EDUCAȚIE

ANTREPRENORI
ALĂ
Elevii:
Iordache Emanuel
Mitrea Victor
Galca Gheorghe
Felciuc Laurentiu
Carstea Vasile Catalin

Profesor îndrumător:
Sarbu Stan
 CONDIȚIILE LEGISLATIVE ALE
ACTIVITĂȚILOR
ANTREPRENORIALE
1.CONSTITUIREA SOCIETĂȚILOR COMERCIALE
 Viața socială, implicit cea economică, presupune norme, acestea jucând rolul de forțe organizatoare ale
interacțiunii umane. Manifestarea spiritului întreprinzător al oamenilor nu se poate realiza întâmplător, mai
ales în lumea contemporană caracterizată de o complexitate extremă. Domeniul economic, cel în cadrul
căruia activitatea antreprenorială se poate realiza, este astfel structurat, în cadrul dreptului general,
de norme specifice.
 Există legi care trebuie respectate, dar mai întâi trebuie cunoscute de către toți aspiranții la
statutul de întreprinzător.
 Aceste norme privesc în primul rând posibilitatea manifestării activității antreprenoriale la
nivel social, deci într-un cadru legal. Este vorba, cu alte cuvinte, de condițiile în care se
poate înființa o firmă, oricare ar fi domeniul său de activitate.
Forma de organizare a activității economice
 Persoana fizică autorizată (PFA) este una dintre cele mai facile și accesibile modalități prin care un
antreprenor poate demara o afacere pentru desfășurarea unei activități compatibile cu domeniul în care
deține o pregătire profesională. Conform criteriilor aplicabile, această formă nu intră în categoria
Intreprinderilor Mici și Mijlocii (IMM) dar este, de multe ori, o precursoare a acestora, multe IMM-uri
având originea în PFA.
 Întreprinderea familială (ÎF) este o formă de organizare economică fără personalitate juridică,
formată de un întreprinzător persoană fizică împreună cu familia sa. Activităţile economice
desfăşurate de o întreprindere familială (IF) pot fi în agricultură, industrie, turism, construcţii,
IT şi comerţ. Nu se pot constitui în IF profesiile liberale, activităţile economice a căror desfăşurare
este organizată şi reglementată prin legi speciale şi activităţile economice pentru care legea a
instituit un regim juridic special, anumite restricţii de desfăşurare sau alte tipuri de interdicţii.
 Societatea comercială (SC) este o grupare de persoane constituită pe baza unui contract de
societate și beneficiind de personalitate juridică, în care asociații înțeleg să pună în comun
anumite bunuri, pentru exercitarea unor fapte de comerț, în scopul realizării și împărțirii
beneficiilor realizate. Este o entitate juridică, cu personalitate juridică, la originea
căreia se află consimțământul individual al asociaților.
Formele de constituire a societăților comerciale
 Societatea cu răspundere limitată (SRL) este forma de societate la care obligațiile sociale sunt garantate cu
patrimoniul social, iar asociații răspund numai până la limita capitalului social subscris. Capitalul social subscris
reprezintă toate angajamentele de aport pe care asociații si le-au însușit în momentul înființării unei firme;
acesta trebuie să se identifice cu capitalul social menționat în contractul de statut și societate.
 Societatea pe acțiuni (SA) este forma de societate la care obligațiile sociale sunt garantate cu
patrimoniul social, iar asociații răspund numai până la concurența capitalului social subscris.
Capitalul social este divizat în părți numite acțiuni.
 Societatea în nume colectiv (SNC) este forma de societate la care obligațiile sociale sunt garantate
cu patrimoniul social, iar asociații răspund nelimitat și solidar pentru obligațiile sociale.
 Societatea în comandită simplă (SCS) este forma de societate la care obligațiile sociale sunt
garantate cu patrimoniul social și are două categorii de asociați.
 Asociații comanditați răspund nelimitat, cu toată averea prezentă și viitoare, și solitar pentru
obligațiile sociale.
Asociații comanditari răspund numai până la valoarea capitalului social subscris și au dreptul
la o parte din profitul realizat de societatea respectivă.
 Societatea în comandită pe acțiuni (SCA) este forma de societate la care obligațiile comerciale sunt garantate
cu patrimoniul social și răspunderea asociaților comanditați pentru obligațiile sociale este nelimitată și
solidară, iar a asociaților comanditari este limitată până la concurența capitalului subscris.
Cadrul legislativ al activitatii de antreprenoriat
 Înregistrarea comercianților în România este reglementată de Legea nr.26/1990 privind registrul comerțului și de Legea
31/1990 privind societățile comerciale și Legea 300/2004 publicată în Monitorul Oficial nr. 576/29.06.2004 privind
autorizarea persoanelor fizice și a asociațiilor familiale care desfășoară activități economice în mod independent.
 Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului cuprinde reglementări privind înființarea și organizarea Oficiului
Național al Registrului Comerțului și Oficiilor Registrului Comerțului din fiecare județ, înmatricularea comercianților în
Registrul Comerțului și înregistrarea altor mențiuni; regimul firmelor și emblemelor,
precum și sancțiuni în caz de nerespectare a dispozițiilor sale. A fost republicată în
Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 49/04.02.1998, cu toate modificările până la acea dată.
 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale cuprinde reglementări de bază privind constituirea,
funcționarea, modificarea și desființarea societăților cu personalitate juridică. A fost republicată în
Monitorul Oficial al României, partea I, nr.1066/17,11,2004, cu toate modificările intervenite până
la acea dată.
 Norme metodologice nr. p/608-773 emise de Camera de Comerț și industrie a României și
Ministerul Justiției
Normele metodologice reglementează modul de ținere a registrului comerțului și de
efectuare a înregistrărilor, înmatricularea comercianților, înscrierea de mențiuni privind
modificarea actelor constitutive sau alte feluri de mențiuni, precum și organizarea și funcționarea Oficiului
Registrului Comerțului. Au fost publicate în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 176/11.05.1998.
Etapele parcurse pentru constituirea unei societăți și actele necesare pentru constituire
 Stabilirea locului/spațiului unde societatea va avea sediul principal și, daca este cazul, a sediilor secundare.
Se pregătesc sau se obțin acte doveditoare pentru spațiu cum ar fi: extras de carte funciară de la
proprietari, contract de închiriere sau subînchiriere, aviz favorabil al proprietarilor sau chiriașilor din
locuințele cu care se învecinează spațiul în cauză.
 Stabilirea denumirii societății și, daca este cazul, emblema societății. Firma și/sau emblema se stabilește de
către asociați și trebuie să se deosebească de firma și emblema altor societăți. Firma și emblema se
verifică la Oficiul Registrului Comerțului din județul unde se stabilește sediul firmei, eliberându-se
dovada înregistrării și rezervării acestora pe o perioadă de 3 luni.
 Întocmirea actului constitutiv corespunzător formei juridice de societate pe care asociații au
ales-o. Actul constitutiv exprimă acordul de voință al asociaților sau acționarilor realizat cu
scopul de a da naștere, a modifica, a transmite sau a stinge drepturi și obligații ce decurg
din exercitarea obiectului de activitate al societății comerciale.
 La întocmirea actului constitutiv sunt necesare: acte de identificare a asociaților, administratorilor sau
reprezentanților persoanelor fizice, acte de identificare a asociaților, administratorilor sau
reprezentanților persoanelor juridice sau certificat de cazier judiciar pentru fondatorii,
administratorii și reprezentanții cetățeni străini.
 Semnarea actului constitutiv, sub forma autentică, la un birou notarial public.
 Depunerea aporturilor în numerar, la o bancă sau C.E.C. și pregătirea actelor de proprietate pentru
aporturile în natură. Pentru deschiderea conturilor se prezintă băncii următoarele documente: cererea de
deschidere a contului și fișa cu specimene de semnături.
 Achitarea taxei juridice și taxei de timbru.
 Pregătirea dosarului cu toate actele necesare și depunerea la Oficiul Registrului Comerțului din
județul unde s-a stabilit sediul firmei. Cererea de înmatriculare în registrul comerțului conform
Art. 3 din Legea 26/1990, cuprinde: nume și prenume, domiciliu, cetățenie, data și locul
nașterii, starea civilă, averea și modul de evaluare a acesteia și activitatea comercială
anterioară, firma comercială și sediul acesteia, obiectul de activitate, cu precizarea
domeniului și a activității principale, numele, data și organul eminent al autorizației
pentru exercitarea activității.
 La Oficiul Registrului Comerțului are loc verificarea dosarului, controlul legalității actelor și
autorizarea înmatriculării societății, de către judecătorul delegat de Tribunalul teritorial, transmiterea
spre publicare în Monitorul Oficial al României a încheierii hotărârii judecătorului delegat,
înmatricularea societății și
eliberarea certificatului de înmatriculare, apoi încheierea hotărârii judecătorului delegate.
 Înregistrarea fiscal a societății și obținerea codului fiscal unic de la Administrația financiară teritorială.
 Obținerea avizelor și autorizațiilor necesare funcționării societății, de la instituții precum
SANEPID, Pompieri, Mediu, Protecția Muncii.
