1.

Consideratii introductive
Criminalitatea economico financiara, cunoscuta si sub denumirea white collar
crime, genereaza cele mai mari prejudicii economiei mondiale. Cu toate acestea, infractorii ce
savarsesc infractiuni in acest domeniu sunt priviti de catre societate ca persoane ce au gasit o
varianta de a se sustrage actelor coercitive ale statului, respectiv taxe si impozite tot mai
mari. Ca urmare, acesti indivizi nu sunt considerati criminali, desi legea penala nu face nici o
distinctie, ba chiar ei sunt priviti cu respect, sunt considerati oameni de afaceri, persoane ce
nu merita sa fie trase la raspundere pentru aceea ca au gasit solutii, chiar si nelegale, la
legislatia fiscala a statului in care isi desfasoara afacerile.
Consecintele pe termen lung ale acestui tip de criminalitate, iar intr-o economie in
tranzitie ca cea a Romaniei in care legislatia financiar-fiscala s-a nascut greu, dar s-a maturizat
si mai greu, principala consecinta a fost nasterea unei clase de miliardari de carton, pe fondul
pauperizarii restului populatiei.
Astfel, dupa mai mult de un deceniu de haos legislativ in domeniul economico-
financiar, se simte din ce in ce mai mult nevoia controlarii fenomenului infractional din acest
domeniu. Au fost adoptate noi acte normative ( Codul fiscal, Codul de procedura fiscala) si au
fost reconsiderate dispozitiile actelor normative adoptate anterior. In concluzie, combaterea
infractiunilor din domeniul economico-financiar a devenit un deziderat actual.
Din punct de vedere al administrarii probatoriului si al investigarii acestui tip de
infractiuni, in aceasta materie complexitatea si numarul mare al actelor normative constituie un
impediment evident in tragerea la raspundere a faptuitorilor, iar pentru o mai buna infaptuire a
justitiei se impune o specializare continua a organelor de politie, a procurorilor si mai ales a
judecatorilor ce isi desfasoara activitatea pe aceasta linie.
Infractiunile in domeniul financiar-bancar sunt cele mai complexe infractiuni
economico-financiare. De cele mai multe ori, investigarea si probarea unei astfel de infractiuni
depasesc limitele frontierei statului in care a fost constatat prejudiciul, iar legislatia referitoare
la activitatea bancara limiteaza in mod strict cazurile in care se pot oferi date si informatii
referitoare la actele cercetate.
 Dupa 1989 au devenit accesibile si pentru romani institutiile bancare externe, care au
oferit nu numai un cadru evoluat si competitiv pentru dezvoltarea afacerilor, ci si mijloc de a
oferi unor activitati ilicite o aparenta de legalitate. Aceleasi institutii bancare externe au devenit
si locul in care si-au gasit destinatia sumele provenite din acte ilicite savarsite pe teritoriul
Romaniei.
Din acest punct de vedere, anul 1989 a fost momentul nasterii marii criminalitati
financiar-bancare din Romania, cand sistemul bancar romanesc a inceput sa devina
concurential si privat. Totusi, posibilitatile oferite de existenta acestui sistem bancar, precum si
posibilitatile oferite de liberul acces la sisteme bancare externe nu erau cunoscute decat de catre
un grup restrans de persoane, raportat la marea masa a populatiei.
Printre acesti initiati au existat persoane care si-au adus contributia la crearea si
dezvoltarea sistemului bancar din Romania, care au stiut sa imbine interesul personal cu cel
social, insa au existat si altfel de initiati, care au folosit sistemul in interes strict personal, de
cele mai multe ori prejudiciind grav economia romaneasca. Ca in orice economie de tranzitie,
evolutia sistemului financiar-bancar a fost marcata de scandaluri, falimente, arestari care, din
pacate, au atras si deteriorarea constanta a economiei in ansamblu.
Falimentele unor banci ca Dacia Felix, Credit Bank, Bankcoop, Banca Albina
Bancorex si altele, au insemnat nu numai pierderea economiilor de catre mii de romani, ci si
deteriorarea increderii in sistemul bancar. Dar, cel mai grav efect al acestor falimente a fost
poate acela ca o parte din pierderi au fost preluate direct sau indirect de catre economia
nationala, care a devenit astfel mai slaba si mai instabila.
