PROIECTUL DIDACTIC

al cursului (prelegerii)
Autor:

Pavel Țurcan, doctor în drept, conferențiar universitar

1. Tema Nr. l Noţiuni generale despre dreptul vamal (2 ore)

2. Tezele principale
1. Noţiunea de drept vamal. Obiectul şi metoda de reglementare
2. Raportul juridic de drept vamal
3. Legătura dreptului vamal cu alte ramuri de drept
4. Sistemul dreptului vamal
5. Izvoarele dreptului vamal

3. Obiective de referinţă:
- să definească obiectul şi metoda ramurii de drept vamal.
- să determine elementele specifice ale raportului juridic de drept vamal.
- să identifice izvoarele, rolul şi locul dreptului vamal în sistemul de drept şi în reglementarea
activităţii economice externe.

4. Bibliografia:
1. Codul Vamal al Republicii Moldova, Legea nr.1149-XIV din 20.07.2000,
2. A.T. Moldovan, Drept vamal, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2006;
3. Ioan Condor, Silvia Cristea Condor, “Drept vamal şi fiscal”, Lumina Lex Bucureşti, 2002;
4. Ianuș Erhan, Teodor Cîrnaț, Drept vamal comunitar, Chișinău, 2011;
5. Б. Н. Габричидзe, „Российское таможенное право”, „Норма”, Москва 2001
6. С. В. Халипов, „Таможенное право”, Учебник 3-е изд. Москва, „Зерцало-М”, Москва
2006;
7. И.В. Тимошенко, „Таможенное право России”, Учебник Серия: Высшее образование,
Изд. „Феникс”, Москва 2008;

5. Probleme, abordări care depăşesc cadrul curricular, dar pot constitui sfera de interes
al unor studenţi:
1. Analiza principiilor generale a dreptului vamal și aplicarea lor în Republica Moldova
6. Conținutul prelegerii:

1
1. Noţiunea de drept vamal. Obiectul şi metoda de reglementare

Deşi relativ recent recunoscută drept ramură de drept independentă, dreptul vamal este privit
sub mai multe aspecte, şi anume: dreptul vamal este un drept al restricţiilor în vamă, adică normele
ce formează dreptul vamal nu sunt decît nişte restricţii aplicabile în legătură cu trecerea mărfurilor şi
mijloacelor de transport peste frontiera vamală.
O altă opinie, este că dreptul vamal s-a format ca o „ramură de frontieră". Aceasta afirmaţie
ţine de dualitatea perceperii acestei ramuri de drept, astfel, dreptul vamal a căutat mereu să protejeze
piaţa internă, dar şi să impulsioneze exportul; să încurajeze dezvoltarea economică, dar şi să
mărească încasările prin perceperea drepturilor de import şi export. În ordinea dată de idei găsim
dreptul vamal stînd la graniţa dintre dreptul privat şi dreptul public, avînd caractere atît preluate
din domeniul public cît şi cel privat, de exemplu, un contract de proporţii dintre părţi, care în mod
firesc ar putea fi încheiat în formă verbală, va trebui întocmit în mod obligatoriu în formă scrisă,
dacă obiectul contractat urmează a fi transportat peste frontiera vamală.
Dispunem şi de suficiente motive pentru a afirma că normele dreptului vamal realizează
concordanţa între interesele de stat şi cele particulare. Un alt argument întru susţinerea afirmaţiei că
dreptul vamal este „o ramură de frontieră” este acela că dreptul vamal a început a fi studiat în cadrul
altor ramuri de drept, pentru ca ulterior să-i fie recunoscută autonomia.
Recunoaşterea independenţei ramurii dreptului vamal este relativ recent. Astfel, încă pînă la
moment în literatura de specialitate se vorbeşte despre o legislaţie vamală, alţi autori vorbesc despre
dreptul vamal ca despre o subramură a dreptului administrativ, iar alţii plasează dreptul vamal
alături de dreptul fiscal.
Însă de cele mai multe ori dreptul vamal este definit ca o ramură complexă de drept ce conţine un
ansamblu de norme juridice, avînd apartenenţă ramurală diversă şi care au drept scop reglementarea
relaţiilor sociale legate de trecerea mărfurilor şi a mijloacelor de transport peste frontiera vamală,
precum şi realizarea politicii vamale a statului.
După părerea autorului rus Iu. Vorobiev un alt semn distinctiv al unei ramuri complexe de
drept este terminologia specifică. De exemplu: noţiunea de organe vamale – Serviciul vamal,
birourile vamale şi posturile vamale, frontiera vamală, trecerea mărfurilor peste frontiera vamală,

