Tema 11 : TRATATELE DE REVIZUIRE A COMUNITĂȚILOR EUROPENE ȘI

CREAREA UNIUNII EUROPENE

Conţinuturi:

1. Actul Unic European: importanța istorică și efecte

2. Tratatul de la Maastricht și crearea Uniunii Europene
3. Tratatul de la Amsterdam şi Tratatul de la Nisa
4. Tratatul de la Lisabona și perspectivele dezvoltării UE

Obiective de referinţă:
 Să cunoască principalele tratate de revizuire a Comunităţilor Europene;
 Să caracterizeze tratatele de creare şi revizuire a Uniunii Europene;
 Să analizeze şi să aprecieze semnificaţia şi importanţa istorică a tratatelor europene.

Termeni-cheie: Tratate de revizuire, piloni, reformare

Repere de conținut:

1. Actul Unic European: importanța istorică și efecte

Tratatele de la Roma au oferit cadrul juridic pentru Comunitatea Europeană Economică timp
de aproape treizeci de ani, sub rezerva Tratatului de fuziune din 1965, care a intrat în vigoare în
1967 şi care a unit organele executive ale CECO, Euratom şi CEE. După cum remarcă autorul
român Craig P., au existat evoluţii importante în perioada dintre Tratatele constituitive ale
Comunităţii Europene şi primul tratat de revizuire ale acestora. Printre acestea remarcăm: a)
aderarea de noi state membre la Comunitatea Europeană; b) apariţia unor tensiuni între o viziune
interguvernamentală asupra Comunităţii, în care interesele statale erau considerate de maximă
importanţă, şi o perspectivă mai supranaţională, în care binele Comunităţii în ansamblu era
perceput ca obiectiv primar, chiar dacă aceasta impunea sacrificii din partea unor state membre –
tensiuni care s-au soldat cu „Compromisul de la Luxemburg” ce reprezenta, în esenţă, o
înţelegere cu privire la dezacordul referitor la metodele de vot în cadrul Consiliului; c) înfiinţarea
în 1974 al Consiliului European pentru a regulariza practica organizării de întâlniri la nivel înalt
(summit-uri) etc. 1
Toate aceste evoluţii au semnalat necesitatea de a reforma tratatele de constituire a
comunităţilor europene. Prin urmare, în februarie 1986 în Luxemburg, a fost semnat Actul Unic
European, prin care au fost eliminate cea mai mare parte din barierile fiscale şi tehnice, care
împiedicau formarea Pieţei comune europene. Se poate spune, că Actul Unic European operează
o primă revizuire generală a tratatelor comunitare, confirmînd totodată că deşi Europa unită se
sprijină pe cele trei Comunităţi, ea nu se limitează la acestea. Însăşi denumirea de “ Act Unic
European” reflectă conţinutul acestuia în sensul că în acelaşi instrument sunt cuprinse atît
dispoziţii relative la revizuirea tratatelor comunitare cît şi un titlu privind cooperarea europeană
în domeniul politicii externe, constituind o codificare a principiilor cooperării politice. 2
1
Craig P. Dreptul Uniunii Europene. Comentarii, jurisprudenţă şi doctrină. Bucureşti: Hamangiu, 2009, p.6-8.
2
Bărbulescu I.Gh. Uniunea Europeană: Aprofundare şi extindere: Cartea I: De la Comunităţile Europene la Uniunea
Europeană. Bucureşti: edit. Trei, 2001, p. 65.
 Deşi Actul Unic nu pretinde să realizeze Uniunea Europeană şi se limitează la definirea unui
anumit număr de obiective şi la crearea mijloacelor necesare pentru a o face să progreseze în
mod concret, acest document poate fi considerat ca fiind tranziţia necesară instituirii acesteia.
Printre modificările instituţionale principale se înscriu: pentru uşurarea procesului de adoptare a
deciziilor și evitarea blocajelor frecvente inerente căutării unui acord unanim între cele 12 state
membre de la acel moment, s-a mărit numărul de situații şi s-au introdus o serie de noi domenii
de politici în care Consiliul poate adopta decizii cu majoritate calificată în locul unanimității;
instituirea Consiliul European, oficializând astfel conferinţele ori reuniunile la nivel înalt dintre
şefii de stat sau de guvern, deși competențele acestui organ aveau să fie precizate abia mai târziu,
la articolul 15 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE); sporirea competențelor
Parlamentului  prin includerea cerinței avizului conform din partea acestuia în cazul încheierii
acordurilor de extindere și de asociere şi consolidarea poziţiei Parlamentului în cadrul dialogului
interinstituţional prin introducerea procedurii de cooperare; au fost puse bazele instituirii
Tribunalului de Primă Instanță (TPI) – în prezent, Tribunalul.3
Astfel, Actul Unic European a reprezentat cea mai importantă reformă a tratatelor de la
momentul adoptării lor şi a marcat o revenire a impulsului Comunităţii spre integrare. Revizuirea
efectuată de acest Act s-a focusat pe relansarea procesul de integrare europeană și realizarea
pieței interne, iar prin crearea de noi competenţe comunitare şi prin reformarea instituţiilor, Actul
Unic European a deschis calea aprofundării integrării politice şi a uniunii economice și
monetare, care urmau să fie consacrate în Tratatul privind Uniunea Europeană (Tratatul de la
Maastricht).

