Tema 15.

Rezistenţe, riscuri, probleme ale integrării şi unificării europene.

Conținuturi:

1. Introducere. Argumentarea.
2. Pericolele, riscurile, dilemele integrării și unificării europene.
3. Problemele principale ale integrării și unificării europene, clasificarea şi analiza lor.
4. Integrarea și unificarea europeană în contextul actualelor crize.

Obiective de referință:
 Să stabilească nivelul starea actuală a proceselor integraţioniste europene şi să identifice
rezistenţele acestora;
 Să determine şi să caracterizeze riscurile principale ale integrării şi unificării europene;
 Să determine dilemele integrării europene;
 Să evidenţieze şi să caracterizeze principalele probleme ale proceselor de integrare şi unificare
europeană, inclusiv în contextul actualelor crize regionale și globale (criza migranților, BREXIT,
pandemia COVID-19 etc.).

Termeni – cheie:
integrare, unificare, riscuri, rezistențe, dileme, BREXIT, COVID-19

Repere de conținut:

1. Introducere. Argumentarea.

Proiectul european actual este în general unul de succes, mai ales fiind comparat cu alte proiecte
integraționiste. Integrarea europeană pe întreg parcursul derulării sale a înregistrat mai multe și
evidente succese, progrese. Despre acestea am vorbit pe întreg parcursul temelor anterioare. Acum a
venit rândul să discutăm despre altă parte a monedei. Ca și alte procese sociale, integrarea
europeană, mai ales că este ceva cu totul nou în istoria multiseculară a continentului, nu putea să nu
să se confrunte cu anumite greșeli, greutăți, probleme. Mai ales că și problemele, greutățile pot fi
diferite, printre acestea fiind și cele de creștere, de dezvoltare. Apariția unor probleme în derularea
anumitor procese la un moment dat este și normal. Important este ca aceste probleme, greșeli,
greutăți la timp să se depisteze, să se discute, să se găsească soluții pentru a le rezolva.
Interesantă este situația, inclusiv și cu referire la Republica Moldova, dar nu numai. Atunci când
Europa, UE, înregistrează succese, progrese, optimismul este în vogă, toți suntem pentru Europa.
Iar iată, atunci când Europa într-adevăr se confruntă cu probleme, când începem să vorbim despre
aceste probleme, riscuri, amenințări, provocări etc., atunci începe să fie mai la modă scepticismul,
pesimismul, atunci începem să ne punem întrebări de genul: da la ce ne trebuie Europa, UE, dacă
aceasta se confruntă cu atâtea probleme, atunci începem să ne gândim să ne dezicem de Europa, de
UE. Ce atunci să facem? Există alte variante, există dileme pentru integrare și unificare? Despre
acestea vom discuta în cele ce urmează.

2. Pericolele, riscurile, dilemele integrării și unificării europene.

Procesul de integrare și unificare europeană, cu cât a avansat mai departe, cu cât și-a propus
sarcini tot și tot mai complicate, după acel „veac de aur” și progresele înregistrate, a început treptat
să se confrunte cu tot mai vădite și tot mai mari pericole, riscuri, amenințări, care veneau și din
interior, mai ales odată cu noile valuri de extindere, dar și din exterior, cu cât puterea economică,
politică a Comunității devenea tot mai mare și cu cât UE devenea un concurent tot mai puternic în
confruntările globale. Pericole, riscuri, amenințări veneau și dinspre aspectele economice ale
integrării, dar și dinspre cele politice, sociale, culturale, civilizaționale, legate și de identitatea
europeană, de mentalitate, de noile vecinătăți, de securitate etc., etc. Am putea înșira aici, fără o
oarecare sistematizare, ca și o simplă enumerare, o listă a pericolelor, problemelor, riscurilor la
adresa integrării și unificării europene:
 Problemele identităţii europene.
 Despre noua cultură şi mentalitate europeană.
 Problema raționalității. Necesitatea unei noi raționalități.
 Aspecte antropologice şi etice ale unificării.
 Problemele şi rezistenţele civilizaţionale, confesionale.
 Unificarea europeană şi problemele naţionalismului.
 Despre modelul Europei unificate: stat comun, federaţie?...
 Rezistenţele, problemele şi dilemele unificării europene din punctul de vedere al
relaţiilor transatlantice.
 Problema SUA – UE: parteneri sau rivali?
 Problema UE – NATO: o relaţie controversată.
 Rezistenţele, problemele ţi dilemele unificării europene legate de euroextindere şi noua
vecinătate – noi provocări pentru Europa.
 Unificarea europeană din perspectiva conflictelor locale şi regionale
Riscurile, pericolele, amenințările, tot mai multe, puneau din nou și din nou întrebarea: dar are
integrarea și unificarea alternative, dileme? Clar că nu. Și atunci? Atunci trebuie de mers înainte, de
înaintat cu procesele de integrare și unificare. Trebuie de văzut care sunt problemele, întrebările
care apar și de găsit răspunsuri, soluții adecvate. Pentru că la general vorbind, nu există dezvoltare
fără probleme.
Așa dar, care sunt principalele probleme ale integrării și unificării europene.

