ANALIZĂ ȘI

DIAGNOSTIC
FINANCIAR
Prof. univ. dr. MARIAN SIMINICĂ

MASTER
 PROGRAMA CURSULUI
 Cap.
1: LOCUL DIAGNOSTICULUI
FINANCIAR ÎN CADRUL
DIAGNOSTICULUI GENERAL AL
ÎNTREPRINDERII
 Diagnosticul
întreprinderii: aspecte generale
 Componentele diagnosticului întreprinderii
 Diagnosticul juridic
 Diagnosticul resurselor umane

 Diagnosticul managementului şi a structurii organizaţionale

 Diagnosticul activităţii operaţionale

 Diagnosticul comercial

- Obiectivele diagnosticului financiar

Cap. 2 : ANALIZA DINAMICII ŞI STRUCTURII PATRIMONIULUI
 2.1. Formele bilanţului contabil
 2.1.1. Bilanţul financiar
 2.1.2. Bilanţul funcţional
 2.2. Analiza nivelului, dinamicii şi structurii activelor firmei
 2.3. Analiza nivelului, dinamicii şi structurii capitalurilor firmei
 2.3.1. Analiza structurii capitalurilor după criteriul exigibilităţii
 2.3.2. Analiza structurii capitalurilor pe forme de proprietate
 2.3.3. Analiza capitalului investit
 2.4. Structura financiară optimă
 2.4.1. Structura financiară şi costul capitalului
 2.4.1.1. Costul capitalului propriu
 2.4.1.2. Costul capitalului împrumutat
 2.4.1.3. Costul mediu ponderat al capitalului
 2.4.1.4. Teorii privind structura financiară şi costul capitalului
 2.4.2. Structura financiară şi rentabilitatea
Cap. 3: DIAGNOSTICUL ECHILIBRULUI FINANCIAR
 3.1. Ratele de lichiditate şi solvabilitate ale întreprinderii
 3.2. Analiza corelaţiei dintre creanţe şi obligaţii
 3.3. Analiza corelaţiei dintre fondul de rulment, necesarul de
fond de rulment şi trezorerie
 3.3.1 Analiza fondului de rulment

 3.3.2. Analiza necesarului de fond de rulment

 3.3.3. Analiza trezoreriei nete

Cap. 4: ANALIZA RATELOR DE GESTIUNE (DE ROTAŢIE)

 4.1. Analiza ratelor de rotaţie a capitalurilor
 4.2. Analiza ratelor de rotaţie a activelor
 4.2.1. Analiza rotaţiei activelor totale
 4.2.2. Analiza rotaţiei activelor circulante
Cap. 5: STUDIUL DE FEZABILITATE –
INSTRUMENT UTILIZAT ÎN FINDAMENTAREA
DECIZIEI DE INVESTIȚII

5.1. Rolul studiilor de fezabilitate în fundamentarea

deciziei de investiţii
 5.2 Conţinutul cadru al studiilor de fezabilitate
 5.3. Analiza cost-beneficiu
 5.3.1. Rolul analizei cost-beneficiu în fundamentarea
proiectelor de investiţii
 5.3.2. Identificarea investiţiei şi definirea obiectivelor
 5.3.3. Analiza opţiunilor
 5.3.4. Analiza financiară
 5.3.5. Analiza economică şi socială
 5.3.6. Analiza risc şi senzitivitate
CAP. 1: LOCUL DIAGNOSTICULUI FINANCIAR ÎN
CADRUL DIAGNOSTICULUI GENERAL AL
ÎNTREPRINDERII
1.1. Diagnosticul întreprinderii: aspecte generale

Diagnosticul este un instrument la dispoziţia

managerilor, care are drept scop investigarea
întreprinderii şi a componentelor sale funcţionale, cu
ajutorul unor metode specifice, în vederea identificării
principalelor puncte forte şi puncte slabe şi, pe această
bază, formularea de recomandări care să vizeze
creşterea potenţialului economico-financiar al acesteia.
Cuvântul „diagnostic” este de origine greacă şi
înseamnă „apt de a discerne”. El are în economie
aceeaşi accepţiune ca şi în medicină. Indiferent de
domeniul de utilizare, demersul său impune analiza
complexă a mecanismului de formare şi modificare a
fenomenelor specifice.
Realizând o paralelă cu diagnosticul din medicină,
diagnosticul întreprinderii prezintă o serie de
similitudini, sintetizate schematic astfel:
 OAMENI ÎNTREPRINDERI

Probleme de sănătate Disfuncţionalităţi

↓ ↓
Boli Dificultăţi financiare
Medic ← Diagnostic → Consultant – analist
Analiza simptomelor, ↓ Analiza semnalelor şi
cercetarea cauzelor indicatorilor, cercetarea
interne şi externe cauzelor interne şi
externe
Identificare Identificare

