Cuprins

Aspecte generale privind infracțiunile de contrabandă .............................................................. 2

Oportunitatea incriminării și combaterii infracțiunilor de contrabandă ..................................... 3
Locul și timpul săvârșirii infracțiunii ......................................................................................... 4
Subiecții infracțiunii .................................................................................................................. 6
Modalități de săvârșire a infracțiunilor de contrabandă ........................................................... 6
Urmările săvârșirii infracțiunii .................................................................................................. 8

1
 CONTRABANDA

Aspecte generale privind infracțiunile de contrabandă

În ultimii ani, contrabanda a înregistrat cote alarmante la frontierele României, acest

fenomen reprezentând o vulnerabilitate generatoare de pericol social atât prin prisma vătămării
regimului vamal ca valoare socială esențială în cadrul ordinii de drept din societatea noastră,
cât și prin consecințele de natură economico-financiară ce decurg din aceasta, și anume: prin
comercializarea de produse nefiscalizate se aduc prejudicii masive bugetului de stat, firmele
producătoare înregistrează volume ale vânzărilor considerabil mai mici, iar sănătatea
consumatorilor este periclitată pe fondul calității reduse a produselor traficate.
Infracțiunile de contrabandă, în sens general, se referă la acele infracțiuni ce constau în
trecerea peste frontieră a bunurilor prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal,
fără autorizație a armelor, munițiilor, materialelor explozive sau radioactive, a produselor și
substanțelor stupefiante și psihotrope, precursorilor și substanțelor chimice esențiale,
produselor și substanțelor toxice sau în zonele libere, de bunuri al căror import este prohibit pe
teritoriul României cu documente vamale de transport sau comerciale nereale sau falsificate.
Astfel conținutul acestor infracțiuni din domeniul vamal este echivalent cu trecerea peste
frontiera de stat vamală a bunurilor prin scoaterea acestora de sub puterea de dispoziție a
autorităților vamale, în circumstanțe precis și limitativ determinate de lege.
Dintre infracțiunile care pot fi săvârșite în sfera raporturilor juridice vamale, cea care
se detașează ca fiind cea mai gravă este contrabanda, dat fiind faptul că, prin întreprinderea
activităților subsidiare acesteia, se amenință sau se lezează efectiv valori sociale de maximă
importanță pentru ordinea publică și, totodată, pentru interesele legitime și legale ale cetățenilor
români, precum și ale străinilor aflați sub jurisdicția română. Actul de contrabandă practicat în
zilele noastre capătă valențe variabile, devenind din ce în ce mai mult o sferă a criminalității
organizate, iar localizarea contrabandei în cadrul criminalității de antrepriză depinde în mare
măsură de istoricitatea și ciclicitatea manifestărilor fenomenului, de aptitudinea lui de a
determina asocierea făptuitorilor. În baza acestor considerente, justificat este și faptul că acest
fenomen, antisocial prin natură, care este contrabanda, se află pe ordinea de zi în agenda
practicienilor și analiștilor, reclamându-și astfel locul central în contextul criminalității
organizate. Ca rezultantă a comparării incriminării contrabandei în diverse sisteme de drept
penal cu cea a Codului vamal român, observăm fără echivoc faptul că legea română este mai
permisivă1.

