Universitatea „Spiru Haret”

Facultatea de Drept şi Administraţie Publică

Master – Ştiinţe Penale

Consideraţii privind
EUROPOL

Masterand: IANA VALENTIN

 CUPRINS
I. Introducere ............................................................................................. pag. 3
II. Istoria EUROPOL .................................................................................. pag. 3
III. Mandatul EUROPOL ............................................................................ pag. 4
IV. Sistemul de informaţii al EUROPOL .................................................... pag. 5
V. Finanţare ................................................................................................ pag. 6
VI. Personal ................................................................................................. pag. 6
VII. Management şi control .......................................................................... pag. 7
VIII. Cooperare internaţională ........................................................................ pag. 7
IX. Unitatea naţională EUROPOL ............................................................... pag. 8
X. Concluzii .............................................................................................. pag. 12
XI. Bibliografie .......................................................................................... pag. 13

ABREVIERI:
U.E. – Uniunea Europenă
C.E. – Consiliul European
O.L.E. – Ofiţeri de legătură ai EUROPOL
O.C.T.A. – Organized Crime Threats Assessment
T.E.C.S. – Sistemul computerizat de informaţii al EUROPOL
S.I.E.N.A. – The Secure Information Exchange Network Application
J.S.B. – Joint Supervisory Body (Organismul Comun de Supraveghere)
S.U.A. – Statele Unite ale Americii
O.L.A.F. – Oficiul European Anti-Fraudă
I.G.P.R. – Inspectoratul General al Poliţiei Române
I.G.P.F. – Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră
I.G.J.R. – Inspectoratul General al Jandarmeriei Române
D.G.I.P.I. – Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă
A.N.V. – Autoritatea Naţională a Vămilor
S.R.I. – Serviciul Român de Informaţii
A.W.Fs. – Analytical Work Files (dosare de analiză)
C.C.P.I. – Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională

2
 I. INTRODUCERE

E UROPOL este autoritatea Uniunii Europene de aplicare a legii. Obiectivul

acestei instituţi este să contribuie la asigurarea unei Europe mai sigure
sprijinind autorităţile de aplicare a legii din statele membre ale Uniunii Europene în
combaterea criminalităţii internaţionale grave şi a terorismului. 1

II. ISTORIA EUROPOL

L a data de 7 februarie 1992, prin Tratatul de la Maastricht, publicat în Jurnalul

Oficial al Uniunii Europene seria C nr. 191 din data de 29 iulie 1992, Belgia,
Danemarca, Germania, Grecia, Spania, Franţa, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda,
Portugalia şi Marea Britanie au stabilit la art. K.1 alin. (9) că, în scopul realizării
obiectivelor Uniunii, în special a liberei circulaţii a persoanelor, şi fără a aduce
atingere competenţelor Comunităţii Europene, domeniul referitor la „cooperarea
poliţienească în vederea prevenirii şi a luptei împotriva terorismului, traficului
ilegal de droguri şi a altor forme grave de criminalitate internaţională, inclusiv, dacă
este necesar, anumite aspecte ale cooperării vamale, în legătură cu organizarea la
scara Uniunii a unui sistem de schimburi de informaţii în cadrul unui Birou
European de Poliţie (EUROPOL)” 2 este o problemă de interes comun.
Următorul pas a fost făcut la data de 29 octombrie 1993 când Consiliul
European (C.E.) a stabilit prin decizia din accea dată ca EUROPOL să se înfiinţeze în
Olanda şi să aibă sediul în oraşul Haga.
Stabilindu-se astfel sediul unităţii, EUROPOL a început să-şi desfăşoare
activitatea pe 3 ianuarie 1994, sub denumirea de Unitatea Droguri EUROPOL,
acţiunile sale fiind limitate atunci doar la lupta împotriva drogurilor.
Prin Convenţia privind înfiinţarea Oficiului European de Poliţie (Convenţia
EUROPOL) din data de 26 iulie 1995, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene seria C nr. 316 din data de 27 noiembrie 1995, EUROPOL a fost oficial
înfiinţat însă a devenit operaţional în totalitate pe 1 iulie 1999 deşi Convenţia
1
www.europol.europa.eu
2
Tratatul privind Uniunea Europeană adoptat la Maastricht la data de 7 februarie 1992
3
EUROPOL a intrat în vigoare la data de 1 octombrie 1998 după ce a fost ratificată de
toate statele membre existente la aceea dată.

