CURSUL NR.

2
Infracţiuni prevăzute în Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal

Planul cursului
1. Aspecte generale privind infracţiunile din domeniul vamal
1.1. Actuala reglementare a infracţiunilor din domeniul vamal
1.2. Necesitatea incriminării infracţiunilor din domeniul vamal
1.3. Definirea regimului vamal
1.4. Ilicitul penal în domeniul vamal
1.5. Conceptul şi caracterizarea infracţiunilor vamale
2. Analiza infracţiunilor prevăzute în Codul vamal
2.1. Infracţiunea de contrabandă simplă - art. 270
2.2. Infracţiunea de contrabandă calificată - art. 271
2.3. Folosirea de acte nereale - art. 272
2.4. Folosirea de acte falsificate - art. 273

1. Aspecte generale privind infracţiunile din domeniul vamal.

1.1. Actuala reglementare a infracţiunilor din domeniul vamal:
Cadrul juridic în domeniul activităţii vamale din România este format din următoarele acte
normative:
- Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României;
- Regulamentul de aplicare a Codului vamal, aprobat prin H.G. nr. 707/2006;
- Legea nr. 344/2005 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de
proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire;
- O serie de ordine emise de Agenţia Naţională de Administrate Fiscală şi de Autoritatea
Naţională a Vămilor, care au rolul de a institui reguli speciale în legătură cu anumite categorii de
bunuri.
Legea cadru a activităţii vamale instituie autorităţile îndrituite cu asigurarea respectării
dispoziţiilor legale privitoare la siguranţa regimului vamal:
- Autoritatea Naţională a Vămilor, autoritate centrală care este organizată şi funcţionează în
subordinea Ministerului Finanţelor Publice, în cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală;
- Direcţii regionale vamale;
- Birouri vamale.
Legea nr. 86/20006 prevede că în România există organul central, reprezentat de Direcţia
Generală a Vămilor, şi, în teritoriu, direcţii regionale vamale, birouri vamale şi, în anumite locuri,
puncte vamale. Potrivit politicii vamale a statului, autoritatea vamală exercită atribuţiile conferite
prin reglementările vamale pentru realizarea vămuirii bunurilor introduse sau scoase din ţară.
Procedura de vămuire cuprinde ansamblul de operaţiuni efectuate de autoritatea vamală de
la prezentarea mărfurilor, a mijloacelor de transport şi a oricăror alte bunuri până la acordarea
liberului de vamă.

1.2. Necesitatea incriminării infracţiunilor din domeniul vamal

Contrabanda este o infracţiune de fraudă deoarece, în oricare dintre variantele sale
normative prevăzute în lege, ameninţă şi lezează siguranţa regimului vamal al ţării noastre,

1
provoacă dezordine socială şi generează grave prejudicii economiei naţionale.
De buna şi normala desfăşurare a raporturilor juridice vamale sunt dependente o serie de
interese superioare ale statului român, de protecţie a finanţelor publice, în primul rând de ordine şi
disciplină socială în orice activitate de trecere peste frontiera de stat a bunurilor, de protecţie a
concurenţei loiale, a economiei de piaţă etc.
De aceea, incriminarea contrabandei este un imperativ absolut, căci ordinea şi disciplina în
sfera raporturilor juridice vamale nu ar putea fi asigurate fără incriminarea contrabandei.
Incriminarea contrabandei se relevă a fi necesară, totodată, întrucât statul român are obligaţia de a
nu lăsa ca drepturile şi libertăţile cetăţenilor aflaţi pe teritoriul vamal al României să fie expuse
vreunui prejudiciu derivat din comiterea faptei de contrabandă,
Aceste infracţiuni reprezintă o componentă a crimei organizate, ca infracţiuni de fraudă
din sfera criminalităţii afacerilor. Din aceste considerente aceste infracţiuni sunt prezente mereu în
preocupările experţilor, analiştilor şi practicienilor, relevându-şi astfel locul central în contextul
crimei organizate. Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate
enumera 20 de tipuri de infracţiuni grave în rândul cărora contrabanda ocupa locul al 16-lea.
Prin natura lor, aceste infracţiuni pot să lovească în existenţa şi siguranţa regimului
vamal al României, să provoace nelinişte şi dezordine socială, să genereze prejudicii imense
economiei naţionale. Fraudarea legii în sine prezintă un grad sporit de pericol social.
Fiind cele mai grave fapte susceptibile de a fi săvârşite în sfera raporturilor juridice
vamale, reiese necesitatea incriminării infracţiunilor vamale, ca formă de protecţie a unor valori
sociale fundamentale interdependente cu regimul juridic vamal precum siguranţa statului,
menţinerea echilibrată a economiei naţionale, drepturile şi libertăţile omului etc.

1.3. Definirea regimului vamal

Regimurile juridice vamale au apărut în contextul evoluţiei primelor instituţii statale şi
primelor sisteme juridice, sistemul vamal fiind rezultatul unor practici şi uzanţe ale sferei
comerciale.
Premisa principală de la care se pleacă în stabilirea regimului vamal este aceea că
introducerea sau scoaterea din ţară a mărfurilor, a mijloacelor de transport şi a oricăror alte
bunuri este permisă numai prin punctele de control pentru trecerea frontierei de stat, iar la
trecerea frontierei de stat, acestea sunt supuse vămuirii de către autorităţile vamale.
Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 105/2001, frontiera de stat a României reprezintă linia reală sau
imaginară care trece, în linie dreaptă, de la un semn de frontieră la altul ori, acolo unde frontiera
nu este marcată în teren cu semne de frontieră, de la un punct de coordonate la altul; la fluviul
Dunărea şi celelalte ape curgătoare, frontiera de stat este cea stabilită prin acordurile, convenţiile şi
înţelegerile dintre România şi statele vecine, cu luarea în considerare a faptului că principiul
general acceptat de dreptul internaţional fluvial este acela că frontiera trece pe la mijlocul
şenalului navigabil principal, iar la apele curgătoare nenavigabile, pe la mijlocul pânzei de apă; la
Marea Neagră, frontiera de stat trece pe la limita exterioară şi limitele laterale ale mării teritoriale a
României.
Potrivit Legii nr. 86/2006, prin regim vamal se înţelege totalitatea normelor care se
aplică în cadrul procedurilor de vămuire privind scopul operaţiunilor comerciale şi
destinaţia mărfurilor, dispoziţii cu caracter imperativ care reglementează controlul sectorului
vamal şi al activităţii de vămuire.
Se impune a se face distincţia între regimul juridic vamal şi regimul vamal, între cele
două noţiuni existând raporturi ca de la gen la specie, primul constituind noţiune generală, iar cel
2
de-al doilea noţiunea specială.

1.4. Ilicitul penal în domeniul vamal

Ilicitul penal în domeniul vamal cuprinde ansamblul faptelor comisive (ce se pot săvârşi şi
printr-o omisiune), care ameninţă sau lezează grav şi intenţionat regimul juridic vamal al
României, şi care, constituind o sursă vădită de fraudă ori de indisciplină socială, sunt
sancţionate de lege cu pedepse.
Ilicitul penal în domeniul vamal se deosebeşte de ilicitul extrapenal vamal al cărui grad de
pericol social este redus şi impune sancţiuni specifice cu caracter civil, administrativ, disciplinar
etc. Astfel, existenţa regimului juridic vamal constituie un dat pentru intervenţia dreptului penal
în sfera raporturilor juridice vamale, în momentul săvârşirii vreunei infracţiuni vamale născându-se
un raport juridic penal de conflict, care se soluţionează juridic numai în temeiul legii.
Legea penală intervine în sfera raporturilor juridice vamale pentru a garanta, în interesul
societăţii, buna şi normala desfăşurare a acestor raporturi sociale, de care sunt dependente o serie de
interese superioare ale statului român, de protecţie a finanţelor publice, de ordine şi disciplină
socială în orice activitate de trecere peste frontiera de stat a bunurilor, de protecţie a concurenţei
loiale şi a economiei de piaţă.
Doctrina defineşte regimul juridic vamal ca fiind un "dat pentru intervenţia dreptului
penal" în vederea sancţionării infracţiunii de contrabandă, faptă săvârşită în scopul eludării
taxelor vamale impuse la trecerea mărfurilor peste frontiere.
Pericolul social este relevat de fraudarea bugetului de stat prin atingerea adusă relaţiilor
sociale care se desfăşoară în domeniul vamal, prin inducerea în eroare a autorităţilor vamale.