1
G. Cudrițescu Pilă, Infracțiunea de contrabandă, în R.D.P. nr. 3, 2000, p. 94.
2
 Constituie infracțiune, așa cum reiese din prevederile Codului Vamal al României,
respectiv din Titlul XII – Sancțiuni, Secțiunea 1 Infracțiuni, infracțiunea de contrabandă,
reprezintă o faptă caracterizată prin introducerea în/scoaterea din țară, prin orice mijloace, a
bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal (art. 270)
și se manifestă sub forma calificată în momentul în care infracțiunea respectivă se realizează
prin introducerea în/scoaterea din țară, fără drept, de arme, muniții, materiale explozive,
droguri, precursori, materiale nucleare sau alte substanșe radioactive, substanțe toxice,
deșeuri, reziduri ori materiale chimice periculoase (art. 271).
Legea nr. 86 din 2006 privind Codul vamal al României:
Art. 270 - Introducerea în sau scoaterea din ţară, prin orice mijloace, a bunurilor sau
mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, constituie infracţiunea
de contrabandă şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.
Art. 271 - Introducerea în sau scoaterea din ţară, fără drept, de arme, muniţii, materiale
explozibile, droguri, precursori, materiale nucleare sau alte substanţe radioactive, substanţe
toxice, deşeuri, reziduuri ori materiale chimice periculoase constituie infracţiunea de
contrabandă calificată şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor
drepturi, dacă legea penală nu prevede o pedeapsă mai mare.
Infracțiunea de contrabandă este o infracțiune ce aduce atingere și regimului juridic al
frontierei de stat, însă primează faptul că aceasta este o infracțiune la regimul vamal, dat fiind
faptul că în vederea atingerii rezultatului socialmente periculos, se urmărește sustragerea de la
controlul vamal. După cum afirmau unii autori2, regimul juridic vamal „constituie un dat pentru
intervenția dreptului penal” în vederea sancționării contrabandei.

Oportunitatea incriminării și combaterii infracțiunilor de contrabandă

Dintotdeauna cotrabanda a fost considerată o încălcare gravă a legii, deoarece, prin

săvârșirea ei, se pun în pericol și se lezează valori sociale de maximă importanță pentru
ordinea de drept. Dincolo de eventualitatea sau realitatea prejudiciilor cauzate, intereselor
fiscale ale statului, se află interesele legitime ale cetățenilor, periclitate prin introducerea sau
scoaterea frauduloasă a mărfurilor în/din țară. Asemenea practicii au ca principal efect
întreținerea așa-numitei economii subterane și în consecință, subminarea economiei de
suprafață, adică a celei legale. Incriminarea infracțiunii de contrabandă este un „imperativ
absolut” pentru asigurarea ordinii în domeniul raporturilor juridice vamale așadar, pentru
protejarea regimului juridic vamal.

2
F. Sandu, Contrabanda - componentă a crimei organizate, Ed. Național, 1997, p.6.

3
 Desfășurarea normală a raporturilor juridice vamale condiționează realizarea unor
interese ale statului, cum ar fi protecția finanțelor publice, siguranța operațiunilor
comerciale, desfășurarea normală a unor procese economice. Orice activitate economică
efectuată într-un cadru legal, devine ineficientă în condiții de concurență cu o alta, situată în
afara prescripțiilor legii. Într-un final, activitatea economică legală, poate fi sufocată de cea
subterană. Pentru a limita cât mai mult producerea unor asemenea fenomene, statul intervine
cu măsuri, care de cele mai multe ori, urmăresc un scop reparatoriu (amenzi, confiscări).
Sunt situații, însă, când încălcările reglementărilor legale, datorită gravității lor, nu pot fi
stabilite doar prin sancțiuni civile, fiind necesare măsuri represive cu caracter penal.
Acestea se înfăptuiesc prin incriminarea contrabandei și a celorlalte infracțiuni
vamale. Având în vedere că în esența sa, contrabanda, este o acțiune ilicită de eludare a
taxelor vamale, se poate aprecia că incriminarea infracțiunii a avut drept cauză principală
asigurarea încasării acestui impozit. De la începuturi, taxele vamale, au oscilat între a avea
un rol economic sau unul fiscal. În vremuri normale, taxele asupra mărfurilor
importate/exportate, au avut tot timpul un rol protecționist pentru economia națională. În
timpuri de criză, de dificultăți financiare, obiectivul fiscal a prevalat în raport cu cel
economic. Tocmai în asemenea împrejurări, când fiscalismul devine excesiv, frauda se
dezvoltă vertiginos. Prima reacție a statului este aceea de a înăspri sancțiunile și de a spori
exigența controlului, dar practica demonstrează că frauda nu dispare și nici măcar nu se
diminuează. Rezultă de aici că mijloacele de combatere trebuie căutate în altă parte. Cu
siguranță o incriminare corectă a contrabandei, reprezintă o garanție a descurajării și
contracarărării. Ea singură, însă, nu este suficientă.
Obligația statului român de a incrimina și combate înfracțiunile vamale, în principal,
contrabanda, derivă și în prevederile unor acte normative internaționale la care România este
parte, la care a aderat ori le-a ratificat. În temeiul acestora România și-a asumat obligația de
a asigura drepturile și libertățile tuturor persoanelor, indiferent de cetățenie sau naționalitate,
aflate în teritoriul său vamal, inclusiv eliminarea riscului vreunui prejudiciu cauzat prin
săvârșirea infracțiunii de contrabandă.