III. MANDATUL EUROPOL

I nfracţiunile din mandatul EUROPOL pentru care instituţia poate desfăşura

activităţi de prevenire şi combatere împreună cu autorităţile de aplicare a legii din
Statele Membre sunt:
- Omorul şi vătămarea corporală gravă;
- Traficul de organe şi ţesuturi umane;
- Lipsirea de libertate şi luare de ostatici;
- Rasismul şi xenofobia;
- Tâlhăria în formă organizată;
- Înşelăciunea;
- Şantajul;
- Contrafacerea de produse;
- Falsificarea documentelor administrative;
- Falsul de monedă şi a mijloacelor de plată electronice;
- Criminalitatea informatică;
- Infracţiuni de corupţie;
- Traficul ilegal de droguri;
- Migraţia ilegală;
- Terorism;
- Traficul cu fiinţe umane, inclusiv pornografia infantilă;
- Traficul ilegal cu vehicule;
- Spălarea banilor.
În plus, principalele priorităţi ale EUROPOL includ infracţiunile împotriva
persoanelor, infracţiunile financiare şi infracţiunile cibernetice. Aceasta se aplică
atunci când este implicată o structură de crimă organizată şi sunt afectate două sau
mai multe state membre ale UE.
EUROPOL oferă sprijin prin:
4
 - Facilitarea schimbului de informaţii, potrivit legii naţionale, dintre ofiţerii de
legătură ai EUROPOL-ului (O.L.E.). Ofiţerii de legătură sunt detaşaţi pe lângă
EUROPOL de către statele membre, ca reprezentanţi ai agenţiilor naţionale de
aplicare a legii din aceste state;
- Oferirea de analize operative în vederea sprijinirii operaţiunilor;
- Elaborarea de rapoarte strategice (de ex. evaluarea ameninţării – O.C.T.A.)
şi analiza activităţilor criminale pe baza informaţiilor şi datelor oferite de statele
membre şi de terţi;
- Oferirea de expertiză şi sprijin tehnic pentru anchetele şi operaţiunile
realizate în statele membre, sub supravegherea şi cu răspunderea legală a statelor
membre interesate.

IV. SISTEMUL DE INFORMAŢII AL EUROPOL

Î
n convenţia EUROPOL se stipulează că instituţia va înfiinţa şi păstra un sistem
computerizat pentru a permite introducerea, accesul şi analizarea datelor.
Convenţia prevede un cadru strict pentru a garanta protejarea drepturilor persoanelor
şi a datelor, precum şi controlul, supravegherea şi siguranţa acestora din urmă.
Sistemul computerizat al EUROPOL (T.E.C.S.) are trei componente
principale:
- un sistem informaţional;
- un sistem de analiză;
- un sistem de index.
În conformitate cu programul general şi obiectivele principale ale EUROPOL,
la data de 01 iulie 2009, a fost lansată noua aplicaţie de lucru a EUROPOL pentru
realizarea schimbului de informaţii intitulată „The Secure Information Exchange
Network Application – S.I.E.N.A.”. Această aplicaţie a înlocuit sistemul InfoEx aflat
în uz la nivelul tuturor statelor membre.3

V. FINANŢARE
3
www.politiaromana.ro
5
E UROPOL este finanţat din cotizaţiile achitate de statele membre în funcţie de
produsul naţional brut al fiecăruia. Bugetul pentru 2008 al instituţiei a fost de
63,9 milioane euro.
Controlul financiar, care este numit de Consiliul de Administraţie în
unanimitate, răspunde de modul în care sunt angajate şi achitate cheltuielile, precum
şi de încasarea venitului EUROPOL.
Conturile anuale ale EUROPOL sunt audiate. Această activitate este efectuată
de Comitetul comun de auditare, alcătuit din trei membri numiţi de Curtea de Conturi
a Comunităţilor Europene.