1.5. Conceptul şi caracterizarea infracţiunilor vamale

În termeni generali, infracţiunile vamale constau în trecerea peste frontieră a bunurilor
prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, fără autorizaţie a armelor, muniţiilor,
materiilor explozive sau radioactive, produselor şi substanţelor stupefiante şi psihotrope,
precursorilor şi substanţelor chimice esenţiale, produselor şi substanţelor toxice ori în zonele
libere de bunuri al căror import este prohibit pe teritoriul României, cu documente vamale, de
transport sau comerciale nereale sau falsificate.
Existenţa infracţiunii de contrabandă este condiţionată, situaţia premisă constând în
regimul juridic vamal, fără de care nu s-ar putea realiza conţinutul juridic constitutiv al
infracţiunii.

2. Analiza infracţiunilor prevăzute în Codul Vamal

2.1. Infracţiunea de contrabandă simplă - art. 270

1. Conţinutul legal:
„(1) Introducerea în sau scoaterea din ţară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor,
prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, constituie infracţiunea de contrabandă şi
se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Constituie, de asemenea, infracţiune de contrabandă şi se pedepseşte potrivit alin. (1):
a) introducerea în sau scoaterea din ţară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin
sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim
vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20. 000 lei
în cazul produselor supuse accizelor şi mai mare de 40. 000 lei în cazul celorlalte bunuri sau
3
mărfuri;
b) introducerea în sau scoaterea din ţară, de două ori în decursul unui an, prin locurile
stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor
care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor
sustrase este mai mică de 20. 000 lei în cazul produselor supuse accizelor şi mai mică de 40. 000
lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;
c) înstrăinarea sub orice formă a mărfurilor aflate în tranzit vamal.
(3) Sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea,
deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea
bunurilor sau mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din
contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia."

2. Caracterizarea şi statutul infracţiunii de contrabandă

Contrabanda nu mai este o simplă infracţiune de fraudă, înfăţişându-se astăzi ca o
componentă a crimei organizate şi dând astfel o nouă dimensiune a pericolului social prin faptul că
actele de contrabandă sunt săvârşite de participanţi constituiţi în bandă, cu relaţii de cooperare
internaţională, programate pe termen lung, motivate de dorinţa de profit şi chiar putere, care
include un potenţial substanţial de violenţă, de fraudă şi de corupţie.
Reţelele contrabandiste manifestă preocupări pentru a se organiza în mod clandestin şi cât
mai riguros posibil, stabilind puncte de sprijin solide (imobile, firme, gazde şi oameni de
afaceri), în mai multe ţări aflate pe tronsonul de tranziţie, care să le ofere mai multă siguranţă
acestor activităţi în care se vehiculează sume mari de bani şi valută.
Caracterizarea contrabandei ca o infracţiune contra activităţilor autorităţii publice vamale
prezintă importanţă din punct de vedere juridic, întrucât statul român, fiind subiect pasiv,
dobândeşte prin Administraţia Vămilor dreptul de a pretinde în justiţie, în cazul săvârşirii
contrabandei, confiscarea bunurilor care au făcut obiectul infracţiunii sau care au servit la
săvârşirea infracţiunii în temeiul art. 112 Cod penal.
Infracţiunea de contrabandă constituie o componentă semnificativă a criminalităţii
afacerilor. Prin concept, contrabanda este o infracţiune de fraudă, deoarece include prin
comiterea ei frauda în sfera raporturilor sociale din domeniul vamal şi implică o activitate de
inducere în eroare a autorităţilor vamale asupra unor bunuri şi astfel generează nelinişte şi
nesiguranţă în spiritul populaţiei, fiind de natură să creeze pericol social.
Ca şi componentă a crimei organizate, infracţiunea se poate săvârşi de participanţi
constituiţi în bande, care pot avea relaţii de cooperare ilicită transnaţională, planificată şi pe
termen lung. Prin săvârşirea infracţiunii de contrabandă pot fi create premise care întreţin o
economie paralelă instrumentată de lideri ai crimei organizate.
Infracţiunea cunoaşte şi o variantă agravată prevăzută de art. 274 din Codul vamal, care se
caracterizează prin săvârşirea faptei de către una sau mai multe persoane înarmate ori de două sau
mai multe persoane împreună.

3. Condiţiile preexistente ale infracţiunii

3.1. Obiectul juridic
Regimul vamal al României constituie o condiţie sine qua non pentru realizarea funcţiilor şi
pentru asigurarea îndeplinirii şi înfăptuirii sarcinilor statului român.
Caracterizată ca o infracţiune de fraudă prin care se realizează inducerea în eroare a
autorităţii vamale, infracţiunea de contrabandă are ca obiect juridic acele relaţii sociale
4
referitoare la regimul vamal, a căror naştere şi dezvoltare este condiţionată de ocrotirea specială a
operaţiunilor de control vamal, de aplicare a tarifelor vamale, precum şi a celorlalte operaţiuni
vamale.
Astfel, obiectul juridic generic al infracţiunii de contrabandă este reprezentat de relaţiile
sociale privitoare la normala desfăşurare a activităţii economice prin respectarea regimului
vamal.
Obiectul juridic specific îl constituie relaţiile sociale referitoare la regimul vamal, relaţii
care vizează trecerea de mărfuri sau de bunuri numai prin locurile stabilite în condiţiile legii.
Obiectul material este reprezentat de bunurile sau mărfurile care în temeiul legii, sunt
supuse regimului vamal. Infracţiunea subzistă şi în cazul bunurilor exceptate de la plata taxelor
vamale, deoarece doar organele vamale sunt în măsură să aprecieze care categorii de bunuri
trebuie supuse controlului vamal.
Prin mărfuri sau alte bunuri se înţelege orice lucru care se găseşte în sfera patrimonială a
făptuitorului. Nu formează obiect material al contrabandei persoanele, fiinţele umane. Contrabanda
comisă în aceste condiţii realizează în fapt elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de
persoane în termenii art. 210 C. pen. sau ale infracţiunii de trafic de migranți în termenii art. 263
C. pen.

3.2. Subiecţii infracţiunii:

Subiectul activ. Autor al infracţiunii de contrabandă şi a celei de contrabandă calificată
poate fi orice persoană. Subiectul activ al infracţiunii de contrabandă este necircumstanţiat,
putând fi orice persoană care îndeplineşte condiţiile generale pentru a răspunde penal. Existenţa
răspunderii penale este condiţionată de limita de vârstă, responsabilitatea şi libertatea de voinţă şi
acţiune. Participaţia penală este posibilă sub toate forme sale, atunci când nu realizează
conţinutul modalităţii agravante de coautorat sau complicitate concomitentă.
În situaţia în care infracţiunea de contrabandă este săvârşită de un funcţionar, angajat sau
reprezentant al unor persoane juridice care au ca obiect de activitate operaţiuni de import-export
ori în folosul acestor persoane juridice, se poate aplica şi pedeapsa complementară a interdicţiei
exercitării ocupaţiei, potrivit art. 66 lit. g C. pen., calitatea subiectului activ constituind o
circumstanţă personală agravantă şi nu o variantă agravată a infracţiunii.
În cazul în care un funcţionar vamal, în schimbul unor sume de bani sau alte foloase,
înlesneşte trecerea frontierei prin alte locuri decât cele stabilite prin lege, acesta va răspunde
pentru complicitate la infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 Cod vamal şi pentru luare
de mită, prevăzută de art. 289 C. pen.
Dacă Legea nr. 6/1961 privind regimul vamal cerea pentru autorul infracţiunii de
contrabandă, în una din formele sale, să fie angajat cu atribuţii de a efectua controlul vamal sau
alte atribuţii care îi înlesnesc comiterea faptei, în reglementarea legală în vigoare calitatea de
lucrător vamal a încetat să mai fie o condiţie legală pentru existenţa infracţiunii de contrabandă,
constituind însă o agravare judiciară, deoarece potrivit art. 147 Cod penal lucrătorul vamal este un
funcţionar public.
Subiectul pasiv al infracţiunii de contrabandă este întotdeauna statul român, titular al
valorii sociale protejate prin norma de incriminare. În situaţia în care prin săvârşirea infracţiunii
de contrabandă se produce efectiv o pagubă proprietăţii publice sau private a statului, Autoritatea
Naţională a Vămilor dobândeşte dreptul de a se constitui parte civilă în procesul penal, cu toate
drepturile şi obligaţiile care decurg, în temeiul legii, dintr-o asemenea calitate procesuală.
În ipoteza în care bunurile ce formează obiectul material al infracţiunii de contrabandă
5
provin din săvârşirea altor infracţiuni (furt, tâlhărie, înşelăciune etc.) persoana fizică sau juridică
astfel prejudiciată devine subiect pasiv secundar al infracţiunii de contrabandă.