3. Problemele principale ale integrării și unificării europene, clasificarea şi analiza lor.

Situația este de așa natură că probleme, ca și provocări, riscuri, amenințări în integrarea și

unificarea europeană s-au acumulat multe, chiar foarte multe. O simplă enumerare a lor, așa cum
am procedat mai sus, ar fi insuficient. De aceea, în asemenea cazuri se recurge la procedeul sau
modalitatea logică de clasificare a principalelor probleme ale integrării și unificării europene.
Toate problemele care există sau care apar în acest sens se împart în cele de ordin intern și cele
de ordin extern.
Problemele de ordin intern la rândul lor se clasifică în cele:
 economice (spre ex., criza economică, creșterea șomajului, reducerea locurilor de muncă,
probleme legate de moneda unică, probleme de dezvoltare industrială, tehnologică,
investiții, concurență, fiscaitate etc.);
 politice (lipsa Constituției, birocratizarea și centralizarea excesivă, problema instituțiilor,
îndepărtarea acestora de cetățeni, problemele legate de tranziția democratică în țările
Europei de Est, probleme legate de extindere, vecinătate, de politica externă și de
securitate, separatismul etc.);
 sociale (probleme legate de sistemul salarial, sistemul de pensii, sistemul asigurărilor
sociale, probleme legate de sistemul de sănătate publică, de sistemul educațional etc.);
 demografice (legate de îmbătrânirea populației, deficitul forței de muncă etc.);
 culturale și civilizaționale (problemele identitare, problemele legate de naționalismele
europene, de relativismele europene, probleme legate de integrarea și unificarea culturală
europeană etc.);
 confesionale / spirituale (confruntări de ordin confesional, a diferitor minorități, inclusiv
religioase, sexuale, probleme moral-etice etc.).

Din problemele de ordin extern se atrage atenția la următoarele:

 probleme legate de procesul de globalizare (corelația dintre integrare și globalizare,
influența și repercusiunile globalizării asupra proceselor integraționiste europene,
participarea statelor UE și a Comunității/Uniunii în ansamblu la procesul de globalizare
etc.);
  legate de procesele și problemele globale contemporane ( din acestea cele mai multe
sunt legate de sărăcie, excludere, conflicte, maladii, probleme globale de mediu,
îndeosebi legate de schimbările climatice, dezastrele ecologice, terorismul, armele de
distrugere în masă etc.);
 probleme legate de locul și rolul UE pe arena internațională (își ocupă locul potrivit?,
poate juca rolul ca putere globală?, ce-i lipsește sau îi încurcă? Etc.);
 probleme legate de competiția globală în care UE trebuie să facă față (relațiile
Europa/UE – America/SUA, relațiile transatlantice, relațiile și problemele NATO, UE –
Asia, UE – Rusia etc.);
 problemele legate de polarizarea Nord – Sud, relațiile cu țările în curs de dezvoltare,
inițiativele globale de dezvoltare etc.

Plus la toate acestea integrarea și unificarea europeană se mai confruntă cu probleme de ordin
ideologic, conceptual, probleme legate de viitoarele extinderi, de pregătirea unui nou Tratat
european, probleme de ordin cultural, în care sunt multe provocări, de genul – Cum poate o Europă
unificată economic coexista, conviețui cu o Europă divizată, diferențiată pe plan cultural, mintal
etc.?, problema controversatei relații UE – NATO și în acest context problemele legate de apărare,
securitate etc., etc.
O problemă aparte este cea legată de europenitate și raționalitate, problemă foarte importantă,
întrucât Europa istoric s-a format, s-a construit pe raționalitate, dar problemă puțin discutată și în
știință, dar și în societate. Din această mare problemă, ca și un studiu de caz, am putea discuta
următoarele aspecte:
Esenţa raţionalismului european.
Raţionalitate şi europenietate. Influenţa raţionalismului asupra Europei şi europenităţii.
Principiul raţionalităţii – puterea şi punctul vulnerabil al mentalităţii europene.
Modelări europene ale raţionalităţii.
Despre optimismul gnoseologic al raţionalismului.
Concepţiile despre natură raţională şi omul raţional.
Ideea schimbării mentalităţii oamenilor.
Încercarea de organizare a societăţii conform principiului Raţiunii.
Consecinţe ale raţionalităţii şi impactul acestora asupra mentalităţii europene.
Criza europeană ca criză a raţiunii. Despre necesitatea unei noi raţionalităţi în Europa
contemporană.

