Controlul vamal

Controlul vamal este o instituție de bază a dreptului vamal și una din funcțiile importante ale organelor
vamale. Misiunea controlului vamal este condiționată de direcționarea acestuia spre apărarea valorilor
constituționale și anume drepturile și libertățile omului, precum și problemele securității naționale a țării.
Luând în considerație direcția practică și importanța acestei proceduri vamale, Codul Vamal al Republicii
Moldova în art. 1 pct. 21 menționează: „control vamal ca un ansamblu de acţiuni întreprinse de organele
vamale pentru aplicarea şi respectarea legilor şi a reglementărilor pe care organele vamale au sarcina să le
aplice”

Reglementarea juridică a controlului vamal este reflectată și în normele dreptului internațional. Astfel., în
art. 1 lit. b) din Convenția Internațională privind armonizarea controalelor mărfurilor la frontiere, adoptată
la Geneva la 21 octombrie 1982, se prezintă o definiție succintă, prin care „controlul vamal este un
ansamblu de măsuri luate în scopul asigurării respectării legilor şi reglementărilor pe care vama are
obligaţia să le aplice. Totodată, majoritatea definițiilor utilizate referitor la controlul vamal se regăsesc și
în Convenția Internaţională privind simplificarea şi armonizarea procedurilor vamale de la Kyoto din
18.05.1973, care în Dispoziții generale, Capitolul 2 (E7/F3) stipulează – „controlul vamal” presupune
măsurile întreprinse de organele vamale pentru asigurarea respectării legislației vamale.

În activitatea practică controlul vamal este strâns legat de perfectarea vamală. Acest fapt reiese și din
prevederile Codului Vamal al Republicii Moldova, unde în art.25 se specifică că: „mărfurile și mijloacele
de transport sunt supuse vămuirii și controlului vamal”. În mod general, se poate menționa că toate
mărfurile și mijloacele de transport trecute peste frontiera vamală a Republicii Moldova, sunt supuse
controlului vamal. Aceasta înseamnă că, controlul vamal se efectuează chiar și în acele cazuri, când
participanții la activitatea economică externă sunt eliberați de achitarea plăților vamale sau utilizează
procedura simplificată de perfectare vamală (de exemplu, utilizarea „coridorului verde” la trecerea
frontierei vamale de către persoanele fizice).

La etapa actuală de dezvoltare a Republicii Moldova ordinea de trecere a mărfurilor și a mijloacelor de

transport peste frontiera vamală este caracterizată drept una permisivă și nu de notificare. În acest mod de
trecere a mărfurilor peste frontiera vamală, un rol deosebit îl au organele vamale ca subiecți ai controlului.
Pe de o parte, statul tinde să grăbească și să simplifice procedura de perfectare a mărfurilor și a mijloacelor
de transport trecute peste frontiera vamală, iar pe de altă parte, să asigure respectarea eficientă a legislației
vamale bazându-se pe principiul selectivității controlului vamal la baza căruia stă utilizarea sistemului de
analiză a riscurilor.

Specificul raportului juridic de control vamal constă în statutul juridic special al subiecților acestuia. Toți
participanții la raporturile juridice de acest fel pot fi diferențiați în subiecți care controlează (organele
vamale) și subiecți care sunt controlați (persoanele fizice și juridice).De rând cu aceste părți, în procesul
controlului vamal pot participa și persoane pentru care controlul nu este un scop în sine, ci contribuie doar,
la înfăptuirea lui, folosind pentru aceasta calitățile lor profesionale.

Subiecții controlului vamal pot fi clasificați în:

- autoritățile vamale și funcționarii acestora;

- persoanele care transportă mărfuri peste frontiera vamală, și persoanele care acordă servicii
contractuale(broker vamal, transportator);

- persoane care acordă ajutor la efectuarea controlului vamal(experți, martori, specialiști, personal
medical).

Un alt element al raportului juridic de control vamal este obiectul, însemnând ceea ce urmează a fi
controlat. Obiectul controlului vamal sunt, de regulă, mărfurile și mijloace de transport trecute peste
frontiera vamală.