3.3. Locul săvârşirii infracţiunii:

Art. 270 din actuala lege vamală defineşte infracţiunea de contrabandă în forma simplă ca
fiind trecerea peste frontieră prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal de mărfuri
sau de alte bunuri, faptă ce se pedepseşte cu închisoarea de la 2 ani la 7 ani şi interzicerea unor
drepturi.
Stabilirea locului unde s-a săvârşit infracţiunea prezintă importanţă deoarece permite
cercetarea urmelor şi a mijloacelor de probă în cadrul cercetării la faţa locului. Cu ocazia
desfăşurării anchetei penale, locul săvârşirii infracţiunii constituie punctul de plecare în
identificarea martorilor sau a eventualilor complici la săvârşirea infracţiunii, precum şi la
stabilirea legăturilor dintre făptuitori sau la constatarea infracţiunilor flagrante.
O cerinţă esenţială pentru existenţa infracţiunii prevăzute de art. 270 din Legea nr.
86/2006 priveşte locul în care se realizează trecerea peste frontieră, respectiv „prin alte locuri
decât cele stabilite pentru controlul vamal."
Potrivit art. 8 din O.U.G. nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României „trecerea
frontierei de către persoane, mijloace de transport, mărfuri şi alte bunuri se face prin punctele de
trecere a frontierei de stat deschise traficului internaţional. Trecerea frontierei de stat a României se
poate face şi prin alte locuri, în condiţiile stabilite de comun acord prin documente bilaterale
încheiate de România cu statele vecine".

3.4. Timpul săvârşirii infracţiunii:

Timpul săvârşirii infracţiunii reprezintă momentul sau perioada de timp în care s-a
săvârşit activitatea infracţională. Stabilirea timpului în care s-a desfăşurat activitatea ilicită
prezintă importanţă pentru o corectă încadrare juridică a faptei şi pentru individualizarea
răspunderii penale. Cunoaşterea acestui aspect ajută la determinarea legii penale aplicabile.
În condiţiile art. 270 din Legea nr. 86/2006, norma de incriminare a infracţiunii de
contrabandă nu prevede nicio condiţie cu privire la timpul săvârşirii infracţiunii.

4. Conţinutul constitutiv al infracţiunii

4.1. Latura obiectivă
4.1.1. Elementul material este alternativ, constând într-o acţiune de introducere în ţară
sau de scoatere din ţară, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, de mărfuri sau
alte bunuri (activitate comercială).
Condiţia esenţială pentru existenţa infracţiunii este ca introducerea sau scoaterea
bunurilor să se facă prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal. Potrivit art. 2 alin. (2)
din Legea nr. 86/2006, introducerea sau scoaterea mărfurilor, a mijloacelor de transport şi a
oricăror altor bunuri este permisă numai prin punctele de trecere a frontierei de stat.
Pentru existenţa infracţiunii nu interesează locul efectiv prin care mărfurile sau alte
bunuri sunt trecute peste frontiera de stat a României, ci împrejurarea că acele mărfuri sau alte
bunuri nu sunt prezentate pentru efectuarea controlului vamal mai înainte de scoaterea din ţară,
sau, după caz, imediat după introducerea în ţară a acestora.
Existenţa infracţiunii de contrabandă nu este condiţionată de modalitatea de trecere a
frontierei de către autorul acesteia, în mod legal sau fraudulos, deoarece valoarea socială lezată
priveşte regimul vamal şi nu regimul trecerii persoanelor peste frontieră. În situaţia în care
6
bunurile care sunt trecute peste frontieră se află asupra unei persoane care trece ilegal frontiera, ne
aflăm în prezenţa unui concurs ideal de infracţiuni între infracţiunea de contrabandă prevăzută de
art. 270 Cod vamal şi trecerea frauduloasă a frontierei de stat prevăzută de art. 262 C. pen., soluţie
promovată de lezarea unor valori sociale diferite prin săvârşirea aceleiaşi fapte.
Dacă bunurile sau mărfurile au fost sustrase de la controlul vamal, dar au fost tranzitate
peste frontieră prin punctele vamale, nu mai există varianta de bază a infracţiunii de contrabandă
simplă, deoarece nu mai este îndeplinită condiţia esenţială a elementului material ca trecerea să se
facă „prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal".
În cazul în care persoana care trece prin punctul de frontieră şi pe la biroul vamal profită
de neatenţia lucrătorului vamal şi nu prezintă pentru control bunurile ce trebuie plasate sub un
regim vamal, în sarcina sa se va reţine infracţiunea de contrabandă simplă, în varianta asimilată de
la art. 270 alin. (2) Cod vamal, în oricare dintre modalităţile legale indicate de acest text, dar numai
dacă sunt îndeplinite şi celelalte condiţii de existenţă a acestei variante.
Pentru a se putea reţine una din primele două variante asimilate ale infracţiunii de
contrabandă, trebuie să se stabilească natura şi valoarea bunurilor care au fost sustrase
controlului vamal. Infracţiunea de contrabandă subzistă dacă valoarea bunurilor accizabile este
mai mare de 20.000 lei, iar pentru celelalte bunuri supuse regimului vamal, fără a fi accizabile,
pragul valoric este mai ridicat, fiind de 40.000 lei, însă există posibilitatea ca introducerea sau
scoaterea din ţară a acestor bunuri să întrunească elementul material al infracţiunii de
contrabandă şi atunci când pragul indicat de lege nu este atins, dar cel care comite fapta persistă în
comportamentul antisocial, prin aceea că fapta se repetă de două ori în decursul unui an şi tot prin
locurile stabilite pentru control vamal, prin sustragere de la controlul vamal.
O altă modalitate a infracţiunii de contrabandă simplă este reprezentată de înstrăinarea
sub orice formă a mărfurilor aflate în tranzit vamal, mărfuri ce nu sunt supuse regimului vamal,
dar a căror deturnare şi introducere în circuitul intern lezează regimul vamal prin sustragerea de la
operaţiunea de vămuire, care în mod legal le-ar fi fost aplicabilă.
Alineatul 3 al art. 270 Cod vamal, introdus prin O.U.G. nr. 54/2010, prevede o altă
modalitate de săvârşire a infracţiunii de contrabandă, în care sunt incriminate comportamente
care alcătuiesc o variantă specială de tăinuire: colectarea, deţinerea, producerea, transportul,
preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie
plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate
săvârşirii acesteia.
În situaţia în care făptuitorul deţine asupra sa o armă pentru care nu posedă permis legal,
se va reţine în concurs real cu infracţiunea de contrabandă şi infracţiunea de nerespectare a
regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută de art. 349 C. pen. Atunci când armele formează
obiectul infracţiunii de contrabandă, se va reţine infracţiunea de contrabandă calificată, prevăzută
de art. 271 Cod vamal.
4.1.2. Urmarea imediată a infracţiunii de contrabandă constă într-o stare de pericol
pentru normala desfăşurare a activităţii din domeniul vamal. Deşi literatura de specialitate
apreciază că infracţiunea este una de rezultat, întrucât prin săvârşirea infracţiunii se poate produce şi
un prejudiciu material concret, norma de incriminare nu prevede o astfel de condiţie pentru
consumarea infracţiunii. Infracţiunea de contrabandă este, aşadar o infracţiune de pericol şi nu una
de rezultat, Codul vamal necondiţionând existenţa laturii obiective de producerea unui rezultat
material.
4.1.3. Legătura de cauzalitate. Fiind o infracţiune de pericol, legătura de cauzalitate
rezultă din materialitatea faptei (ex re).
7
4.2. Latura subiectivă
Forma de vinovăţie specifică infracţiunii de contrabandă este intenţia, care poate fi
directă sau indirectă.
Conţinutul normei de incriminare nu prevede existenţa vreunui scop, acesta fiind luat în
considerare la individualizarea pedepsei. Mobilul cu care acţionează făptuitorul nu este o
condiţie subiectivă necesară pentru existenţa infracţiunii de contrabandă, servind doar la
individualizarea pedepsei şi a altor sancţiuni de drept penal.

