Universitatea Alexandru Ioan Cuza Iasi

Facultatea de Drept

Conceptul romanesc privind viitorul Uniunii

Europene

Coordonator Prof.dr. Catalin Turliuc

Autor Stefan Pogonici

Extinderea Uniunii Europene reprezinta un proces evolutiv cu efecte directe

pozitive asupra dezvoltarii economice a statelor membre si a celor care adera la aceasta
structura. In momentul de fata, odata cu admiterea Romaniei si Bulgariei ca membri ai
UE din ianuarie 2007, s-a atins un stadiu avansat al spatiului economic comun in ceea ce
priveste varietatea economiilor nationale si acoperirea sa geografica. Similar domeniului
politic si in cel economic exista o dinamica specifica de transformare si adaptare in
functie de perceptiile nationale ale avantajelor si costurilor primirii de noi membrii intrun format regional complex si in continua transformare. O serie de dezvoltari politicosociale la nivel national in vechile state membre UE vor avea influente asupra cadrului
general de evolutie, adancire si extindere a Uniunii Europene cu efecte directe asupra
intensitatii cooperarii intre toate statele membre.
Transformarile mediului economic si politic din spatiul european au avut un impact direct
asupra tarilor din centrul si sud-estul continentului. Pentru Romania, ca si pentru celelalte
tari cu o istorie similara care au experimentat un regim economic autarhic, perioada
anilor 90 a reprezentat evolutia spre un model de dezvoltare economica cu reguli si
principii de functionare fundamental diferite de experienta anterioara. Din aceasta
perspectiva, oportunitatile de schimbare si adaptare la contextul economic regional au
convers spre deschiderea acestor state spre modelele de dezvoltare economica si
organizare politica oferite de lumea occidentala.
Pentru aceste tari, anii 90 au insemnat o perioada de trecere de la un tip de sistem
economic autarhic spre unul deschis competitiei si pietei libere, in care predomina
principiile concurentei si pietei libere, alocarea resurselor si formarea preturilor prin
mecanismele pietei.

I.

Un proiect politic pentru Romania

Cea mai mare carenta a vietii publice din Romania dupa 1989 a fost lipsa unui proiect
pentru tara.
Prin proiect integem,mai presus de orice,un proiect politic si identitar.In centrul acestuia
trebuie sa se afle definirea asteptarilor fundamentale ale comunitatii romanesti de la ea insasi.
Asteptarile fundamentale inseamna valori transpuse in realitatea sociala care vor da maxima
satisfactie economica,politica,institutionala,culturala si spirituala pe termen lung,unei comunitati
democratice de oameni liberi.
Este esentiala precizarea ca aceste valori sunt de o mare generalitate,sunt acele valori care
fac posibila viata normala a unei comunitati,si nu valori exclusive,de genul celor care ar
transforma un proiect politica pentru Romania intr-un proiect totalitar sau intr-un proiect care ar
limita in vreun fel libertatea individuala.
Un astfel de proiect nu se poate defini peste noapte.In practica,el nu poate fi niciodata
fix,trebuie sa evolueze o data cu comunitatea. Exista insa pentru fiecare etapa din viata unei
natiuni un proiect care,pe termen mediu si lung,pare optim.Mai mult,existenta unui proiect care
sa se bazeze pe o citirecu maxima acuratete a realitatii dintr-o tara si pe o dezbatere onesta a
nevoilor acesteia este,la limita,mai importanta decat continutul pe care aceasta l-ar putea avea la
un anumit moment:este,in sine,o chemare la ameliorare.
In plus,in cazul in care un proiect romanesc ar fi fost conturat inca de la inceputul
anilor90, ar fi fost proape imposibil ca reforma sa mearga pe calea haotica pe care a luat-o in
realitate. Un proiect politic asumat in urma unei dezbateri publice ar fi marit radical eficienta si
coeziunea actiunii politice,pentru judecarea careia ar fi existat un standard absorbit de
majoritatea publicului si a elitei.

Proiecte aparente

S-ar putea afirma ca integrarea europeana si euro-atlantica a reprezentat totusi un proiect

politic pentru Romania in anii90.
Afirmatia este valabila doar strict formal.Integrarea in Uniunea Europeana si NATO a
venit ca o alegere pasiva,din lipsa oricarui alt orizont posibil.