2
noţiunea de marfă - prin marfa în dreptul vamal înţelegem orice bun mobil (pe cînd în dreptul civil
noţiunea de marfa are alt înţeles).
Astfel, dreptul vamal este privit ca o ramură de drept ce conţine o totalitate de norme
juridice, care reglementează relaţiile vamale din societate şi care conţin prevederi referitoare la
activitatea vamală. Aceasta din urmă devenind obiectul de reglementare a dreptului vamal. În aşa fel
putem conchide că dreptul vamal studiază activitatea vamală.
Conform Codului Vamal „Activitatea vamală se constituie din implementarea politicii
vamale, asigurarea respectării reglementărilor vamale la trecerea mărfurilor, mijloacelor de transport
şi persoanelor peste frontiera vamală a Republicii Moldova, perceperea drepturilor de import şi
drepturilor de export, vămuirea, controlul şi supravegherea vamală”.
Această definiţie este laconică, dar în acelaşi timp reflectă şi structura activităţii vamale în
general. Dacă am încerca să evidenţiem trăsăturile specifice ale unui astfel de fenomen, ca
activitatea vamală, putem evidenţia caracterul complex - pe de o parte şi pe de altă parte caracterul
diferenţiat al elementelor activităţii vamale.
Cu toate acestea definiţia expusă în Codul Vamal nu cuprinde un şir de elemente de bază,
care de fapt fac parte din activitatea vamală. La acestea putem atribui: statistica vamală, lupta cu
contrabanda şi alte infracţiuni din sfera activităţii vamale, precum şi unele încălcări a regulilor
vamale.
Reieşind din cele expuse mai sus, structura activităţii vamale poate fi compusă din
următoarele elemente:
 politica vamală;
 principiile generale de trecere a mărfurilor şi mijloacelor de transport peste frontiera vamală;
 regimurile vamale;
 reglementarea tarifară;
 plăţile vamale (drepturile de import şi export);
 perfectarea vamală;
 controlul vamal;
 statistica vamală;
 contrabanda şi alte infracţiuni din sfera activităţii vamale;
 încălcarea regulilor vamale şi răspunderea în cazul săvîrşirii acestora;
 procedura în cazurile de încălcare a regulilor vamale;
3
  examinarea cazurilor de încălcare a regulilor vamale.

Separarea elementelor de mai sus ca părţi relativ de sine stătătoare este formală, chiar dacă rolul,
importanţa şi statutul lor este diferit, deoarece în totalitate acestea contribuie la realizarea sarcinilor
vamale ale statului.
La baza delimitării diferitor ramuri de drept se află obiectul de reglementare, adică cercul de
relaţii sociale reglementate de normele de drept a unei sau altei ramuri de drept. Obiectul de
reglementare al dreptului vamal sunt relaţiile sociale ce poartă un caracter complex. Aceasta este
condiţionat de conţinutul şi structura activităţii vamale, care şi este de fapt obiectul de reglementare
a dreptului vamal. Astfel, obiectul de reglementare al dreptului vamal îl formează relaţiile sociale
apărute în procesul trecerii mărfurilor şi mijloacelor de transport peste frontiera vamală.
Problema obiectului de reglementare a dreptului vamal este complicată şi puţin studiată, doar
cîţiva autori în lucrările sale determină obiectul de reglementare. De exemplu autorul rus C.
Sandrovschi menţionează „Obiectul dreptului vamal îl formează relaţiile sociale, care apar în
legătură cu stabilirea regimurilor vamale şi înfăptuirea politicii vamale". Neajunsul acestei noţiuni
este că reflectă doar o parte din relaţiile sociale şi anume cele ce se referă la politica vamală. Însă
relaţiile sociale din sfera vamală nu cuprind doar politica vamală, ele fiind mult mai complexe şi
diverse. Acestea pot fi împărţite în anumite grupe cu caracter specific şi reglementate de diferite
ramuri de drept: administrativ, penal, civil, internaţional... Cu alte cuvinte obiectul de reglementare
îl constituie relaţiile sociale din sfera activităţii vamale.
Un al doilea element de delimitare a unei ramuri de drept de alta este metoda de reglementare.
Prin metoda de reglementare înţelegem acele mijloace, procedee de studiere a unor norme juridice
vamale, a proceselor şi fenomenelor juridice. Metoda de reglementare răspunde la întrebarea cum şi
prin ce mijloace, procedee, dreptul vamal studiază obiectul de reglamentare.
Reeşind din faptul că obiectul de reglementare a dreptului vamal este complex, metoda de
reglementare la fel este complexă. In dreptul vamal întâlnim atît metoda imperativă cît şi metoda
dispozitivă.
Metoda imperativă prescrie o anumită conduită şi interzice subiecţilor de a avea un alt
comportament. De exemplu: achitarea drepturilor de import, răspunderea pentru săvîrsirea anumitor
încălcări.