5. Forme. Modalităţi. Sancţiuni

5.1. Actele preparatorii. Literatura de specialitate defineşte actele pregătitoare ca fiind acele acte
care pregătesc condiţiile de trecere la executarea acţiunii sau inacţiunii, putând consta în
procurarea, confecţionarea, modificarea, ori adaptarea instrumentelor, mecanismelor sau
dispozitivelor ce se vor folosi la executarea faptei, precum şi în culegerea de informaţii asupra
condiţiilor în care urmează să fie săvârşită infracţiunea. Concluzionând, actele pregătitoare,
deşi posibile, nu sunt incriminate.
5.2. Tentativa. Tentativa la infracţiunea de contrabandă şi contrabandă calificată se pedepseşte
conform art. 275 din Legea nr. 86/2006. Infracţiunea de contrabandă rămâne în faza de tentativă
atunci când făptuitorii sunt prinşi înainte de a li se permite intrarea în ţară (sau ieşirea din ţară) de
organele specializate care execută controlul bunurilor şi al mărfurilor.
5.3. Consumarea infracţiunii. Infracţiunea de contrabandă se consumă în momentul realizării
elementului material, respectiv atunci când bunurile sau alte mărfuri sunt trecute peste frontieră prin
alte puncte decât cele stabilite pentru control vamal.
5.4. Infracţiunea poate îmbrăca şi forma continuată, fiind susceptibilă de epuizare, în momentul
săvârşirii ultimei acţiuni de introducere sau scoatere din ţară de mărfuri sau alte bunuri fără
respectarea dispoziţiilor legale. Momentul epuizării infracţiunii prezintă interes pentru aplicarea
legii penale în timp, aplicarea dispoziţiilor cu privire la prescripţia răspunderii penale cât şi pentru
stabilirea răspunderii penale pentru fapta comisă în mod continuat, începută în timpul minorităţii
şi epuizată în perioada în care făptuitorul a devenit major.
5.5. Modalităţi. Infracţiunea include o formă de bază, patru variante asimilate şi o modalitate
agravată, atunci când fapta este săvârşită de două sau mai multe persoane înarmate ori de două sau
mai multe persoane împreună.
În modalitatea agravată, fapta poate fi săvârşită de o singură persoană înarmată, fie în
participaţie proprie de mai multe persoane înarmate, fie de două sau mai multe persoane
împreună. Potrivit Legii nr. 141/1997 conţinutul agravantei se realiza atunci când fapta era
comisă de mai multe persoane constituite în bandă. Singura definiţie a termenului „bandă" se
regăseşte în Codul penal român din anul 1936 (Titlul XII, art. 183, pct. 8) care definea „ceata"
sau „banda" ca fiind „adunarea sau întrunirea de cel puţin trei persoane".
Potrivit actualului Cod vamal, conţinutul agravantei se realizează în toate cazurile în care
cele două sau mai multe persoane participă în mod direct la comiterea infracţiunii, sub forma
coautoratului, a complicităţii concomitente sau a instigării care o absoarbe pe aceasta din urmă.
5.4. Sancţiuni. În varianta tip fapta se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani, iar pentru
varianta agravată, sancţiunea este închisoarea de la 5 la 15 ani.
Dacă pedeapsa concret aplicată este mai mare de 2 ani, se aplică în mod obligatoriu şi
pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi, potrivit art. 65 alin. (2) C. pen.
8
 În mod obligatoriu se aplică şi măsura de siguranţă a confiscării speciale şi, prin
referire la prevederile Legii nr. 63/2012, şi măsura de siguranţă a confiscării extinse. Când
mărfurile sau alte bunuri care au făcut obiectul infracţiunii de contrabandă nu se găsesc,
infractorul este obligat la plata echivalentului lor în bani (art. 277 din Legea nr. 86/2006).
Practica judiciară nu este uniformă cu privire la aplicarea măsurii de siguranţă a
confiscării speciale în cazul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de Codul vamal, în condiţiile
existenţei datoriei vamale, motiv care a determinat formularea unui recurs în interesul legii,
constatându-se existenţa a două tipuri de soluţii.
Unele instanţe au dispus atât confiscarea specială a bunurilor sau a mărfurilor introduse
ilegal pe teritoriul vamal al României, cât şi obligarea inculpaţilor la plata sumelor reprezentând
datoria vamală, pe motivul angajării răspunderii civile delictuale a inculpaţilor. A doua orientare a
practicii a vizat obligarea inculpaţilor la plata sumelor reprezentând datoria vamală ce a luat
naştere la introducerea ilegală a bunurilor sau a mărfurilor pe teritoriul vamal al României, însă nu
s-a luat şi măsura de siguranţă a confiscării speciale.
Recursul a fost respins motivând că hotărârile judecătoreşti pronunţate până la data
promovării recursului nu sunt relevante, dar rezolvarea acestei probleme de drept, ar trebui să se
facă în sensul dispunerii confiscării bunurilor care au făcut obiectul contrabandei, în temeiul art.
112 alin. (1) lit. a) C. pen., fără a se mai dispune şi obligarea la plata datoriei vamale.

Modalităţi de comitere a infracţiunii de contrabandă

Libera circulaţie a persoanelor şi intensificarea operaţiunilor comerciale au constituit
factori generatori ai multiplicării formelor de comitere a infracţiunii de contrabandă. Din
investigarea cazurilor descoperite, a rezultat că infracţiunea de contrabandă poate fi săvârşită
prin mai multe modalităţi de comitere:
1. Trecerea bunurilor peste frontieră prin folosirea de documente false;
Modalitatea cel mai des întâlnită este prezentarea la vamă a documentelor de provenienţă a
mărfurilor la preţuri mai mici decât cele reale, ori înscrierea unor cantităţi mai mici decât cele reale,
cu care au fost achiziţionate, documente ce aparţin unor firme particulare. Această modalitate se
materializează prin încheierea de contracte cu străini care, de obicei, îşi au sediile în „zonele
libere" pentru importul de mărfuri la preţuri scăzute.
2. Prezentarea unor certificate de origine falsă pentru mărfurile importate din alte ţări;
De obicei mărfurile au fost prezentate cu documente fără regim special, simple formulare
tipizate, cumpărate din librării pentru a fi folosite pe plan local la „precomenzi" de produse ori
plata unor taxe pentru parcarea vehiculelor, pe care au fost aplicate ştampile falsificate.
3. Schimbarea regimului vamal al autoturismelor importate;
4. Trecerea peste frontieră prin punctele vamale a bunurilor cu documente vamale privind
alte bunuri;
Cel mai des procedeu întâlnit este încărcarea autotrenului cu mărfuri la care taxele
vamale şi accizele sunt foarte mari şi pentru a le camufla, se aşează la uşa din spate mărfuri la
care taxele vamale sunt mici. În lumea interlopă, un astfel de procedeu este denumit „capac",
referindu-se la mărfurile aşezate lângă uşa autoturismului, pentru inducerea în eroare a
personalului de control vamal.
5. Folosirea firmelor-fantomă în scopul sustragerii de la plata impozitelor pe circulaţia
mărfurilor şi accizelor;
6. Scoaterea de bunuri din ţară în mod ilegal de către persoane fizice;
7. Sustragere de la operaţiunile de vămuire, introduse prin punctele vamale prin închiderea
9
carnetelor TIR care au însoţit marfa în timpul transportului şi s-au folosit ştampile vamale false.

6. Aspecte procesuale privind infracţiunea de contrabandă

6.1. Organe învestite cu constatarea şi sancţionarea infracţiunilor de contrabandă
Efectivele de poliţie în colaborare cu Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră,
organele vamale, inspectorii antifraudă şi celelalte instituţii ale statului cu sarcini în acest domeniu
s-au confruntat şi se confruntă cu o nouă dimensiune a stării infracţionale, caracterizată în
principal prin încălcări ale normelor ce reglementează regimul juridic al activităţilor de import-
export.
În îndeplinirea atribuţiilor de serviciu care le sunt conferite prin statut reprezentanţii
autorităţilor vamale constată infracţiunile de contrabandă odată cu efectuarea controlului vamal şi
a activităţii de supraveghere.
Prin autoritate vamală se înţelege potrivit art. 4 din Legea nr. 86/2006 „autoritatea
învestită, în principal, cu aplicarea reglementărilor vamale".
Activitatea autorităţii vamale se exercită prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală
şi structurile subordonate, direcţiile regionale vamale şi birourile vamale în cadrul cărora se pot
înfiinţa puncte vamale.
Autoritatea vamală are dreptul să efectueze controlul vamal al mijloacelor de transport şi al
mărfurilor, precum şi al bunurilor şi valorilor, aparţinând persoanelor fizice, prezentate la
introducerea sau la scoaterea lor din ţară, iar în caz de refuz aceasta are dreptul de a efectua
controlul fără acordul titularului. În situaţia în care există indicii temeinice de fraudă, se poate
efectua, cu aprobarea şefului biroului vamal, controlul vamal corporal sumar, cu respectarea
normelor de igienă şi în încăperi separate, de către persoane de acelaşi sex cu persoana
controlată.

