facilitării identificării
şi/sau a diferenţierii produselor se pot grupa astfel:
 Din punctul de vedere al modului de exprimare, caracteristicile pot fi:
o numerice sau cantitative, cum ar fi dimensiunea, compoziţia, tensiunea
electrică,
o temperatura, presiunea etc;
o atributive sau calitative, ca de exemplu suprafaţa netedă, suprafaţa cu
porozităţi,
o suprafaţa lucioasă sau mată, membrana elastică sau rigidă.
 Din punctul de vedere al referinţei, caracteristicile pot fi:
o constructive, cum ar fi dimensiunea şi masa;
o funcţionale, ca, de exemplu: viteza, randamentul, productivitatea, fiabilitatea,
mentenabilitatea, consumul specific, consumul energetic etc;
o economice, cum ar fi: cheltuielile de fabricaţie, consumurile specifice,
cheltuielile de exploatare etc;
o tehnologice, cum ar fi: gradul de tipizare, numărul critic de produse etc;
o estetice, de exemplu: designul, proporţiile, cromatica etc;
o ergonomice, care se corelează cu cerinţele operatorului uman;
o ecologice, care se corelează cu cerinţele de protejare a mediului;
o de identificare, care permit trasabilitatea produsului.

Elemente de bază
Pentru înţelegerea diverselor soluţii constructive de sisteme de măsurare / control automat, a
performantelor impuse în funcţionarea acestora pentru diferite sisteme tehnologice de
fabricaţie cu un grad mai mare sau mai mic de automatizare, sunt prezentate aspecte generale
referitoare la modalităţile recomandate pentru organizarea controlului calităţii produselor in
diverse situaţii întâlnite in practica industrială.

9
METODE SI TEHNICI MODERNE DE CONTROL

Se pot diferenţia mai multe tipuri de control în funcţie de momentul şi locul aplicării
acestuia:
a. în activitatea productivă:
- controlul tehnic de calitate se desfăşoară în diferite faze ale fabricaţiei în scopul
asigurării conformităţii cu standardele, normele sau specificaţiile contractuale. Se
aplică şi produselor ce intră în proces de la diferiţi furnizori.
-controlul de calitate final; însoţit de obicei de emiterea certificatelor de calitate.
- in această categorie se încadrează şi controlul proiectării, controlul produsului nou,
precum şi controlul în diferite departamente ale firmei

b. In sfera comercială:
- Controlul de recepţie
- Controlul „de litigiu” – expertiză

c. Nivele elevate de control:

- Certificarea sistemelor de asigurare a calității
- Certificarea personalului pentru o anumită activității
- Certificarea produselor;

În construcţia de maşini, ca şi în alte domenii industriale, controlul calităţii produselor este

organizat sub diverse forme:
 înainte de prelucrare,
 după prelucrare (denumit şi pasiv)
 în timpul prelucrării (sau activ)
 integrat.

a) Inainte de prelucrare (inspecția materiei prime)

b) Controlul pasiv constă în verificarea preciziei pieselor/ articolelor după ce întregul lot
a fost prelucrat, caz în care este exclusă prevenirea rebutului (de aici noţiunea de
„pasiv”).
c) Controlul activ se desfăşoară în timpul prelucrării pieselor din lot şi are drept scop
dirijarea procesului tehnologic, pentru a se evita apariţia rebutului. In funcție de
specificul domeniului, controlul se poate efectua în timpul prelucrării propriu-zise
(fără îndepărtarea piesei din dispozitivul de lucru) sau imediat după prelucrare,
10
METODE SI TEHNICI MODERNE DE CONTROL

informaţia despre măsurare, fiind folosită în acest caz la reglarea sistemului

tehnologic pentru obţinerea piesei/ produsului următoare/următor.

Controlul pasiv se poate face în următoarele variante:

1. controlul 100% al pieselor finite, care se aplică în următoarele situaţii:
- sortarea pe grupe de dimensiuni, în vederea asamblării selective (utilizată pentru
produse de precizie cinematică ridicată: rulmenţi, pistoane, cămăşi de cilindru ale
motoarelor autovehiculelor, arbori principali ai maşinilor unelte, etc.);
- la controlul parametrilor pieselor de mare importanţă (spre exemplu în industria
aeronautică);
- atunci când câmpul de împrăştiere al dimensiunilor, datorită utilajului
necorespunzător, depăşeşte câmpul de toleranţă prescris.
2. controlul prin sondaj, care se aplică la recepţia unor loturi de piese de către
beneficiari sau după operaţiile la care se execută controlul activ, precum şi la
controlul unor parametri de mai mică importanţă pentru funcţionare produsului.
3. controlul statistic, se aplică în cazurile de determinare a stabilităţii procesului de
prelucrare, în vederea îmbunătăţirii acestuia.