Un alt curent care s-ar putea pretinde un proiect pentru Romania a fost
dezvoltareacapitalului national,o filosofi de obicei contrapusa tenditelor de liberalizare
economica pe relatia cu Uniunea Europeana. Dorinta de a exista cu orice pret un capital
national a motivat manunchiuri intregi de legi si politici care au tinut la departare de capitalul
strain si modernizarea institutiilor. Cazul exportului de cherestea este exemplar pentru
inadecvarea politica si mentala la lumea in care traim.Se spune ca Romania este specializata in
productia de mobila.Daca este liberalizat comertul cu cherestea,pretul materiei prime pentru
fabricile de mobila creste,iar industria de profil are de suferit. Logic ar fi deci ca protectia sa
fie mentinuta prin interzicerea exporturilor. Neintelegerea este totala. A fi specializat inseamna
tocmai a fi in stare sa produci mai ieftin si/sau mai bine,in regim de concurenta,avand posibilitati
de patrundere la nivelul preturilor pietei mondiale sau macar,in cazul nostru,europene.
Un excelent indicator al lipsei de repere fundamentale este violul repetat care a avut loc
in anii de dupa decembrie 1989 pana in prezent asupra conceptului deinteres national. Pentru
fiecare gazetar,politician sau industrias,interesul national era ce ii venea mai la indemana.
Paroxismul a fost atins in timpul crizei din Kosovo.Un editorial dintr-un ziar de mare tiraja
decreta ca sa intram in NATO ,da ,e bine ,dar interesul national? .

Mecanisme de blocare

Pentru industria de stat sau capitalistii crescuti din nimic si incapabili sa faca fata
concurentei pe o piata puternica,fiecare pas de dezarmare vamala si fiecare investitie straina in
Romania constituie un risc. Un risc care se poate materializa in pierderea pozitiei de piata,de
bani,de statut si de influenta politica.
Pentru birocratie,patrunderea masiva a investitiilor straine si dezvoltarea unei clase de
mijloc autohtone ar fi generat o presiune sufocanta pentru modernizare,eficientizare, procese
care, pentru cei ce domina structurile administratiei de stat,ar fi insemnat de cele mai multe ori o
pierdere de resurse si statut.
Incercand sa sesizam legatura dintre cele doua sfere,sa observam ca:
-fiecare aviz in plus pe care un investitor strain trebuie sa il obtina de la birocratie este nu
numai o sursa de putere si venituri pentru aceasta,dar si o bariera protectionista in folosulu
oligarhiei romanesti,protejata fie de o privatizare in plus,fie de un concurent ;

-instabilitatea legislativa,in buna parte dependenta de semnalele pe care birocratia le

transmite politicului,este de asemenea o bariera in calea investitiilor straine,prin posibilitatile de
interpretare arbitrara de catre birocratie si lipsa totala de previzibilitate a normelor legale ;
-coruptia este in acelasi timp o bariera de protectie pentru industrie,o sursa de venituri
pentru birocratie si,prin imaginea creata despre Romania,o investitie in izolare pe termen lung.

Cele trei tipuri de cauze au fost permanent in topul motivelor indicate de investitorii
straini pentru lipsa de atractivitate a mediului de afaceri romanesc.

Punctul de cotitura: Summit-ul de la Helsinki

Invitatia adresata de Uniunea Europeana Romaniei in decembrie 1999 de a incepe

negocierile de aderare au insemnat:
-impunerea unui proiect de modernizare a institutiilor romanesti,facandu-le compatibile
cu cele ale UE
-incetarea incertitudinii cu privire la asezarea strategica a Romaniei pe termen lung;
-erodarea birocratiei atotstapanitoare prin masuri fortate de la Bruxelles;
-erodarea pozitiei si influentei oligarhice economice,atat prin masuri de restructurare
economica impuse de Bruxelles,cat si prin expunerea la concurenta libera cu firmele din
Uniune,pentru a caror intrare pe piata,in cazul celor mari,se pot face chiar presiuni politice
directe.

Negocierile de aderare la UE,impreuna cu influenta politica pe care o asigura Bruxelles-ul asupra

Bucurestiului,au suplinit,asadar,lipsa unui proiect de modernizare propriu,care s-ar fi putut
contura si maturiza in anii90.
Este momentul in care putem aduce argumentul cel mai de seama in sprijinul ideii necesitatii
unui proiect politic romanesc:daca normalizarea Romaniei s-ar face exclusiv prin presiunea
politica a Uniunii Europene,chiar depasindu-si dificultatile economice,Romania ar capata pentru
totdeauna un defect de personalitate politica.

