UNIVERSITATEA „PETRE ANDREI” IAŞI

FACULTATEA DE DREPT

DREPTUL CONCURENŢEI

ABUZUL DE POZIŢIE DOMINANTĂ

COORDONATOR:

Conf.univ.dr. ANGELA MÎŢĂ - BACIU

STUDENT
Abuzul de poziție dominantă

Dominația este în sine legală, chiar și dacă permite doar o concurență slăbită sau reziduală. Tratatul CE
sancționează și interzice utilizarea abuzivă a unei poziții dominante.

Interdicția este subsumată îndeplinirii a trei condiții (Art.82 din Tratatul CE):

Existența unei poziții dominante: Potrivit Curții Europene de Justiție si Comisiei, se presupune
existența unei situații de "monopol", alături de puterea de a se manifesta într-o maniera independentă, fără
să se țină seama de competitorii existenți pe piață. Desigur că un factor cheie este cota de piață deținută,
însă definirea și estimarea pieței pe care se manifestă poziția dominantă a devenit dificilă: într-un
binecunoscut exemplu: United Brands Company şi United Brands Continentaal BV
împotrivaComisieiComunităţilorEuropene(cazul C-276, hotărârea din 14 februarie 1978) în care o
întreprindere ce domina piața de banane a susținut că nu domina piata fructelor.

Abuzul de poziție dominantă: Tratatul enumeră doar o listă exemplificativă de abuzuri: impunerea de
prețuri inechitabile, restrângeri ale producției, reduceri de prețuri, dezvoltări tehnice, aplicarea de condiții
inegale partenerilor, condiționarea contractelor principale de alte forme de prestații suplimentare, care nu
au nici un fel de legătură cu obiectul contractului principal, etc.

Obstacole în calea schimburilor comerciale dintre statele membre sau simpla eventualitate ori
posibilitate a unei asemenea încălcări. Nu este prevăzută nici o excepție, fie ea individuală sau pe
categorie, noțiunea de abuz însăși fiind antonimică cu ideea de a concura spre progres economic.

Abuzul de poziție dominantă.

O analiză economică este necesară înainte de a aplica liniile directoare ale Comisiei si CEJ. Practic, trei
domenii trebuie examinate înainte ca dominanta să fie stabilită: definiția pieței relevante, stabilirea puterii
sau cotei pe piață și analiza posibilelor bariere în calea concurenței.

Piața relevantă

Înainte de a stabili dominanta este necesar să definim ceea ce constituie piața, pentru a detecta dominanta
în raport cu concurenții actuali sau potențiali. Importanța definirii este indicată de cauza Continental Can,
în care decizia Comisiei a fost anulată de către Curte datorită faptului că nu a fost indicată piața relevantă.

Pentru a identifica piața, Curtea preferă testul "substituirii", în timp ce Comisia prefera testul monopolului
ipotetic. Cel al Comisiei este întemeiat pe descoperirea nivelului de substituire a cererii existente pe piață,
respectiv usurința cu care consumatorii folosesc un alt produs, atunci când prețul produsului folosit
anterior crește.

Testul consta în cresterea ipotetica a pretului unui produs, în mai multe etape, de obicei cu 5 -10%. Inițial
creșterea este aplicată produselor companiei investigate, dar daca exista dovezi conform cărora
consumatorii ar schimba produsul datorită scumpirii celui în discuție, produsul original si cele care îl pot
schimba sunt considerate ca aparținând aceleiași piețe. Calculul este făcut până când nu mai există
produse care pot fi schimbate, care sa corespundă acelorași nevoi ale consumatorilor. Dacă o
singurăîntreprindere manufacturează aceste produse, nu mai poate fi concurată și devine monopol
ipotetic. Un astfel de test implică studii econometrice și de marketing și folosirea altor surse (opinii ale
consumatorilor și concurenței), ce nu pot fi identificate ușor în cazul piețelor noi, de exemplu.

Testul Curții implică o examinare a produselor pe care un consumator le privește ca fiind capabile să se
substituie unul altuia. Pentru aceasta un număr de criterii au fost avute în vedere de către CEJ.

Caracteristicile fizice ale produselor

Daca produsele sunt similare din punct de vedere fizic, consumatorii vor considera mult mai usor ca se
pot substitui unul altuia. Exemplul clasic în acest sens este cazul United Brands. Comisia a susținut că
piața pentru banane este separată de piața pentru fructe proaspete în general. Comisia s-a concentrat pe
faptul că bananele sunt disponibile pe piață întregul an, pe aspectul exterior, moliciune, lipsa de semințe,
ceea ce înseamnă că vor satisface cerințele tinerilor, bătrânilor și celor bolnavi. Pe baza acestei analize și
a altor argumente, Curtea a acceptat că bananele trebuie diferențiate de alte fructe proaspete.

Prețul

Prețul unui produs poate afecta piața relevantă. Un autoturism Ferrari nu concurează pe aceeași piață cu
un autoturism Dacia. Deși îndeplinesc aceeași nevoie, transportul personal, consumatorii nu consideră că
se pot substitui unul altuia.