4
 Metoda dispozitivă permite subiecţilor alegerea unui anumit comportament. De exemplu:
alegerea locului şi timpului trecerii frontierei vamale, alegerea regimului vamal, amînarea şi
eşalonarea plăţilor vamale
Reeşind din cele expuse mai sus putem defini dreptul vamal ca o ramură de drept complexă,
ce este alcătuită dintr-o totalitate de norme juridice complexe care reglementează relaţii sociale din
sfera activităţii vamale, ce sunt puse pe seama organelor vamale.
Din definiţia dată putem evidenţia următoarele elemente specifice:
 dreptul vamal este o ramura de drept complexă;
 este alcătuit dintr-o totalitate de norme juridice complexe;
 obiectul de reglementare este complex;
 reglementeză relaţii sociale din sfera activităţii vamale;
 un subiect obligatoriu sunt organele vamale.

2. Raportul juridic de drept vamal

Raportul juridic de drept vamal este o relaţie socială reglementată de o normă juridică
vamală. Ca şi alte raporturi de administrare, raporturile juridice vamale au următoarea structură:
 Subiect - participanţii la raporturile juridice vamale;
 Obiect - marfa, bunul care este motivul raportului, sau poate fi însăşi situaţia în legătură cu
care a apărut raportul dat;
 Conţinutul - drepturile şi obligaţiile părţilor.
Raportul juridic vamal este un raport complex şi poate fi clasificat în mai multe categorii.
Astfel, după caracterul juridic distingem:
 Raporturi juridice vamale de coordonare - sunt raporturile în care subiecţii se află pe poziţie
de egalitate.
 Raporturi juridice vamale de subordonare - sunt raporturile care apar între subiecţi cu o
poziţie juridică diferită.
După modul de reglementare avem:
 Raporturi juridice permisive;
 2) Raporturi juridice imperative.
După conţinut:

5
  Raporturi juridice materiale - reglementate de norme juridice materiale;
 Raporturi juridice procesuale – reglementate de normele juridice procesuale;
După momentul apariţiei sunt:
 Raporturi juridice primare – sunt acele relaţiile legate nemijlocit de trecerea mărfurilor şi
mijloacelor de transport peste frontiera vamală (efectuarea controlului vamal, declararea
mărfurilor etc,)
 Raporturi juridice secundare – sunt raporturile care reies din cele primare (de ex. relaţiile
care apar în legătură cu depistarea unei încălcări în urma efectuării controlului, declarării
mărfurilor).
După autorul rus I. Timoşenco mai avem şi alte raporturi, si anume:
 Raporturi juridice ce apar pînă la trecerea mărfurilor şi mijloacelor de transport peste
frontiera vamală (informarea organului vamal, operaţiunile prealabile);
 Raporturi juridice ce apar la momentul trecerii mărfurilor şi mijloacelor de transport peste
frontiera vamală (perfectarea vamală, controlul vamal etc.);
 Raporturi juridice ce apar după trecerea mărfurilor şi mijloacelor de transport peste frontiera
vamală (controlul repatrierii mijloacelor băneşti, serviciilor şi bunurilor, controlul ulterior al
declaraţiilor vamale).
Elementele specifice ale raporutlui juridic de drept vamal sunt:
 Este un raport juridic de putere, prin institurirea statului, reprezentat de organul vamal
abilitat.
 Raportul juridic de drept vamal nu se termină întotdeauna la acordarea liberului de vamă,
adică la încheierea operaţiunii(regimul de tranzit, antrepozit vamal, .. repatrierea).
 Un alt element specific se referă la taxele proprii, materie impozabilă, precum şi
reglementare proprie.
 Raportul juridic se referă la existenţa unor concepte şi termeni utilizaţi în această
sferă(teritoriul vamal, politică vamală, regim vamal, yonă economică liberă).
 Este un raport cu caracter patrimonial.. unii autori.

