Tratament diferentiat

1. Cauza: Boitheiller: în instanţele din Franţa, o persoană imobilizată în scaun

rulant a intentat o acţiune împotriva Ministerului Educaţiei deoarece nu
fusese numită într-un anumit post. Cererea reclamantului era a treia ca
ordine pe lista candidaţilor. După ce primii doi candidaţi au refuzat postul
oferit, oferta a fost înaintată celui de-al patrulea candidat şi nu
reclamantului. În schimb, reclamantului i s-a oferit un post în alt
departament, unde existau amenajări pentru accesul scaunelor rulante. Statul
şi-a justificat această decizie prin faptul că nu era de interes public să
investească fonduri pentru a aduce modificări sediului, în scopul de a-şi
îndeplini obligaţia asigurării unor amenajări corespunzătoare. Instanţa
a constatat că Ministerul Educaţiei nu îşi îndeplinise obligaţia de a asigura
amenajări corespunzătoare pentru persoanele cu handicap, obligaţie de care
nu putea fi exonerat pe considerente administrative.

2. CEJ: în cauza Comisia/Franţa, CEJ a constatat că în anumite circumstanţe

nu va fi ilegală rezervarea de posturi în special pentru candidaţii de sex
masculin în închisorile pentru bărbaţi şi pentru candidaţii de sex feminin în
închisorile pentru femei. Totuşi, la această excepţie se putea apela numai în
legătură cu posturile care presupuneau activităţi unde apartenenţa la un
anumit sex era un aspect relevant. În acest caz, autorităţile franceze doreau
să reţină un procent de posturi pentru candidaţii de sex masculin deoarece
putea apărea necesitatea de a face uz de forţă pentru a-i descuraja pe
eventualii scandalagii, precum şi pentru alte sarcini care puteau fi executate
numai de bărbaţi. Deşi CEJ a acceptat argumentele în principiu, autorităţile
franceze nu au îndeplinit cerinţa legată de transparenţă în legătură cu
anumite activităţi specifice care ar trebui executate numai de candidaţii de
sex masculin; generalizările referitoare la adecvarea unui anumit sex nu sunt
suficiente.
3. CEJ: cauza Johnston, o femeie ofiţer de poliţie care lucra în Irlanda de
Nord s-a plâns în legătură cu faptul că nu i s-a mai reînnoit contractul de
muncă. Poliţistul-şef a oferit drept justificare motivul că femeile ofiţer nu
erau instruite în ceea ce priveşte utilizarea armelor de foc, iar „într-o situaţie
caracterizată de tulburări interne serioase, portul de arme de foc de către
femeile ofiţer ar putea crea riscul suplimentar ca acestea să fie asasinate şi ar
contraveni aşadar, cerinţelor privind siguranţa publică”. Curtea Europeană
de Justiţie a constatat că, deşi trebuie să se ţină seama de ameninţarea la
adresa siguranţei, aceasta îi viza în aceeaşi măsură pe bărbaţi ca şi pe femei.
Femeile nu erau expuse unui risc crescut, cu excepţia cazului în care
justificarea are legătură cu factori biologici specifici femeilor, cum ar fi
protecţia copilului în timpul sarcinii, tratamentul diferenţiat neputând fi
justificat pe motivul că opinia publică solicita ca femeile să fie protejate.

4. CEJ: cauza Mahlberg în care reclamantei, care era însărcinată, i-a fost
refuzat un post permanent de asistentă medicală care ar fi presupus un volum
substanţial de muncă pe teatrele de operaţiuni. Drept justificare a fost oferit
faptul că sănătatea copilului ar fi putut fi pusă în pericol în urma expunerii la
substanţele nocive din teatrul de operaţiuni. Curtea Europeană de Justiţie a
constatat că, deoarece postul era permanent, interzicerea accesului
reclamantei la postul respectiv era o măsură disproporţionată, deoarece
incapacitatea acesteia de a lucra pe teatrul de operaţiuni ar fi fost doar
temporară. Chiar dacă restricţiile aplicabile condiţiilor de muncă pentru
femeile gravide erau acceptabile, acestea trebuiau să fie strict adaptate la
atribuţiile care le-ar fi putut dăuna şi să nu ducă la o interdicţie generalizată
de a lucra.
5. CEJ: cauza Sirdar reclamanta lucrase ca bucătar într-o unitate de comando.
Aceasta a fost concediată în urma reducerilor cheltuielilor militare, care au
introdus principiul „interoperabilităţii” pentru unităţile de comando.
„Interoperabilitatea” impunea ca fiecare persoană să poată îndeplini un rol în
luptă, din cauza numărului insuficient de combatanţi. CEJ a acceptat faptul
că unităţile de comando alcătuite exclusiv din persoane de sex masculin erau
justificate în vederea garantării eficienţei combative şi că principiul
interoperabilităţii excludea, în acest mod, femeile. Aceasta, deoarece
comandourile erau o forţă mică, specializată, care se afla de obicei în prima
linie a oricărui atac. CEJ a constatat că regula era necesară în atingerea
scopului de garantare a eficienţei combative.

6. CEJ: cauza Kreil, reclamanta candidase pentru un post de inginer

electrician în cadrul forţelor armate. Acesteia i s-a refuzat postul deoarece
femeile nu puteau ocupa niciun fel de posturi militare care presupuneau
folosirea armelor şi putea participa numai în cadrul serviciilor medicale şi
muzicale ale forţelor armate. CEJ a constatat că această excludere este prea
extinsă, întrucât se aplica aproape tuturor posturilor militare numai pe
considerentul că în posturile respective femeile ar fi trebuit, la un moment
dat, să utilizeze arme. Orice justificare trebuie corelată mai strâns cu
funcţiile exercitate în general în posturile respective. Credibilitatea
justificării guvernului a fost, de asemenea, pusă la îndoială, deoarece în
acele posturi care erau disponibile pentru femei, acestea erau oricum
obligate să parcurgă un program de iniţiere în folosirea armelor în scop de
autoapărare sau pentru apărarea altora. Prin urmare, măsura nu era
proporţionată în raport cu scopul ce trebuia atins. În plus, nu trebuie să se
facă distincţii între bărbaţi şi femei pe considerentul că femeile au nevoie de
mai multă protecţie, cu excepţia cazului in care acestea au legătură cu factori
specifici femeilor, cum ar fi nevoia de protecţie în timpul gravidităţii.
7. CEJ: cauza MacCulloch/Regatul Unit, instanţei i s-a solicitat să analizeze
situaţia planurilor de plăţi compensatorii care prevedeau plăţi compensatorii
majorate în funcţie de vârstă şi vechimea în muncă. Consecinţa evidentă
a acestei măsuri era faptul că angajaţii mai vârstnici, cu vechime în muncă
mai mare, aveau dreptul la o plată compensatorie mult mai consistentă decât
membrii mai noi şi mai tineri ai personalului. Curtea de apel din Regatul
Unit a acceptat că, în principiu, acest fapt putea fi justificat în mod obiectiv
ca modalitate de recompensare a loialităţii lucrătorilor mai vârstnici,
acordarea unor plăţi mai consistente lucrătorilor mai vârstnici ţinând seama
de vulnerabilitatea acestora pe piaţa muncii şi reprezentând, în acelaşi timp,
o încurajare pentru lucrătorii mai vârstnici să plece, lăsând cale liberă
angajaţilor mai tineri. Cu toate acestea, s-au oferit şi orientări privind modul
în care trebuie abordată problema justificării obiective, sugerându-se că
problema proporţionalităţii necesită o analiză extrem de atentă înainte de
luarea unor concluzii privind justificarea obiectivă.