Controlul vamal

Controlul vamal este o instituție de bază a dreptului vamal și una din funcțiile importante ale
organelor vamale. Misiunea controlului vamal este condiționată de direcționarea acestuia spre
apărarea valorilor constituționale și anume drepturile și libertățile omului, precum și
problemele securității naționale a țării. Luând în considerație direcția practică și importanța
acestei proceduri vamale, Codul Vamal al Republicii Moldova în art. 1 pct. 21 menționează:
„control vamal  ca un ansamblu de acţiuni întreprinse de organele vamale pentru aplicarea şi
respectarea legilor şi a reglementărilor pe care organele vamale au sarcina să le aplice”

Reglementarea juridică a controlului vamal este reflectată și în normele dreptului internațional.

Astfel., în art. 1 lit. b) din Convenția Internațională privind armonizarea controalelor mărfurilor
la frontiere, adoptată la Geneva la 21 octombrie 1982, se prezintă o definiție succintă, prin care
„controlul vamal este un ansamblu de măsuri luate în scopul asigurării respectării legilor şi
reglementărilor pe care vama are obligaţia să le aplice. Totodată, majoritatea definițiilor
utilizate referitor la controlul vamal se regăsesc și în Convenția Internaţională privind
simplificarea şi armonizarea procedurilor vamale de la Kyoto din 18.05.1973, care în Dispoziții
generale, Capitolul 2 (E7/F3) stipulează – „controlul vamal” presupune măsurile întreprinse de
organele vamale pentru asigurarea respectării legislației vamale.

În activitatea practică controlul vamal este strâns legat de perfectarea vamală. Acest fapt
reiese și din prevederile Codului Vamal al Republicii Moldova, unde în art.25 se specifică că:
„mărfurile și mijloacele de transport sunt supuse vămuirii și controlului vamal”. În mod general,
se poate menționa că toate mărfurile și mijloacele de transport trecute peste frontiera vamală
a Republicii Moldova, sunt supuse controlului vamal. Aceasta înseamnă că, controlul vamal se
efectuează chiar și în acele cazuri, când participanții la activitatea economică externă sunt
eliberați de achitarea plăților vamale sau utilizează procedura simplificată de perfectare
vamală (de exemplu, utilizarea „coridorului verde” la trecerea frontierei vamale de către
persoanele fizice).

La etapa actuală de dezvoltare a Republicii Moldova ordinea de trecere a mărfurilor și a

mijloacelor de transport peste frontiera vamală este caracterizată drept una permisivă și nu de
notificare. În acest mod de trecere a mărfurilor peste frontiera vamală, un rol deosebit îl au
organele vamale ca subiecți ai controlului. Pe de o parte, statul tinde să grăbească și să
simplifice procedura de perfectare a mărfurilor și a mijloacelor de transport trecute peste
frontiera vamală, iar pe de altă parte, să asigure respectarea eficientă a legislației vamale
bazându-se pe principiul selectivității controlului vamal la baza căruia stă utilizarea sistemului
de analiză a riscurilor.
Specificul raportului juridic de control vamal constă în statutul juridic special al subiecților
acestuia. Toți participanții la raporturile juridice de acest fel pot fi diferențiați în subiecți care
controlează (organele vamale) și subiecți care sunt controlați (persoanele fizice și juridice).De
rând cu aceste părți, în procesul controlului vamal pot participa și persoane pentru care
controlul nu este un scop în sine, ci contribuie doar, la înfăptuirea lui, folosind pentru aceasta
calitățile lor profesionale.

Subiecții controlului vamal pot fi clasificați în:

- autoritățile vamale și funcționarii acestora;

- persoanele care transportă mărfuri peste frontiera vamală, și persoanele care acordă servicii
contractuale(broker vamal, transportator);

- persoane care acordă ajutor la efectuarea controlului vamal(experți, martori, specialiști,

personal medical).

Un alt element al raportului juridic de control vamal este obiectul, însemnând ceea ce urmează

a fi controlat. Obiectul controlului vamal sunt, de regulă, mărfurile și mijloace de transport
trecute peste frontiera vamală.