Din punct de vedere cronologic, controlul statistic ca formă de inspecţie cea mai des întâlnită
în producţia de serie, s-a impus ca răspuns la cerinţele tot mai mari de creştere a
productivităţii şi de reducere a costurilor produselor, specifice societăţii de consum.
Controlul statistic se realizează cu ajutorul unui set de instrumente, dintre care mai
importante şi des utilizate sunt:
- graficele de control Shewhart pentru caracteristicile de calitate măsurabile
- graficele de control Shewhart pentru numărul de neconformităţi pe unitatea de produs;
- procedura de eşantionare.

Control activ
Ca urmare a creşterii exigenţelor la realizarea produselor din punct de vedere calitativ, în
ultimii ani controlul s-a deplasat de la forma „în afara procesului” la forma „în proces sau cu
implicaţii în proces”.
Procesele de control activ „în proces sau cu implicaţii în proces” nu pot fi aplicate oriunde şi
oricum, acestea presupunând folosirea unor mijloace de măsurare deosebit de costisitoare cu
implicaţii şi asupra costului produsului.
11
METODE SI TEHNICI MODERNE DE CONTROL

Din aceste considerente este necesara efectuarea unei analize a criteriilor de

compatibilitate a metodei de control care se adoptă (tabelul 3) pentru diverse situaţii concrete.

Tabelul 3. Criterii de compatibilitate a formei organizatorice de control [3]

A. CRITERII DE ADAPTABILITATE OBSERVAŢII
1. Acces uşor la suprafaţa de măsurare în a) Dacă există 100% răspunsuri
timpul prelucrării afirmative, se aprobă controlul activ.
2. Forma suprafeţei prelucrate este simplă b) Un singur răspuns negativ impune
3. Parametrii necesari prelucrării pot fi controlul pasiv
controlaţi în timpul lucrului
4. Precizia măsurării în timpul prelucrării
este suficientă
5. Controlul nu reduce productivitatea
prelucrării şi nici nu introduce perturbaţii
proprii
B. CRITERII DE EFICIENŢĂ
6. Piesa este importantă sau necesită a) Dacă la punctul 7. şi 8. este răspuns
maximă siguranţă în funcţionare negativ, se va opta pentru control
7. Procesul de prelucrare este stabil (calitate statistic „în afara procesului”.
material, adaosuri tehnologice, regimuri b) ) Dacă se obţine 100% răspunsuri
de aşchiere, starea sistemului tehnologic) afirmative, se aprobă controlul activ.
8. Costul piesei este mare în raport cu cel al
controlului
9. Lotul este prea mic pentru prelevarea de
mostre
10. Asamblarea selectivă este un procedeu
economic
11. Timpul de măsurare este mai mic decât
cel de prelucrare

Controlul activ (automat sau neautomat) este folosit în următoarele scopuri:

 măsurarea dimensiunilor în timpul procesului de prelucrare şi emiterea unor
informaţii la atingerea cotei prestabilite, când se opreşte procesul de prelucrare sau
eventual se trece la o altă fază de prelucrare (de la degroşare la finisare, spre exemplu
la rectificare).
 dacă controlul activ este automat apare posibilitatea reglării automate a parametrilor
regimului de lucru în funcţie de valoarea parametrului măsurat şi oprirea procesului la
atingerea cotei prestabilite.

12
METODE SI TEHNICI MODERNE DE CONTROL

Controlul se poate efectua cu mijloace de măsurare universale specializate mecanizate sau

automatizate uni sau multiparametrice.
Avantajele utilizării controlului activ sunt următoarele:
a) creşterea eficienţei economice prin:
 preîntâmpinarea apariţie rebutului;
 creşterea productivităţii prelucrării prin suprapunerea timpului de control
cu cel de lucru;
b) creşterea preciziei de prelucrare: chiar o reducere cu cca. 30% a câmpului de dispersie
a dimensiunilor obţinute în raport cu măsurarea manuală efectuată de operatori cu
înaltă calificare.
c) polideservirea maşinilor unelte: pot fi supravegheate de către un operator 4...8 maşini
ce lucrează în ciclu automat; deci scade numărul de operatori cu consecinţe favorabile
asupra costului prelucrării şi desigur a produsului final.
d) reducerea consumului de energie/piesă, întrucât se micşorează numărul de porniri şi
opriri ale sistemului tehnologic şi a pericolelor de mers în gol necesare la măsurarea
manuală.
e) reducerea numărului de controlori ce îşi desfăşoară activitatea după prelucrarea
pieselor (control final) şi deci controlul se poate face numai prin sondaj.