VI. PERSONAL

C onsiliul director al EUROPOL este numit de către Consiliul Uniunii Europene

(miniştri de justiţie şi ai afacerilor interne din Statele Membre).
La data de 6 aprilie 2009, cu ocazia reuniunii Consiliului de Justiţie şi Afaceri
Interne de la Luxemburg, au fost adoptate următoarele decizii referitoare la Oficiul
European de Poliţie:
- decizia prin care domnul Rob Wainwright (Marea Britanie) a fost numit în
funcţia de director al EUROPOL pentru o perioadă de patru ani. Domnul Rob
Wainwright l-a înlocuit pe domnul Max Peter Ratzel (Germania), al cărui mandat a
expirat la data de 15 aprilie 2009.
- decizia privind înfiinţarea Oficiului European de Poliţie (EUROPOL), în
urma căreia EUROPOL a devenit o agenţie comunitară începând cu data de 1
ianuarie 2010.
La sediul EUROPOL îşi desfăşoară activitatea peste 620 de angajaţi care se
ocupă anual de peste 9000 de cazuri. Dintre aceştia, în jur de 130 sunt ofiţeri de
legătură EUROPOL (O.L.E.) reprezentând mai multe tipuri de agenţii care se ocupă
de aplicarea legii (poliţie, vamă, servicii de imigrare, etc.).
Ofiţerii de legătură (O.L.E.), împreună cu ofiţerii, analiştii şi alţi experţi
EUROPOL oferă servicii eficiente, rapide şi multilingve, 24 de ore din 24, 7 zile din
7.
6
 VII. MANAGEMENT ŞI CONTROL

E UROPOL răspunde în faţa Consiliului Minştrilor Justiţiei şi Afacerilor Interne.

Consiliul răspunde de îndrumarea şi controlul EUROPOL. El numeşte
Directorul şi Directorii adjuncţi şi aprobă bugetul. Din Consiliul de minştri fac parte
reprezentanţi ai tuturor statelor membre, iar cerinţa ca deciziile să se ia în unanimitate
ajută la asigurarea unui control democratic asupra EUROPOL.
Consiliul de Administraţie al EUROPOL include câte un reprezentant din
fiecare stat membru şi are sarcina principală de a supraveghea activităţiile
organizaţiei.
Organismul Comun de Supraveghere - Joint Supervisory Body (JSB) – este
un organism independent din care fac parte doi experţi în protecţia datelor din fiecare
stat membru. Aceştia monitorizează conţinutul şi modul de utilizare a tuturor datelor
personale în activităţile desfăşurate de EUROPOL, asigurându-se că sunt respectate
drepturile persoanelor privind protecţia datelor.

VIII. COOPERARE INTERNAŢIONALĂ

P ersonalul, aflat la sediul EUROPOL din Haga, Olanda, colaborează îndeaproape

cu autorităţile de aplicare a legii din cele 27 de state membre ale Uniunii
Europene însă, dat fiind faptul că activităţile ce ţin de crima organizată la nivel
internaţional nu se opresc la graniţele naţionale, EUROPOL şi-a îmbunătăţit
cooperarea privind aplicarea legii internaţionale prin negocierea de acorduri operative
bilaterale sau strategice cu alte state şi organizaţii internaţionale, după cum urmează:
Norvegia, Islanda, Elveţia, Turcia, S.U.A., Rusia, Australia, Canada, Columbia,
Banca Centrală Europeană, Comisia Europeană, inclusiv Oficiul European Anti-
Fraudă (O.L.A.F.), Eurojust, Centrul European de Monitorizare a Drogurilor şi
Dependenţei de Droguri, Interpol, Biroul ONU privind Drogurile şi Criminalitatea,
Organizaţia Mondială a Vămilor, etc.