Cercetând esența obiectului controlului vamal, este necesar să se facă o delimitare între „obiectul juridic”
și „obiectul material” al controlului vamal. Astfel, în calitate de obiect juridic, adică spre ce trebuie
îndreptată activitatea de control a organelor vamale, să fie controlate: achitarea la timp și deplină a plăților
vamale; respectarea prohibițiilor și restricțiilor, stabilite în conformitate cu legislația referitoare la
activitatea economică externă; verificarea utilizării mărfurilor în conformitate cu regimul vamal solicitat
sau în scopul primirii facilităților acordate; faptul acordării liberului de vamă la mărfurile de origine
străină. Iar, în calitate de obiect material, adică ceea ce nemijlocit se controlează în procesul efectuării
controlului vamal, să se controleze: documentele și informațiile, prezentate la perfectarea vamală, inclusiv
cele care confirmă achitarea plăților vamale, precum și documentele comerciale de evidență a mărfurilor
inclusiv cele legate de operațiunile viitoare de introducere a mărfurilor; prezența reală a mărfii sau starea
mărfii și a mijloacelor de transport, inclusiv integritatea măsurilor de identificare vamală (sigiliile vamale);
corpul persoanei pentru depistarea mărfurilor ce urmează a fi supuse perfectării vamale.

La efectuarea controlului vamal se urmăresc anumite scopuri, ca de exemplu:

- asigurarea respectării normelor legislației vamale de către subiecții dreptului vamal;

- protecția securității naționale și a intereselor economice a țării;

- protecția ordinii publice;

- identificarea și contracararea încălcărilor și a infracțiunilor în domeniul activității vamale;

- prevenirea acțiunilor ilicite din partea subiecților raporturilor economice externe;

- protecția drepturilor și intereselor legale ale persoanelor fizice și juridice;

- contribuirea la lupta cu terorismul internațional.

Controlul vamal este guvernat de un set de principii mai mult sau mai puţin coerente, evidențiind că unele
principii determină protecţia de valori, iar altele au o importantă funcţie practică, care dirijează întreaga
procedură a controlului vamal.

Se pot defini următoarele principii ale controlului vamal:

 Principiul legalităţii. În corespundere cu acest principiu toate acțiunile participanților la controlul

