PARTICIPAREA LA PROFIT ȘI PIERDERI

1. Noțiunea de profit
Scopul constituirii unei societăți comerciale este,în principal,obținerea de profit care
urmează să fie împărțit între asociați. Obținerea de profit și partajarea lui între asociați
este un scop comun tuturor formelor de asociere ,chiar dacă este o societate simplă sau o
asociație în participație .Ceea ce particularizează societatea (comercială) este faptul că,pe
lângă obținerea de profit și împărțirea lui,societatea urmărește și obținerea unei economii.
Singurele structuri instituționale de drept privat care nu urmăresc împărțirea profitului
și nici a economiilor sunt asociațiile cu scop nelucrativ,căci cele cu scop lucrativ pot
obține rezultate financiare care să servească dezvoltării lor.
Profitul poate fi defenit ca un câștig pecuniar sau un câștig material care ajută la
formarea averii asociaților. Această definiție nu este în toate cazurile valabilă,căci
beneficiile pot consta nu numai în sume de bani,ci și în alte bunuri materiale.Există
societăți care împart asociaților cu titlu de beneficii,bunurile pe care le-au produs (de
exemplu,societățile constituite în agricultură).

2. Împărțirea profitului și suportarea pierderilor

Măsura diviziunii este determinată de valoarea aporturilor sociale,dacă nu se convine
altfel,legea interzicând ca un asociat să perceapă totalitatea câștigurilor realizate și să fie
scutit de participarea la pierderi (clauză leonină). O asemenea clauză va fi considerată
nescrisă (art.1902 alin. (5) C.civ.),cu excepția aportului în prestații sau cunoștințe
specifice pentru care asociatul respectiv este scutit de a participa la pierderi dacă s-a
prevăzut în mod expres în contract.
Cadrul juridic comun privind participarea la profit și pierderi în materia societății este
stabilit în art. 1902 alin.(1) C.civ., care trimite la legile speciale aplicabile după caz,ceea
ce înseamnă că,în cazul societăților comerciale aplicabilă este Legea societăților nr.
31/1990,republicată ,cu modificările și completările ulterioare.
Analizând dispozițiile din Legea societăților nr. 31/1990 cu cele din art. 1902 C.civ.,
constatăm că în Codul civil,dreptul comun în materie,există mai multe reguli legate de
participarea la profit și pierderi.
În Legea societăților nr .31/1990 există dispoziția cuprinsă în conținutul art. 7 care se
referă la actul constitutiv al societății în nume colectiv,în comandită simpla sau cu
răspundere limitată ,care printre alte mențiuni trebuie să conțină (lit. f) “parteafiecărui
asociat la beneficii și pierderi”și în art.8 privind actul constitutiv al societății pe acțiuni
care trebuie să conțină “modul de distribuire a beneficiilor ;și de suportare a pierderilor”
(lit k),așa încâtdispozițiile din Legeasocietăților nr. 31/1990 se vorcompleta cu cele din
Codul civil. În art. 1902 legiuitorul stabilește prin norme,de regulă cu character
dispozitiv,următoarele:
 - Dacă nu s-a convenit altfel în contract,partea fiecărui asociat la profit și pierderi este
proportional cu aportul său la capitalul social (alin.2,teza I);
- Dacă aportul constă în prestații sau cunoștințe specifice, partea asociatului respectiv
la profit și pierderi este egală cu cea a asociatului care a contribuit cu aportul cel mai
mic ,dacă nu s-a conveni taltfel( alin.2,teza a II-a) ( atenție, acest lucru nu apare
efectiv în actul constitutiv și depinde de la un tip de la o societate la alta potrivit
legii.)
- Participarea la profit a asociaților poate fi și în proporție diferită de participarea la
pierderi,dar diferențele trebuie să fie “rezonabile”potrivit cu împrejurările
si,evident,să se fi prevăzut în contract (alin (3) ) ;

3.Raportul dintre profit și dividente

Profitul nu se confundă cu dividentele .Potrivit art.67 din Legea societăților nr.

31/1990 ,republicată, dividentul este cota-parte din profit ce se va plăti fiecărui
asociat.Așadar,dividendul este o parte din profit și, deci, nu se poate confunda cu acesta.Criteriile
de împărțire(distribuire) a dividendelor.Asociații,de comun accord,pot stabili criteriile de
distribuire a dividendelor. În lipsa unei stipulațiuni exprese,dividendele se vor plăti în proporție
cu cota de participare la capitalul social vărsat. Dividendele se pot distribui numai dacă exista
profituri determinate potrivitlegii art.67 alin (3) din Legea societăților nr.31/1990,
republicată.Așadar,profitul trebuiesă fie real și util.