6.2. Organele vamale

Legea cadru prevede că personalul vamal este învestit cu exerciţiul autorităţii publice,
având dreptul de a conduce la sediul biroului vamal persoanele suspecte, în vedere stabilirii
identităţii acestora. În cazul infracţiunilor flagrante, personalul vamal are obligaţia să îl înainteze
de îndată procurorului pe făptuitor, împreună cu lucrările efectuate şi cu mijloacele de probă. Se
poate constata că personalul vamal reprezintă o categorie de organe de constatare.

6.3. Poliţia de Frontieră

„Poliţia de Frontieră Română face parte din Ministerul Administraţiei şi Internelor şi este
instituţia specializată a statului care exercită atribuţiile ce îi revin cu privire la supravegherea şi
controlul trecerii frontierei de stat, prevenirea şi combaterea migraţiei ilegale şi a faptelor
specifice criminalităţii transfrontaliere săvârşite în zona de competenţă, respectarea regimului
juridic al frontierei de stat, paşapoartelor şi străinilor, asigurarea intereselor statului român pe
Dunărea interioară, inclusiv braţul Măcin şi canalul Sulina situate în afara zonei de frontieră, în
zona contiguă şi în zona economică exclusivă, respectarea ordinii şi liniştii publice în zona de
competenţă, în condiţiile legii".
În ceea ce priveşte competenţa în îndeplinirea activităţilor specifice poliţistul de frontieră
are competenţa teritorială corespunzătoare unităţii de poliţie de frontieră din care face parte, în caz
de continuare a unei măsuri sau activităţi specifice poliţistul de frontieră putând acţiona şi în zona
de competenţă teritorială a altor unităţi ale poliţiei de frontieră, comunicând despre aceasta unităţii
competente.
10
 Ca excepţie în materia constatării infracţiunilor de frontieră şi a infracţiunilor din
domeniul criminalităţii transfrontaliere, precum şi pentru efectuarea cercetărilor în legătură cu
acestea, poliţiştii de frontieră pot depăşi zona de competenţă, acţionând împreună cu organele
specializate ale poliţiei, pe întreg teritoriul ţării.

6.4. Direcţia Generală Antifraudă Fiscală

În anul 2013, conform O.U.G. 74/2013, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală s-a
reorganizat ca urmare a fuziunii prin absorbţie şi preluarea activităţii Autorităţii Naţionale a
Vămilor şi prin preluarea activităţii Gărzii Financiare, instituţie publică care s-a desfiinţat. În
cadrul Agenţiei s-a înfiinţat Direcţia generală antifraudă fiscală, structură fără personalitate
juridică, cu atribuţii de prevenire şi combatere a actelor şi faptelor de evaziune fiscală şi fraudă
fiscală şi vamală. (2) Direcţia generală antifraudă fiscală este coordonată de un vicepreşedinte, cu
rang de subsecretar de stat, numit prin decizie a prim-ministrului, şi condusă de un inspector
general antifraudă, ajutat de inspectori generali adjuncţi antifraudă. În cadrul structurii centrale a
Direcţiei generale antifraudă fiscală funcţionează pe lângă structurile de prevenire şi control
Direcţia de combatere a fraudelor, care acordă suport tehnic de specialitate procurorului în
efectuarea urmăririi penale în cauzele având ca obiect infracţiuni economico-financiare. În acest
scop inspectorii antifraudă din cadrul acestei direcţii sunt detaşaţi în cadrul parchetelor, în
condiţiile legii, pe posturi de specialişti. În exercitarea atribuţiilor de serviciu, inspectorii
antifraudă din cadrul Direcţiei de combatere a fraudelor efectuează, din dispoziţia procurorului: a)
constatări tehnico-ştiinţifice, care constituie mijloace de probă, în condiţiile legii; b) investigaţii
financiare în vederea indisponibilizării de bunuri; c) orice alte verificări în materie fiscală dispuse
de procuror.

6.5. Poliţia Judiciară

Eficienta colaborare dintre organele vamale şi celelalte instituţii de supraveghere şi
control alături de activităţile desfăşurate de către Poliţia Judiciară, au contribuit la descoperirea
unui număr semnificativ de infracţiuni transfrontaliere. Sarcina descoperirii infracţiunilor de
contrabandă revine potrivit dispoziţiilor legale în vigoare organelor teritoriale de poliţie judiciară.
Bunurile trecute fraudulos peste frontieră pot fi identificate cu prilejul efectuării celor mai
diverse activităţi de control în mijloacele de transport, în depozite, spaţii de producţie sau de
desfacere suspecte din punct de vedere al activităţii desfăşurate în incinta lor.
Pentru combaterea infracţiunilor din domeniul criminalităţii organizate, printre care şi a
infracţiunii de contrabandă, ori în faza urmăririi penale poliţia poate utiliza metoda livrării
supravegheate, autorizarea folosirii de informatori sau investigatori sub acoperire precum şi a
interceptărilor sau înregistrărilor.

7. Delimitarea infracţiunii de contrabandă de alte infracţiuni conexe

7.1. Contrabanda şi traficul internaţional de droguri (art. 3 din Legea nr. 143/2000)
Traficul, adică transportul şi comerţul ilicit cu droguri datează de foarte multă vreme şi a
fost prezent pretutindeni în lume. De la început el s-a manifestat în strânsă legătură cu
contrabanda întrucât de la producător şi până la consumator trebuiau parcurse distanţe mari şi
uneori erau de trecut mai multe frontiere. în prezent, traficul de droguri reprezintă una dintre cele
mai active forme de manifestare a crimei organizate transnaţionale.
Avântul pe care 1-a înregistrat fenomenul în ultima perioadă de timp a determinat
comunitatea internaţională să adopte măsuri de contracarare şi să-şi unească eforturile în
11
această direcţie. Aproape toate legislaţiile vamale impun prohibiţii în privinţa importului,
exportului şi transportului de droguri, precursori şi alte substanţe toxice.
Ultimele analize poliţieneşti arată că în România traficul şi consumul ilicit de droguri au
înregistrat creşteri semnificative de la an la an, ajungând un fenomen complex sub toate
aspectele: organizarea reţelelor de traficanţi, a dealer-ilor, extinderea la nivel naţional, stabilirea
de conexiuni în zona balcanică şi în plan internaţional.
Obiectul juridic al infracţiunii este constituit din relaţiile sociale privitoare la sănătatea
publică, a căror existenţă şi normală derulare depind de respectarea strictă de către toţi
destinatarii legii penale a dispoziţiilor legale care reglementează regimul circulaţiei drogurilor
precum şi relaţiile sociale referitoare la sănătatea consumatorilor de droguri.
Se aseamănă cu infracţiunea de contrabandă prin faptul că, prin comiterea infracţiunii se
lezează şi regimul juridic vamal.
Obiectul material al infracţiunii de trafic internaţional de droguri este reprezentat de
drogurile de risc şi drogurile de mare risc, spre deosebire de obiectul material al infracţiunii de
contrabandă reprezentat de bunurile sau mărfurile trecute peste frontieră prin alte locuri decât
cele stabilite pentru control vamal. Obiectul material al infracţiunii prevăzute de art. 3 din Legea
nr. 143/200 coincide cu cel al infracţiunii de contrabandă calificată prevăzută de art. 271 Cod
vamal, atunci când introducerea sau scoaterea din ţară, fără drept (neautorizată) priveşte droguri
sau precursori ai acestora.
Astfel, elementul material al infracţiunii de trafic internaţional de droguri asemănător
infracţiunii de contrabandă constă în acţiunea de introducere sau de scoatere din ţară, importul
sau exportul de droguri de risc, fără drept.
Concursul de calificări între infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 271 Cod vamal
şi infracţiunea prevăzută de art. 3 din Legea nr. 143/2000 este soluţionat după principiul
subsidiarităţii, conform căruia norma de incriminare cuprinsă în art. 271 Cod vamal se aplică
numai dacă legea penală nu prevede o pedeapsă mai mare, ceea ce înseamnă că art. 3 din Legea
nr. 143/2000 are întâietate, deoarece prevede o pedeapsă mai mare decât cea aplicabilă pentru
infracţiunea de contrabandă calificată, respectiv închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea
unor drepturi pentru forma de bază şi închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi
pentru forma agravată.