2. Tratatul de la Maastricht și crearea Uniunii Europene

Uniunea Europeană (UE) a parcurs o cale lungă pentru a obţine identitatea pe care o are
astăzi în lume. Documentar ea a fost înregistrată prin Tratatul de la Maastricht, cunoscut şi sub
denumirea de Tratatul asupra Uniunii Europene, semnat în februarie 1992 şi a intrat în vigoare în
1993. Prin acest tratat s-a sporit rolul Parlamentului European şi s-a conturat finalizarea formării
Pieţei unice, în cadrul căreia pe întregul spaţiul Uniunii este asigurată libera circulaţie a
mărfurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalurilor. Mai mult ca atît, au fost complet înlăturate
toate taxele vamale şi TVA în comerţul dintre statele membre ale Uniunii. Aceasta însemna şi
încheierea procesului de formare a Uniunii Vamale. Tratatul Uniunii Europene a fixat de
asemenea cele trei faze de trecere la moneda unică euro, precum şi criterii de selectare a ţărilor
participante. Totuşi, preocupările tratatului nu sunt doar monetare, stipulând, că Comunitatea
Europeană are ca misiune de a promova o dezvoltare echilibrată şi armonioasă a activităţilor
economice, o creştere durabilă şi noninflaţionistă cu respectarea mediului înconjurător, un grad
înalt de performanţă economică, un nivel sporit de angajare şi protecţie socială, ridicarea
nivelului şi calităţii vieţii, coeziunea economică şi socială şi solidaritate cu statele membre. 4 În
plus, prin Tratatul asupra Uniunii Europene s-a instituit cetăţenia europeană, care oferă fiecărui
cetățean al unei țări a UE dreptul: de liberă circulație și de ședere oriunde în UE; de a vota și a
candida la alegerile europene și locale din statul în care își are reședința; la asistență și protecție
diplomatică de către ambasadele și consulatele celorlalte state membre; de a adresa petiţii

3
Actul unic european / https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=LEGISSUM%3Axy0027
4
Bărbulescu I.Gh. Uniunea Europeană: Aprofundare şi extindere: Cartea I: De la Comunităţile Europene la Uniunea
Europeană. -Bucureşti: edit. Trei, 2001, p. 69.
Parlamentului European și de a adresa Ombudsmanului European orice plângeri privind
neregulile administrative ale UE.5
Menţionăm că importanţa Tratatului de la Maastricht nu se reduce doar la modificările aduse
celor trei tratate constituitive ale Comunităţii Europene, ci reflectă fondarea Uniunii Europene
bazate pe trei piloni, comunităţile formând primul pilon; al II-lea pilon avea ca obiect politica
externă şi de securitate comună (PESC) şi a fost construit pe baza mecanismelor anterioare
pentru cooperarea politică europeană; al III-lea pilon privea justiţia şi afacerile interne (JAI) şi a
dezvoltat iniţiativele anterioare în domeniu.6 Politica externă și de securitate comună (pilonul al
doilea) are ca scop: să protejeze valorile comune, interesele fundamentale și independența UE;
să consolideze securitatea UE și a țărilor membre ale acesteia; să păstreze pacea și securitatea
internațională în conformitate cu principiile Organizației Națiunilor Unite; să promoveze
cooperarea internațională; să dezvolte și să consolideze democrația și statul de drept, precum și
respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. La rândul său, Cooperarea în
domeniul justiției și afacerilor interne (pilonul al treilea) se focusează pe stabilirea de norme și
controale pentru frontierele externe ale UE; combaterea terorismului, a crimei organizate,
a traficului de droguri și a fraudei internaționale; organizarea cooperării judiciare penale și civile;
crearea unui Oficiu European de Poliție (Europol) pentru schimbul de informații între forțele
naționale; controlul imigrației ilegale; elaborarea unei politici comune de azil.7 Structura pe
piloni a fost păstrată în modificările ulterioare ale tratatelor, dar a fost apoi eliminată prin
Tratatul de la Lisabona, cu toate că încă se mai aplică reguli distincte pentru PESC.