Profiturile sunt fictive încazul când,la încheierea exercițiului financiar al societății ,nu există
profit de distribuit. Dacă se distribuie profituri fictive,operațiunea este ilicită și are drept
consecință chiar răspunderea penală a administratorilor , dacă fapta întrunește elementele
constitutive ale infracțiunii de înșelăciune sau a altei fapte prevăzute de legile penale sau cele
extra penale.

Regimul juridic al dividendelor.Plata dividendelor sunt sumele de bani care se plătesc asociaților
și reprezintă cota parte ce revine fiecăruia din profitul realizat de societate ,art.67alin.(1) și (2)
din Legea societăților nr. 31 /1990,republicată.

Bunurile care se distribuie și se plătesc asociaților cu titlu de dividend pot fi numai sume de bani.
Această concluzie rezultă din interpretarea art.67 alin (2) în care se prevede că societatea
datorează dobânda penalizatoare în cazul în care nu plătește asociaților la termenul stabilit
sumele datorate cu titlu de dividende.

Legiuitorul stabilește în art. 67 alin (2) reguli privitoare la distribuirea și plata

dividendelor,regulicare au character dispozitiv (supletiv),așa cum rezultă din conținutul
dispoziției legale”dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel”.

Dispozițiile legale care suplinesc voința asociaților care nu au derogat prin actul constitutiv
stabilesc următoarele reguli :
 - În primul rând ,dividendele se distribuie numai din profituri determinate potrivit
legii,adică potrivit dispozițiilor prevăzute la art. 67 alin.(2) și (3) din Legea
societăților nr. 31/1990,republicată.
- În al doilea rând,regula distribuirii dividendelor este aceea potrivit căreia acestea se
acordă în funcție de cota de participare la capitalul social vărsat,dacă nu s-a prevăzut
altfel în actul constitutiv.
- În al treilea rând,cu privire la data distribuirii dividendelor,ca noutate,legea prevede în
prezent că societatea poate distribui dividende și în cursul anului financiar trimestrial
pe baza situațiilor financiare intermediare și, evident ,anual,după regularizarea
efectuată prin situațiile financiare anuale.
- În al patrulea rând,plata dividendelor se va face dacă s-a optat pentru varianta
trimestrială ,în termenul stabilit de adunarea generală a asociațiilor ,sau, după caz de
legile speciale.

Dacă la încheierea exercițiului financiar există diferențe în urma regularizării situațiilor

financiare,plata diferențelor se va face în termen de 60 de zile de la data aprobării situațiilor
financiare anuale aferente exercițiului financiar încheiat.

Cu ocazia regularizării situațiilor financiare este posibil să se constate fie că societatea trebuie să
plăteasă asociaților/acționarilor diferențele de dividende cuvenite,fie că asociații/acționarii au
încasat în plus dividendele distribuite în timpul anului financiar (trimestrial) și ,evident,trebuie să
le restituie.

În ambele situații plata diferențelor de dividende către asociați/acționare sau restituirea de către
aceștia a sumelor încasate în plus se va face în termen de 60 de zile de la data aprobării situațiilor
financiare anuale.

Sancțiunea care intervine în cazul în care societatea debitoare sau asociații/acționaro-debitori nu-
și execută obligația de plată sau de restituire a dividendelor este obligarea celui în cauză la plata
dobânzii penalizatoarea.

Dobânda legală penalizatoare se aplică dacă prin actul constitutiv sau prin hotărârea adunării
generale care a aprobat situațiile financiare aferente exercițiului financiar încheiat nu s-a
prevăzut o dobândă mai mare,așadar,dispozițiile legale care reglementează dobânda legală
penalizatoare au, în acest caz, caracter pozitiv.

Tot cu titlu de sancțiune,legiuitorul prevede în art 67 alin. (4) din Legea societăților nr.
31/1990,republicată,că în situația în care s-au distribuit dividende cu încălcarea dispozițiilor
legale,asociații vor restitui sumele încasate dacă din împrejurările concrete ar fi trebuit să
cunoască .

Dreptul material la acțiune privind rstituirea dividendelor se prescrie în termen de 3 ani de la

data distribuirii lor art.67 alin 5.
 4. Affectio societatis

Intenția de a se asocia reprezintă voința părților de a aduce și exploata ceva în

comun,împărțind foloasele și riscurile(pierderile ce ar rezulta)

Affectatio societatis este evident și rezultă ,implicit,din definiția contractului de societate

prevăzută în art 1881 C civ. “se obligă reciproc să coopereze pentru desfășurarea unei activități”.

În cazul societății simple ,ca și în cazul societăților (comerciale )care nu au caracter intuitu
personae,affectatio societatis este un element proeminent.