3. Legătura dreptului vamal cu alte ramuri de drept

6
 Luind în consideraţie dreptul vamal ca o ramură de drept complexă, ea reprezintă un sistem
integru pentru reglementarea relaţiilor sociale din sfera activităţii vamale, conţinind prevederi ale
normelor diferitor ramuri de drept.
 Normele dreptului constituţional reprezintă baza organizării economice şi politice a
societăţii, considerindu-se ca „baza bazelor” pentru toate celelalte ramuri de drept.
Legătura directă dintre dreptul vamal şi civil se exprimă în aceea că unele compartimente din partea
specială a dreptului civil conţin prevederi analogice în dreptul vamal. Exemplu: Contractul civil de
expediţie conţine prevederi analogice cu „transportatorul vamal”, contractul de depozit cu
„Depozitarea provizorie” etc.
 Legătura dreptului vamal cu dreptul penal se oglindeşte prin apariţia relaţiilor sociale, ce
apar în legătură cu comiterea infracţiunii de contrabandă şi a altor încălcări în sfera
activităţii vamale. În acest sens, în depedenţă de structura şi complexitatea sa, dreptul vamal
absoarbe normele dreptului penal, ce ţin de deplasarea ilegală a mărfurilor şi mijloacelor de
transport peste frontiera vamală, în urma cărora survine răspunderea penală. Dar, dacă e să
pornim de la aceea că dreptul penal e ramură de drept independentă, se poate de evidenţiat că
dreptul vamal serveşte ca bază iniţială pentru unele prevederi ale dreptului vamal ce ţin de
problema transportării ilegale a mărfurilor şi obiectelor peste frontiera vamală, observând
interferenţa directă dintre aceste ramuri de drept.
 Corelaţia cea mai apropiată şi directă a dreptului vamal o reprezintă ramura de drept
administrativ. Specialiştii în domeniu consideră că dreptul vamal reprezintă o subramură a
dreptului administrativ, motivind prin aceea că majoritatea relaţiilor din sfera activităţii
vamale sînt reglementate de normele juridice administrative. Astfel rezultă că majoritatea
relaţiilor sociale reglementate de normele legislaţiei vamale în sens îngust, şi anume „Codul
vamal” - „Legea cu privire la tariful vamal” nemijlocit se referă la reglementarea relaţiilor
administrative şi procesual–administrative, deoarece:
 Aşa dar, dreptul vamal are legătură cu dreptul financiar prin momentul legat de
supravegherea executării legislaţiei valutare (exemplu: repatrierea mijloacelor valutare
provenite din exportul de mărfuri); cu dreptul fiscal – prin formarea bugetului local în baza
perceperii impozitelor şi taxelor, încasate de organele vamale la trecerea mărfurilor şi
mijloacelor de transport peste frontiera vamală;

7
  cu dreptul procesual-civil - cazurile procedurii de atacare a deciziei organului vamal asupra
cazului de contravenţie vamală;
 cu dreptul muncii – prin reglementarea relaţiilor şi funcţiilor de serviciu în cadrul executării
de către persoanele fizice ale Republicii Moldova a activităţii proprii în organele vamale
etc.;
 cu dreptul funciar – în probleme legate de folosirea de către organele vamale ale loturilor
de pământ, a unităţilor teritoriale, pentru realizarea politicii şi scopurilor vamale;
 cu dreptul internaţional - prin participarea Republicii Moldova în cadrul organizaţiilor
internaţionale legate de activitatea vamală (exemplu: Aderarea Republicii Moldova la
Organizaţia Mondială a Comerţului), precum şi folosirea principiilor internaţionale în
legătură cu executarea obligaţiilor contractuale cu alte state etc.
În concluzie, putem menţiona că dreptul vamal după caracterul său complex, în depedenţă de
circumstanţele concrete, deseori foloseşte prevederi ale diferitor ramuri de drept (drept civil,
administrativ, internaţional), fiind socotite ca elemente ataşate pentru reglementarea detaliată a
relaţiilor sociale apărute, ceea ce ne evidenţiază caracterul complex de structură a ramurii de drept
vamal.
Să nu uităm însă că dreptul vamal are legătură şi unele ştiinţe juridice, cum ar fi:
criminologia, criminalistica, statistica, protecţia socială, etica, psihologia, psihiatria etc.
Din cele expuse mai sus ne putem da seama de complexitatea dreptului vamal, probabil nici
o altă ramură de drept nu are aşa multiple şi diverse legături cu alte ramuri ca dreptul vamal.

4. Sistemul dreptului vamal

Sistemul dreptului vamal include separarea normelor juridice vamale în părţi principale,
instituţii şi norme separate.
Sistemul dreptului vamal este compus din:
1) partea generală – definiţia şi conţinutul activităţii vamale, politica vamală şi scopurile ei,
teritoriul vamal şi frontiera vamală, izvoarele dreptului vamal, răspunderea;
2) partea specială – trecerea mărfurilor şi mijloacelor de transport peste frontiera vamală,
tariful vamal, taxele vamale, perfectarea vamală, controlul vamal.

5. Izvoarele dreptului vamal

8
Prin izvor al dreptului vamal înţelegem forma de exprimare a normelor juridice vamale
Izvoare ale dreptului vamal sunt:
1) Legile – Constituţia, codul vamal, legea cu privire la tariful vamal;
2) Hotărîrile Guvernului;
3) Decretele Preşedintelui;
4) Actele normative elaborate şi adoptate de către Serviciul Vamal – ordine, instrucţiuni,
regulamente, dispoziţii;
5) Actele Ministerelor şi altor autorităţi publice centrale – hotărîri, regulamente şi ordine;
6) Actele internaţionale - convenţii, acorduri, tratatele în domeniul dreptului vamal la care Republica
Moldova este parte şi care au fost ratificate.