3. Tratatul de la Amsterdam şi Tratatul de la Nisa

Primul tratat de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană, a tratatelor de instituire

a comunităţilor europene şi a unor acte legate de acestea, este Tratatul de la Amsterdam,
misiunea căruia a fost consolidarea comunităţii europene. Tratatul de la Amsterdam semnat la 2
octombrie 19978 de către 15 ţări membre a indus schimbări în tratatele precedente. Cele mai
importante dintre ele se raportă la sporirea gradului de transparenţă a acţiunilor Uniunii prin
intermediul protecţiei drepturilor omului, modificări instituţionale, cooperarea în domeniul
justiţiei, politica externă etc. După cum menţionează autorul român Fuerea A., tratatul dat a fost
necesar pentru a oferi răspunsuri cu privire la rolul şi drepturile cetăţenilor europeni, eficacitatea
şi caracterul democratic al instituţiilor europene, ca şi responsabilităţile internaţionale ale
Uniunii deoarece: a) deşi tratatul de la Maastricht crea, în special, o cetăţenie europeană, el nu
oferea acestui cadru un conţinut real; b) Tratatul de la Maastricht, continuând opera Actului unic
european, ameliora funcţionarea instituţiilor comunitare şi întărea puterile de codecizie
legislativă şi de control ale Parlamentului european , însă lucrările din cadrul instituţiilor nu au
fost uşurate; aceasta pentru că, de acum înainte, instituţiile trebuiau să răspundă unei duble
cerinţe: una decurgând din gestionarea unei monede unice, Euro, şi cooperarea în materia
politicii economice; alta din perspectiva extinderii Uniunii; c) având în vedere că divizarea lumii