Doctrina de specialitate a atribuit înțelesuri diferite sintagme affectatio societatis cu aplicații în

diferite structuri asociative,chiar și în interiorul firmelor de societăți (comerciale).Astfel,de la
accepțiunea de „colaborare voluntară și activă,interesată și egalitară a asociaților” la „voință de
unitate sau o convergență de interse”

Voința de a se asocia și de a coopera în activitatea societății este diferită în funcție de forma de

societate.Astfel,în cazul societăților de persoane,factorul psihologic-affectios societatis- este
mult mai puternic decat în cazul societăților de capital unde voința asociațiilor de a participa la
activitatea societății se concretizează în participarea la adoptarea hotărârilor și la controlul
activității.

Totodată,este important de precizat faptul că,atât doctrina,cât și jurisprudența au ajuns la

concluzia că elementul subiectiv –affectio societatis- trebuie să existe nu numai la constituirea
societății,ci pe toată durata de existență a acestuia. În cazul în care dispare încrederea ,voința de a
colabora cu ceilalți asociați la” viața societății”,acesta poate fi un motiv de dizolvare a
societății ,conform art.227 alin (1) lit e. din Legea societăților nr. 31/1990,republicată care
prevede „neînțelegeri” dintre asociați.

5.Acțiunile

1.Noțiune

Acțiunile sunt titluri de valoare emise de către o societate comercială de capital constituită în
condițiilelegii (Legea nr.31/1990 ,republicată,cu modificările și completările ulterioare).

Conceptul juridic de acțiune poate avea mai multe înțelesuri .Astfel,într-o primă
accepțiune,pornind de la faptul că,în conformitate cu Legea societăților nr. 31/1990,capitalul
este reprezentat prin acțiunile emise de societate,acțiuni de valoare egală ,s-a considerat că o
acțiune reprezintă o fracțiune a capitalului social.Așadar,suma acțiunilor formează capitalul
social.
În al doilea rând,având în vedere faptul că acțiunea apare și ca fundament al raportului juridic
ce se naște între societate și asociatul “actionar”, acțiunea înseamnă și un raport
juridic,respective,un raport societar,în care ambelesubiecte au atâtdrepturi ,câtșiobligații.
Societatea are, în principal,dreptul de a pretinde de la acționar valoarea acțiunilor subscrise și
obligația de a-i plăti dividende,în condițiile prevăzute de lege și de actul constitutiv,iar acționarul
are,în principal,dreptul de a încasa dividende și obligația de a achita acțiunile subscrise.

În al treilea rând,termenul de acțiune desemnează și titlul negociabil,exprimat în formă

materializată sau dematerializată,care conferă o serie de drepturi unui asociat dintr-o societate de
capital.

Astfel,acțiunile pot fi considerate și titluri de credit ,cu un anumit specific,respectiv titluri de

credit societar.Cu toate acestea,acțiunile presupun o singură trăsătură specifică titlurilor de
credit ,respectiv faptul că ele încorporează dreptul patrimonial în cuprinsul titlului,fără însă a fi
autonome(își găsesc izvorul în actul constitutiv al societății) și literale,din cuprinsul acțiunii
nerezultând efectiv drepturile ce revin titularilor lor.Ca titluri de credit ,acțiunile încorporează
drepturi complexe ,pe de o parte drepturi patrimoniale,pe de altă parte drepturi
nepatrimoniale(dreptul de a alege și de a fi ales în organele de conducere ale societății) .

2.Caracteristicile acțiunilor

În primul rând, orice acțiune are o valoare nominală,stabilită în actul constitutiv,care reprezintă
o fracțiune din capitalul social al societății respective.Valoarea nominală a acțiunii nu se
confundă cu valoarea patrimonială sau cu valoarea de piață.Valoarea patrimonială se determină
în funcție de rezultatele activității societății,de fapt,de valoarea activului net bilanțier,iar valoarea
de piață se stabilește în funcție de cerere și de ofertă.Aceste valori pot fi mai mici sau mai mari
decât valoarea nominală a acțiunii.Potrivit art.92 alin 1 din Legea societăților nr.
31/1990,republicată,acțiunile nu vor putea fi emise pentru o sumă mai mică decât valoarea
nominală.

Conform art.93 alin 1 din Legea societăților nr 31/1990,republicată,valoarea nominală minimă a

unei acțiuni este de 0,1 lei.

În al doilea rând,potrivit art.102 din Legea societăților nr 31/1990,republicată,acțiunile sunt

indivizibile ,adică nu pot fi fracționate.

În cazul acțiunilor deținute de mai mulți coproprietari ,caracterul indivizibil al acțiunii se

menține ,deoarece coproprietarii au obligația ,prin lege,să desemneze un reprezentant care să
exercite toate drepturile care izvorăsc din acțiuni. Atunci când coproprietatea intervine ca urmare
a transmiterii unei acțiuni nominative către mai multe persoane,actul de transmitere va fi
înregistrat numai după ce coproprietarii și-au desemnat reprezentantul unic care va exercita
drepturile rezultate din acțiune.În situația în care coproprietarii nu se înțeleg cu privire la
persoana care urmează să exercite drpturile specifice acționarilor ,problema se rezolvă pe cale
jurisdicțională. Calitatea de coproprietar al acțiunilor naște si obligații ,toți coproprietarii fiind
răspunzători în solidar pentru efectuarea vărsămintelor datorate pentru acțiunea respectivă.