Locul și timpul săvârșirii infracțiunii

În legătură cu locul comiterii infracțiunii de contrabandă, s-a constatat că de regulă,

aceste infracțiuni pot fi comise în următoarele locații:
- în punctele de trecere a frontierei și terenurile înconjurătoare;
- în orice punct de pe linia de frontieră;
- în porturi, aeroporturi, stații CFR;
4
- prin intermediul mijloacelor de transport rutiere, feroviare, maritime și de transport;
- prin intermediul fabricilor sau a altor societăți comerciale aflate într-un fel sau altul în
legătură cu „proprietarii firmelor fantomă”, aflate în proprietatea sau sub controlul
contrabandiștilor;
- prin unități specializate în import/export;
- prin orice alt loc unde sunt descărcate mărfuri care ar fi trebuit să tranziteze statul nostru.
Stabilirea cu exactitate a locului unde s-a săvârșit infracțiunea, prezintă importanță
din mai multe considerente. Astfel, locul faptei, oferă de cele mai multe ori posibilitatea
identificării urmelor și mijloacelor materiale de probă.
Totodată, cunoașterea locului faptei constituie punctul de plecare în identificarea
martorilor sau a eventualilor complici la efectuarea infracțiunii. Cunoașterea locului faptei
poate duce, de asemenea, la stabilirea legăturilor din alte state ale făptuitorilor și la
constatarea infracțiunilor flagrante.
Stabilirea timpului în care s-a desfășurat activitatea ilicită, prezintă importanță
pentru o corectă încadrare juridică a faptei penale, și totodată pentru individualizarea
răspunderii penale. Dacă făptuitorii săvârșesc la diferite intervale de timp și în executarea
unor rezoluții infracționale, diferite fapte sau acte care se regăsesc în conținutul infracțiunii
de contrabandă, vom proceda la tratarea acestor infracțiuni după câte rezoluții infracționale
sunt. Dacă făptuitorii săvârșesc la diferite intervale de timp, însă în executarea aceleași
rezoluții infracționale, fapte sau acte ce pot constitui conținutul infracțiunii de contrabandă,
vom avea o singură infracțiune, în forma continuată.
În cadrul infracțiunii continuate vom distinge un moment al consumării și un
moment a epuizării infracțiunii. Momentul consumării infracțiunii de contrabandă, îl
reprezintă momentul în care sunt îndeplinite, practic, toate condițiile cerute de lege pentru
existența infracțiunii de contrabandă. Codul Penal a stabilit că data săvârșirii infracțiunii
constituie data comiterii ultimei acțiuni. Stabilirea momentului epuizării infracțiunii,
prezintă un interes public în ceea ce privește aplicarea legii penale în timp, aplicarea
dispozițiilor cu privire la prescripția răspunderii penale, și în legătură cu stabilirea
răspunderii penale pentru fapta comisă în mod continuat, începută în momentul minorității
și epuizată în perioada în care făptuitorul a devenit major. Astfel, în cazul în care infracțiunea
a început a fi săvârșită când în vigoare era o lege penală, dar care a încetat după intrarea în
vigoare a altei legi, se va proceda la aplicarea legii mai favorabile.
Dacă fapta penală a fost săvârșită de către un minor, se va aplica regimul sanționar
specific infractorului minor, iar dacă o parte din acțiuni s-au efectuat înainte de vârsta
majoratului, iar epuizarea infracțiunii a avut loc după împlinirea vârstei majoratului,
5
făptuitorul va răspunde potrivit regimului de sancționare al infractorilor majori. Împrejurarea
că unele acțiuni au fost săvârșite în perioada minorității, pot fi apreciate de instanță ca o
circumstanță atenuantă juridic.