7.2. Contrabanda şi traficul de persoane

Infracţiunea de trafic de persoane, infracţiunile conexe traficului de persoane şi alte
instituţii legate de acestea formează obiectul de reglementare al dispoziţiilor cuprinse în C. pen
partea specială privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane.
Obiectul juridic al infracţiunii de trafic de persoane este complex deoarece pe lângă
valoarea socială lezată în principal, dreptul la libertate de voinţă şi acţiune, sunt lezate şi anumite
valori sociale secundare precum: demnitatea, integritatea corporală, sănătatea sau viaţa
subiectului pasiv, spre deosebire de cel al infracţiunii de contrabandă reprezentat de relaţiile
sociale formate în jurul şi datorită regimului vamal. Obiectul material al infracţiunii este
reprezentat de corpul în viaţă al subiectului pasiv, în timp ce obiectul material al infracţiunii de
contrabandă priveşte o entitate materială concretizată în bunuri sau mărfuri.
Subiectul pasiv este întotdeauna o persoană fizică, fiind diferit de cel al infracţiunii de
contrabandă, care întotdeauna este statul român, ca persoană juridică.

7.3. Contrabanda şi evaziunea fiscală (Legea nr. 241/2005)

12
 Evaziunea fiscală constă într-o sustragere a contribuabililor de la plata obligaţiilor
bugetare datorate în legătură cu venituri rezultate din activităţi ilicite. Deşi beneficiază de
regimuri juridice diferite, datoriile vamale trebuie incluse în categoria mai largă a veniturilor
datorate bugetului general consolidat, astfel că sustragerea ilicită de la plata unor asemenea
obligaţii realizează conţinutul unui tip special de evaziune fiscală, evaziunea fiscală vamală. De
exemplu constituie fapte de evaziune fiscală vamală, întocmirea unor declaraţii vamale false cu
prilejul importului de mărfuri, depunerea unor declaraţii de impunere false în care sunt
consemnate sume inferioare etc.
O primă legătură între contrabandă şi evaziunea fiscală constă în faptul că ambele tipuri
de criminalitate creează stări de pericol şi prejudicii care se reflectă în bugetul de stat.
Uneori, datorită împrejurărilor în care au fost săvârşite sau descoperite una sau alta dintre
cele două tipuri de infracţiuni pot fi confundate. După ce mărfurile au fost procurate sau
introduse în ţară prin încălcarea normelor vamale, adică prin sustragerea de la plata datoriilor
către stat, ele sunt comercializate în aceeaşi manieră. Dacă mărfurile fac parte din categoria celor
prohibite sau contingentate, cu siguranţă, comercializarea se va înfăptui în condiţiile evaziunii
fiscale.
Cu privire la reţinerea unei infracţiuni de evaziune fiscală, prin sustragerea de la plata
taxelor vamale prin săvârşirea infracţiunii de contrabandă, doctrina a apreciat că fapta nu
constituie infracţiunea de evaziune fiscală, deoarece scopul special indicat în norma de
incriminare este acela de a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale care nu includ şi taxele
vamale, de unde rezultă că principala distincţie între cele două infracţiuni rezidă din obiectul
juridic al acestora.

8. Jurisprudenţă
a) Contrabandă. Concurs real cu infracţiunea de evaziune fiscală.
Fapta inculpatului, de a realiza în fals un act de donaţie şi de a prezenta actul menţionat la
autoritatea vamală, în scopul de a facilita unui coinculpat scutirea de plata taxelor vamale pentru
acel autoturism, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă şi complicitate la
evaziune fiscală, iar faptele celui de-al doilea inculpat, de a ajuta în realizarea actului de donaţie
întocmit în fals, de a utiliza acel act în scopul neachitării taxelor vamale, cât şi de a prezenta actele
întocmite în fals la poliţie, pentru înscrierea în circulaţie a autoturismului, întrunesc elementele
constitutive pentru complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, evaziune fiscală şi
complicitate la infracţiunea de contrabandă.

b) Contrabanda, complicitate
Fapta de a introduce în ţară bunuri sau mărfuri prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul
vamal, săvârşită de mai multe persoane împreună, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii
de contrabandă prevăzute în art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006. Înlesnirea
introducerii în ţară de bunuri sau mărfuri prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul
vamal, prin organizarea transportului şi a preluării bunurilor ori mărfurilor, în urma unei
înţelegeri prealabile cu ceilalţi coinculpaţi, constituie complicitate la infracţiunea de contrabandă
(Î.C.C.J., s.pen., dec. nr. 3238 din 14 octombrie 2008, în Legalis).

c) Contrabandă. Bunuri confiscate. Plata taxelor vamale.

Prin decizia nr. 11/2015 (publicată în Monitorul Oficial nr. 381 din 02 iunie 2015), Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Galaţi — Secţia penală
13
şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. 612/1/2015, prin care se solicita pronunţarea unei
hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a chestiunii de drept şi a stabilit că, în cazul
infracţiunii de contrabandă prevăzute de Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, se
impune luarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale a bunurilor sau mărfurilor introduse
ilegal pe teritoriul vamal al României, concomitent cu obligarea inculpaţilor la plata sumelor
reprezentând datoria vamală, numai în ipoteza în care acestea au trecut de primul birou vamal
situat pe teritoriul vamal comunitar fără să fi fost prezentate în vamă şi transportate spre acest
birou vamal.

d) Neefectuarea controlului mărfurilor. Înlesnirea importului de mărfuri fără plata

taxelor vamale. Abuz în serviciu contra intereselor publice. Nereţinerea infracţiunii
de complicitate la contrabandă.
Fapta inculpatului care prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, fără a efectua vreun
control, a facilitat intrarea în ţară a două camioane ce transportau produse alimentare, fără
prezentarea declaraţiei vamale şi sustrăgându-se de la plata taxelor vamale, aplicând ştampila sa
de lucrător vamal pe CMR-urile aflate în posesia conducătorilor mijloacelor de transport şi
comunicându-le că toate formalităţile vamale au fost îndeplinite şi că pot să-şi continue drumul,
precizându-le şi traseul, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu
contra intereselor publice.
Aplicarea ştampilei pe CMR-uri nu certifică faptul că autovehiculele şi marfa au fost
verificate de autoritatea vamală şi că a fost acordat liberul de vamă, ci doar că transporturile
respective au intrat în ţară printr-un birou vamal de frontieră, dar ştampilarea documentelor care
însoţesc tranzitul se face după prezentarea declaraţiei vamale.
Trecerea frontierei de stat a mărfurilor s-a făcut prin locurile stabilite pentru controlul
vamal, iar mărfurile transportate au fost cele declarate, astfel că nu sunt întrunite şi elementele
constitutive ale infracţiunii de complicitate la contrabandă (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 5663/2004,
www.scj.ro).

e) Infracţiunea de contrabandă. Grup infracţional organizat.

Potrivit prevederilor Legii nr. 39/2003, există un grup infracţional organizat dacă
inculpaţii au acţionat coordonat, fiecare dintre aceştia îndeplinind roluri determinate, în scopul
comiterii infracţiunii de contrabandă, pentru a obţine un beneficiu financiar ori alt beneficiu
material.
Fapta de a introduce în ţară bunuri sau mărfuri, prin alte locuri decât cele stabilite pentru
controlul vamal, săvârşită de mai multe persoane împreună, întruneşte elementele constitutive ale
infracţiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006.
Înlesnirea introducerii în ţară de bunuri sau mărfuri prin alte locuri decât cele stabilite pentru
controlul vamal, prin organizarea transportului şi a preluării bunurilor ori mărfurilor, în urma
unei înţelegeri prealabile cu ceilalţi coinculpaţi, constituie complicitate la infracţiunea de
contrabandă (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 3238/2008, www.scj.ro).