Iata de ce este deosebit de important ca in lupta contra criminalitatii financiare sa se
acorde un deosebit rol specializarii organelor abilitate cu aplicarea legii, astfel incat acestea sa
cunoasca sistemul si sa-i foloseasca resursele intr-un scop pozitiv, prevenind si contracarand cu
o mai mare eficacitate actele ilicite ce ar putea cauza dezastre financiare ca cele mentionate mai
sus.
2. Cauzalitatea criminalitatii financiar-bancare
Ceea ce s-a intamplat, se intampla si in mod sigur, se va mai intampla in lumea financiar-
bancara, nu reprezinta cazuri izolate, accidente sau situatii iesite din comun. In mod repetat,
viata publica este zguduita de scandaluri, de prabusiri inexplicabile la prima vedere ale unor
banci si institutii financiare deosebit de onorabile, cu un rol deosebit in dezvoltarea unei
economii sanatoase.
Aceste seisme genereaza panica si sunt de natura sa destabilizeze economia unei tari.
Sute de mii de oameni isi vad peste noapte spulberate depunerile si sperantele.
Nici o economie nu este ferita de asemenea accidente, nici superputerile, nici tarile in
tranzitie si nici chiar cele subdezvoltate. Ceea ce le diferentiaza este insa modul in care acestea
absorb socurile provocate de convulsiile bancare.
Marile dezastre produse in lumea finantelor si a bancilor au avut ca factor generator, in
principiu, potentialul imens pe care il are acest mediu in obtinerea unui castig material
insemnat. Uriasele profituri ce pot fi obtinute prin folosirea cu rea-credinta a sistemului bancar
a determinat aparitia unui nou tip de infractor, versat si periculos, care si-a dezvoltat
preocuparile ilicite intr-un mediu social caracterizat de urmatorii factori:
- mediul economic insuficient maturizat, marcat de usurinta cu care apar noi agenti
economici, noi societati bancare, noi institutii financiare, care ofera perspective promitatoare,
de multe ori fiind insotite de o publicitate pe masura. In lipsa unei traditii in domeniu, sistemul
devine vulnerabil prin aceea ca eventualii astfel de intrusi, cu scop ilicit, sunt depistati prea
tarziu. Intr-o economie sanatoasa, infiintarea unei banci private, cum ar fi Banca Albina,
inseamna un potential sporit de dezvoltare. Dar, intr-un mediu economic matur, politica
financiara a unei astfel de banci atragea imediat suspiciuni cu privire la seriozitatea ei. Din
pacate, mediul economic existent in Romania in perioada anilor 1996-1999 a facut posibila
functionarea unei astfel de institutii ce avea ca scop unic imbogatirea rapida, prin orice cai, a
unui numar limitat de persoane, altele decat depunatorii.
- mediul judiciar imperfect ofera terenul ideal pentru initierea si finalizarea unor afaceri
ilegale, soldate cu pagube imense. Sistemul judiciar este fie lacunar, fie depasit, fiind constant
in urma mediului afacerilor, un mediu dinamic, cu legi proprii si motivat material. De cele mai
multe ori, sunt speculate lipsurile legislative insa, la fel de periculoasa este si abundenta de acte
normative, mereu in schimbare, ce face imposibila desfasurarea unei activitati economice
corecte, chiar si atunci cand exista buna-credinta.
 - mediul politic este, fara indoiala, factorul ce sta la baza haosului economic. Persoane
ce si-au desfasurat activitatea la limita legii sau chiar cu incalcarea ei si care au obtinut profituri
uriase, au cumparat pozitii politice ce le-au oferit imunitate, dar si o putere sporita. Astfel de
politicieni au initiat si au sustinut initiative legislative nesanatoase, au otravit mediul
economic si au dezvoltat o lume subterana ce le-a intarit pozitia, insa a slabit puterea
economica nationala.
- controlul intern si extern total necorespunzator este un alt factor ce incurajeaza si
amplifica fraudele din banci si institutii financiare. Lipsa experientei, necunoasterea actelor
normative, lipsa motivatiei, puse in sarcina organelor abilitate cu atributii de control au
contribuit la formarea unui mediu vulnerabil, in care potentialii infractori se puteau manifesta
in voie.
