Întrebarea 1. Sistemul dreptului vamal: principiile şi criteriile constituirii lui.
Drept sistematizare a normelor juridice se consideră ordonarea materialului normativ, organizarea lui într-un sistem unic şi logic construit. Baza sistemului dreptului vamal o constituie normele juridice vamale, adică regulile de comportament în domeniul vamal stabilite și sancționate de stat. Cu o anumită nuanță de convenționalitate, dreptul vamal poate fi divizat în două părți: partea generală și partea specială, așa cum se practică în alte ramuri ale dreptului. Convenționalitatea unei asemenea divizări este condiționată de caracterul complex al dreptului vamal ca ramură de drept. În partea generală a dreptului vamal intră acele compartimente ale dreptului vamal, normele juridice ale căror conțin indicații referitoare la reglementarea totalității de relații sociale din domeniul activității vamale. Astfel, indicațiile din partea generală a dreptului vamal se aplică la realizarea normelor juridice vamale ce formează ramura respectivă. În componența părții generale a dreptului vamal por fi incluse următoarele instituții juridice vamale: 1. care consolidează scopurile, principiile și conținutul activității vamale și politicii vamale a RM; 2. care reglementează statutul juridic al organelor vamale și care ordonează statutul juridic al altor subiecți ai dreptului vamal; 3. care determină formele și metodele activității vamale, printre care un rol principal îl ocupă normele juridice vamale ce reglementează ordinea adoptării actelor în domeniul activității vamale și efectuării altor acțiuni procesuale; 4. care reglementează răspunderea în domeniul activității vamale, inclusiv și răspunderea factorilor de decizie și a colaboratorilor organelor vamale ale RM. Partea specială a dreptului vamal include în sine instituțiile dreptului vamal aranjate într-o ordine și consecutivitate logică, stabilite de CV a RM. Aici pot fi incluse: reglementarea juridică a ordinii trecerii peste frontiera vamală a RM a mărfurilor și mijloacelor de transport; aplicarea regimurilor vamale; vămuirea; controlul vamal; reglementarea vamal-tarifară și perceperea drepturilor de import/export; ordinea aplicării înlesnirilor vamale; efectuarea urmăririi penale etc.
Întrebarea 2. Izvoarele dreptului vamal: noțiunea, tipurile și caracteristica lor
Studierea oricărei ramuri de drept este imposibilă fără examinarea problemei izvoarelor ei, deoarece anume izvoarele dreptului caracterizează legătura științei dreptului cu statul, în ele se mediatizează voința statului față de anumite raporturi sociale. Izvor de drept este forma în care se conține norma juridică. Prin izvoare ale dreptului vamal se înțelege o totalitate de acte normative ale diferitelor organe de stat, în care se conțin normele ce reglementează raporturile juridice vamale – regulile generale de comportament în domeniul vamal. Clasificarea izvoarelor dreptului de obicei se face după criteriile forței juridice a actelor normative. În legătură cu aceasta izvoarele dreptului vamal pot fi expuse în următoarea consecutivitate: 1. Actele internaționale din domeniul vamal, la care RM este parte. Normele dreptului internațional și actele internaționale constituie o parte a sistemului juridic a RM. După forță juridică convențiile ratificate de RM au o forță juridică mai mare decît legile ei interne, adică dacă tratatul internațional stabilește alte reguli decît cele prevăzute de legea RM, se aplică regulile tratatului internațional. 2. Constituția RM, adoptată la 29 iulie 1994, normele căreia sunt norme de acțiune directă și consolidează pozițiile inițiale și particularitățile de bază ale activității vamale în RM. Multe norme ale Constituției RM au o legătură directă cu activitatea vamală. De exemplu, normele constituționale privind protecția dreptului de proprietate, privind dreptul la libera circulație, privind dreptul la informație, privind dreptul la protecția demnității persoanei, privind egalitatea persoanelor, prezumtia nevinovatiei etc. 3. În sistemul izvoarelor dreptului vamal intră de asemenea și legile RM ce reglementează direct (nemijlocit) raporturile juridice în domeniul activității vamale. La acestea se referă normele care fixează drepturile și obligațiile organelor de stat și ale organizațiilor, ale persoanelor juridice și fizice – subiecți ai dreptului vamal. Totodată se formulează și răspunderea pentru încălcarea acestora. Una din aceste legi principale este Codul Vamal al RM, adoptat la 20.07.2000 care determină baza legală, economică și organizațională ale activității vamale și este orientat spre protecția suveranității economice, securității economice a RM, spre activizarea legăturilor economiei naționale cu economia mondială, spre asigurarea drepturilor cetățenilor și organelor de stat și respectarea de către ei a obligațiilor în domeniul activității vamale. Un alt document de bază în sistemul izvoarelor dreptului vamal este Legea RM cu privire la tariful vamal din 20.11.1997. Ea stabilește ordinea fixării și aplicării taxelor vamale ale RM ca instrument al politicii comerciale și al reglementării statale a pieței interne de mărfuri, inclusiv și regulile vămuirii mărfurilor și mijloacelor de transport la trecerea lor peste frontiera vamală a RM. La legile exclusiv vamale se referă de asemenea și Legea cu privire la Serviciul Vamal nr. 302 din 21.12.2017 , care determină ordinea efectuării serviciului în organele vamale ale RM și în organizațiile Serviciului vamal, totodată determinând și bazele poziției juridice ale colaboratorilor organelor vamale ale RM. 4. Cele mai numeroase izvoare ale dreptului vamal sunt actele juridice subordonate legii, printre care: Hotărârile Parlamentului RM, Hotărârile Guvernului RM, Decretele Președintelui RM, regulamentele, instrucțiunile actele normative emise de către Serviciul Vamal al RM, întru executarea normelor din CV a RM și altor legi. Caracterul complex al raporturilor juridice vamale condiționează folosirea în calitate de izvoare al dreptului vamal a normelor juridice ce se conțin în actele legislative ale altor ramuri de drept: contravențional, penal, procesual penal, etc.
Întrebarea 3. Subiecții dreptului vamal al RM și tipurile lor.
Subiect al dreptului în orice ramură de obicei se consideră purtătorul unor anumite drepturi și obligații, cu care el este împuternicit de stat pentru realizarea necesităților sale. Astfel subiecții ai dreptului vamal se consideră acele persoane care au anumite drepturi și obligații în domeniul activității vamale. Noțiunea de “subiect ai dreptului” este strâns legată de noțiunea de “capacitate juridică” care include în sine capacitatea de folosință și capacitatea de exercițiu. Acestea din urmă au un caracter juridic și sunt determinate de lege. Astfel, subiecții dreptului vamal al RM sunt: Organele vamale; Colaboratorii organelor vamale și organizațiilor serviciului vamal; Persoanele juridice; Persoanele fizice. Toți acești subiecți ai dreptului vamal pot fi divizați, condițional, în două grupuri: 1.subiecți speciali; 2.alți subiecți (generali, ordinari). În categoria subiecților speciali ai dreptului vamal sunt incluse organele vamale și colaboratorii organelor vamale și organizațiilor serviciului vamal – subiecți, care posedă capacitatea juridică specială în domeniul activității vamale. Specificul lor constă în competența organelor vamale (stabilită de normele dreptului vamal), ca organe a puterii executive ce reglementează raporturile juridice în domeniul activității vamale. La cealaltă categorie a subiecților dreptului vamal se referă persoanele fizice și juridice, totalitatea drepturilor și obligațiilor ale căror ca subiecților ai dreptului vamal depind de statutul lor juridic.