7
 IX. UNITATEA NAŢIONALĂ EUROPOL

L a data de 27 martie 2000 Consiliul Uniunii Europene a hotărât să permită

directorului EUROPOL sa iniţieze negocieri privind acorduri cu state terţe şi
organizaţii care nu fac parte din Uniunea Europeană iar la data de 8 mai 2003,
Consiliul Uniunii Europene a concluzionat şi faptul că nu există obstacole în ceea ce
priveşte includerea într-un astfel de acord a transmiterii de date personale între
EUROPOL şi România.
Urmare acestor decizii s-a semnat la Bucureşti, la data de 25 noiembrie 2003,
„Acordul privind cooperarea dintre România şi Oficiul European de Poliţie
(EUROPOL)”, act ratificat de statul român prin Legea nr. 197 din 25 mai 2004.
Principalul scop al acestui acord a fost de a intensifica cooperarea dintre
statele membre ale Uniunii Europene, acţionand prin intermediul EUROPOL, şi
România pentru combaterea formelor grave ale criminalităţii internaţionale, în special
prin schimbul de informaţii şi contacte periodice între EUROPOL şi România, la
toate nivelurile corespunzătoare.
Părţile contractante ale acordului au convenit să instituie unul sau mai mulţi
ofiţeri de legătură români, reprezentând România la EUROPOL precum şi instalarea
unuia sau mai multor ofiţeri de legătură ai EUROPOL la Punctul Naţional Focal.
Unitatea ofiţerilor de legătură ai EUROPOL în România a devenit
operaţională în luna iulie 2004, în perioada imediat următoare începându-şi
activitatea la sediul EUROPOL de la Haga şi ofiţerul de legătură român.
Unitatea Naţională EUROPOL (U.N.E.) a devenit operaţională începând cu
data de 01 iulie 2005 după ce, în cadrul convenţiei de twinning pentru proiectul RO
2003/IB/INT-06 cu denumirea „Înfiinţarea Unităţii Naţionale EUROPOL”, în
perioada 1 ianuarie – 1 iulie 2005, au fost derulate toate activităţile prevăzute,
conform calendarului: vizite de studiu la sediul EUROPOL şi la Unitatea Naţională
EUROPOL din Olanda; seminarii pe grupe de lucru inter-agenţii având ca scop
stabilirea regulilor, modalităţilor de cooperare dintre autorităţile de aplicare a legii
române şi cele ale U.E., de evaluare a eficienţei cooperării inter-instituţionale şi
internaţionale, precum şi a modului de întocmire a fişei postului pentru ofiţerii de
8
contact din cadrul inspectoratelor de poliţie judeţene şi procedurile specifice de
comunicare; cursuri de pregătire a instructorilor în domeniul ,,Analiza informaţiilor”,
finalizat prin reuniunea comitetului de conducere a Convenţiei de înfrăţire pentru
înfiinţarea Unităţii Naţionale EUROPOL şi de prevenire a riscurilor/problemelor de
securitate (IT, standarde profesionale); au fost desfăşurate şi activităţi de evaluare
referitoare la implementarea analizei judiciare şi strategice în cadrul Unităţii
Naţionale EUROPOL, precum şi cele privind progresele legislative înregistrate în
cadrul convenţiei.4
Prin intermediul Unităţii Naţionale EUROPOL se realizează schimbul de
informaţii ce vizează infracţiuni financiare (cărţi de credit şi înşelăciune, fals de
monedă, fraude), trafic de droguri, trafic de fiinţe umane, contrabandă,
omoruri/răpiri, infracţiuni grave asupra proprietăţii, trafic de materiale nucleare şi
radioactive, infracţiuni contra mediului, furturi şi terorism, cu accent pe grupările
infracţionale implicate.
Cooperarea prin intermediul Unităţii Naţionale EUROPOL vizează printre
altele şi schimbul de informaţii în vederea verificării, completării şi valorificării pe
căile cele mai adecvate, schimburi de cunoştinţe de specialitate, raportări de situaţii
generale, proceduri de investigare, metode de prevenire a criminalităţii şi consultanţă
şi sprijin în investigaţii individuale.
Experţii olandezi şi austrieci desemnaţi în cadrul Convenţiei de Twinning au
încercat să analizeze situaţia din acel moment a cooperării instituţionale în cadrul
organismelor de aplicare a legii, atât la nivel naţional, cât şi la nivel internaţional.
Discuţiile cu reprezentanţii români au fost, de obicei, foarte edificatoare iar
majoritatea întrebărilor şi remarcilor preliminare au fost rezolvate în mod satisfăcător.
A fost realizat atunci şi accesul direct la bazele de date disponibile prin
reţeaua metropolitană (evidenţa populaţiei, paşapoarte, AFIS, persoane urmărite,
autoritatea pentru străini, permise de conducere şi certificate de înmatriculare, etc.).
Tot în anul 2005 au fost organizate seminarii în vederea conştientizării
autorităţilor de aplicare a legii române cu privire la existenţa şi eficienţa utilizării
canalului de cooperare EUROPOL, la aceste seminarii participând ofiţeri din cadrul