Programe de acţiune Propuneri Programe de măsuri:

-terapie ↓ -măsuri de redresare
-chirurgie -măsuri structurale
Tratament Aplicare Aplicare programe
↕ ↓ ↕
Supraveghere Control Control de gestiune
medicală
↓
Vindecare Redresare
Obiective
Diagnosticul poate fi utilizat de orice manager, atunci
când:
- se doreşte o analiză aprofundată a domeniului condus şi
evidenţierea principalelor disfuncţionalităţi şi avantaje;
- se impune fundamentarea şi elaborarea strategiei globale
sau a strategiilor parţiale de dezvoltare a firmei;
- se finalizează exerciţiul financiar şi se elaborează
raportul de gestiune al administratorului;
- se elaborează planuri de afaceri sau studii de fezabilitate,
în vederea obţinerii unor finanţări;
- se evaluează întreprinderea.
Caracteristicile diagnosticului întreprinderii

a) Caracterul post-operativ

b) Caracterul previzional

c) Multidisciplinaritatea diagnosticării
d) Abordarea cauzală a punctelor
slabe şi forte
ETAPELE DIAGNOSTICULUI:
 Pregătireadiagnosticului;
 Analiza documentelor şi informaţiilor. Vor fi
identificate deficienţele de funcţionare (puncte
slabe), atât de natură externă, cât şi de natură
internă, evaluând influenţa negativă a lor. De
asemenea vor fi evidenţiate avantajele
competitive (puncte tari), precum şi posibilităţile
de utilizare a acestora în fructificarea
oportunităţilor oferite de mediul întreprinderii ;
 Stabilirea măsurilor necesare;
CLASIFICARE
a) Din punct de vedere al obiectului supus cercetării,
avem:
- diagnosticul mediului intern, ce urmăreşte activitatea
internă a întreprinderii (producţie, comercializare, asigurare
şi utilizare a resurselor materiale, umane şi financiare).
- diagnosticul mediului extern, ce urmăreşte mediul
concurenţial al întreprinderii.
b) Din punct de vedere al sferei de cuprindere, avem:
- diagnostic general (global) ce cuprinde toate laturile
activităţii întreprinderii;
- diagnostice parţiale, ce vizează o anumită problemă /
funcţiune a întreprinderii.
COMPONENTELE DIAGNOSTICULUI:

Diagnosticul
juridic
Diagnosticul
Diagnosticul
Resurselor
financiar
umane
Diagnosticul
întreprinderii

Diagnosticul Diagnosticul
comercial managementului
Diagnosticul
Activităţii
operaţionale
 DIAGNOSTICUL JURIDIC
Cu ocazia diagnosticului juridic se verifică 8 domenii:
Dreptul comercial ce presupune verificarea
următoarelor aspecte:
• Acte şi contracte privind modul de exploatare a
întreprinderii: închirieri sau locaţii de gestiune,
concesiuni, asocieri în participaţiune;
• Acte şi contracte privind aprovizionarea şi vânzările
întreprinderii.
Dreptul civil. Se verifică:
 Situaţia juridică a construcţiilor şi terenurilor,
respectiv dacă societatea comercială exercită
asupra acestor imobile un drept de proprietate
real;
 Situaţia proprietăţii intelectuale (brevete de
invenţie, mărci, emblema comercială etc.);
 Situaţia împrumuturilor primite, a garanţiilor
constituite, modul în care acestea au fost
rambursate;
 Existenţa unor contracte de asigurare împotriva
riscurilor, precum calamităţi naturale, incendii şi
inundaţii, furt etc.
Dreptul fiscal. Se verifică:
 Înregistrarea societăţii comerciale la administraţia
financiară şi modul de achitare a impozitelor şi
taxelor;
 Ultimele controale efectuate şi rezultatele lor.

Dreptul muncii. Se verifică:

 Existenţa unui regulament de ordine interioară;
 Existenţa contractului colectiv de muncă şi a
contractelor individuale de muncă înregistrate la
organele abilitate;
 Existenţa unui sindicat al salariaţilor, legal
constituit, şi relaţiile sale cu patronatul;
 Modul de organizare a evidenţei personalului şi a
salarizării acestuia.
Dreptul mediului. Se verifică:
 Existenţa autorizaţiilor de mediu necesare
funcţionării;
 Riscul ca activitatea întreprinderii să contamineze
terenurile şi amplasamentele învecinate şi
obligaţiile sale vis a vis de aceste riscuri.
Dreptul comerţului exterior. Se verifică:
 Dacă activitatea societăţii respective necesită
licenţe de funcţionare (de exemplu licenţa de
transport, sau licenţă pentru vânzarea produselor
farmaceutice);
 Dacă mărcile şi brevetele de invenţie sunt folosite
în baza unor contracte de licenţe, franciză sau
cesiune.
Dreptul societăţii comerciale. Se verifică:
 Actul constitutiv al societăţii;
 Filialele şi sucursalele acesteia;
 Documentele emise de Consiliul de Administraţie
şi Adunarea Generală a Acţionarilor.
Litigii. Se verifică dacă întreprinderea este implicată
în litigii de orice fel, ce perspectivă de rezolvare
există şi care sunt implicaţiile soluţionării
nefavorabile a acestora.
 DIAGNOSTICUL RESURSELOR
UMANE
Principalele probleme urmărite cu această ocazie sunt:
• a) Analiza dimensiunii şi structurii potenţialului uman ce
urmăreşte latura cantitativă şi calitativă a încadrării
întreprinderii cu personal necesar, dinamica şi structura
acestuia;
• b) Analiza utilizării timpului de lucru al muncitorilor;
• c) Analiza productivităţii muncii;
• d) Analiza salarizării personalului.
DIAGNOSTICUL MANAGEMENTULUI
ŞI STRUCTURII ORGANIZAŢIONALE
• Vizează modul de organizare a întreprinderii şi
analizează calitatea managementului, a procesului de
conducere şi a echipei, pentru a aprecia adecvarea
acestora la cerinţele dezvoltării viitoare.
• Observaţiile şi concluziile analizei diagnostic a
managementului se bazează preponderent pe discuţii şi
răspunsuri la chestionare, sau pe observaţii directe ale
echipei de diagnosticare. De aceea se recomandă ca
analistul să fie atent la selectarea întrebărilor puse şi la
verificarea concluziilor, prin intermediul unui test de
coerenţă cu observaţiile şi concluziile de la celelalte
capitole de diagnostic.
 DIAGNOSTICUL ACTIVITĂŢII
OPERAŢIONALE
Cuprinde 7 componente:
• a) Organizarea activităţii de exploatare;
• b) Capacitatea de producţie şi gradul de utilizare a
acesteia.
• c) Activitatea tehnică de întreţinere şi reparaţii.
• d) Asigurarea calităţii produselor.
• e) Activitatea de cercetare-dezvoltare.
• f) Activitatea de aprovizionare.
• g) Informatizarea societăţii.
DIAGNOSTICUL COMERCIAL
Obiectivul principal al diagnosticului comercial este
estimarea pieţei întreprinderii şi a poziţiei acesteia pe
piaţă. În urma estimării pieţei pe care activează
întreprinderea, a cotei pe care o deţine din această piaţă
şi a identificării tendinţelor viitoare ale pieţei, este posibil
să se construiască o imagine asupra poziţiei viitoare a
întreprinderii, concretizată în previziunea vânzărilor. În
cadrul diagnosticului comercial sunt analizate elementele
care influenţează activitatea comercială a societăţii,
elemente care reprezintă factori de influenţă asupra pieţei
şi a poziţiei de piaţă a întreprinderii. Se va face o analiză
a factorilor externi şi a factorilor interni.
DIAGNOSTICUL FINANCIAR
Prin diagnostic financiar se stabileşte starea de
sănătate economico-financiară a întreprinderii şi
se adoptă măsuri de redresare în viitor. În
ansamblul diagnosticului global, diagnosticul
financiar este menit să scoată în evidenţă
punctele forte şi slabe susceptibile a fi semnalate
pe plan financiar.
DIAGNOSTICUL FINANCIAR
Punctele forte se referă la:
- o structură financiară echilibrată,
- resurse financiare suficiente pentru finanţarea
activităţii,
- o bună rentabilitate a activelor deţinute etc.
Punctele slabe pot corespunde:
- unei fragilităţi a echilibrului financiar,
- caracterului puţin lichid al activelor,
- fragilităţii rezultatelor şi a rentabilităţii,
- insuficienţei fondurilor pentru autofinanţare etc.
DIAGNOSTICUL FINANCIAR
UTILIZATORII DIAGNOSTICULUI FINANCIAR:
- Managerii;
- Acţionarii;
- Băncile finanţatoare;
- Organele administraţiei locale şi centrale;
- Consultanţii şi auditorii agreaţi.
OBIECTIVELE DIAGNOSTICULUI FINANCIAR:
- Diagnosticul echilibrului financiar;
- Analiza statică;
- Analiza fluxurilor financiare;
- Studiul performanţelor financiare;
- Diagnosticul riscurilor.