5
Tratatul de la Maastricht privind Uniunea Europeană / https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?
uri=legissum:xy0026
6
Craig P. Dreptul Uniunii Europene. Comentarii, jurisprudenţă şi doctrină. Bucureşti: Hamangiu, 2009, p.12
7
Tratatul de la Maastricht privind Uniunea Europeană / https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?
uri=legissum:xy0026
8
Duculescu V. Dreptul integrării europene.-Bucureşti: Lumina-Lex, 2003, p. 79.
în 2 blocuri este de domeniul trecutului, a fost necesară reorganizarea prezenţei Europei pe arena
internaţională. 9
Astfel, aspectele-cheie introduse de către Tratatul de la Amsterdam în domeniul Politicii
externe și de securitate comună (PESC) includ facilitarea adoptării de strategii comune, acțiuni
comune, poziții comune și printr-o cooperare mai sistematică între țările UE; includerea tuturor
problemelor legate de securitatea UE, inclusiv dezvoltarea treptată a unei politici de apărare
comune, în cadrul PESC; dezvoltarea unor legături mai strânse cu organizația pentru
apărare, Uniunea Europei Occidentale; cerința ca statele membre să își coordoneze pozițiile în
cadrul organizațiilor internaționale, îndeosebi în cadrul Organizației Națiunilor Unite; crearea
funcției de Înalt Reprezentant pentru politica externă și de securitate comună – rol conferit
secretarului general al Consiliului; înființarea unei unități de planificare a politicii și de alertă
rapidă. În ceea ce priveşte cooperarea polițienească și judiciară tratatul prevede un şir de acţiuni
ca prevenirea, depistarea și cercetarea infracțiunilor și schimbul de informații relevante; folosirea
resurselor Europol în domenii precum contactele dintre procurori și anchetatori și crearea unei
rețele de cercetare, documentare și statistici referitoare la criminalitatea intracomunitară;
facilitarea extrădării între țările UE; asigurarea compatibilității între reglementările naționale;
stabilirea unor reglementări minime privind infracțiunile și pedepsele în domeniul criminalității
organizate, al terorismului și al traficului de droguri. De asemenea, reglementează acordarea
vizelor şi stabilirea criteriilor și mecanismelor pentru prelucrarea cererilor de azil, iar Acordul
Schengen referitor la libera circulație, fără pașaport, în cadrul UE a fost înglobat în sistemul
juridic al UE etc. În plus, Tratatul de la Amsterdam consideră promovarea ocupării forţei de
muncă drept o chestiune de interes comun, a extins procedura de co-decizie la noi sectoare de
activitate (excluziunea socială, sănătatea publică, lupta împotriva fraudei) şi extinde lista
drepturilor civice ale cetăţenilor europeni.10
Tratatul de la Nisa este ultima revizuire majoră a Tratatului Uniunii Europene, ca urmare a
Consiliului European de la Nisa (7-10 decembrie 2000)11. Tratatul dat a iniţiat reformarea
Uniunii Europene din punct de vedere instituţional în vederea pregătirii pentru extinderea
acesteia odata cu acceptarea noilor membri din cadrul Europei Centrale şi de Est. În acest sens,
principalele schimbări introduse de către Tratatul de la Nisa au vizat limitarea mărimii şi
compoziţiei Comisiei, extinderea votului cu majoritate calificată, o nouă balanţă a voturilor în
cadrul Consiliului şi flexibilizarea acordurilor de întărire a cooperării. Pe lîngă aceasta s-a vizat
dezvoltarea capacităţii militare a UE, prin crearea unor structuri politice şi militare permanente şi
prin încorporarea, în cadrul Uniunii, a atribuţiilor de management al crizei corespunzătoare
Uniunii Europei Occidentale; înfiinţarea „Eurojust” în domeniul cooperării judiciare pe
probleme de criminalitate; extinderea sprijinului comunitar în noi sectoare de activitate ca lupta
împotriva excluziunii sociale şi reforma sistemelor de protecţie socială. Totodată, cu Tratatul de
la Nisa au fost abordate aşa subiecte precum delimitarea responsabilităţilor între Uniunea
Europeană şi statele membre, statutul Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,
simplificarea tratatelor şi rolul parlamentelor naţionale în cadrul instituţional al UE.12
4. Tratatul de la Lisabona și perspectivele dezvoltării UE