Cercetând esența obiectului controlului vamal, este necesar să se facă o delimitare între
„obiectul juridic” și „obiectul material” al controlului vamal. Astfel, în calitate de obiect juridic,
adică spre ce trebuie îndreptată activitatea de control a organelor vamale, să fie controlate:
achitarea la timp și deplină a plăților vamale; respectarea prohibițiilor și restricțiilor, stabilite în
conformitate cu legislația referitoare la activitatea economică externă; verificarea utilizării
mărfurilor în conformitate cu regimul vamal solicitat sau în scopul primirii facilităților acordate;
faptul acordării liberului de vamă la mărfurile de origine străină. Iar, în calitate de obiect
material, adică ceea ce nemijlocit se controlează în procesul efectuării controlului vamal, să se
controleze: documentele și informațiile, prezentate la perfectarea vamală, inclusiv cele care
confirmă achitarea plăților vamale, precum și documentele comerciale de evidență a mărfurilor
inclusiv cele legate de operațiunile viitoare de introducere a mărfurilor; prezența reală a mărfii
sau starea mărfii și a mijloacelor de transport, inclusiv integritatea măsurilor de identificare
vamală (sigiliile vamale); corpul persoanei pentru depistarea mărfurilor ce urmează a fi supuse
perfectării vamale.

La efectuarea controlului vamal se urmăresc anumite scopuri, ca de exemplu:

- asigurarea respectării normelor legislației vamale de către subiecții dreptului vamal;

- protecția securității naționale și a intereselor economice a țării;

- protecția ordinii publice;

- identificarea și contracararea încălcărilor și a infracțiunilor în domeniul activității vamale;

- prevenirea acțiunilor ilicite din partea subiecților raporturilor economice externe;

- protecția drepturilor și intereselor legale ale persoanelor fizice și juridice;

- contribuirea la lupta cu terorismul internațional.

Controlul vamal este guvernat de un set de principii mai mult sau mai puţin coerente,
evidențiind că unele principii determină protecţia de valori, iar altele au o importantă funcţie
practică, care dirijează întreaga procedură a controlului vamal.

Se pot defini următoarele principii ale controlului vamal:

 Principiul legalităţii. În corespundere cu acest principiu toate acțiunile participanților la

