CURS NR. 2 Izvoarele dreptului comercial - subramura a dreptului civil 1.

Aspecte introductive In analiza formelor de exprimare a normelor juridice de drept comercial, trebuie pornit de la disp. art. 3 alin. 1 din Noul Cod civil care prevad ca dispozitiile prezentului cod se aplica si raporturilor dintre profesionisti, precum si raporturilor dintre acestia si orice alte subiecte de drept civil . Totodata, urmeaza a fi avute in vedere disp. art. 1 din acelasi act normativ, care prevad ca sunt izvoare ale dreptului civil legea, uzantele si principiile generale ale dreptului. Alaturi de acestea, disp. art. 1 alin. 2 vorbesc de dispozitii legale privitoare la situatii asemanatoare. Mai mult, existenta unor acte normative cu caracter comercial care reglementeaza marea majoritate a relatiilor juridice dintre profesionisti, impune analizarea acestora in cadrul sistemului izvoarelor dreptului comercial. 2. Enuntarea izvoarelor Dreptului comercial Asa cum prevad disp. art. 1 din Noul Cod civil, izvoarele Dreptului civil romanesc sunt: a) Legea (in sens larg), adica toate actele normative, indiferent de institutia care le adopta; b) Uzantele; c) Dispozitiile privitoare la situatii asemanatoare; d) Principiile generale ale dreptului. Avand in vedere faptul ca Dreptul comercial trebuie privit ca o subramura a Dreptului civil, toate aceste izvoare sunt si izvoare ale Dreptului comercial romanesc. Ca forme de exprimare a normelor juridice de Drept comercial trebuie amintite si doctrina si jurisprudenta.

3. Clasificarea izvoarelor Dreptului comercial - dupa un prim criteriu, izvoarele dreptului comercial se impart in izvoare scrise si izvoare nescrise; - dupa un criteriu secund, izvoarele dreptului comercial se impart in izvoare normative si izvoare interpretative. Aceasta clasificare este cea mai importanta in intelegerea naturii izvoarelor dreptului comercial. 3.1. Izvoarele normative sunt acele forme de exprimare, de manifestare a normelor juridice care creeaza in mod efectiv reguli de conduita cu caracter obligatoriu, a caror respectare este garantata de forta de constrangere a statului. Pana la intrarea in vigoare a Noului Cod civil, autorii de drept au fost unanimi in a aprecia ca actele normative (legile in sens larg) erau singurele izvoare normative ale Dreptului comercial romanesc. Aceasta conceptie provenea din imprejurarea ca art. 1 din Codul comercial indica drept izvoare doar legislatia comerciala si legislatia civila, acceptiune diferita fata de prevederile Codului comercial italian din 1882, care a stat la baza elaborarii Codului comercial roman din 1887 si care mentiona uzurile ca izvoare normative ale dreptului Dupa intrarea in vigoare a Noului Cod civil se pune intrebarea daca uzantele, situatiile similare si principiile generale ale dreptului nu au devenit izvoare normative ale Dreptului civil si, implicit, ale Dreptului comercial roman tocmai datorita faptului ca sunt prevazute in mod expres in acest act normativ. 3.1. a) In sistemul actelor normative ce reglementeaza relatii juridice din sfera Dreptului comercial romanesc, pozitia cea mai inalta ca forta de reglementare o are Constitutia Romaniei. Ca lege fundamentala a tarii, Constitutia statueaza principiile generale de organizare si functionare a activitatii economice. Astfel: - potrivit disp. art. 135 alin. (1) - economia Romaniei este economie de piata, bazata pe libera initiativa si concurenta ; - potrivit disp. art. 135 alin. (2) - statul trebuie sa asigure: a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, creearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie; b) protejarea intereselor nationale in activitatea economica (). - potrivit disp. art. 45 - accesul liber al persoanei la o activitate economica, libera initiativa si exercitarea acestora in conditiile legii sunt garantate.