Pe langa motivele interne deja expuse,exista motivul dependent de exterior al definirii identitatii
si personalitatii politice a romanilor in raport cu statele Uniunii Europene si chiar cu natiuni
foarte bine conturate din jur,precum cea maghiara.
Avem foarte putine elemente in propria istorie de la care sa ne revendicam pentru a nu avea
nevoie sa ne implinim identitar,acum,cand avem ocazia.Trebuie sa acceptam,printre altele,si
faptul ca epoca interbelica nu poate fi un model de viitor.Este doar o epoca de aurmitologica.

Continutul proiectului politic romanesc

1) Institutiile in slujba cetateanului

Punctul nevralgic al unui proiect de modernizare a Romaniei consta in modernizarea institutiilor

sale.
Proiect propriu inseamna vointa exprimata public si asumata politic de a produce aceasta
nominalizare prin resurse politice, morale si manageriale proprii.
Important este ca subiectul actiunii modernizatoare il constituie generic- politicianul
roman,care sa aiba initiativa modernizarii,el,si nu Uniunea Europeana,la a carei presiune politica
acesta sa cedeze.Doar asa romanii isi vor putea revendica identitar procesul de
modernizare,proces care va deveni parte a mosteniriiromanesti.
De pilda,este cu totul anormal ca,intr-o natiune care se pretinde civilizata,UE sa aiba initiativa de
normalizare a situatiei copiilor strazii sau a copiilor institutionalizati.Nu exista niciun motiv
tehnic,economic,juridic sau de orice alta natura pentru care aceasta problema sa nu poata fi
rezolvata exclusiv cu vointa politica romaneasca.
Este o initiativa care trebuie sa fie a noastra,care sa ni se para fireasca si care sa aiba ca rezultat
exclusiv multumirea morala de a ne fi purtat ca o comunitate civilizata. Ce putem folosi din
experienta europeana sunt modele de organizare,de instruire a personalului, de control al
comportamentului acestuia etc.
Desigur,a adopta un cadru juridic de tip occidental nu inseamna modernizare.Nu inseamna
nicidecum ca realitatea se va plia ascultatoare pe acest cadru.
Adevarata problema consta tocmai in a gasi caile cele mai eficiente de a arde etapele si in a
aduce societatea romaneasca in situatia de a-si respecta firesc legile importate din Occident.
Si in perioada interbelica a existat o dezbatere aprinsa intre traditionalisti si modernisti cu privire
la modul si conditiile in care realitatea sociala poate ajunge sa se muleze pe cadrul legal si
6

institutional formal al tarii. Cu toate acestea,fata de perioada interbelica,exista in prezent doua

mecanisme care pot fi folosite pentru a face realitatea sa fuzioneze cu normele democraiei si
capialismului.
Este vorba despre implanturile de productivitate prin investitii straine,dar si de intrarea in general
a elitei romanesti in retelele elitei internationale de diverse tipuri,multumita deschiderii politice
si economice a Romaniei fata de o lume globalizata,precum si de posibilitatea folosirii
comunicarii de masa pentru a consuma la nivel intelectual etape pe care fizicnu le vom mai
parcurge niciodata.
Politica de modernizare trebuie deci sa se concenreze pe:
-accelerarea crearii unei clase care sa adere si sa sprijine in mod firesc valorile capitalismului si
democratiei pluraliste,nu numai in forma,ci si in fond;aceasta clasa este noua burghezie(clasa
mijlocie),marimea si puterea ei fiind proportionale cu volumul investitiilor straine;
-folosirea comunicarii cu populatia pentru a crea un veritabil spatiu public in Romania si a obtine
sprijinul acesteia pentru proiectul de modernizare.
Dimensiunea interna a proiectului politic romanesc inseamna recapatarea respectului si a
increderii fata de noi insine,singurii responsabili pentru modul in care traim.
Prima etapa consta in extirpareapuroiului,o operatie de catharsis public.Este o operatie aproape
insuportabila,pe care inca nu am avut curajul sa o facem.
A doua etapa este constructia incapatanata a institutiilor normalitatii.Cu asumarea greselilor,cu
demisii si demiteri,cu acceptarea pana la epuizare a criticilor. Doar intelegand ratiunile
sistemului democratic putem sa ardemetapele si sa evitam a incepe aproape de la zero evolutia
spre modernitate. Intelegerea poate inlocui,intr-o buna masura,cresterea organica,iar salturile
bruste trebuie inlocuite cu o incapatanare politica permanenta,oarba,de a asimila intotdeauna.

