UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT
DEPARTAMENT: DREPT PUBLIC
DISCIPLINA: DREPT PENAL PARTEA SPECIALĂ II

Studiu individual cu tema:

Proxenetismul art.220 Cod penal

Chișinău 2019
 Proxenetismul este îndemnul sau determinarea la prostituţie ori înlesnirea practicării prostituţiei,
ori tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către o altă persoană, dacă fapta nu
întruneşte elementele traficului de fiinţe umane. Persoana care îndeamnă sau determină la
prostituție ori înlesnește practicarea acesteia, ori trage foloase,este numită proxenet și va fi
pedepsită conform art.220 Cod penal.

Prin prostituție se înțelege practicarea de acte sexuale cu diferite persoane, care beneficiază de
serviciile prostituatei, aceasta urmînd să-ți procure mijloace de existență sau principalele
mijloace de existență. Persoana care practică prostiruția va fi pedepsită conform art. 89 Cod
contravențional.

Norma legiferată în cadrul art.220 este una alternativă, cuprinzînd următoarele modalități
normative:

 Îndemnul la prostituție- stimularea interesului unei persoane în vederea practicării

prostituției.
 Determinarea la prostituție- întreprinderea unor eforturi de natură a influența o persoană
să practice prostituția. Făptuitorul, prin activitatea sa, a făcut ca victim să ia hotărîrea să
practice prostituția.
 Înlesnirea practicării prostituției- ajutorul unei acordat unei persoane, să practice
prostituția ( de exemplu prin acordarea locuinței, prin finanțarea organizării unui local
unde se vor desfășura așa fel de activitate)
 Tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției de o altă persoană- obținerea
foloaselor patrimoniale și nepatrimoniale de orice fel.

Infracțiunea cuprinsă în cadrul art.220 Cod penal, este una formală, considerată consumată din
momentul săvîrșirii acțiunii perjudiciabile, asfel, făptuitorul poate fi tras la răspundere penală în
baza art.220 dacă a săvîrșit măcar una din modalitățile normative, prezentate mai sus. Pentru
calificare nu are relevanță ca, făptuitorul să săvîrșească cumulative toate modalitățile.

În practică această infracțiune se prezintă a fi una destul de complicat de calificat, deoarece are
tangențe cu infracțiunea de trafic de ființe umane pentru exploatarea sexuală comercială sau
necomercială a victimei.Astfel trebuie să delimităm care sunt elementele ce diferențiază
infracțiunile cuprinse în cadrul art.220 și art.165 Cod penal.

Discernămîntul victimei legat de acordul ei pentru practicarea prostituției în cazul infracțiunii

cuprinse în cadrul art.165, este afectat de amenințare, înșelăciune, abuz de poziție de
vulnerabilitate sau abuz de putere.

Pe cînd, pentru infracțiunea de la art.220, făptuitorul nu aplică mijloacele specifice art.165, el nu

are scopul de a exploata sexual o persoană, ci are scopul de a trage foloase în urma practicării
benevole de către aceasta a prostituției.

Un alt aspect discutat în cadrul acestei infracțiuni este calitatea victimei și anume faptul că
proxenetul este condamnat penal, iar persoanei care practică prostituția i se aplică o sancțiune
prin plata unei amenzi. În această adresă s-a sesizat și Curtea Constituțională, privind
neconstituționalitatea textului “ îndemnul sau determinarea la prostituție ori înlesnirea practicării
prostituției”, însă Curtea Constituțională a declarat inadmisibilă sesizarea. La baza sesizării,
argumentele prezentate de către autorul excepției de neconstituționaliate stă următoarea
constatare : De asemenea, cel care îndeamnă sau determină la prostituție ori cel care înlesnește
practicarea prostituției trebuie să răspundă penal în baza articolului 220 din Codul penal. La
rândul ei, persoana care practică prostituția poate fi trasă la răspundere contravențională
conform articolului 89 din Codul contravențional. Astfel, există un tratament discriminatoriu, de
vreme ce prima persoană este considerată infractor, iar cea de-a doua contravenient.

La care Curtea Contituțională a dat răspuns : Cu privire la pretinsa neconformitate a

prevederilor contestate cu principiul egalităţii, Curtea reține că acest principiu este încălcat
atunci când se aplică un tratament diferenţiat în situații similare, fără să existe o justificare
obiectivă și rezonabilă. În același context, și Curtea Europeană a subliniat în jurisprudența sa
că tratamentul diferențiat echivalează cu o discriminare dacă nu are la bază o justificare
obiectivă și rezonabilă[1]

Curtea constată că proxenetismul prezintă un grad de pericol social mai mare decât practicarea
prostituției. Acest grad de pericol este dedus din compararea sancțiunilor prevăzute la articolul
220 din Codul penal și la articolul 89 din Codul contravențional.

 Un grad prejudiciabil mai proeminent îi este imprimat faptei care constă în îndemnul sau
determinarea la prostituţie ori înlesnirea practicării prostituţiei, ori tragerea de foloase de pe
urma practicării prostituţiei de către o altă persoană, dacă nu întruneşte elementele traficului de
fiinţe umane. Astfel, făptuitorul poate influența prin activitatea sa infracțională o persoană să ia
hotărârea de a practica prostituția, exploatând-o astfel, din punct de vedere sexual, și punând-o în
pericol (e.g. răspândirea bolilor venerice, posibile agresiuni din partea clienților).

În cazul articolului 89 din Codul contravențional, persoana ia decizia de a practica prostituția,

fără a fi exploatată de proxenet. Din acest motiv, este firesc ca proxenetismul să fie sancționat
mai dur decât practicarea prostituției.

