Sunteți pe pagina 1din 4

Anul 2005, când ratificarea Tratatului pentru o Constituție Europeană eșuează

prin vot popular negativ în Franța și Olanda, este menționat frecvent în literatura
de specialitate ca un moment de cotitură pentru studiul opiniei publice față de
Uniunea Europeană. A fost una dintre primele situații în care decizia de a
consulta cetățenii din statele membre a dus la o primă stagnare a proiectului
european. Tot începând din această perioadă, studiul euroscepticismului ca
orientare relativ marginală în ştiinţele sociale devine de interes pentru sociologi,
specialiști în afaceri europene și în științele comunicării. Unsprezece ani mai
târziu, euroscepticismul este deja un termen familiar publicului larg, un
fenomen mainstream și o continuă sursă de îngrijorare pentru liderii europeni, iar
arhidiscutatul Brexit reprezintă, până acum, cea mai dură manifestare
eurosceptică, cu implicații majore pentru construcția europeană.

În acest context, salut apariția lucrării “Public Opinion towards the EU:
Triumphalism, Euroscepticism or Banal Representations”, de Flavia Durach, care
abordează din multiple perspective această tematică atât de actuală din punctul
de vedere al semnificaţiilor teoretice şi practice. Miza este dublă: pe de o parte,
aceea de a identifica trăsăturile definitorii ale opiniei publice faţă de UE în
România şi de a evalua impactul crizei economice asupra atitudinilor faţă de UE
la nivel European, pe de alta.

Autoarea explorează conceptual multidimensional de “opinie publică faţă de UE”


şi investighează principalii factori care intervin în cristalizarea opiniilor.
Numeroasele teorii şi ipoteze din domeniu sunt sistematizate sub forma a patru
mari abordări: instrumentală (utilitaristă), simbolică, politică şi mediatică. Flavia
Durach aprofundează dezbaterea privind factorii care influenţează opinia
publică, pornind de la observaţia că mulţi dintre aceştia acţionează diferit în
vechile, respectiv noile state membre. Noutatea cercetării este dată de atenţia
acordată fundalului socio-economic, politic, istoric şi cultural al statelor din
Centrul si Estul Europei.

Euroscepticismul, una dintre multiplele dimensiuni ale opiniei publice, este


discutat în profunzime în al treilea capitol, “Euroscepticism: the New Powder Keg
of Europe?”. Autoarea pledează pentru o mai bună diferenţiere în interiorul
acestui concept larg, având în vedere că nu orice formă de euroscepticism este,
în mod necesar, distructivă şi dăunătoare Uniunii Europene. Partea cea mai
intersantă a acestui capitol este dedicată surselor, cauzelor şi factorilor care
favorizează apariţia euroscepticismului: factori de tip utilitar, identitar, factori
politici şi mediatici. Rezultatele studiilor evocate în capitol demonstrează că în
anumite contexte naționale sau regionale și pentru anumite categorii socio-
demografice, unii factori devin prioritari ca determinanți ai atitudinilor
eurosceptice.
Ce-a de-a doua secțiune a cărții evidenţiază rezultatele cercetării empirice, axate
pe două componente: analiza cantitativă a datelor oferite de eurobarometre şi
analiza calitativă a discursului de tip expert din România. Este de apreciat decizia
de a contextualiza cercetarea prin referire, în introducerea fiecărei secţiuni de
cercetare, la cele trei crize majore cu care se confruntă UE: criza economic (şi,
conex, criza social, criza de legitimitate şi criza de leadership); criza dezvoltării
neuniforme în interiorul UE; criza de securitate, creată de conflictul din Ucraina.

Analiza secundară de date a eurobarometrelor din perioada 2007-2014,


demonstrează impactul negativ al crizei economice asupra atitudinilor faţă de
UE. Atât în statele tradiţional euroentuziaste, cât şi în cele tradițional
eurosceptice, toţi indicatorii privind încrederea în UE s-au prăbuşit în mod vizibil.
Vederea de ansamblu pe care o oferă Eurobarometrele relevă şi o serie de
diferenţe regionale foarte interesante, care sunt discutate pe larg în carte.

Cea de-a doua componentă a studiului, privind opinia elitelor românești,


reuneşte 50 de interviuri de tip expert cu reprezentanți din diferite domenii ale
vieții publice, politice și academice. Autoarea analizează semnificaţiile de
profunzime ale discursului experţilor şi concluzionează că asistăm la o
“banalizare” graduală a reprezentărilor UE. Termenul de banalizare nu este
folosit în accepţiunea comună, ci în concordanţă cu studiile din literatura despre
europenizare. În acest sens, europenismul banal desemnează procesul gradual
prin care familiarizarea sporită a unui stat membru cu UE influenţează
identificarea cu UE şi sprijinul pentru aceasta. Evoluţiile către banalizare ale
discursului experţilor români se realizează, în principal, prin abandonarea
reprezentărilor simbolice în favoarea celor instrumentale şi printr-o abordare
realistă şi critică a disfuncţionalităţilor din interiorul UE.

Volumul “Public Opinion towards the EU” creează terenul pentru meditaţii mai
adânci asupra unor fenomene foarte puţin dezbătute în spaţiul public românesc:
ascensiunea eurosceptismului ca urmare a crizei economice, creşterea
importanţei factorilor utilitarişti în formarea atitudinilor faţă de UE, semnificaţiile
politice ale euroscepticismului, legătura sa cu mişcările (euro)populiste.

