Evaluarea întreprinderii CURSUL 5 continuare

Sinteza diagnosticelor

În evaluarea întreprinderii, ponderea cea mai însemnată o reprezintă elaborarea

diagnosticului pe baza informațiilor deținute și analizei efectuate. Analiza permite situarea
întreprinderii în piață printr-o:1

analiză externă având în vedere:
• intensitatea concurențială;
• amenințările legate de apariția unor noi produse substitut;
• amenințările referitoare la apariția unor noi entități cu aceleași produse;
• capacitatea de negociere cu furnizorii.
şi

analiză internă prin reflectarea avantajelor concurențiale ale întreprinderii cu
ajutorul:
• analizei comparative (benchmarking) a forțelor concurențiale;
• analizei critice a organigramei care identifică situația competențelor și
eventualelor disfuncționalități;
• analizei prin valoare care presupune analiza pe activități operaționale în
scopul identificării centrelor de profit sau de pierdere.
Studiul pentru stabilirea unei viziuni strategice2 este completat de investigațiile financiare
grupate în 3 categorii:

lucrări de identificare a situațiilor financiare;

lucrări de retratare a situațiilor financiare;

lucrări de analiză a situației financiare a entității.
a. Aprecierea de ansamblu a situațiilor financiare cuprinde:
• stabilirea referențialului contabil adoptat de entitate: Standardele Internaționale de
Raportare Financiară (IFRS) sau normele naționale de contabilitate;

1
Marin, T., IniŃiere în evaluarea întreprinderii, Editura CECCAR, Bucureşti, 2011, p. 47
2
Ibidem, p. 49

1
Evaluarea întreprinderii CURSUL 5 continuare

• asigurarea că situațiile financiare reflectă o imagine fidelă a poziției financiare și

a performanțelor (analiza cu privire la regularitatea contabilității și sincerității
întocmirii acesteia);
• stabilirea regimului fiscal al entității și impactul fuscalității asupra valorilor
contabile;
• identificarea activelor nefinanciare – având în vedere și elementele intangibile
care nu sunt contabilizate.
b. Retratarea situațiilor financiare presupune eliminarea oricăror deformări între
valoarea contabilă și cea economică a bunurilor. Astfel, pornind de la elementele fundamentale
ale evaluării se determină activul net corijat și capacitatea beneficiară.
c. Analiza situației financiare desfășurată:

în elaborarea diagnosticului financiar-contabil pe baza situațiilor financiare ale
entității și

în analiza fundamentală pe baza situațiilor financiare retratate.
Prin urmare, potrivit specialiștilor3 activitatea de evaluare presupune:
• activitatea de elaborare a diagnosticului (80%);
• evaluare propriu-zisă (20%) cu următoarele etape:
stabilirea atuurilor, factorilor de risc și ipotezelor de
evaluare;
alegerea metodelor de evaluare;
stabilirea metodelor utilizate;
stabilirea gamei de valori.
Sinteza diagnosticelor poate fi realizată, într-o combinație cu analiza SWOT (care
tratează din punct de vedere calitativ aspectele urmărite), pe baza unor evaluări cantitative prin
intermediul unor grile de evaluare.4
Astfel, în cadrul fiecărui diagnostic5 se realizează o ierarhizare a domeniilor specifice
analizate și acordarea unor coeficienți de importanță între 1 și 10 dacă sunt 10 obiective și
respectiv 1 și 5 dacă sunt 5 obiective.

3
Marin, T., IniŃiere în evaluarea întreprinderii, Editura CECCAR, Bucureşti, 2011, p. 68
4
Achim, V. M., Diagnosticul financiar-contabil, pdf., link:https://exca2015.files.wordpress.com/2015/03/curs-
diagnostic-financiar-2015.pdf, accesat la data de ian 2017
5
Păvăloaia, W., Păvăloaia, D, Diagnosticul şi evaluarea întreprinderii, Editura Tehnopress, Iaşi, 2006, p. 204

2
 Evaluarea întreprinderii CURSUL 5 continuare

Potrivit analizei efectuate, fiecărui obiectiv i se acordă o notă cuprinsă între 1 și 10,
obținându-se un punctaj pe obiectiv, astfel:
Po = c i ⋅ n i unde:
Po punctajul pe obiectiv al diagnosticului;
ci coeficientul de importanță al unui obiectiv;
ni nota obținută de un obiectiv.
Punctajul total al unui diagnostic (Pd) presupune însumarea punctajelor pe obiective (Po),
n = 10
Pd = ∑ P0 i
i =1

iar punctajul global (Pg) se obŃine prin însumarea punctajelor pe diagnostice, astfel:
n
PG = ∑ Pd
i =1

Se exemplifică pentru fiecare diagnostic obiectivele urmărite:6

a) Diagnosticul juridic (obiective ierarhizate în funcție de importanță):
• documente referitoare la dreptul de proprietate;
• litigii fiscale;
• dreptul muncii;
• dreptul comercial;
• asigurarea patrimoniului;
• protecția mediului;
• litigii comerciale;
• documente privind modul de exploatare;
• litigii de muncă.
b) Diagnosticul comercial (obiective ierarhizate în funcție de importanță):
• produsele (serviciile) întreprinderii (competitivitate, calitatea produselor, gradul de
diversificare, garanții de caliate, ambalajul corespunzător);
• activitatea de export (competitivitatea exportului, volumul exportului depășește volumul
importului);
• structura producției (structura este corelată cu cererea);
6
Păvăloaia, W., Păvăloaia, D., Diagnosticul şi evaluarea întreprinderii, Editura Tehnopress, Iaşi, 2006, p. 205