Controlul integrat 3D – presupune efectuarea controlului la toate etapele de elaborare a unui

produs, de la concepere la exploatare, mentenanţa sau reciclare şi de aceea trebuie să asigure
satisfacerea cerinţelor clienţilor, creşterea vânzărilor şi reducerea costurilor prin evitarea
risipei de timp, materiale şi energie (dezvoltare durabilă) [4 ].

Exemplu
Modalităţile (tipurile) de control aplicabile în cadrul întreprinderilor de tricotaje-
confecţii pot fi caracterizate pe baza criteriilor prezentate în tabelul 4.

Tabel.4 Criteriile de caracterizare a tipurilor de control

Cod Criteriul Tipuri de control

C1 Obiectul supus controlului a - controlul specificaţiilor (al proiectării)
b - controlul produsului (fire, tricot, produse
confecţionate)

13
METODE SI TEHNICI MODERNE DE CONTROL

Cod Criteriul Tipuri de control

c - controlul procesului (bobinare, tricotare, finisare,
confecţionare)
C2 Momentul aplicării a - în etapa de pregătire a fabricaţiei
b - în timpul procesului (operaţii, faze)
c - după proces (operaţie sau fază)
C3 Mijloacele de control a - senzorial (vizual, tactil)
b - cu dispozitive de control
c - cu aparate de control
C4 Gradul de implicare al a - cu implicare totală a operatorului
operatorului b - cu implicare parţială (cu aparate portabile)
c - fără implicare (control automat)
C5 Modul de aplicare în timp a - continuu
b - periodic
c - după caz
C6 Volumul elementelor supuse a - total (100%)
controlului b - prin sondaj
C7 Locul aplicării a - în laborator
b - în hala de producţie
c - în spaţii special amenajate
C8 Modul de evaluare a a – măsurare, încercare
caracteristicii b – evaluare senzorială (organoleptică)
C9 Modul de prelucrare a a - empiric
datelor b - statistic
C10 Obiectivul urmărit a - observare
b - constatare
c - prevenire

Factori ce influenţează rezultatele măsurătorilor

Responsabilitatea pentru calitatea produselor aparţine executanţilor, care trebuie să realizeze
produse conform cu specificaţiile cerute, iar aprecierea conformităţi acestora revine
inspectorilor de calitate. În principal noţiunea de calitatea este asigurată prin controlul final al
pieselor, respectiv al produselor, urmărindu-se identificarea celor neconforme şi eliminarea
acestora.

Cel mai important factor în controlul dimensional este precizia echipamentului de măsurare,
a metodei şi a mijloacelor de măsurare. Alegerea metodei şi mijloacelor de măsurare se face
în funcţie de două categorii de factori (indicatori) şi a timpului necesar verificării şi reglării
aparatului, instrumentului sau maşinii de măsurare/control:
- indicatori metodologiciː
 valoarea diviziunii scalei;

14
METODE SI TEHNICI MODERNE DE CONTROL

 limitele de măsurare;
 forţa de măsurare, etc.
- indicatori economici:
 costul mijloacelor de control (măsurare);
 timpul necesar verificării şi reglării aparatului, instrumentului sau maşinii
de măsurare/control.
Condiţia pe care trebuie să o îndeplinească mijlocul de măsurare este ca:
ΔL≤( 0,2...0,3 ) T p , (1.1.)
unde – ΔL este eroarea limită a mijlocului de măsurare;
– Tp - toleranţa piesei de verificat.

Sisteme pentru controlul automat al preciziei dimensionale

Elemente de bază

Sistemele pentru controlul automat al preciziei dimensionale, prin înlocuirea totală sau
parțială a influenţei operatorului uman asupra calităţii produsului, dau posibilitatea
diminuării sau eliminării rebutului prin cunoaşterea dimensiunii instantanee a suprafeţei
prelucrate.
De asemenea, prin reducerea timpului necesar reglării sistemului tehnologic la dimensiune,
conduc la importante reduceri ale preţului de cost ale produselor, la însemnate creşteri de
productivitate, în condiţiile realizării obiectivului tehnic al procesului tehnologic – precizia
(calitatea) suprafeţelor prelucrate.