2.2. Infracţiunea de contrabandă calificată - art. 271

1. Conţinutul legal:
"Introducerea în sau scoaterea din ţară, fără drept, de arme, muniţii, materiale explozibile,
droguri, precursori, materiale nucleare sau alte substanţe radioactive, substanţe toxice, deşeuri,
reziduuri ori materiale chimice periculoase constituie infracţiunea de contrabandă calificată si se
14
pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi, dacă legea penală nu
prevede o pedeapsă mai mare."
Contrabanda calificată este o formă agravată a infracţiunii de contrabandă simplă, ceea ce
le deosebeşte fiind obiectul material. Legea nr. 295 din 2004 stabileşte regimul juridic al armelor şi
muniţiilor, precum şi condiţiile în care deţinerea, portul, folosirea şi operaţiunile cu aceste arme şi
muniţii sunt permise pe teritoriul României.
Art. 2 Definiţii. în sensul prezentei legi, definiţiile şi categoriile armelor, muniţiilor, persoanelor şi
documentelor sunt:
1. arma - orice obiect sau dispozitiv a cărui funcţionare determină aruncarea unuia sau mai
multor proiectile, substanţe explozive, aprinse sau luminoase, amestecuri incendiare ori
împrăştierea de gaze nocive, iritante sau de neutralizare, în măsura în care se regăseşte în una
dintre categoriile prevăzute în anexă;
2. arma de foc - orice armă portabilă cu ţeavă care poate arunca, este concepută să arunce sau
poate fi transformată să arunce alice, un glonţ ori un proiectil prin acţiunea unui combustibil de
propulsie; se consideră că un obiect poate fi transformat pentru a arunca o alice, un glonţ sau un
proiectil prin acţiunea unui combustibil de propulsie dacă are aspectul unei arme de foc şi, ca
urmare a construcţiei sale sau a materialului din care este confecţionat, poate fi transformat în
acest scop; în înţelesul prezentei legi, nu sunt incluse în definiţia armelor de foc armele prevăzute în
categoriile D şi E din anexă;
3. piesa - orice element sau element de înlocuire special conceput pentru o armă de foc, care este
esenţial pentru funcţionarea acesteia, inclusiv o ţeavă, o fremă ori un recuperator de gaze,
manşonul mobil sau butoiaşul, cuiul percutor ori închizătorul şi orice dispozitiv conceput sau
adaptat pentru a reduce zgomotul provocat de tragerea unui foc de armă;
4. componentă esenţială - mecanismul de închidere, camera cartuşului şi/sau ţeava armelor de
foc, care, în calitate de obiecte separate şi în măsura în care sunt funcţionale, sunt incluse în
categoria armelor de foc pe care sunt montate sau pentru care sunt concepute să se monteze;
5. muniţia - ansamblu format din tub cartuş, încărcătură de azvârlire, capsă de aprindere şi, după
caz, proiectil;
6. operaţiuni cu arme, piese şi muniţii - producerea, confecţionarea, asamblarea, intermedierea,
modificarea, prelucrarea, repararea, experimentarea, vânzarea, cumpărarea, închirierea,
schimbul, donaţia, comodatul, sponsorizarea, importul, exportul, transportul, tranzitul, transferul,
transbordarea, depozitarea, casarea şi distrugerea armelor de foc, a pieselor şi a muniţiilor pentru
acestea;
7. uz de armă - executarea tragerii cu o armă;
8. urmărire - urmărirea sistematică a armelor de foc şi, atunci când este posibil, a pieselor şi a
muniţiei pentru acestea, de la fabricant până la cumpărător, pentru a sprijini autorităţile
competente în procesul de detectare, investigare şi analizare a fabricării ilicite şi a traficului ilicit.
II. Categorii de arme şi muniţii
1. arme şi muniţii interzise - armele şi muniţiile prevăzute în categoria A din anexă, a căror
procurare, deţinere, port şi folosire sunt interzise persoanelor fizice şi juridice, cu excepţia
instituţiilor publice care au competenţe în domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii
naţionale, a unităţilor aflate în subordonarea sau coordonarea acestora, înfiinţate prin acte
normative, precum şi a companiilor naţionale şi societăţilor comerciale constituite prin acte
normative în vederea producerii acestui tip de armament şi muniţie;
2. arme şi muniţii letale - arme şi muniţii prin a căror utilizare se poate cauza moartea ori rănirea
gravă a persoanelor şi care sunt prevăzute în categoria B din anexă;
15
3. arme şi muniţii neletale - armele şi muniţiile destinate pentru un scop utilitar sau pentru
agrement ori autoapărare, confecţionate astfel încât, prin utilizarea lor, să nu se cauzeze moartea
persoanelor; sunt asimilate acestei categorii şi armele vechi.
III. Clasificarea armelor din punct de vedere al destinaţiei
1. arme militare - arme destinate uzului militar;
2. arme de apărare şi pază - arme de foc scurte, recunoscute în condiţiile prevăzute de lege,
destinate să asigure apărarea vieţii, integrităţii şi libertăţii persoanelor fizice, precum şi a
bunurilor aparţinând persoanelor fizice sau juridice;
3. arme de autoapărare - arme neletale scurte, special confecţionate pentru a împrăştia gaze
nocive, iritante, de neutralizare şi proiectile din cauciuc, în scop de autoapărare;
4. arme de tir - arme destinate practicării tirului sportiv, recunoscute în condiţiile prevăzute de
lege;
5. arme de vânătoare - arme destinate practicării vânătorii, cu una sau mai multe ţevi, care
folosesc muniţie cu glonţ sau/şi cu alice, recunoscute în condiţiile prevăzute de lege;
6. arme utilitare - arme destinate să asigure desfăşurarea corespunzătoare a unor activităţi din
domeniile cinematografic, teatral, artistic, sportiv, cultural, industrial, agricol, piscicol, medico-
veterinar, al protecţiei mediului şi protecţiei împotriva dăunătorilor, precum şi desfăşurarea de
către societăţile specializate de pază şi protecţie a activităţilor de pază a obiectivelor, bunurilor,
valorilor şi a transporturilor de bunuri şi valori, respectiv a activităţilor de protecţie a
persoanelor;
7. arme şi dispozitive de agrement - arme şi dispozitive neletale, construite pe principii
asemănătoare armelor care nu folosesc muniţii, ce aruncă proiectile nemetalice şi sunt destinate a fi
folosite atât în scop recreativ, cât şi în cadrul competiţiilor sportive; sunt incluse în această
categorie şi arcurile;
8. replici de arme tip airsoft - replici după arme şi dispozitive militare reale, la scară 1/1, cu
mecanism electric, mecanic sau pe bază de gaz neiritant, construite pe principii asemănătoare
armelor, care nu folosesc muniţii, ce aruncă proiectile nemetalice;
9. dispozitive paintball - dispozitive neletale cu mecanism pe bază de gaz sau mecanic, care
aruncă proiectile sferice nemetalice umplute cu vopsea;
10. arme de asomare - arme utilitare, folosite pentru imobilizarea animalelor, prin supunerea
acestora la un şoc mecanic, în scopul sacrificării ulterioare;
11. arme cu destinaţie industrială - arme de foc utilitare, semiautomate, destinate unui scop
industrial de uz civil şi care au aparenţa unei arme de foc automate;
12. arme cu tranchilizante - arme utilitare destinate imobilizării animalelor prin injectarea de
substanţe tranchilizante;
13. arme de panoplie - arme de foc devenite nefuncţionale ca urmare a dezactivării lor sau
datorită gradului avansat de deteriorare, atestate de către un armurier autorizat în condiţiile legii;
14. arme de colecţie - armele destinate a fi piese de muzeu, precum şi armele, aflate sau nu în
stare de funcţionare, care constituie rarităţi sau care au valoare istorică, artistică, ştiinţifică ori
documentară;
15. arme vechi - arme letale produse până în anul 1899 inclusiv sau reproduceri ale acestora,
destinate să fie păstrate în colecţii;
16. arme de recuzită - arme special confecţionate, fabricate sau devenite inofensive ca urmare a
modificării lor de către un armurier autorizat, necesare activităţii instituţiilor specializate în
domeniul artistic.
IV. Clasificarea armelor din punct de vedere constructiv
16
1. arme cu aer comprimat sau gaze sub presiune - arme care, pentru aruncarea proiectilului,
folosesc forţa de expansiune a aerului comprimat sau a gazelor sub presiune aflate într-o butelie
recipient;
2. arme de foc scurte - arme de foc a căror ţeava nu depăşeşte 30 cm sau a căror lungime totală nu
depăşeşte 60 cm;
3. arme de foc lungi - arme de foc a căror lungime a ţevii sau lungime totală depăşesc
dimensiunile armelor de foc scurte;
4. arme de foc automate - arme de foc care, după fiecare cartuş tras, se reîncarcă automat şi trag o
serie de mai multe cartuşe prin apăsarea continuă pe trăgaci;
5. arme de foc semiautomate - arme de foc care, după fiecare cartuş tras, se reîncarcă automat, dar
nu pot trage o serie de mai multe cartuşe prin apăsarea continuă pe trăgaci;
6. arme de foc cu repetiţie - arme de foc care, după fiecare foc tras, se reîncarcă manual, prin
introducerea pe ţeava a unui cartuş preluat din încărcător prin intermediul unui mecanism;
7. arme de foc cu o singură lovitură - armă de foc fără încărcător, care este încărcată după fiecare
tragere prin introducerea manuală a cartuşului în camera de încărcare sau într-un lăcaş special
prevăzut la intrarea în ţeava;
8. arme albe cu lamă - armă care îndeplineşte următoarele criterii:
a) lama este fie solidară cu mânerul, fie echipată cu un sistem ce îi permite să facă corp comun cu
mânerul său;
b) are tăiş dublu pe toată lungimea sa;
c) lungimea este mai mare de 15 cm;
d) lăţimea este mai mare sau egală cu 0,4 cm;
e) are un mâner prevăzut cu gardă.