2) Integrarea agricola si modernizarea rurala

De la 1848 si pana in prezent, problema taraneasca isi cauta inca o rezolvare in Romania.
Proiectul politic romanesc trebuie sa cultive nasterea-pentru a pastra simetria cu noua
burghezie-a unei noi aristocratiirurale.Ideea de baza este de a duce modernitatea in lumea
satului si de a fixa acolo o buna parte din populatia rurala,imposibil de absorbit pe termen mediu
de catre oras. Politica agricola comunitara favorizeaza exploatatiile mari. La fel va trebui sa faca
si Guvernul roman inaintea integrarii.
7

Satul romanesc al viitorului va putea sa arate in felul urmator: o exploatatie mare,maximum

doua,pentru zonele de campie;cateva ferme mai mici,cu produsespeciale:legume
ecologice,plante industriale,plante medicinale. Una sau doua fabrici mici care sa produca pentru
orasul cel mai apropiat sau sa ambaleze pentru distante mai mari,chiar pentru export.De la zona
la zona,pensiuni rurale,fabrici de mic mobilier,de confectii traditionale,ferme piscicole intregesc
peisajul.Inevitabil dupa reluarea boom-ului economic din Romania,o parte din forta de munca va
lucra la oras,urmand sa fie in timp absorbita de mediul urban.
Noua aristocratietrebuie sa fie baza actiunii modernizatoare,prin forta exemplului,foarte
puternic in lumea satului romanesc. Ea va avea si rol de stabilizare politica si sociala,prevenind
abuzul institutiilor asupra unei populatii inca un proces de educare intru modernitate.
Satul romanesc va trebui sa fie legat de centrele urbane printr-o infrastructura moderna,care sa
permita comertul,turismul,accesul la informatie,la educatie,la modernitate.

3)Politica externa

Basarabia

O Romanie bogata,democratica,membra a Uniunii Europene si NATO va fi extrem de atractiva

pentru Republica Moldova in vederea gasirii unei formule de unire.
La randul ei,Romania,prin elita si publicul ei,va trebui sa se obiectiveze in raport cu ceea ce
reprezinta Basarabia pentru mentalul romanesc si cu importanta pe care o prezinta aceasta pentru
un proiect politic romanesc care sa vindece o identitate ranita.
O dezbatere publica sincera va trebui sa aiba loc in legatura cu existenta sau nu a unei culpe
morale a Romaniei fata de cetatenii sai din acest teritoriu,pe care,in iunie 1940, i-a cedat fara nici
o rezistenta Uniunii Sovietice. Dimensiunea morala se refera la dorinta unui stat de a-si proteja
cetatenii,si nu neaparat la capacitatea Regatului Romaniei de a se fi aparat militar eficient de
Uniunea Sovietica in iunie 1940.
In privinta cedarii Basarabiei,dezbaterea pare sa fi fost inlocuita cu o totala dezvinovatie tipica
pentru noi,mutand intreaga cauzalitate a cedarii pe rusi,nemti sau conjuctura internationala.
Cultivarea proiectului de unire trebuie sa se bazeze pe cat mai multe elemente obiective.Sansele
economice sunt printre cele mai importante,dar si posibilitatea de afirmare culturala sau artistica
in limba romana intr-un spatiu public mult mai mare si mai competitiv,conectat in plus la spatiul
de idei european,decat cel al micii Moldove,strivita intre Europa si spatiul de tip rusesc.

Pentru Romania,accesul,prin Basarabia,la valorile si intelegerea problemelor spatiului din care

aceasta a facut parte mai mult de 160 de ani,dar si la piata acestuia,poate fi un atu politic,cultural
si economic de prima importanta in Europa.
Nu in ultimul rand,securitate,capacitatea de absorbtie mai usoara a crizelor de securitate sau
economice sunt argumente favorabile unirii.
Atitudinea de pana acum a statului roman este minata de propria criza economica,politica si de
identitate,este ezitanta si,mai presus de toate,nu este incadrata intr-un proiect concret,clar,asumat
cu toate costurile si riscurile lui.

Rusia

Trebuie sa acceptam ideea ca Rusia nu constituie o amenintare obiectiva la adresa Romaniei.Este

necesar sa scapam de complexul istoric fata de aceasta mare putere,cu care nici macar nu suntem
vecini,si sa sprijinim politica occidentala de intarire a Ucrainei,care reduce riscurile de revarsare
catre Vest a instabilitatii dinspre Rusia.In sfarsit,trebuie sa eliminam paradoxul de a fi obsedati
de Rusia fara a o cunoaste. Universitatile si institutele de cercetare romanesti trebuie sa reinvete
sa studieze Rusia,de asta data pe o baza obiectiva si voluntara.