- managementul defectuos al unei unitati bancare poate da nastere unei activitati ilicite,
atat din interiorul bancii, cat si din exteriorul acesteia. Dorinta obtinerii unor profituri imense si
imediate poate genera decizii manageriale gresite, avand consecinte deosebit de grave. De
exemplu, falimentul unor banci din Romania, sau slabirea altora a fost cauzat si de:
- oferirea unor comisioane la operatiunile bancare mult mai mici decat cele de pe piata, care
sunt insa si sub nivelul costurilor implicate de efectuare a acelor operatiuni.
- oferirea unor dobanzi la depozite sau credite neproportionale cu realitatea economica, cu
ignoranta calculelor economice elementare.
- extinderea fondului comercial al unitatii bancare prin crearea de noi filiale si sucursale, in
numar foarte mare, pentru care insa nu a existat un personal adecvat si nici un numar suficient,
imperfectiuni ce au fost speculate de clientii acestor filiale si sucursale, sau chiar de managerii
acestora.
Indiferent insa de cauza aparitiei si dezvoltarii criminalitatii economico-financiare, se
impune continuarea procesului de tranzitie la o economie de piata, mediu in care aspectele
generatoare de infractionalitate sunt compensate de adaptabilitatea sistemului si de mediul
concurential sanatos, in care practicile suspecte sunt automat excluse, chiar si fara interventia
organelor abilitate cu aplicarea legii.
 Legea bancara nr. 58/1998 a avut inca de al adoptare prevederi criticabile, care limitau
nejustificat posibilitatea investigarii infractiunilor din domeniul financiar-bancar. Articolul 37
din aceasta lege prevedea ca, in cauzele penele, bancile pot comunica date aflate sub incidenta
secretului bancar doar la solicitarea parchetului sau a instantei de judecata, dupa punerea in
miscare a actiunii penale.
Legea 78/2000, privind prevenirea si sanctionarea unor acte de coruptie, a creat
posibilitatea organelor de cercetare penala de a obtine datele si informatiile necesare justei
solutionari a cauzei, pana la momentul punerii in miscare a actiunii penale, insa doar pentru
cauzele in care se efectuau cercetari cu privire la faptele de coruptie prevazute in aceasta lege.
Din noiembrie 2003, art.37 din legea bancara prevede in mod expres ca obligatia de
pastrare a secretului profesional nu poate fi opusa autoritatii competente in exercitarea
atributiilor sale prevazute de lege, iar art. 37 prevede ca in cauzele penale, la solicitarea
scrisa a procurorului sau a instantei judecatoresti ori, dupa caz, a organelor de cercetare penala,
cu autorizarea procurorului, bancile vor furniza informatii de natura secretului profesional.
3. Infractiuni financiar-bancare si metodologia investigarii criminalistice a
acestora
A. Infractiunea de spalare a banilor
I. Incadrare juridica
Potrivit art. 23 din Legea nr. 656/2002, constituie infractiunea de spalarea banilor
urmatoarele fapte:
a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscand ca provin din savarsirea de infractiuni,
in scopul ascunderii sau al disimularii originii ilicite a acestor bunuri sau in scopul de a ajuta
persoana care a savarsit infractiunea din care provin bunurile sa se sustraga de la urmarire,
judecata sau executarea pedepsei;
b) ascunderea sau disimularea adevaratei naturi a provenientei, a situarii, a circulatiei sau
a proprietatii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscand ca bunurile provin din
savarsirea de infractiuni;
c) dobandirea, detinerea sau folosirea de bunuri, cunoscand ca acestea provin din
savarsirea de infractiuni.
 Asocierea sau initierea unei asocieri, aderarea ori sprijinirea, sub orice forma, a unei
astfel de asocieri, in scopul savarsirii infractiunii de spalare a banilor se pedepseste cu
inchisoare de la 5 la 15 ani.
Tentativa se pedepseste.
Asadar, infractiunea de spalare a banilor este o infractiune ce se savarseste numai in
legatura cu o infractiune premisa, generatoare de bani murdari, sau mai precis de bunuri
provenite dintr-o infractiune.