9
Fuerea A. Dreptul comunitar. Bucureşti, 2003, p.64
10
Tratatul de la Amsterdam/ https://eur-lex.europa.eu/legal-content/ro/LSU/?uri=CELEX:11997D/TXT
11
Duculescu V. Dreptul integrării europene.-Bucureşti: Lumina-Lex, 2003, p. 84.
12
Uniunea Europeană: istoric, instituţii, procese decizionale / http://ier.gov.ro/wp-content/uploads/publicatii/EU.pdf
 Denumirea oficială a Tratatului de la Lisabona este Tratatul de la Lisabona de modificare a
Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene,
cunoscut ca tratat de reformă, destinat să înlocuiască tratatul constituţional ca urmare a
respingerii şi neratificării de către toate statele membre. Tratatul de la Lisabona păstrează multe
dintre normele proiectului constituţional.Tratatul de la Lisabona a fost semnat de statele membre
la 13 decembrie 2007 şi a intrat în vigoare la 01 decembrie 2009. Prin ratificarea tratatului,
sintagma Comunitate Europeană este înlocuită peste tot cu Uniunea Europeană. Iar termenul
constituţie este abandonat. De asemenea, tratatul defineşte valorile şi obiectivele Uniunii
Europene.13
Reformele pe care le introduce Tratatul de la Lisabona au contribuit cu siguranţă la
schimbările realizate în cadrul Uniunii Europene adaptând comunitatea la noile realităţi
internaţionale şi consolidând-o din interior. Astfel, Tratatul de la Lisabona conferă Uniunii
Europene personalitate juridică proprie. Prin urmare, Uniunea poate semna tratate internaționale
în domeniile sale de competență sau poate deveni membră a unor organizații internaționale.
Tratatul enunță trei principii fundamentale: principiul egalității democratice, principiul
democrației reprezentative și principiul democrației participative. Democrația participativă
îmbracă forma unei noi inițiative a cetățenilor (prin intermediul căruia un milion de cetățeni, cu
reședința într-un sfert dintre statele membre, au posibilitatea să invite Comisia să înainteze o
propunere de act juridic pentru aplicarea Tratatelor UE). De asemenea, prin acest tratat se
acordă valoare juridică egală cu cea a tratatelor Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii
Europene; se extind competențele legislative ale Parlamentului European prin noua procedură
legislativă ordinară, care înlocuiește fosta procedură de codecizie, iar noua procedură bugetară
creează o egalitate deplină între Parlament și Consiliu în ceea ce privește aprobarea bugetului
annual; a fost stabilit numărul maxim de deputați în Parlamentul European la 751, reprezentarea
cetățenilor fiind asigurată conform unei proporționalități descrescătoare şi în legătură cu faptul
că Regatul Unit s-a retras din UE la 1 februarie 2020, se aplică noua componență, adică 705
deputați în Parlamentul Euriropean. Tratatul de la Lisabona recunoaște în mod oficial Consiliul
European ca instituție a UE care defineşte orientările și prioritățile politice generale ale acesteia
şi instituie funcţia de Înalt Reprezentant, responsabil cu politica externă în cadrul Consiliului şi
Comisiei, fiind asista de către Serviciul European pentru Acţiune Externă în exercitarea funcţiei
sale.14
Pentru toate acestea, consideră autorii români15, Tratatul de la Lisabona poate fi
considerat deosebit de important deoarece realizează una dintre cele mai substanţiale reforme
europene, atât prin amploare, cât şi prin conţinut. Presupune un mare pas înainte în construcţia
Europei politice, în măsura în care, pe de o parte, explicitează modelul acestui sistem politic unic
şi, pe de altă parte, sporeşte puterea de acţiune a Uniunii Europene în domenii care aparţin,
tradiţional, de domeniul suveranităţii naţionale exclusive a statelor membre.

Sarcini de autoevaluare:
1. Stabiliţi esenţa celor trei piloni comunitari stabiliţi prin Tratatul de la Maastricht
13
Cucerescu V. Drept instituţional european: note de curs. Chişinău: Print-Caro, 2013, p.46
14
Tratatul de la Lisabona de modificare a tratatului privind uniunea europeană şi a tratatului de instituire a
comunităţii europene/ https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A12007L%2FTXT
15
Tratatul de la Lisabona. Implicaţii asupra institutiilor şi politicilor românesti.Bucureşti, Institutul European din
România, 2010, p.31
2. Comentați locul și rolul Tratatului de la Lisabona pentru procesul de integrare şi unificare
europeană
3. Evaluaţi importanţa tratatelor de revizuire pentru funcţionalitatea Uniunii Europene

Bibliografie selectivă:
1. Bărbulescu I.Gh. Uniunea Europeană: Aprofundare şi extindere: Cartea I: De la
Comunităţile Europene la Uniunea Europeană. -Bucureşti: edit. Trei, 2001
2. Craig P. Dreptul Uniunii Europene. Comentarii, jurisprudenţă şi doctrină. Bucureşti:
Hamangiu, 2009. 1544p.
3. Diaconu N. Dreptul Uniunii Europene. Partea generală. Bucureşti: Lumina Lex, 2007. 328
p.
4. Fuerea A. Dreptul comunitar. Bucureşti, 2003
5. Uniunea Europeană: istoric, instituţii, procese decizionale / http://ier.gov.ro/wp-
content/uploads/publicatii/EU.pdf
6. Accesul la dreptul Uniunii Europene http://eur-lex.europa.eu