4
www.mai.gov.ro
9
Punctului Naţional Focal (P.N.F.), Biroului Naţional Interpol (B.N.I.), Inspectoratului
General al Poliţiei Române (I.G.P.R.), Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră
(I.G.P.F.), Inspectoratului General al Jandarmeriei Române (I.G.J.R.), Direcţiei
Generale de Informaţii şi Protecţie Internă (D.G.I.P.I.), Autorităţii Naţionale a
Vămilor (A.N.V.), Serviciului Român de Informaţii (S.R.I.) şi Ministerului Public.
S-au încheiat protocoale cu autorităţile competente menţionate în Legea nr.
197/2004 privind ratificarea Acordului EUROPOL, în acest moment desfăşurându-şi
activitatea în cadrul Unităţii Naţionale EUROPOL câte un reprezentant al I.G.P.R.,
I.G.P.F., I.G.J.R., D.G.I.P.I., A.N.V. şi S.R.I..
Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană ţara noastră a devenit
parte şi a Convenţiei privind înfiinţarea Oficiului European de Poliţie (Convenţia
EUROPOL) din data de 26 iulie 1995, pe lângă alte convenţii şi protocoale.5
Deşi parte a Convenţiei EUROPOL, România a devenit stat membru cu
drepturi depline al acestei instituţii după 7 luni de la aderarea la Uniunea Europeană,
respectiv la data de 1 august 2007, dată la care a intrat în vigoare, după publicarea ei
în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 200 din aceea dată, Decizia din 23
iulie 2007 a Consiliului Uniunii Europene privind aderarea Bulgariei şi a României la
Convenţia privind înfiinţarea Oficiului European de Poliţie (Convenţia EUROPOL).6
Numărul personalului din cadrul Unităţii Naţionale EUROPOL este în acest
moment suficient pentru a putea îndeplini cât mai bine atribuţiile şi responsabilităţile
menţionate în Convenţia EUROPOL. De asemenea la stabilirea statului de organizare
s-a luat în considerare sprijinul şi asistenţa pe care Unitatea Naţională EUROPOL
trebuie să le asigure în legătură cu participările în cadrul Consiliului de Conducere
EUROPOL şi cu prilejul întâlnirilor Şefilor Unităţilor Naţionale EUROPOL.
Cooperarea Inspectoratului General al Poliţiei Române cu EUROPOL via
Unitatea Naţională EUROPOL, se realizează prin schimbul de date şi informaţii pe
linie infracţională, conform mandatului EUROPOL şi participarea la dosarele de
analiză ale EUROPOL.
Aceste dosare de analiză, Analytical Work Files (AWFs), reprezintă mijlocul
prin care EUROPOL acordă sprijin - prin intermediul analizei informaţiilor -
5
Anexa I din Tratatul de Aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeană
6
Decizia din 23.07.2007 a Consiliului UE privind aderarea Bulgariei şi României la Convenţia EUROPOL
10
investigaţiilor realizate de autorităţile competente din Uniune Europeană. Poliţia
Română furnizează informaţii în cadrul mai multor dosare şi se numără, de asemenea,
printre iniţiatorii unui nou dosar privind proprietatea intelectuală (AWF COPY) şi un
dosar de analiză privind fraudarea regimului TVA intracomunitar (AWF MTIC).
Când se sesizează EUROPOL?
Cererile de asistenţă pot fi transmise către Europol în orice etapă a
investigaţiei, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
1. sunt afectate două sau mai multe state;
2. criminalitate organizată;
3. caracter transfrontalier.
EUROPOL şi ofiţerii de legătură pot fi, de asemenea, solicitaţi cu privire la
cererile de studiu cu caracter strategic, sub rezerva resurselor disponibile.
Cum se sesizează EUROPOL?
Pentru a sesiza EUROPOL, cererea trebuie transmisă Unităţii Naţionale
EUROPOL. Aceasta constituie, în cadrul Centrului de Cooperare Poliţienească
Internaţională (C.C.P.I.), unitatea desemnată să transmită cererile de asistenţă
internaţională în direcţia pertinentă. Se recomandă utilizarea transmisiei în format
electronic a datelor (e-mail, documente Word, Excel), ceea ce permite o procesare
rapidă şi practică a cererilor. Se impune ca în cazul unor cereri complexe sau în regim
de urgenţă să se realizeze contactarea telefonică prealabilă.
Cererile trebuie să precizeze în mod deosebit:
- dacă au fost utilizate anterior alte căi de cooperare privind aceeaşi cerere,
- natura exactă a cererii (dosar în lucru, identificarea apelurilor telefonice
realizată de un dispozitiv de supraveghere, crearea unei echipe de lucru pentru fiecare
tip de dosar de analiză, etc.).
Unul din cele mai importante produse strategice realizate de către EUROPOL
este O.C.T.A. (Organized Crime Threats Assessment – Evaluarea Ameninţărilor
privind Criminalitatea Organizată). Documentul menţionat furnizează informaţiile
necesare pentru stabilirea priorităţilor la nivelul U.E. privind combaterea
criminalităţii organizate, concentrându-se pe evaluarea calitativă a ameninţărilor
prezente şi viitoare.
11
 La nivel naţional a fost stabilit un punct de contact şi de sinteză Serviciul
Analiză şi Strategii din cadrul Direcţiei Cabinet – I.G.P.R., pentru întocmirea anuală
a contribuţiei României la raportul O.C.T.A..
Unitatea Naţională EUROPOL reprezintă deci punctul naţional de contact
pentru schimbul de informaţii cu Oficiul European de Poliţie (EUROPOL). Acestă
instituţie împreună cu Biroul de Legătură Român de la Haga asigură legătura între
organele de aplicare a legii din România, menţionate în Acordul de cooperare dintre
România şi EUROPOL (Inspectoratul General al Poliţiei Române, Inspectoratul
General al Poliţiei de Frontieră, Inspectoratul General al Jandarmeriei Române,
Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă, Autoritatea Naţională a Vămilor,
Serviciul Român de Informaţii şi Ministerul Public), şi EUROPOL.