vamal nu trebuie să contravină legislației vamale și normelor juridice internaționale. Subiecții
 controlați trebuie să îndeplinească doar acele obligații în partea controlului vamal care sunt impuse
prin prescripții clare și concise de către legislația vamală.
 Principiul umanismului presupune aplicarea în procesul efectuării controlului vamal doar a acelor
mijloace tehnice de control care nu prezintă pericol pentru sănătatea şi viaţa oamenilor, animalelor
şi plantelor şi care nu cauzează prejudicii mărfurilor şi mijloacelor de transport. Acest principiu
este confirmat de art. 185 al Codului Vamal al Republicii Moldova, devenind un principiu de bază
la efectuarea controlului vamal.
 Principiul respectării drepturilor și a intereselor legale ale subiecților activității economice
externe. Conform acestui principiu colaboratorii organelor vamale nu pot încălca drepturile
persoanelor fizice și juridice, cât și să împiedice activitatea economică externă a acestora. Cu atât
mai mult, conform prevederilor Codului Vamal al Republicii Moldova, art. 195, în timpul
efectuării controlului vamal este interzisă pricinuirea de daune nejustificate persoanei, precum şi
mărfurilor şi mijloacelor de transport.
 Principiul efectuării controlului vamal numai de organele vamale. Niciun organ al autorității
publice sau administrația locală nu este în drept la inițiativa proprie în mod independent să
substituie organele vamale, să le exercite funcțiile sau să se implice într-un alt mod în activitatea
lor.
 Principiul colaborării cu organele vamale ale altor state presupune colaborarea organelor vamale
ale Republicii Moldova cu administrațiile vamale din statele partenere, prin intermediul realizării
unor măsuri comune privind depistarea și prevenirea acțiunilor ilegale ale subiecților activității
economice externe, încheierea de acorduri de colaborare și ajutor reciproc, informarea și
consultarea asupra unor aspecte problematice.
 Principiul operativității presupune stabilirea de către legiuitor a unor termene cât mai restrânse de
exercitare a controlului vamal. Astfel, Codul Vamal al Republicii Moldova în art. 199 stabilește
termenul pentru verificarea declaraţiei vamale, a documentelor, controlul mărfurilor şi mijloacelor
de transport care nu poate depăși 5 zile calendaristice din momentul primirii declaraţiei, a
documentelor şi informaţiilor necesare controlului vamal, iar verificările privind mărfurile
necesare în caz de calamitate naturală, catastrofă şi accident, precum şi a animalelor vii, mărfurilor
uşor alterabile, substanţelor radioactive, materialelor de informare în masă, se controlează în cel
mult 3 zile calendaristice.
 Principiul „ghișeului unic”.În cazul în care anumite mărfuri fac obiectul altor controale decât cele
vamale, efectuate de către autoritățile competente altele decât cele vamale, acestea din urmă, în
strânsă cooperare cu autoritățile în cauză, fac eforturi astfel încât, în măsura posibilului, să
efectueze aceste controale în același timp și loc cu controalele vamale, autoritățile vamale având
un rol de coordonare în realizarea acestui lucru.
 Principiul transparenței controlului vamal. În baza acestui principiu informația despre procedura
controlului trebuie să fie pregătită în formă scrisă și prezentată la cerere persoanelor interesate.
 Principiul efectuării controlului vamal în baza sistemului de analiză a riscurilor. Controlul vamal
trebuie să se efectueze selectiv pentru acele mărfuri și mijloace de transport care implică riscuri
pentru economia, securitatea statului, sănătatea oamenilor etc. În baza art. 192 alin. (3) din Codul
Vamal al Republicii Moldova, controlul vamal se bazează în general pe analiza riscurilor, efectuată
prin utilizarea tehnicilor de prelucrare electronică a datelor, cu scopul de a identifica sau a evalua
riscurile şi de a elabora contramăsurile necesare pe baza criteriilor stabilite la nivel naţional şi,
după caz, internaţional.
 Principiul selectivității presupune selectarea doar a anumitor mărfuri și mijloace de transport, în
baza sistemului de analiză a riscului, care vor fi supuse controlului vamal.
 Principiul colaborării organelor vamale cu subiecții activității economice externe. În scopul
creșterii eficacității controlului vamal, organele vamale tind spre o colaborare cu subiecții
activității economice externe, cu transportatorii și cu alte organizații, activitatea cărora este legată
de activitatea economică externă, inclusiv și cu asociații profesionale.
  Principiul eficacității presupune realizarea scopurilor cu cheltuieli minime pentru efectuarea lui.
Totodată controlul vamal trebuie efectuat într-un mod cât mai discret, fără a fi o povară pentru
persoanele care trec frontiera vamală și pentru participanții la activitatea economică externă.
 Principiul îndeplinirii obligațiilor cu bună credință de către persoanele cu funcție de răspundere
ale organelor vamale, este format din două elemente: subiectiv este cerința internă a normei
juridice, nemijlocit legată de acțiunea subiectului ce trebuie să corespundă următoarelor criterii:
veridicitate, respectarea drepturilor, conștientizarea consecințelor acțiunilor sale și raportarea
intereselor proprii cu interesele altei persoane, excluderea pricinuirii daunei terțelor persoane,
și obiectiv se caracterizează prin prezența cerințelor conduitei binevoitoare rezultată din norme
juridice concrete, iar în caz de necesitate din normele morale și etice.
 Principiul responsabilității presupune responsabilitatea persoanelor controlate și aplicarea față de
ele a măsurilor răspunderii juridice și răspunderea persoanelor care efectuează controlul .