Subiecții infracțiunii

Subiectul activ nemijlocit (autor) al contrabandei poate fi orice persoană. Fiind o

faptă penală cu subiect activ necircumstanțiat, contrabanda poate comporta, în condițiile
legii, nu numai autori necalificați, ci și, de asemenea, complici sau instigatori necalificați.
Subiectul pasiv al infracțiunii de contrabandă (unic sau principal) este întotdeauna
statul român, ca persoană juridică. Dacă prin săvârșirea infracțiunii de contrabandă s-a
produs efectiv și o pagubă propietății publice sau private, a statului, Ministerul Finanțelor
dobândește dreptul de a se constitui parte civilă în procesul penal cu toate drepturile și
obligațiile care decurg în temeiul legii dintr-o asemenea calitate procesuală.
Elementul material îl constituie activitatea de trecere peste frontieră a armelor,
munițiilor, materialelor explozive, droguri, precursori, materialelor nucleare sau alte
substanțe radioactive, substanțe toxice, deșeuri, reziduri ori materiale chimice periculoase.
Cerința esențială care trebuie îndeplinită pentru existența laturii obiective a infracțiunii este
ca activitatea ce formează elementul material al faptei să se desfășoare „fără drept”.
Urmarea imediată este constituită dintr-o stare de pericol pentru existența și
siguranța regimului juridic vamal al României.
Legătura de cauzalitate rezultă din simpla realizare a acțiunii incriminate.
Latura subiectivă: din acest punct de vedere infracțiunea se comite cu vinovăție sub
forma intenției directe sau indirecte.
Actele pregătitoare, deși posibile, sunt lăsate în afara incriminării de către legiuitor.
Tentativa este posibilă și se pedepsește (art. 275 Cod vamal). Infracțiunea se
consumă în momentul realizării elementului material, respectiv atunci când bunurile sau alte
mărfuri sunt trecute peste frontieră fără a fi prezentate pentru controlul vamal.
Infracțiunea prezintă o formă mai agravantă dacă fapta a fost săvârșită de una sau
mai multe persoane înarmate sau de două sau mai multe persoane împreună.

Modalități de săvârșire a infracțiunilor de contrabandă

Din analiza textelor din Codul vamal, care incriminează infracțiunea de contrabandă
și jurisprudență s-au stabilit principalele modalități de săvârșire a acestei infracțiuni.
Din investigarea cazurilor descoperite, a rezultat că infracțiunile de contrabandă, ca

6
urmare a intensificării traficului de călători și a multiplicării operațiunilor comerciale, s-au
diversificat sub aspectul formelor de comitere și al bunurilor ce fac obiectul acestora, practic
s-au extins tuturor bunurilor susceptibile de a fi introduse sau scoase din țară fără achitarea
taxelor și impozitelor prevăzute de lege. Frontiera de stat a României deși este strașnic păzită,
este sistematic asaltată de grupări organizate, fie din interior, fie din exterior. 3
În prezent, infracțiunea de contrabandă se săvârșește prin toate modalitățile
sancționate de lege, dar ne limităm la cele mai semnificative:
1. Trecerea bunurilor peste frontieră prin folosirea de documente false:
a) Cea mai des folosită în ultima perioadă de timp este prezentarea la vamă a
documentelor de proveniență a mărfurilor la prețuri mai mici decât cele reale (sub
facturare sau dublă facturare);
b) Pentru a fi scutiți de plata taxelor aferente mărfurilor, contrabandiștii prezintă
certificate de origine false pentru mărfurile importate din alte țări;
c) Numeroase firme particulare, cu documente vamale false, exportă mărfuri interzise la
export ori contingente;
d) Traficanții de mașini schimbă regimul vamal al autoturismelor importate;
e) Persoane fizice, călători, trec mărfuri peste graniță prin puncte vamale în numele
firmelor particulare.
2. Trecerea peste frontieră prin puncte vamale a bunurilor cu documente vamale privind
alte bunuri:
a) Încărcarea autotrenului cu mărfuri la care taxele vamale și accizele sunt foarte mari și
pentru a le camufla, așează la ușa din spate mărfuri la care taxale vamale sunt mici;
b) Numeroase firme particulare cu documente vamale privind alte mărfuri exportă
mărfuri interzise ori contingente;
3. Prezentarea de declarații vamale false la introducerea de mărfuri în țară:
a) Contrabandiștii introduc bunurile în tranzitul vamal și apoi le valorifică fără plata
taxelor vamale și a accizelor;
b) Folosirea firmelor fantomă în scopul sustragerii de la plata impozitelor pe circulația
mărfurilor și a accizelor;
4. Unii administratori, patroni sau asociați ai unor societăți comerciale cu capital privat,
emit cecuri fără disponibil la tras.