X. CONCLUZII

Î
ntrucât EUROPOL poate oferi răspunsuri flexibile, această instituţie se
concentrează, de la an la an, pe diverse domenii ale activităţii de criminalitate şi
terorism, în funcţie de cerinţele situaţiei. Totuşi, principalele sale priorităţi tind să
rămână relativ stabile, şi anume grupurile de criminalitate internaţională şi terorism.
De-a lungul anilor personalul EUROPOL a acumulat o experienţă semnificativă în
combaterea traficului de droguri, reţelelor de imigraţie ilicită şi traficului cu fiinţe
umane, traficului cu vehicule ilicite, criminalităţii informatice, spălării şi falsificării
banilor. EUROPOL este de asemenea şi oficiul central european pentru combaterea
falsificării monedei euro.
Principalul obiectiv al EUROPOL este să ajute la construirea unei Europe mai
sigure, spre binele tuturor cetăţenilor Uniunii Europene.7

BIBLIOGRAFIE

1. Tratatul privind Uniunea Europeană adoptat la Maastricht la data de 7 februarie

1992;

7
www.europol.europa.eu
12
2. Convenţia privind constituirea Oficiului European de Poliţie (Convenţia
EUROPOL) încheiată la 26 iulie 1995;
3. Anexa I din Tratatul de Aderare a României şi Bulgariei la Uniunea
Europeană;
4. Acordul privind cooperarea dintre România şi Oficiul European de Poliţie
(EUROPOL) din data de 25 noiembrie 2003;
5. Legea nr. 197 din 25 mai 2004;
6. Decizia din 23 iulie 2007 a Consiliului U.E. privind aderarea Bulgariei şi
României la Convenţia EUROPOL;
7. Ordonanţa de Urgenţă nr. 61 din 27 iunie 2007;
8. Legea nr. 329 din 22 noiembrie 2007;
9. www.europol.europa.eu;
10. www.politiaromana.ro;
11. www.mai.gov.ro;
12. www.cdep.ro;
13. www.legestart.ro.

13