În al treilea rând,acțiunile din aceeași emisiune au valoare egală,conferind titularilor sau

posesorilor lor drepturi egale. Cu toate acestea,potrivit art. 94 alin 2, dacă în actul constitutiv s-a
prevăzut astfel,se pot emite categorii de acțiuni care conferă titularilor sau posesorilor drepturi
diferite.

Prin excepție de la art. 94 din Legea societăților nr.31/1990,republicată, există acțiuni care
conferă titularilor lor drepturi preferențiale ,respectiv acțiunile cu dividend prioritar.

Acțiunile sunt titluri negociabile ,titluri de valoare care conferă titularului sau posesorului
dreptul de a efectua operațiuni speculative,fie pe piețe financiare organizate,dacă sunt cotate,fie
prin negociere directă.

3. Felul acțiunilor

Potrivit noii reglementări, art.91 se modifică și va avea următorul conținut:

„Art.91 –(1) În societatea pe acțiuni,capitalul social este reprezentat prin acțiuni nominative
emise de societate.

-(2) Felul acțiunilor va fi determinat prin actul constitutiv.Acțiunile nominative pot fi

emise în formă materială,pe suport hârtie,sau în formă dematerializată,caz în care se
înregistrează în registrul acționarilor.”

Potrivit noii reglementări, art.94 se modifică și va avea următorul conținut:

„(1) Acțiunile trebuie să fie de o egală valoare;ele acordă proprietarilor drepturi egale”

Potrivit noii reglementări, art.98 se modifică și va avea următorul conținut

(1) “Dreptul de proprietate asupra acțiunilor emise în formă materială se transmite prin
declarație făcută în registrul acționarilor și prin mențiunea făcută pe titlu,semnată de
cedent și de cesionar sau de mandatarii lor. Dreptul de proprietate asupra acțiunilor emise
în formă dematerializată se transmite prin declarație făcută în registrul
acționarilor ,semnată de cedent și de cesionar sau de mandatarii lor. Prin actul constitutiv
se pot prevedea și în alte forme de transmitere a dreptului de proprietate asupra
acționarilor.”

Potrivit noii reglementări, art.99 se modifică și va avea următorul conținut:

„(1) Constituirea de ipoteci mobiliare asupra acțiunilor se face prin înscris sub semnătură
privată,în care se vor arăta cuantumul datoriei,valoarea și categoria acțiunilor cu care se
garantează,iar în cazul acțiunilor la purtător și nominative emise în formă materială,și prin
menționarea ipotecii pe titlu ,semnată de creditor și debitorul acționar sau de mandatarii
acestora”.

4. Mențiuni obligatorii în cuprinsul acțiunii:

Pentru a fi considerată valabilă,acțiunea va cuprinde mențiunile obligatorii impuse de

lege ,respectiv:

a) Denumirea societății emitente;

b) Durata societății emitente;
c) Data actului constitutiv;
d) Numărul din registrul comerțului ,sub care a fost înregistrată societatea;
e) Codul unic de înregistrare al societății;
f) Numărul Monitorului Oficial în care s-a realizat publicitata societății constituite;
g) Capitalul social al societății eminente;
h) Numărul de acțiuni pentru care s-a realizat vărsământul ;
i) Numarul de acțiuni în care e împărțit capitalul social ,numărul de ordine al acestora și
valoarea nominală;
j) Avantajele rezervate fondatorilor

În cazul acțiunilor nominative,în conținutul acțiunii trebuie să se menționeze și elementele de

identificare acționarului(dacă este persoană fizică ,numele,prenumele,domiciliul și codul
numeric personal,iar dacă este persoană juridică ,denumirea,sediul,numărul de înmatriculare și
codul unic de înregistrare)

Orice acțiune,pentru a fi validată trebuie semnată de doi membrii ai consiliului de

administrație ,respectiv al directoratului sau după caz,semnătura administratorului unic,respectiv
al directorului general unic.

Dacă o societatate nu emite acțiuni pe suport material,aceasta va fi eliberată la solicitarea

acționarului sau din oficiu,un cercificat de acționar care va cuprinde în mod obligatoriu toate
mențiunile ce trebuie să se regăsească în conținutul unei acțiuni precum și numărul categoria și
valoarea nominală a acțiunilor acelui acționar,poziția la care este înscris acționarul în registrul
acționarilor și numărul de ordine al acțiunilor emise.