Ungaria
Complexul natiunii romane fata de natiunea maghiara aristocratica nu poate fi invins decat
prin afirmarea identitatii politice a romanilor,in cadrul unui proiect propriu. Problema relatiilor
cu Ungaria se va rezolva deci de la sine,in momentul in care vom fi reusit sa absorbim ideea
prin implicatii,deja din apanajul post-modernitatii acceptarii drepturilor de autoguvernare
importante pentru maghiarii din Romania.

Minoritatile romanesti aflate in statele din zona

Romania trebuie sa aiba curajul de a spune statelor din zona pe teritoriul carora traiesc populatii
romanesti ca existenta minoritatilor nationale romanesti,este a matter of fact,not a matter of
law,chiar daca,in cazul Greciei,aceasta poate insemna tensionarea relatiilor, iar in cazul
Iugoslaviei prelungirea racelii lor. Trebuie sa luptam pentru recunoasterea statutului de
minoritate nationale a vlahilor din Grecia si a romanilor de pe Valea Timocului si sa prevenim
9

asimilarea totala a acestora. In ceea ce priveste Ucraina,trebuie sa avem grija ca Tratatul bilateral
si legislatia internationala in materie sa fie respectate cu strictete.

II.

Cetateanul roman-un sprijin sau un obstacol in calea integrarii

Romaniei in Uniunea Europeana?

Orice manifestare cetateneasca presupune anumite institutii si mecanisme care sa faca posibila
exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilo membrilor respectivei societati.Iar aceste
institutii si mecanisme nu sunt niciodata doar ilustrari ale unor principii generale,ele tinand cont
de conditiile specifice(istorice,culturale etc.) ale fiecarei societati in parte. Exemplu cel mai
relevant il avem chiar in jurul nostru. Trecerea societatii romanesti la un sistem democratic a
introdus multe schimbari in statutul cetateanului.
Inainte de 1989,era considerat un bun cetatean cel care indeplinea obligatiile,care dadea dovada
de supunere si nu incerca sa depaseasca standardele egalitatii sociale de implementate de
sistemul respectiv. Cetateanul a invatat acest lucru stiind ca, in schimb , primeste protectie din
partea statului. O data cu trecerea la o societate democratica,s-a realizat o schimbare in
beneficiul libertatilor pe care individul le poseda, iar cetatenia a devenit un mijloc prin care
aceste oportunitati pot fi puse in practica.
In ce masura profita cetateanul roman de aceste libertati?Sau, mai degraba , in ce masura aceste
libertati sunt impartite intre propriile realizari si binele societatii? Consideram ca nu avem
capacitatea si,mai ales,nu avem sarcina de a ne gandi la solutionarea unor astfel de
probleme,deoarece ele apartin autoritatilor carora le-am delegat prin vot respectivele
responsabilitati.
Cetatenilor romani le lipseste acest spirit de colaborare prin care isi pot utiliza cel mai eficient
drepturile si libertatile,atat in beneficiul lor,cat si al comunitatii in care traiesc. Romanii dovedesc
o prea mare preocupare fata de problemele proprii,diferentiindu-le de problemele generale ale
societatii. Ei nu realizeaza legatura intre problemele particulare si cele de la nivel
general,considerandu-le pe acestea din urma probleme ale autoritatilor,alecelor de sus .

10

Integrarea europeana- o schimbare de sistem sau o schimbare de mentalitate?

Utilizand conjuctiasau,intrebarea poate parea destul de ambigua: este de asteptat ca,o data cu
schimbarea mentalitatiia,sa aiba loc,evident,si o schimbare a sistemului,referindu-ne la tot ceea
ce tine de structura,organizare in domeniile vietii sociale (economic, politic, legislativ etc.)
Problema care apare este: in ce ordine? Schimbam mai intai mentalitatile si apoi

11

12

Bibliografie

I. Cursuri universitare i alte lucrri de specialitate

1. Moisa ,Sorin ,Un concept romanesc privind viitorul Uniunii Europene, Editura Polirom
,Iasi, 2001
2.Arvatu, Cristina et al, Romania si Uniunea Europeana.Cronologie istorica, Editura
Institutului de Stiinte Politice si Relatii Internationale, Bucuresti ,2004
3.Turliuc,Catalin(coord.),Istoria si teoria relatiilor internationale, Editura Cantes, Iasi ,2000

III.

Surse internet

1. http://www.contributors.ro/global-europa/viitorul-uniunii-europene-si-al-romaniei
%E2%80%A6scenarii-posibile-2/
2. http://www.caleaeuropeana.ro/uniunea-europeana-si-evolutia-romaniei-ca-stat-membruprezent-si-viitor/

13