3
I. Cârlig, Infracțiunile de contrabandă, Ed. Muntenia și Leda, Constanța, 2002, p. 72.

7
 Cei în cauză au profitat în perioada când la vamă se accepta achitarea taxelor cu
asemenea documente fără confirmarea băncii. În prezent, se folosesc ștampilele false pentru
atestarea confirmării de către bănci a existenței sumelor de bani în cont.
5. Sustragerea de la operațiile de vămuire introduse prin punctele vamale. Această metodă
este folosită de contrabandiștii abili, care speculează perioadele de mare aglomerație și
care și-au făcut relații în rândul personalului vamal:
a) Pentru închiderea carnetelor TIR care au însoțit marfa pe timpul transportului,
contrabandiștii au folosit și folosesc ștampile vamale false;
b) Sustragerea de la operațiile de vămuire a bunurilor, săvârșite de una sau mai multe
persoane înarmate sau constituite în bandă: contrabandiștii români intră în relații de
afaceri ilegale cu contrabandiștii din țările vecine, participând în grup la săvârșirea
infracțiunilor;
c) Nedeclararea unor importante cantități de bijuterii: traficanții internaționali de aur și
alte metale prețioase tranzitează teritoriul României, având asupra lor importante
cantități de bijuterii, nedeclarate la intrarea sau ieșirea din țară.
d) Scoaterea de bunuri din țară în mod ilegal de către persoane fizice.
6. Trecerea peste frontieră, fără autorizații, a armelor, munițiilor, materialelor explozive sau
radioactive, produselor și substanțelor stupefiante toxice.
7. Trecerea peste frontieră a bunurilor prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul
vamal.
8. Scoaterea din țară, pe baza unor documente fase, a unor produse cu regim de import
temporar care, în realitate, au fost comercializate pe piața internă. Unii vameși s-au
privatizat și, sub acoperământul funcțiilor ce le dețin în sistemul vamal, comit acte de
contrabandă.

Urmările săvârșirii infracțiunii

Ca urmare a săvârșirii infracțiunii de contrabandă, prevăzută de Codul Vamal, statul

român este prejudiciat cu sume importante, care rezultă prin neplata nici unui impozit sau
taxă legală de marfă introdusă fraudulos în circuitul economic ,pornind de la taxele vamale
și mergând până la taxa pe valoarea adăugată, neplătită de un comerciant. Așa cum se
observă, prejudiciul începe a fi generat de contrabandă și se dezvoltă exponențial, mărindu-
și dimensiunile precum un bulgăre de zăpadă, prin săvârșirea în concurs a altor infracțiuni.