4. Integrarea și unificarea europeană în contextul actualelor crize.

 La toate problemele, riscurile, amenințările, provocările cu care se confruntă Europa unită,
Uniunea Europeană, procesul de integrare și unificare în ultimul timp s-au mai adăugat un șir de
probleme și provocări noi. Din acestea vom atrage atenția la câteva cele mai stringente și mai
complicate:
 problema care a căpătat denumirea de „criza migranților”, problemă care a afectat
foarte mult Europa, Uniunea Europeană, a pus la încercare nu numai procesul de
integrare și unificare, dar și însăși principiile europene, cel al solidarității în primul rând.
UE în această situație, cu toate încercările și eforturile de a gestiona criza la nivel
comunitar, totuși n-a reușit să se manifeste ca o putere unită, fiecare țară acționând mai
mult pe cont propriu;
 o lată problemă recentă este cea legată de BREXIT – ieșirea Marii Britanii din Uniune.
Este o nouă provocare pentru Europa, pentru Uniunea Europeană, întrucât până acum n-
am asistat la asemenea situații. Este pentru prima dată când o țară părăsește Uniunea.
Aceasta a creat o adevărată criză, dificultăți, probleme nu numai între UE și Marea
Britanie, dar și între statele membre ale comunității în procesele de negocieri, de
pregătire și semnare a Acordului privind BREXIT-ul, la fel și în privința viitoarelor
relații dintre UE, statele membre și Marea Britanie. BREXIT-ul a provocat mai multe
situații, discuții privind viitorul UE, inclusiv privind o eventuală destrămare a comunității
în cazul în care și alte state ar pune problema părăsirii Uniunii;
 din ultimele situații de criză o vom aminti și pe cea legată de criza globală pandemică
provocată de COVID-19 și repercusiunile, consecințele acesteia pentru economia
europeană. Este o nouă mare provocare pentru Europa, pentru UE, care pune la încercare
nu numai sistemele de sănătate, asistență socială, dar și economiile statelor membre, a
Uniunii în ansamblu, care încearcă să gestioneze și această criză, inclusiv prin crearea
unor fonduri de susținere a economiei pentru a diminua consecințele legate de criza
pandemică și de recesiunea economică.

Aceste și alte noi probleme, amenințări, provocări ar putea fi subiectul unor studii de caz.

Sarcini de autoevaluare:

Bibliografie selectivă:

1. Raţionalism. Raţionalitate. – Dicţionat de filosofie. Ed.Politică, Bucureşti, 1978, p.578.

2. Raţionalitate. – Dicţionar de analiză politică, de Jack C.Plano, Robert E.Riggs, Helenan
S.Robin. Ed. ESSE HOMO, Bucureşti, 1993, p.126-127.
3. Florence Braunstein–Silvestre, Jean Francais–Pepin. Marile doctrine filosofice,
religioase, politice, economice. Ed. Antet, Oradea, 1997, cap. Raţionalismul, p. 153-166.
4. Mihaela Czobor. Raţionalitatea constructivă: o alternativă pentru teoria politică? –
„Polis”, nr. 4, 1997.
5. Eudochia Saharneanu, Tamara Carauş. Triumful raţiunii naşte nelinişte... – „File de
filosofie”, nr. 1-2, 1997.
6. Andrei Marga. Filosofia unificării europene. Ed. Fundaţiei pentru Studii Europene, Cluj-
Napoca, 2001, p. 21-49 … 26, 36-37, 40 (raţionalitate economică), 46-47 (conceptual
raţionalităţii), 63, 71 ş.a. (despre criza europeană ca criză a raţiunii şi refacerea încrederii
în raţiune) ş.a.
7. Andrei Marga. Raţionalitate, comunicare, argumentare. Ed. Dacia, Cluj, 1991.
8. Realism şi relativism în filosofia ştiinţei contemporane. Coordonator Angela Botez,
Bucureşti: Ed.DAR, 1993.