controlul vamal nu trebuie să contravină legislației vamale și normelor juridice
internaționale. Subiecții controlați trebuie să îndeplinească doar acele obligații în partea
controlului vamal care sunt impuse prin prescripții clare și concise de către legislația
vamală.
 Principiul umanismului presupune aplicarea în procesul efectuării controlului vamal doar
a acelor mijloace tehnice de control care nu prezintă pericol pentru sănătatea şi viaţa
oamenilor, animalelor şi plantelor şi care nu cauzează prejudicii mărfurilor şi mijloacelor
de transport. Acest principiu este confirmat de art. 185 al Codului Vamal al Republicii
Moldova, devenind un principiu de bază la efectuarea controlului vamal.
 Principiul respectării drepturilor și a intereselor legale ale subiecților activității economice
externe.  Conform acestui principiu colaboratorii organelor vamale nu pot încălca
drepturile persoanelor fizice și juridice, cât și să împiedice activitatea economică
externă a acestora. Cu atât mai mult, conform prevederilor Codului Vamal al Republicii
Moldova, art. 195, în timpul efectuării controlului vamal este interzisă pricinuirea de
daune nejustificate persoanei, precum şi mărfurilor şi mijloacelor de transport.
 Principiul efectuării controlului vamal numai de organele vamale. Niciun organ al
autorității publice sau administrația locală nu este în drept la inițiativa proprie în mod
independent să substituie organele vamale, să le exercite funcțiile sau să se implice
într-un alt mod în activitatea lor.
 Principiul colaborării cu organele vamale ale altor state  presupune colaborarea organelor
vamale ale Republicii Moldova cu administrațiile vamale din statele partenere, prin
intermediul realizării unor măsuri comune privind depistarea și prevenirea acțiunilor
ilegale ale subiecților activității economice externe, încheierea de acorduri de
colaborare și ajutor reciproc, informarea și consultarea asupra unor aspecte
problematice.
 Principiul operativității presupune stabilirea de către legiuitor a unor termene cât mai
restrânse de exercitare a controlului vamal. Astfel, Codul Vamal al Republicii Moldova în
art. 199 stabilește termenul pentru verificarea declaraţiei vamale, a documentelor,
controlul mărfurilor şi mijloacelor de transport care nu poate depăși 5 zile calendaristice
din momentul primirii declaraţiei, a documentelor şi informaţiilor necesare controlului
vamal, iar verificările privind mărfurile necesare în caz de calamitate naturală, catastrofă
şi accident, precum şi a animalelor vii, mărfurilor uşor alterabile, substanţelor
 radioactive, materialelor de informare în masă, se controlează în cel mult 3 zile
calendaristice.
 Principiul „ghișeului unic”.În cazul în care anumite mărfuri fac obiectul altor controale
decât cele vamale, efectuate de către autoritățile competente altele decât cele vamale,
acestea din urmă, în strânsă cooperare cu autoritățile în cauză, fac eforturi astfel încât,
în măsura posibilului, să efectueze aceste controale în același timp și loc cu controalele
vamale, autoritățile vamale având un rol de coordonare în realizarea acestui lucru.
 Principiul transparenței controlului vamal. În baza acestui principiu informația despre
procedura controlului trebuie să fie pregătită în formă scrisă și prezentată la cerere
persoanelor interesate.
 Principiul efectuării controlului vamal în baza sistemului de analiză a riscurilor. Controlul
vamal trebuie să se efectueze selectiv pentru acele mărfuri și mijloace de transport care
implică riscuri pentru economia, securitatea statului, sănătatea oamenilor etc. În baza
art. 192 alin. (3) din Codul Vamal al Republicii Moldova, controlul vamal se bazează în
general pe analiza riscurilor, efectuată prin utilizarea tehnicilor de prelucrare electronică
a datelor, cu scopul de a identifica sau a evalua riscurile şi de a elabora contramăsurile
necesare pe baza criteriilor stabilite la nivel naţional şi, după caz, internaţional.
 Principiul selectivității  presupune selectarea doar a anumitor mărfuri și mijloace de
transport, în baza sistemului de analiză a riscului, care vor fi supuse controlului vamal.
 Principiul colaborării organelor vamale cu subiecții activității economice externe. În
scopul creșterii eficacității controlului vamal, organele vamale tind spre o colaborare cu
subiecții activității economice externe, cu transportatorii și cu alte organizații,
activitatea cărora este legată de activitatea economică externă, inclusiv și cu asociații
profesionale.
 Principiul eficacității presupune realizarea scopurilor cu cheltuieli minime pentru
efectuarea lui. Totodată controlul vamal trebuie efectuat într-un mod cât mai discret,
fără a fi o povară pentru persoanele care trec frontiera vamală și pentru participanții la
activitatea economică externă.
 Principiul îndeplinirii obligațiilor cu bună credință de către persoanele cu funcție de
răspundere ale organelor vamale, este format din două elemente: subiectiv  este cerința
internă a normei juridice, nemijlocit legată de acțiunea subiectului ce trebuie să
corespundă următoarelor criterii: veridicitate, respectarea drepturilor, conștientizarea
consecințelor acțiunilor sale și raportarea intereselor proprii cu interesele altei
persoane, excluderea pricinuirii daunei terțelor persoane, și obiectiv se caracterizează
prin prezența cerințelor conduitei binevoitoare rezultată din norme juridice concrete, iar
în caz de necesitate din normele morale și etice.
 Principiul responsabilității presupune responsabilitatea persoanelor controlate și
aplicarea față de ele a măsurilor răspunderii juridice și răspunderea persoanelor care
efectuează controlul .