CODUL MUNCII
 Protecția muncii sau securitatea și sănătatea în muncă se referă la sistemul de măsuri luate ca să
controleze riscurile de vătămare și îmbolnăvire a lucrătorului, ca urmare a activității sale profesionale.
 Potrivit textului Legii 319/2003, Art. 5, litera (n), securitate și sănătate în muncă înseamnă “ansamblul de
activități instituționalizate având ca scop asigurarea celor mai bune condiții în desfășurarea procesului de
muncă, apărarea vieții, integrității fizice și psihice, sănătății lucrătorilor și a altor persoane participante la
procesul de muncă”.
 Reglementări importante privind protecția muncii conține Codul Muncii, legea 53/2003.
 Orice întreprinzător, care și-a înființat o societate comercială și dorește să-și continue
activitatea cu succes și să realizeze profit, va trebui să lucreze cu oamenii, adică să aibă
angajați. Relațiile de muncă, din orice țară, sunt reglementate printr-o serie de legi.
Principala lege pe care trebuie să o cunoască întreprinzătorul este Codul muncii.
Dintre principiile fundamentale care stau la baza Codului muncii amintim
următoarele:
 Libertatea muncii este garantată prin Constituție.
 Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit.
 Munca forțată este interzisă, prin muncă forțată înțelegând orice muncă sau serviciu impus unei
persoane sub amenințare sau pentru care persoana nu și-a exprimat consimțământul în mod liber.
 Orice persoană este liberă în alegerea locului de muncă și a profesiei, meseriei sau activității pe
care urmează să o presteze.
 Orice salariat care prestează o muncă beneficiază de condiții de muncă adecvate activității
desfășurate, de protecție socială, de securitate și sănătate în muncă, precum și de respectarea
demnității și a conștiinței sale, fără nicio discriminare.
 Tuturor salariaților care prestează o muncă le sunt recunoscute dreptul la plată egală pentru
muncă egală, dreptul la negocieri colective, dreptul la protecția datelor cu caracter
personal, precum și dreptul la protecție împotriva concedierilor nelegale.
Principalele drepturi și obligații ale angajatorului
 Legătura profesională dintre angajator și angajat presupune respectarea anumitor
condiții de ambele părți. Dincolo de cele care țin de latura umană a fiecăruia,
legea reglementează modul în care ar trebui să evoleze această relație,
astfel încât atât angajatorul, cât și angajatul să aibă o bază legală care să îi susțină.
 Angajatorul are următoarele drepturi conform Codului muncii:
o Să stabilească organizarea și funcționarea unității
o Să stabilească atribuțiile corespunzătoare fiecărui salariat
o Să dea dispoziții cu caracter obligatoriu pentru salariat
o Să controleze modul în care sunt îndeplinite sarcinile de serviciu
o Să constate săvârșirea abaterilor disciplinare și să aplice sancțiunile corespunzătoare
o Să stabilească obiectivele de performanță individuală, precum și criteriile de evaluate
a realizării acestora, etc.
 Angajatorul are, de asemenea, și obligații, pe care trebuie să le respecte pentru a-și desfășura activitatea în
conformitatea legii.
 Obligațiile angajatorului conform Codului muncii:

o Să ofere salariaților informații despre condițiile de muncă și despre elementele care au legătură cu
desfășurarea relațiilor de muncă
o Să asigure în permanență condițiile tehnice și organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor de
muncă și condițiile corespunzătoare de muncă
o Să acorde salariaților toate drepturile prevăzute în lege
o Să plătească toate contribuțiile și impozitele aflate în responsabilitatea sa, precum și să rețină
și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de salariați
o Să înființeze registrul general de evidență a salariaților și să opereze înregistrările
prevăzute de lege, etc.
 DECI:
 Etapele necesare înființării unei societăți comerciale sunt:
o Legalizarea statutului societății comerciale la un birou notarial
o Obținerea avizului de constituire a unor societăți comerciale, în cazul anumitor societăți
o Înmatricularea la Oficiul Național al Registrului Comerțului, respectiv la Biroul unic de înregistrare
o Obținerea unei hotărâri judecătorești prin care se recunoaște înmatricularea societății comerciale
o Anunțarea înmatriculării prin publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României.
 Codul muncii este legea care reglementează totalitatea raporturilor individuale și colective de
muncă în care se efectuează controlul din domeniul raporturilor de muncă, precum și
jurisdicția muncii.
 Drepturile și obligațiile privind relațiile de muncă dintre întreprinzător și salariat se
stabilesc potrivit legii, prin negociere, în cadrul contractelor colective de muncă și
al contractelor individuale de muncă.