Pe urmatoarea treapta sunt situate actele normative emise de Parlament, adica legile in sens restrans. * Regulile juridice de baza a activitatii comerciale se regasesc in prezent in Noul Cod civil care prevede in disp. art. 3 alin. (1) ca dispozitiile prezentului cod se aplica si raporturilor dintre profesionisti precum si raporturilor dintre acestia si orice alte subiecte de drept civil. ** In materia activitatii comerciale exista numeroase legi (denumite legi comerciale speciale) care reglementeaza o parte importanta din relatiile juridice nascute in legatura cu producerea si punerea in circulatie a marfurilor, executarea de lucrari si prestarea de servicii. Spre exemplificare enumeram cele mai importante legi comerciale speciale: Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale; Legea nr. 26/1990 privind Registrul comertului; Legea nr. 11/1991 privind concurenta neloiala; Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei. *** Alte acte normative ce reglementeaza activitatea comerciala sunt hotararile de guvern, ordonantele de guvern, ordine si instructiuni ale ministrilor, etc. Ex. O.U.G. nr. 44/2008 privind desfurarea activitilor economice de ctre persoanele fizice autorizate, ntreprinderile individuale i ntreprinderile familiale. 3.1.b) Uzantele reprezinta reguli de conduita nascute din practica sociala, folosite vreme indelungata si respectate ca norme juridice obligatorii. Pentru a fi norme juridice si nu doar norme sociale, uzantele trebuie sa fie recunoscute de catre stat, iar in situatia incalcarii acestora statul urmeaza a aplica sanctiuni. Asa cum am precizat anterior, aceste izvoare ale Dreptului comercial roman ar trebui analizate ca izvoare normative deoarece sunt prevazute in mod explicit de prevederile Noului Cod civil. Avand in vedere faptul ca uzantele pot conduce numai la interpretarea vointei partilor in cadrul unui contract, putem aprecia insa ca aceste izvoare fac parte din categoria celor interpretative. Conform disp. art. 1 alin. 2 din Noul Cod civil, uzantele sunt izvoare ale Dreptului civil (si implicit ale Dreptului comercial) numai in cazurile neprevazute de lege. Uzantele sunt clasificate in conformitate cu disp. art. 1 alin. 6 din Noul Cod civil in: - obiceiuri (cutume); - uzuri profesionale. In cuprinsul Noului Cod civil exista trimiteri la uzante, ca izvoare ale dreptului civil:

* Art. 1268 alin. 2 Interpretarea clauzelor indoielnice - clauzele indoielnice se interpreteaza tinand seama, intre altele, () de uzante. 3.1.c) Conceptul de dispozitiile privitoare la situatii asemanatoare este unul nou, introdus odata cu intrarea in vigoare a Noului Cod civil. Aceste dispozitii sunt izvoare ale Dreptului civil si implicit ale Dreptului comercial numai in situatia in care legea si uzantele nu reglementeaza anumite situatii juridice. In conformitate cu disp. art. 1168 din Noul Cod civil Reguli aplicabile contractelor nenumite contractelor nereglementate de lege li se aplica prevederile prezentului capitol, iar daca acestea nu sunt indestulatoare, regulile speciale privitoare la contractul cu care se aseamana cel mai mult. Si in ceea ce priveste natura acestui izvor pot fi facute aprecieri in sensul ca: - sunt normative deoarece sunt prevazute in mod expres de art. 1 din Noul Cod civil; - sunt interpretative deoarece ajuta doar la interpretarea unor contracte. 3.1.d) Principiile generale ale dreptului Dreptul obiectiv, adica ansamblul normelor juridice in vigoare la o anumita data, are la baza o serie de principii care guverneaza toate institutiile juridice. In materia Dreptului comercial, ca subramura a Dreptului civil, intereseaza: - principiile fundamentale ale dreptului roman; - principiile fundamentale ale dreptului civil roman; - principiile insitutiilor de drept civil. 3.2. Izvoarele interpretative sunt considerate acele forme de exprimare a dreptului care nu creeaza norme juridice obligatorii ci doar ajuta la interpretarea si aplicarea normelor juridice. Retinand precizarile facute in cuprinsul pct. 3.1. referitoare la uzante, situatii asemanatoare si principii generale de drept, urmeaza sa analizam ca izvoare interpretative doctrina si jurisprudenta. 3.2.a) Doctrina juridica este definita ca un set de idei, conceptii si lucrari de specialitate in domeniul juridic, elaborate de specialisti in acest domeniu. Parerile autorilor de drept vizand analiza diferitelor institutii juridice, cat si aplicarea normelor juridice nu pot constitui decat opinii care sa ajute la interpretarea dreptului. Ele nu pot fi considerate obligatorii, dar pot fi preluate de legiuitor si transpuse in acte normative. 3.2.b) Jurisprudenta (practica judiciara sau precedentul judecatoresc) reprezinta hotarari pronuntate de judecatori in cazuri concrete. In sistemul dreptului romanesc, practica judiciara nu este considerata ca fiind creatoare de norme juridice deoarece solutiile date de instantele judecatoresti nu au putere de precedent judiciar, nefiind obligatorii decat pentru partile pentru care au fost

pronuntate. Aceasta interpretare are la baza principiul separatiei puterilor in stat conform caruia instantele judecatoresti sunt competente doar sa aplice legea. Exista doua categorii de hotarari judecatoresti care au valoare de lege, fiind obligatorii de la data pronuntarii pentru toate instantele de judecata: - hotararile Inaltei Curti de Casatie si Justitie pronuntate in recursuri in interesul legii; - hotararile Curtii Constitutionale prin care se admit exceptiile de neconstitutionalitate.