Subliniez meritul cărții de a contribui la explorarea în profunzime a unei zone


mai puțin luate în considerare de literatura de specialitate: Europa Centrală şi de
Est. Întrebările „există euroscepticism în România?”, „dacă da, cum se manifestă
acesta?” rămân deschise. Temerea autoarei, precum şi a mea, în calitate de
cunoscătoare a cărţii şi de observatoare atentă a aceloraşi fenomene, este aceea
că, în absenţa unor forme explicite şi constante de exprimare a nemulţumirilor şi
frustrărilor create de apartenenţa României la o lume integrată şi globalizată,
euroscepticismul sau, mai grav, antieuropenismul pot cunoaşte direct
manifestări extreme; manifestări care, odată cristalizate în formă extremă, cu
greu mai pot fi gestionate.

În ultimii ani, euroscepticismul a făcut o trecere spectaculoasă de la o orientare marginală la


un curent mainstream, iar implicațiile concrete devin tot mai serioase, de la dublarea
numărului membrilor eurosceptici ai PE, pâna la Brexit. În același timp, partidele populiste
exploatează discursul anti-european sau Eurosceptic pentru a canaliza nu numai
nemulțumirile legitime ale cetățenilor, dar și temerile mai difuze ale acestora. Principala
concluzie a dezbaterii a vizat probabilitatea radicalizării acestei stări de spirit la nivelul
statelor membre.

DESPRE BREXIT
Ce se întâmplă practic din punctul de vedere al relaţiilor Marii Britanii cu UE
dacă se decide Brexit la referendum?
Eventuala ieşire a Marii Britanii din UE ar fi un proces complicat, fără precedent.
Articolul 50 din Tratatul UE prevede că orice stat are dreptul să se retragă, dar
trebuie să notifice Comisiei Europene intenţia sa cu doi ani înainte.

În aceşti doi ar urma să se negocieze viitoarea relaţie cu UE, prin negocieri formale
şi transparente. Pentru Marea Britanie, ieşirea ar însemna renegocierea tuturor
înţelegerilor cu UE, comerciale şi politice. În funcţie de aceste eventuale negocieri
vor apărea noile înţelegeri pe circulaţia forţei de muncă, a mărfurilor, a capitalului şi a
serviciilor. Indiferent de rezultatul negocierilor, este evident însă că vom asista la
limitarea liberei circulaţii.

Ce se întâmplă cu românii care lucrează astăzi fără restricţii în Marea Britanie,


o vor mai putea face?

Depinde de schimbările legislative care vor surveni ca urmare a celor doi ani de
negocieri, dacă va avea loc Brexitul. Românii care lucrează astăzi în Marea Britanie
sunt în expectativă, viitorul lor este nesigur, precum şi al celor care vor vrea să plece
la muncă în continuare în UK. Vor fi înăsprite mult condiţiile de muncă acolo pentru
cetăţenii UE, deci şi pentru români. Este posibil ca şi pentru călătoriile în Marea
Britanie să fie restricţii, să se revină la vize.

Ce se întâmplă cu mărfurile exportate în şi din Marea Britanie în România/UE?

Este posibil să fie impuse din nou taxe şi să se introducă tarife vamale. Comerţul se
va îngreuna. Noul acord comercial între UE şi Marea Britanie va trebui ratificat de
fiecare parlament în parte. Din punctul de vedere al României, vor reveni barierele la
schimburile comerciale cu Marea Britanie, dar de data aceasta pentru că noi suntem
în UE şi Marea Britanie în afara UE. Este o situaţie practic în oglindă. Însă sigur că
vor exista negocieri strânse de o parte şi cealaltă pentru a nu fi impuse bariere care
să afecteze în mod semnificativ schimburile comerciale. Există opţiunea unor pârghii
formale şi informale. Există şi posibilitatea unor rezultate nefavorabile.

De ce vrea Marea Britanie ieşirea din UE?

Marea Britanie a avut mereu o mentalitate izolaţionistă. A aderat la UE nu dintr-o


fidelitate faţă de ideile UE, ci pragmatic, pentru beneficii economice. Marea Britanie a
fost tot timpul o ţară protecţionistă, izolaţionistă şi mândră, şi-a văzut tot timpul
interesele în cadrul UE şi nu a acceptat regulile de la Bruxelles. Dar a beneficiat mult
economic de pe urma aderării. Apoi s-a produs un proces gradual de subminare a
legitimităţii UE, din două cauze: criza economică din UE şi apoi fluxul masiv de
imigranţi din est.  Există posibilitatea ca pentru oamenii de rând să fie mari perturbări.
Este o situaţie excepţională. Politicienii au trebuit să ţină cont tot mai mult în ultimii
ani de vocea publicului. Până la criză şi venirea imigranţilor, era un mecanism de
consens permisiv, adică politicienii aveau un mandat din partea opiniei publice din
Marea Britanie să acţioneze. Dar spiritul opiniei publice s-a schimbat.

De ce românii cred că UE este un loc mai bun pentru viitor, iar englezii nu?

Românii au complexe istorice. Au dorinţa de a trece de la comunism la capitalism, să


se reasocieze cu spaţiul vestic, latin. România este pe locul 1 în UE la încrederea în
UE. Este vorba şi de lipsă de încredere în capacităţile proprii. Ne raportăm la UE ca
la o instanţă superioară, care să ne corecteze şi să ne îndrume.

Vrem să ne depăşim condiţia de stat periferic, vrem spre “centru”. Cu toate acestea,
se vede că în ultima perioadă faliile dintre periferia UE şi centru se adâncesc în loc
să se micşoreze. Dar noi tot ne uităm cu speranţă la UE.