În urma studierii jurisprudenței naționale, am descoperit probleme la calificarea infracțiunii de

proxenetism și anume legate de modalitățile sale normative, fiindcă este greu de demonstrat că
prin acțiunile sale făptuitorul a săvîrșit îndemnul sau determinarea la practicarea prostituției de
către alte persoane. Această constatare, am făcut-o pe baza urmatorului caz.

Speța

Ciubotaru Iurie este învinuit pentru faptul că la 27 februarie 2017, data şi ora exactă nu au fost
stabilite de către organul de urmărire penală, în timp ce se afla pe teritoriul mun. Chişinău,
sectorul Botanica, urmărind scopul determinării, îndemnării, înlesnirii practicării prostituţiei,
precum şi tragerii de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către alte persoane, prin
intermediul convorbirilor pe care le-a avut cu Xxxxx şi Xxxxx, trezindu-le interesul pentru
practicarea prostituţiei, le-a îndemnat şi determinat pe acestea să presteze servicii sexuale
contra plată, promiţându-le personal, o remunerare de 1000 lei pentru fiecare. În scopul
realizării intenţiilor sale criminale, Ciubotaru Iurie, la 27 februarie 2017 a contactat-o telefonic
pe Xxxxx, care se afla împreună cu Xxxxx, şi le-a comunicat să se apropie în restaurantul
„Aktiv” de pe bd. Dacia 27, mun. Chişinău, de unde ulterior acestea, împreună cu doi cetăţeni
ai României, pe nume Vişan Dragoş şi Ioniţă Jenică, pe care Ciubotaru Iurie i-a prezentat drept
prietenii săi, s-au deplasat în hotelul „City Park” din str. E. Doga 2, mun. Chişinău, unde au
întreţinut raporturi sexuale.

Astfel, acţiunile lui Ciubotaru Iurie, au fost încadrate în prevederile art. 220 alin. (2) lit. a) Cod
penal, proxenetismul, adică îndemnul sau determinarea la prostituţie ori înlesnirea practicării
prostituţiei, asupra mai multor persoane.

Prin sentinţa Judecătoriei Chişinău, sediul Central din 23 iulie 2018, Ciubotaru Iurie a fost
achitat de sub învinuirea de săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 220 alin. (2) lit. a) Cod
penal, din motiv că fapta lui nu întruneşte elementele infracţiunii. [2]

Prin urmare, în urma cercetării acestei spețe, am concluzionat următoarele. Drept elemente a
infracțiunii se consider(obiectul, latura obiectivă, subiectul, latura subiectivă)

Astfel, conform cazului avem următoarele elemente ale infracțiunii:

I. Obiectul juridic special este alcătuit din relațiile sociale cu privire la neaservirea și
moralitatea actelor sexuale.
Victimele fiind cele două fete, ce au prestart servicii sexual, identitatea cărora este
cifrată.
II. Latura obiectivă, este caracterizată de acțiunea lui Ciubotaru Iurie, de îndemnare și
determinare pe cele două victime, să presteze servicii sexuale contra plată,
promițîndu-le o remunerare în valoare de 1000 lei pentru fiecare. De menționat este
faptul că inculpatul se cunoștea cu cele două fete și știa cu certitudine că ele practică
prostituția. Asftel anume aici există dilema în calificare și apare întrebarea, cum
putem îndemna sau determina o persoană să practice prostituția dacă acele persoane
deja se prostituiază. Pot afirma, că nu are nici o relvanță faptul că persoana anterior
practica sau nu prostituția, în situația concretă, pe care o analizăm, el le-a îndemnat,
adică le-a trezit interesul, în vederea practicării prostituției anume în acea seara cu
anumite persoane, acordul deja aparținîndu-le lor, consimțămîntul nefiind afectat de
care acțiuni agresive sau de amenințare din partea inculpatului. La fel, tot el le-a și
detemrinat, deoarece a făcut tot posibilul, ca ele să accepte să întrețină raporturi
sexual cu cei doi bărbați. Astfel prin acțiunile sale, de convorbirile telefonice,
întîlnirea lor în fața localului, de efectuarea cunoștinței celor patru, el a săvîrșit
acțiunea de determinare.
III. Latura subiectivă este caracterizată prin intenția directă a făptuitorului de a îndemna
și determina alte persoane de a practica prostituția. Chiar dacă în speță nimic nu este
specificat legat de remunerațiile pe care avea el să le primeasca, de cele mai multe ori
în situațiile ce vizează astfel de infracțiuni motivul făptuitorului este interesul
material. Făptuitorul avînd scopul, ca alte persoane să practice prostituția.
IV. Subiectul este persoana fizică, responsabilă, ce a întrunit vîrsta de tragere la
răspundere penală.

În concluzie, în urma studierii acestei spețe, nu am găsit reflectarea argumentului vag oferit de
către instanță, că fapta nu întrunește elementele infracțiunii. În cazul dat, achitarea s-a axat pe
faptul, că nu s-au putut dobîndi probele necesare, pentru demonstraea vinovăției sale, iar faptul
că declarațiile martorilor erau contradictorii, ele nu s-au luat în considerare. În astfel de cazuri,
cînd declarațiile sunt contradictorii, se întreprinde confruntarea (art.113 Cod procedură penală).
Faptul că și Curtea de Apel a menținut, hotărîrea primei instanțe, la fel nu am înțeles motivul. În
cele din urmă Colegiul penal al CSJ, a admis recursul și a dispus rejudecarea cauzei, de către
aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Bibliografie

1. http://www.constcourt.md/ccdocview.php?l=ro&tip=decizii&docid=468#top
2. http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=14219