II. Autoritatile cu atributii de aplicare a legii

Pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, potrivit art. 19 din Legea nr. 656/2002
functioneaza Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor, organ de
specialitate cu personalitate juridica, aflat in subordinea Guvernului Romaniei, cu sediul in
municipiul Bucuresti.
Obiectul de activitate al acestui organism se realizeaza prin doua modalitati
prevazute de lege. Prima modalitate se refera la faptul ca oficiul primeste, analizeaza si
prelucreaza informatiile si datele referitoare la activitati de spalare a banilor ce ii sunt transmise
de catre persoanele juridice si fizice mentionate in art. 8 din lege. A doua modalitate vizeaza
activitatile prin care oficiul sesizeaza autoritatile abilitate de lege sa investigheze si sa cerceteze
cazurile in care acesta a stabilit indicii temeinice referitoare la operatiuni de spalare a banilor.
Legea precizeaza faptul ca oficiul sesizeaza Parchetul de pe langa Inalta Curte de
Casatie si Justitie.
Asadar, autoritatile cu atributii in aplicarea dispozitiilor Legii nr. 656/2002 sunt:
- Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor;
- Parchetul General de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie;
- Parchetele teritoriale si organele specializate ale politiei, carora Parchetul
General de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie le trimite spre investigare si cercetare
cazurile privitoare la operatiuni de spalare a banilor.
III. Schema spalarii banilor
 Din practica judiciara a rezultat ca o schema de spalare a banilor este compusa, in
general, din trei etape:
1) PLASAREA este etapa in care sumele de bani obtinute din activitati ilicite sunt
puse in circulatie, fiind efectiv plasate in institutii din categoria celor prevazute in art. 8 din
lege, respectiv: banci, fonduri de investitii, societati de asigurari, etc. De regula, anterior acestei
etape are loc FARAMITAREA fondurilor ilicite, adica impartirea sumei totale in fractii mai
mici de 10.000 EURO si apoi plasarea lor propriu-zisa.
2) A doua etapa, SEDIMENTAREA sau stratificarea presupune separarea
fondurilor ilegale de sursa lor. Acest lucru se realizeaza prin crearea unor tranzactii financiare
sau comerciale total sau partial fictive, prin infiintarea de societati paravan. Cel care efectueaza
spalarea de bani intocmeste, de exemplu, documente de export-import fictive, pe baza carora
banii se transfera din locul initial de plasare, ca plata pentru servicii sau operatiuni de export
fictive, intr-o alta banca.
3) INTEGRAREA, cea de-a treia etapa, presupune legitimizarea fondurilor
provenite din savarsirea de infractiuni prin reintroducerea lor in circuitul legal financiar, bancar
sau comercial.
Infractiunea de spalare a banilor presupune un complex de activitati, procedee,
tehnici si metode dintre cele mai rafinate. Spalarea banilor inchide, practic, cercul infractional,
care incepe cu savarsirea uneia sau unora din infractiunile prevazute de lege, continua cu
obtinerea produsului financiar (banii murdari) si se finalizeaza prin spalarea acestui produs,
prin utilizarea unor procedee, tehnici si scheme mai simple (de exemplu, scoaterea fizica a
banilor peste granita) sau mai complexe ( de exemplu prin utilizarea circuitelor financiar-
bancare).
IV. Modalitati de investigare a infractiunii de spalare a banilor
Din punct de vedere al particularitatilor, in metodologia investigarii criminalistice
a acestor infractiuni, trebuie retinut faptul ca, in practica s-au retinut doua modalitati distincte
de abordare, in functie de modul de sesizare:
a) plecand de la produsul unei infractiuni, probata anterior, despre care se
presupune ca a suferit un proces de spalare;
 b) plecand de la operatiuni suspecte, raportate Oficiului National de Prevenire si
Combatere a Spalarii Banilor, caz in care obiectivul cercetarilor devine stabilirea modului in
care sumele respective au intrat in sistem.