Sancţionarea şi principiul subsidiarităţii:

Norma de incriminare prevăzută în art. 271 din Codul Vamal se aplică numai dacă legea
penală nu prevede o pedeapsă mai mare. Spre ex., aceasta nu se aplică în cazul traficului de
droguri de mare risc, art. 3 din Legea 143 din 2000.

2.3. Folosirea de acte nereale - art. 272

1. Conţinutul legal:
"Folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale care se
referă la alte mărfuri sau bunuri ori la alte cantităţi de mărfuri sau bunuri decât cele prezentate în
vamă constituie infracţiunea de folosire de acte nereale şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7
ani şi interzicerea unor drepturi."

2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic generic - este reprezentat de relaţiile sociale privitoare la normala desfăşurare a
activităţii economice prin respectarea regimului vamal.
- obiectul juridic special - este reprezentat de relaţiile sociale privitoare la regimul vamal a
căror existenţă şi normală derulare presupun folosirea la autoritatea vamală a documentelor
vamale de transport sau comerciale care se referă la mărfuri sau bunuri ori cantităţi de mărfuri sau
bunuri corespunzătoare adevărului.
- obiectul material - este reprezentat de documentele vamale, de transport sau comerciale folosite
17
la autoritatea vamală cu ocazia prezentării mărfurilor sau a altor bunuri în vederea aplicării
regimului vamal legal. Aceste documente sunt reale, emise de organele abilitate şi în condiţiile
legii, dar sunt prezentate în legătură cu alte mărfuri decât cele la care acestea se referă în mod
concret; aceste documente pot fi: declaraţia vamală, declaraţia proviziilor de la bord, permisul
vamal, foi de parcurs, aviz de expediere, scrisori de trăsură, facturi de procurare a mărfurilor,
scrisori de garanţie, convenţii de plată etc.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - poate fi orice persoană care răspunde penal. Este posibilă participaţia
în toate formele sale, cu precizările făcute la infracţiunea de contrabandă simplă.
- subiectul pasiv - este statul.

3. Conţinutul constitutiv
3A. Latura obiectivă:
- elementul material - constă în fapta de folosi acte nereale pentru trecerea peste frontieră a
bunurilor în scopul eludării datoriei vamale. Folosirea înseamnă întrebuinţarea efectivă a acestor
documente si nu simpla lor deţinere.
- urmarea imediată - constă în realizarea unei stări de pericol pentru relaţiile sociale ce formează
obiectul ocrotirii penale.
- raportul de cauzalitate - rezultă ex re, din însăşi săvârşirea faptei.
3B. Latura subiectivă:
- forma de vinovăţie - intenţia directă sau indirectă. Comiterea faptei din culpă sau fără vinovăţie
nu constituie infracţiune.

4. Forme. Modalităţi. Sancţiuni.

FORME:
1. Acte pregătitoare: sunt posibile dar nu se pedepsesc;
2. Tentativa: este posibilă şi se pedepseşte conform art. 275 din Codul Vamal;
3. Fapt consumat: infracţiunea se consumă în momentul în care făptuitorul comite actul de
conduită interzis de lege, deoarece în acest moment se creează starea de pericol.
4. Fapt epuizat: infracţiunea se poate comite şi în formă continuată, cunoscând astfel şi un
moment al epuizării.
MODALITĂŢI: Această infracţiune cunoaşte o modalitate tip sau de bază şi una agravantă,
prevăzută în art. 274 săvârşite de una sau mai multe persoane înarmate ori de două sau mai
multe persoane împreună.
SANCŢIUNI: numai închisoarea (2-7 ani).
Norma de incriminare din art. 272 din Codul Vamal are un caracter special faţă de cea din art.
326 din Codul penal, care reglementează falsul în declaraţii. În acest fel nu se va putea reţine un
concurs de infracţiuni între cele două fapte, ci va avea prioritate în aplicare acest articol special.

2.4. Folosirea de acte falsificate - art. 273

1. Conţinutul legal:
"Folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale
falsificate constituie infracţiunea de folosire de acte falsificate şi se pedepseşte cu închisoare de la
3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi."

18
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic generic - este reprezentat de relaţiile sociale privitoare la normala desfăşurare a
activităţii economice prin respectarea regimului vamal.
- obiectul juridic special - este reprezentat de relaţiile sociale privitoare la încrederea publică în
documentele vamale, de transport sau comerciale.
- Obiectul material - este reprezentat de documentele vamale, de transport sau comerciale
falsificate, folosite la autoritatea vamală cu ocazia prezentării mărfurilor sau a altor bunuri în
vederea aplicării regimului vamal legal.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - poate fi orice persoană care răspunde penal. Este posibilă participaţia
în toate formele sale, cu precizările făcute la infracţiunea de contrabandă simplă.
- subiectul pasiv - este statul.

3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivă:
- elementul material - constă în fapta de a folosi acte falsificate pentru trecerea peste frontieră a
bunurilor în scopul eludării datoriei vamale. Folosirea înseamnă întrebuinţarea efectivă a acestor
documente şi nu simpla lor deţinere
- urmarea imediată - constă în realizarea unei stări de pericol pentru relaţiile sociale ce formează
obiectul ocrotirii penale.
- raportul de cauzalitate - rezultă ex re, din însăşi săvârşirea faptei.
3B. Latura subiectivă:
- forma de vinovăţie - intenţia directă sau indirectă. Comiterea faptei din culpă sau fără vinovăţie
nu constituie infracţiune.

4. Forme. Modalităţi. Sancţiuni.

FORME:
1. Acte pregătitoare: sunt posibile dar nu se pedepsesc;
2. Tentativa: este posibilă şi se pedepseşte conform art. 275 din Codul vamal;
3. Fapt consumat: infracţiunea se consumă în momentul în care făptuitorul comite actul de
conduită interzis de lege, deoarece în acest moment se creează starea de pericol.
4. Fapt epuizat: infracţiunea se poate comite şi în formă continuată, cunoscând astfel şi un
moment al epuizării.
MODALITĂŢI: Această infracţiune cunoaşte o modalitate tip sau de bază şi una agravantă,
prevăzută în art. 274 săvârşite de una sau mal multe persoane înarmate ori de două sau mai
multe persoane împreună.
SANCŢIUNI: numai închisoarea (3-10 ani).
Norma de incriminare din art. 273 din Codul vamal are un caracter special faţă de cea din
art. 323 din Codul penal, care reglementează uzul de fals. În acest fel, nu se va putea reţine un
concurs de infracţiuni între cele două fapte, ci va avea prioritate în aplicare acest articol 273.
Faptele prevăzute la art. 270-273 din Codul vamal, săvârşite de una sau mai multe
persoane înarmate ori de două sau mai multe persoane împreună, se pedepsesc cu închisoare
de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
Tentativa la infracţiunile prevăzute la art. 270-274 se pedepseşte.

19
 Dacă faptele prevăzute la art. 270-274 sunt săvârşite de angajaţi sau reprezentanţi ai unor
persoane juridice care au ca obiect de activitate operaţiuni de import-export ori în folosul
acestor persoane juridice, se poate aplica şi interzicerea unor drepturi, potrivit art. 66 lit. e) din
Codul penal.
Când mărfurile sau alte bunuri care au făcut obiectul infracţiunii nu se găsesc, infractorul
este obligat la plata echivalentului lor în lei.
Dispoziţiile prezentei secţiuni se completează cu prevederile Codului penal al României,
precum şi cu dispoziţiile penale prevăzute în alte legi speciale.

20