3
Evaluarea întreprinderii CURSUL 5 continuare

• piața de desfacere (calitatea relațiilor cu clienții, pozitiile de piață, marketingul practicat-

incisiv, moderat, clauze de exclusivitate);
• piața de aprovizionare (gama variată de materii prime și materiale aprovizionate,
restricții la aprovizionare);
• concurența (nu crează probleme, nivelul concurenței este ridicat sau scăzut);
• organizarea desfacerii (rețea proprie de distribuție, livrare directă, practicarea reducerilor
comerciale și financiare, contracte ferme);
• promovarea produselor (publicitate, târguri, expoziții);
• importul (calitatea mărfurilor importate, eficiența iportului, volumul importului depășește
volumul exportului);
• perspectivele activității comerciale (evoluția veniturilor viitoare, evoluția cererii
produselor).
c) Diagnosticul tehnic (obiective ierarhizate în funcție de importanță):
• producția fizică;
• valoarea și structura imobilizărilor corporale;
• starea imobilizărilor corporale;
• modul de utilizare a imobilizărilor corporale;
• asigurarea cu echpamente și utilaje;
• realizarea controlului de calitate;
• organizarea producției;
• fluxul de producție;
• investiții;
• organizarea activității de întreținere și reparații;
d) Diagnosticul de organizare, management și resurse umane (obiective ierarhizate în funcție
de importanță):
• structura managementului (manageri, directori executivi, director general, pregătirea și
competența echipei manageriale, experiența);
• calitatea echipei manageriale (coeziune, colaborarea între membrii echipei manageriale,
corelarea responsabilităților pe domenii);

4
 Evaluarea întreprinderii CURSUL 5 continuare

• structura organizatorică (flexibilă, adaptată la specificul întreprinderii, delimitarea

atribuțiilor pe nivele organizatorice);
• rezultate obținute (evoluția vânzărilor, rentabilității, exportului);
• sistemul informațional (dotarea cu echipamente informatice; personal de specialitate,
soft-uri utilizate)
• calitatea personalului (pregătire școlară, calificare medie, loialitate, vârsta medie);
• numărul de personal (asigurarea cu personal, numărul maxim de personal);
• folosirea intensivă a personalului (productivitatea muncii-evoluție, corelație
productivitate-salariu, poziția față de media pe ramură);
• folosirea extensivă (programul de lucru săptămânal, programul zilnic, absențe
nemotivate-ore-zile);
• mobilitatea personalului (circulația personalului-evoluție, stabilitatea personalului-
evoluție, fluctuația personalului).
e) Diagnosticul financiar-contabil (obiective ierarhizate în funcție de importanță):
• riscul întreprinderii (riscul de exploatare, riscul financiar, riscul de faliment);
• datoria întreprinderii (respectarea graficului de rambursare a creditelor, autonomie
financiară bună);
• fluxuri financiare (fond de rulment pozitiv, cash-flow pozitiv, ritmul creșterii veniturilor
depășește pe cel al cheltuielilor);
• indicatori de rentabilitate (rata profitului, rata rentabilității vânzărilor- evoluție, rata
rentabilității economice-evoluție, rata rentabilității financiare-evoluție);
• finanțarea întreprinderii (capitalul propriu-modificări, folosirea liniilor de credit, credite
pe termen lung, raportul între active circulante și imobilizări în totalul activului);
• echilibrul financiar (trezorerie pozitivă, trezorerie negativă, finanțarea din fonduri
proprii);
• bonitatea întreprinderii (lichiditatea întreprinderii, solvabilitatea întreprinderii,
capacitatea de plată, capacitatea de autofinanțare);
• indicatorii de gestiune (viteza de rotație a activelor, viteza de rotație a stocurilor, viteza
de rotație credit client, viteza de rotație credit furnizor);

5
Evaluarea întreprinderii CURSUL 5 continuare

• structura bilanțului (raportul capitaluri proprii-datorii, raportul active circulante-

imobilizări);
• situațiile financiare (întocmite potrivit legislației economice și fiscale, în concordanță cu
balanțele de verificare, au la bază datele din evidențele întreprinderii).
Punctajul posibil de obținut de către o entitate poate fi sintetizat potrivit tabelului de mai jos.

Tabelul 1
Sinteza diagnosticelor
Tipul Punctaj
diagnosticului 4 5-6 7-8 9-10
Juridic 220 275-330 385-440 495-560
Comercial 220 275-330 385-440 495-560
Tehnic 220 275-330 385-440 495-560
Management 320 275-330 385-440 495-560
Financiar 220 275-330 385-440 495-560
TOTAL 1200 1500-1800 2100-2400 2700-3040

Stabilirea categoriei de bonitate se realizează încadrând punctajul global obținut în

intervalele de punctaj, astfel:
Tabelul 2
Categorii de bonitate
Diagnostic Punctaj
Diagnostic slab sub 1200 puncte
Diagnostic precar 1200-1490 puncte
Diagnostic satisfăcător 1500-1800 puncte
Diagnostic bun 2100-2400 puncte
Diagnostic solid 2700-3040 puncte

Există situații când punctajul poate fi diferit de limitele stabilite, caz în care se face
estimarea în categoria cea mai apropiată.