Din punct de vedere metodologic, probatiunea infractiunii de spalare a banilor se
face mult mai usor atunci cand a fost probata infractiunea premisa, din care a rezultat un produs
ilicit al infractiunii. In acest caz, cheia cercetarilor o constituie identificarea cat mai exacta a
produsului infractiunii, precum si a persoanei asupra caruia se afla. Astfel, intr-o speta in care a
fost probata o inselaciune bancara, in care clientul bancii a prezentat ofiterului de credit acte
false in sustinerea cererii de credit, urmarirea traseului sumei de bani obtinuta din credit poate
stabili existenta infractiunii de spalare de bani.
Astfel, intr-un caz cercetat la Directia Generala de Politie a Municipiului
Bucuresti, S.C., in calitate de administrator al unei societati comerciale din Bucuresti, a solicitat
unei sucursale a Bancii Comerciale Romane, obtinerea unui credit in valoare de 3 miliarde lei,
care a fost garantat cu o fila cec ce a fost emisa de catre o alta societate comerciala. Dupa
obtinerea acestui credit, societatea comerciala administrata de S.C. nu a mai rambursat creditul.
In urma plangerii penale formulate de catre banca prejudiciata s-a stabilit ca emitentul filei cec
era o societate comerciala la care S.C. a fost asociat si administrator mai inainte, iar din
declaratia actualului administrator si din alte probe a rezultat ca in realitate S.C. continua sa
administreze si aceasta societate comerciala. Stabilindu-se existenta infractiunii de inselaciune
in domeniul bancar, care potrivit Legii nr. 21/1999, aplicabila la momentul savarsirii
infractiunii faptei, putea constitui premisa a infractiunii de spalare a banilor, s-au extins
cercetarile si cu privire la destinatia sumelor provenite din credit. Astfel, a rezultat ca, pentru a
altera caracterul ilicit al sumelor respective, S.C. a folosit creditul pentru achitarea de marfuri
(lapte si produse din lapte), achizitionate de la trei societati comerciale. La randul lor, aceste
trei societati comerciale au virat sumele de bani la o alta societate, care figura ce fiind
furnizorul acestora si la care S.C. era asociat. Efectuandu-se cercetari s-a stabilit ca si cele trei
societati comerciale erau administrate in fapt de catre S.C., administratorii acestor societati
declarand ca erau angajati ai lui S.C. si ca atributiile lor se limitau la gestionarea unor puncte
de lucru (magazine). Pentru a se stabili destinatia finala a celor 3 miliarde lei obtinuti de S.C.
prin inselaciune de la Banca Comerciala Romana s-a dispus efectuarea unor verificari
financiar-contabile la societatea catre care a fost virata aceasta suma, ocazie cu care s-a
constatat ca intreaga suma a fost platita lui S.C. ca fiind rambursare creditare asociat, urmare
a unei creditari fictive a societatii, ce a avut loc dupa obtinerea imprumutului respectiv.
Asadar, cercetarile in acest caz au vizat urmarirea traseului sumelor obtinute din
credit, care au fost virate in transe mai mici, catre societati comerciale ce, aparent, nu aveau
legatura cu S.C. Analizand apoi platile efectuate de catre aceste societati comerciale s-a stabilit
ca, in mod neobisnuit, in perioada respectiva se facusera plati mari catre un anumit furnizor,
asupra carora au fost extinse cercetarile, stabilindu-se legatura acestuia cu S.C. In cauza a fost
aplicata o schema clasica de spalare a banilor.
Totusi, principalele dificultati sunt intampinate de catre organele de cercetare in
momentul in care, plecand de la o sesizare a Oficiului National de Prevenire si Combatere a
Spalarii Banilor, se urmareste stabilirea modului in care sumele respective au intrat in sistemul
bancar.

BIBLIOGRAFIE

Florin Sandu Contrabanda, componenta a crimei organizate, Bucuresti, Editura

National, 1997;
Costica Voicu , Alexandru Boroi, Florin Sandu, Ioan Molnar, Mirela Gorunescu,
Sorin Corlateanu Dreptul penal al afacerilor, Editura Master Beck, Bucuresti, 2006;

Costica Voicu Spalarea banilor murdari, Editura Sylvi;

Phillippe Merle Droit commercial, Societes commerciales, 3 Edition, Dalloz, Paris;
J. Pradel, E. Corstens Droit penal european, LGDJ, Paris, 2003.