Elementul funcțional al mecanismului controlului vamal îl formează sistemul formelor controlului vamal.
În literatura juridică prin „forme ale controlului vamal” se înțeleg acele mijloace ale controlului vamal
folosite în funcție de sarcinile acestuia, de principiile de organizare și condițiile de efectuare stabilite de
Codul vamal.

Articolul 185 al Codului Vamal al Republicii Moldova este denumit „Controlul vamal și formele lui”, și
în alin. 1 legislatorul stabilește următoarele: „controlul vamal este efectuat de colaboratorul vamal și constă
în:

1. a) verificarea documentelor şi informaţiilor prezentate în scopuri vamale;

2. b) controlul vamal (controlul mărfurilor şi al mijloacelor de transport, controlul corporal ca o formă
excepţională de control vamal);
3. c) evidenţa mărfurilor şi a mijloacelor de transport;
4. d) interogarea verbală a persoanelor fizice şi a persoanelor cu funcţii de răspundere;
5. e) verificarea sistemului de evidenţă şi a dărilor de seamă;
6. f) controlul ulterior prin reverificarea declaraţiilor vamale;
7. g) controlul depozitelor provizorii, antrepozitelor vamale, zonelor libere, magazinelor duty-free, a
altor teritorii şi spaţii unde se pot afla mărfuri şi mijloace de transport supuse controlului vamal
sau unde se pot desfăşura activităţi supuse supravegherii vamale;
8. h) controlul ulterior prin audit postvămuire;
9. i) efectuarea altor operaţiuni prevăzute de prezentul cod şi de alte acte normative”.

Așadar, analizând această prevedere observăm o trecere în revistă a acțiunilor efectuate de către
colaboratorul vamal, dar nu o enumerare a formelor de control vamal. Persoanele interesate pot doar prin
interpretare să decidă dacă acestea sunt forme ale controlului vamal sau acțiuni separate ale unui proces
complex. În special, este lăsat la libera apreciere a colaboratorilor efectuarea de alte operațiuni prevăzute
de Cod și de actele normative.

Alături de actele normative care reglementează formele de control vamal, în doctrină sunt întâlnite mai
multe criterii după care pot fi clasificare aceste forme. Astfel, în funcție de obiectul asupra căruia se
exercită, avem controlul vamal al mărfurilor, controlul vamal al mijloacelor de transport, control vamal al
valutei și a valorilor valutare.

În funcție de criteriul destinaţiei mărfurilor, distingem: controlul vamal al mărfurilor de import, controlul
vamal al mărfurilor de export şi controlul vamal al mărfurilor în tranzit.
În funcție de modul de trecere a mărfurilor peste frontiera vamală, există: control vamal al mărfurilor
transportate cu mijloacele de transport auto, feroviar, aerian, naval și a mărfurilor transportate prin
conducte și conductoare.

În funcție de tipurile subiecților controlați, se deosebesc: controlul vamal efectuat față de persoane fizice
și controlul vamal efectuat față de persoanele juridice. Anumite forme ale controlului vamal pot fi aplicate
doar față de unele categorii de subiecte, de exemplu, controlul corporal la persoanele fizice, iar auditul
postvămuire se aplică numai persoanelor juridice.

După complexitate, controlul vamal poate fi total și parțial. De regulă, organizarea controlului vamal se
bazează pe principiul selectivității. Însă în cazul depistării temeiurilor de încălcare a regulilor vamale, la
cererea organului vamal controlul parțial se poate transforma în control total.

În funcție de periodicitatea trecerii mărfurilor și a mijloacelor de transport peste frontiera vamală,

deosebim control de o singură dată și control repetat.

În funcție de timpul efectuării controlului, distingem: control vamal preventiv; control vamal curent, care
se efectuează în procesul perfectării vamale; control ulterior, care se efectuează după acordarea liberului
de vamă.

În funcție de participarea la control a organelor vamale ale diferitor state, avem: controlul vamal
unilateral, când este efectuat de organele vamale ale unui singur stat; controlul vamal bilateral, când este
efectuat separat de organele vamale ale fiecărei ţări vecine; controlul vamal comun, când este efectuat
concomitent şi în comun de organele vamale ale ambelor state.