Elementul funcțional al mecanismului controlului vamal îl formează sistemul formelor

controlului vamal. În literatura juridică prin „forme ale controlului vamal” se înțeleg acele
mijloace ale controlului vamal folosite în funcție de sarcinile acestuia, de principiile de
organizare și condițiile de efectuare stabilite de Codul vamal.
Articolul 185 al Codului Vamal al Republicii Moldova este denumit „Controlul vamal și formele
lui”, și în alin. 1 legislatorul stabilește următoarele: „controlul vamal este efectuat de
colaboratorul vamal și constă în: 

1. a) verificarea documentelor şi informaţiilor prezentate în scopuri vamale;

2. b) controlul vamal (controlul mărfurilor şi al mijloacelor de transport, controlul corporal
ca o formă excepţională de control vamal);
3. c) evidenţa mărfurilor şi a mijloacelor de transport;
4. d) interogarea verbală a persoanelor fizice şi a persoanelor cu funcţii de răspundere;
5. e) verificarea sistemului de evidenţă şi a dărilor de seamă;
6. f) controlul ulterior prin reverificarea declaraţiilor vamale;
7. g) controlul depozitelor provizorii, antrepozitelor vamale, zonelor libere, magazinelor
duty-free, a altor teritorii şi spaţii unde se pot afla mărfuri şi mijloace de transport
supuse controlului vamal sau unde se pot desfăşura activităţi supuse supravegherii
vamale;
8. h) controlul ulterior prin audit postvămuire;
9. i) efectuarea altor operaţiuni prevăzute de prezentul cod şi de alte acte normative”.

Așadar, analizând această prevedere observăm o trecere în revistă a acțiunilor efectuate de

către colaboratorul vamal, dar nu o enumerare a formelor de control vamal. Persoanele
interesate pot doar prin interpretare să decidă dacă acestea sunt forme ale controlului vamal
sau acțiuni separate ale unui proces complex. În special, este lăsat la libera apreciere a
colaboratorilor efectuarea de alte operațiuni prevăzute de Cod și de actele normative.

Alături de actele normative care reglementează formele de control vamal, în doctrină sunt
întâlnite mai multe criterii după care pot fi clasificare aceste forme. Astfel, în funcție de
obiectul asupra căruia se exercită, avem controlul vamal al mărfurilor, controlul vamal al
mijloacelor de transport, control vamal al valutei și a valorilor valutare.

În funcție de criteriul destinaţiei mărfurilor, distingem: controlul vamal al mărfurilor de import,

controlul vamal al mărfurilor de export şi controlul vamal al mărfurilor în tranzit.

În funcție de modul de trecere a mărfurilor peste frontiera vamală, există: control vamal  al

mărfurilor transportate cu mijloacele de transport auto, feroviar, aerian, naval și a mărfurilor
transportate prin conducte și conductoare.

În funcție de tipurile subiecților controlați, se deosebesc: controlul vamal efectuat față de

persoane fizice și controlul vamal efectuat față de persoanele juridice. Anumite forme ale
controlului vamal pot fi aplicate doar față de unele categorii de subiecte, de exemplu, controlul
corporal la persoanele fizice, iar auditul postvămuire se aplică numai persoanelor juridice.

După complexitate, controlul vamal poate fi total și parțial. De regulă, organizarea controlului

vamal se bazează pe principiul selectivității. Însă în cazul depistării temeiurilor de încălcare a
regulilor vamale, la cererea organului vamal controlul parțial se poate transforma în control
total.
În funcție de periodicitatea trecerii mărfurilor și a mijloacelor de transport peste frontiera vamală,
deosebim control de o singură dată și control repetat.

În funcție de timpul efectuării controlului,  distingem: control vamal preventiv;  control vamal
curent, care se efectuează în procesul perfectării vamale; control ulterior, care se efectuează
după acordarea liberului de vamă.

În funcție de participarea la control a organelor vamale ale diferitor state, avem: controlul vamal
unilateral, când este efectuat de organele vamale ale unui singur stat; controlul vamal bilateral,
când este efectuat separat de organele vamale ale fiecărei ţări vecine; controlul vamal comun,
când este efectuat concomitent şi în comun de organele vamale ale ambelor state.