Sistemul de măsurare (sau control), este definit ca acel sistem care realizează măsurarea (sau
controlul) parametrilor caracteristici ai produsului de prelucrat şi care transmite informaţia
despre valorile obţinute în vederea obţinerii atributului de calitate (bun/rebut) unor elemente
specializate din structura sistemului automat.
Pentru exemplificarea şi clasificarea sistemelor de control automat, în fig. 2.a, se prezintă
schema de control clasic (tradiţional) manual cu ajutorul unui calibru potcoavă a dimensiunii
unei suprafeţe cilindrice exterioare prelucrate prin rectificare.

15
METODE SI TEHNICI MODERNE DE CONTROL

În acest caz, sistemul de control poate fi reprezentat prin schema bloc din fig, 2.1b, în care s-a
notat:
SPP – sistemul procesului tehnologic de prelucrare;
EC – elementul de control (calibrul potcoavă);
O – operatorul uman;
Xi = do – dimensiunea nominală a suprafeţei ce trebuie obţinută în procesul de
prelucrare (sau, eventual dimensiunea de reglaj iniţial a sistemului tehnologic);
Xe – abaterea dimensiunii efective d a suprafeţei prelucrate în raport cu valorile
limită („T” - trece şi „NT” – nu trece) materializate pe calibru;
ε = d - do – abaterea dimensiunii suprafeţei prelucrate în raport cu dimensiunea
nominală sau de reglaj iniţial;
Xp1 – factorii perturbatori care acţionează asupra SPP (spre exemplu: vibraţii,
tensiuni interne ale piesei de prelucrat, etc.);
Xp2 – factorii perturbatori care afectează precizia de control a calibrului (spre
exemplu: uzura, îndemânarea operatorului, temperatura mediului ambiant, etc.).

Figura 2. Schema de control a preciziei dimensionale folosind calibre potcoavă

Din figura 2.b reiese ca, sistemul de control prezentat are aspectul unui sistem de comandă,
între piesă (blocul SPP) şi operator există o legătură informaţională unidirecţională. Cu toate
acestea, însă, periodic, pe baza observării evoluţiei mărimii Xe (ce defineşte calitatea piesei:

16
METODE SI TEHNICI MODERNE DE CONTROL

bun sau rebut), operatorul poate realiza o legătură de reacţie, intervenind asupra sistemului
tehnologic, în sensul modificării corespunzătoare a abaterii ε prin diverse măsuri tehnologice
sau constructive.

Astfel de sisteme, la care piesa este măsurată (controlată) cu instrumente (aparate) universale,
speciale sau limitative (calibre), în afara timpului de bază de fabricaţie şi la care operatorul se
află pe calea directă a transmiterii informaţiei de măsurare (control) sunt denumite sisteme de
control / măsurare neautomate (tradiţionale, clasice).
O cale eficientă de creştere a productivităţii procesului şi de diminuare a cheltuielilor
suplimentare cu piesele rebutate, o constituie efectuarea activităţii de verificare a calităţii
piesei în timpul desfăşurării procesului tehnologic (fig. 3 a şi schema bloc corespunzătoare
acestuia (fig. 3 b).

Fig.3. Schema constructivă (a) şi respectiv bloc (b) a unui sistem de control automat la
rectificare

Într-un asemenea caz sistemul de măsurare (control) devine un sistem automat, operatorul ne
mai este pe calea directa de transmitere a informaţiei, iar timpul de măsurare (control) se

17
METODE SI TEHNICI MODERNE DE CONTROL

suprapune peste cel de baza conducând la creşterea productivităţii procesului de lucru şi

reducerii costului produsului prin micşorarea rebuturilor, tinzând chiar spre zero.