8
 Deși legiuitorul nu leagă o anume consecință juridică de urmările săvârșirii
infracțiunilor de contrabandă, nu este lipsit de interes a sublinia că, în condițiile unei
activități organizate și sistematice, care să aibă ca obiect doar trecerea frauduloasă peste
frontieră de bunuri comune, pe lângă faptul că se creează venituri ilicite uriașe, apar și
implicații la nivelul ecnomiei naționale - falimente, blocaje financiare, etc. - element
important care ar putea fi luat în considerare de către instanțe, la pronunțarea hotărârilor.
În condițiile arătate, trebuie observat că organele juridice au posibilitatea să extindă
cercetările, urmărind elucidarea tuturor împrejurărilor legate de consecințele săvârșirii
activitătii ilicite, fiecare consecință implicând, cu certitudine, o conduită ilicită care nu
presupune, neapărat, săvârșirea unei infracțiuni prevăzute de Codul Vamal, însă este
implicată săvârșirea uneia sau a mai multor infracțiuni de fraudă - principal, evaziunea
fiscală.
În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de contrabandă calificată, dat fiind natura
bunurilor speciale, ce constituie obiectul său material, urmările pot fi foarte grave pentru
viața și sănătatea cetățenilor priviți atăt la nivel individual, cât și la nivel de comunitate.
Trebuie observat că, indiferent de natura ei – simplă sau calificată – contrabanda,
săvârșită în mod organizat, creează venituri ilicite tentante, care acumulându-se, produc
perturbări importante în cadrul unui sistem economic și implicații deosebite, legate de
criminalitatea transnațională, relațiile politice între state, alimentarea terorismului
internațional, rețelelor de spionaj, etc.
În cazul infracțiunilor vamale, datoria sevește la determinarea temeiului de pornire
a urmăririi penale și a pedepselor penale.
Înainte de toate, trebuie observat că, cel puțin principial, legiuitorul, prin
incriminarea unor conduite ilicite ca infracțiuni vamale, a urmărit respectarea regimului
vamal, concept complex, care presupune printre altele, și plata datoriei vamale – de altfel o
sursă principală de alimentare a bugetului de stat. Neplata datoriei vamale, singurul
prejudiciu legat de alimentarea bugetului direct și palpabil, pentru mulți, la o analiză
superficială, nu este decât un segment al urmărilor pe care poate să le aibă săvârșirea
infracțiunilor de contrabandă. Acceptarea neplății datoriei vamale, ca rezultat principal temei
pentru începerea urmăririi penale în cadrul cercetării infracțiunilor de contrabandă, o
consider periculoasă, neștiințifică și, oricum, aplicabilă doar ipotezei prevăzute de Codul
Vamal, bunurile speciale având un regim, fundamental, diferit în ceea ce privește stabilirea
și plata datoriei vamale.

9
 Nu trebuie uitat că infracțiunile de contrabandă sunt infracțiuni de pericol, nu a fost
incriminată neplata datoriei vamale, ci nerespectarea într-un plan mai larg, a regimului vamal
- pentru existența acestora fiind necesară trecerea de bunuri peste frontiera de stat, în
condițiile art. 270 sau art. 271 din Codul Vamal, conduită care a fost considerată, prin ea
însăși, periculoasă, fară sa fie urmată, în mod subsecvent și obligatoriu de neplata datoriei
vamale. Infracțiunile de contrabandă există si trebuie cercetate ca atare, indiferent de
existența sau cuantumurile unei datorii vamale, element, care trebuie să rămână, important
în materia individualizări tratamentului sancționator, în ceea ce privește analiza și
interpretarea unor împrejurări de fapt, în legătura cu stabilirea vinovăției, în raport cu orice
alt element, chiar important în cadrul cercetării, mai puțin, deci, existența infracțiunii.

10
 Bibliografie

 Beșliu Dan Călin, Contrabanda -modalități de reglementare

 Cârlig Ion, Infracțiunile de contrabandă – Metode și mijloace de prevenire și
descoperire, Editura Muntenia și Leda, Constanța, 2002
 Cudrițescu Pilă Gianina, Infracțiunea de contrabandă, în R.D.P. nr. 3, 2000
 Sandu Florin, Contrabanda - componentă a crimei organizate, Editura Național, 1997
 Suceavă Ion, Drept vamal, Editura Criss Book Universal, București, 1997
 H.G. nr. 707/2006 privind Regulamentul Vamal al României
 Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României
 https://www.juridice.ro
 https://www.academia.edu

11