Sisteme automate de măsurare/control activ

Clasificarea procedeelor și mijloacelor de control activ
Domeniul de utilizare a acestor sistemeː
- măsurarea dimensiunilor pieselor în timpul procesului de prelucrare și emiterea
unor informații în funționarea sistemului tehnologic la atingerea unor dimensiuni
de reglaj initial
- oprirea sistemului tehnologic sau trecerea la o altă fază de prelucrare
- reglarea parametrilor regimului de lucru în funcție de valoarea parametrului
măsurat și oprirea procesului la atingerea cotei prestabilite.
Criterii de clasificare a procedeelor și mijloacelor de măsurare/control activː
1. Metoda folosită
 cu măsurare directă
o sisteme de control automat înainte de prelucrare (control preoperational);
o sisteme de control automat în timpul prelucrării (control operational);;
o sisteme de control automat după terminarea prelucrării (control
postoperational);.
 cu măsurare indirectă

2. Natura contactului cu piesa a elementului active al sistemului de măsurare

 mijloace care au contact cu piesa (unul, două sau trei contacte)
 mijloace care nu au contact cu piesa

3. Numărul de parametri măsurați

 mijloace uniparametrice
 mijloace uniparametrice

4. Domeniul de utilizare

18
METODE SI TEHNICI MODERNE DE CONTROL

 pentru suprafețe continue

 pentru suprafețe discontinue
 pentru suprafețe complexe.

5. Principiul de funcționare
 mecanice
 optice
 pneumatice
 hibride

Avantaje sistemelor de măsurare/ controlul automat activ sunt:

- îmbunătăţirea şi asigurarea calității impuse produselor;
- reducerea rebutului, de cele mai multe ori tinzând spre zero;
- îmbunătăţirea condiţiile de muncă ale operatorilor;
- creşterea productivității procesului tehnologic prin suprapunerea timpului de
prelucrare cu cel de control;
- scăderea numărului de controlori şi ca urmare micşorarea costului produsului;
- urmărirea cu uşurinţă a unei serii de fenomene care au loc cu mare viteză în timpul
desfăşurării procesului (uzura sculei, calitatea suprafeţei prelucrate, forma aşchiilor,
etc.).
- creștereaeficienței economice a proceselor tehnologice prin posibilitatea realizării
polideservirii mașinilor-unelte.

Sisteme automate de control pasiv

In acest caz controlul se desfășoară după prelucrarea întregului lot de piese. Dacă acest
control trebuie efectuat pentru întregul lot (în special la produsele de înaltă precizie –
rulmenți, pistoane etc.) apare necesitatea automatizării procesului de sortare unis au
multidimensională în vederea creșterii productivității. In acest scop se utilizează două tipuri
de echipamente tehnologiceː automate de măsurare /control și mașini de măsurat.
Automate de măsurare /control – utilaj pentru sortarea dimensionala aunui anumit tip de
piesă, adaptabil pentru un domeniu restrâns de forme și dimensiuni.
Mașina de măsurat - utilaj universal sau partial specializat pentru o familie de piese care
poate măsura mai mulți parametric dimensionali sau geometrici. In activitatea practică se
întâlnesc două categorii de mașini de măsuraː

19
METODE SI TEHNICI MODERNE DE CONTROL

1. Mașini de măsurat în coordonate – dispun de system de comandă CN sau CNC care

asigură prelucrarea rapidă a rezultatelor obținute în procesul de măsurare-
productivitate destul de ridicată
2. Mașini specializate de măsurare – permit măsurarea mai multor parametric la aceeași
tipodimensiune de piesă.

Performantele unui anumit sistem automat de măsurare depind, în primul rând de elementul
de măsurare (EM) – traductorul care primeşte direct informaţia asupra dimensiunii suprafeţei
măsurate şi care furnizează în vedera unei eventuale prelucrări, un semnal corespunzător
acestei dimensiuni în structura constructivă a sistemului automat.

Cele mai utilizate traductoare sunt:

- Traductoarele mecanice,
- Traductoarele pneumatice
- Traductoarele electrice - prezintă urmatoarele avantaje faţă de cele mecanice si
pneumatice:
- permit efectuarea de măsurări de la distanţă;
- posibilitatea înregistrării automate a rezultatelor măsurării;
- măsurări de înaltă precizie;
- posibilitatea automatizării pocesului de control dimensional.

Bibliografie
1. J. M. Juran, Juran’s quality handbook, 5th ed, ISBN 0-07-034003-X, 1998.
2. Manualul inginerului textilist , vol III, Secţiunea IX – Metrologie textilă şi controlul
calităţii materialelor şi produselor textile Editura AGIR, 2002.
3. C. Buzatu, B. Lepadatescu, Echipamente si tehnologii modern de masurare si control al
calitatii produselor, Editura Matrixrom, 2013.
4. A.C. VOICU, Gh I. GHEORGHE, Controlul dimensional integrat al reperelor
complexe din industria auto prin digitalizare 3DBuletinul AGIR nr. 4/2016 68.

20