Scopul folosinței

Un produs poatea fi folosit pentru diferite scopuri, fiecare formând o piață diferită. În Michelin, Curtea a
examinat piața pentru cauciucurile roților vehiculelor. Datorită naturii diferite a cererii, Curtea a
considerat că acelea care sunt originale și sunt destinate echipării vehiculelor în timpul fabricării
reprezinta o piață separată de cea a cauciucurilor de înlocuit, folosite în timpul reparațiilor. Producătorii
de autovehicule le cumpără pe cele originale en gros, iar cele destinate înlocuirii sunt comandate numai
atunci când este nevoie.

Alt mod în care acest criteriu poate determina piața este demonstrat în cauza Commercial Solvents. O
filială a Commerial Solvents furniza companiei Zoja o substanță (nitropropan), pe care Zoja o procesa
într-un medicament anti-tuberculoză. În momentul în care Commercial Solvents au încetat furnizarea
substanței, Zoja a declarat că furnizorul se află în poziție dominantă. Commercial Solvents a argumentat
că și alte substanțe chimice de pe piața pot fi folosite pentru fabricarea medicamentului. Curtea nu a fost
de acord cu acest argument și a subliniat faptul că procesul de producție al Zojadepindea în întregime de
furnizarea de nitropropan și nu era posibil să fie folosită altă materie primă.

Capacitatea de substituire a ofertei

Pe lângă factorii de substituire ai cererii, ce se referă la percepția consumatorilor și oferta poate influența
piața relevantă. Un exemplu în acest sens îl constituie producția de hârtie: este posibil ca un consumator
să nu considere că diferite tipuri de hârtie se pot substitui unul altuia, dar pentru un producător poate fi
relativ ușor să își modifice procesul de producție, în timp scurt, în vederea manufacturării unor noi tipuri
de hârtie. În Continental Can (precitata), Curtea a anulat decizia Comisiei pentru că nu a fost luat în
considerare faptul că și alți producători de conserve, în special de formă cilindrică, pot intra pe piața
conservelor de pește si carne.

Piața geograficărelevantă

A fost definită de Curte în United Brands: "zona în care condițiile obiective ale concurenței ce se aplică
unui produs trebuie să fie aceleași pentru toți comercianții". Piața geografică este dependentă de mai mulți
factori, în sensul că poate fi limitată de restricții ce țin de transport, măsuri legislative, natura produsului,
care fac puțin probabilă existența unei piețe la nivelul întregii Comunități ( nu există o piață comunitară a
pâinii, de exemplu).

Criteriul timp

O piață poate fi diferităîn timp, datorită variațiunilor în timp ale producției. În United Brands, natura
sezonieră a producției de fructe proaspete a fost luată în considerație.

Dominanta

Curtea a definit poziția dominantă în United Brands: "poziția dominantă este o poziție de putere
economică de care se bucură o întreprindere, care îi permite sa prevină concurența efectivă pe piața
relevantă, și care îi permite un comportament independent, într-o măsură foarte mare, de ceilalți
concurenți, clienți și, în ultima instanță, consumatori".

Testul indicat de curte cuprinde două criterii pentru analiza poziției dominante: primul se referă la faptul
că acțiunile întreprinderii nu sunt afectate de concurenți, iar al doilea la prevenirea concurenței, prin
împiedicarea concurenților să intre pe piață.

Poziție dominantă - sublinierea pieței de referință

Corsica Ferries este o companie guvernată de legislația italiană, iar rolul ei de întreprindere de
transporturi navale presupune efectuarea unui serviciu regulat între portul Genova și diferite porturi din
Corsica, folosind două nave înregistrate în Panama și purtând pavilionul acestui stat. Numai vasele sub
pavilion italian puteau obtine licența pentru cabotaj maritim. În acest context, intreprinderea Corpului de
Piloti a portului Genova (Corpo dei Piloti del porto di Genova) a fost învestită de autoritățile publice cu
dreptul exclusiv de a efectua servicul de pilotaj obligatoriu în portul Genova.

Curtea Europeana de Justiție a apreciat că o piață localăde acest tip trebuie considerată ca o parte
importantă a pieței comune, datorită volumului traficului din portul Genova, cât și importanța acestui
trafic, din perspectiva tuturor operațiunilor de import - export desfășurate în statul membru în cauză.

Puterea economică pe piață

Procentul de piață controlată de 100% există foarte rar în practică, deși unele întreprinderi s-au apropriat
destul de mult de acesta. În Hoffman La Roche, Curtea a indicat că o proporție mare de piață controlată
conduce la o prezumție de dominantă , numai dacă nu ne aflăm în prezența unor circumstanțe
excepționale. O proporție de 50 % din piața detinuță conduce la o prezumție puternică de
dominantă. Când proporția este sub 50% este necesar să se compare și porțiunea de piață controlată de
concurenți. În United Brands, întreprinderea investigată, UBC, controla piața în proporție de 41 %, dar
concurentul imediat următor deținea doar 16% din piață, ceea ce a condus la concluzia că UBC are poziție
dominantă.

Bariere la intrare pe piață

În general, acestea sunt reprezentate de costurile care sunt mai mari pentru întreprinderea ce încearcă
săintre pe o piață existentă, spre deosebire de întreprinderile care sunt active de mai mult timp pe piață.

a. Prevederile legale.

Legislatia nationala în domeniul protecției proprietății intelectuale, ce acordă exclusivitate deținătorului

unei licente poate conduce la o poziție dominantă.

Resursele financiare

Întreprinderea dominantă ce are acces la resurse mari de capital, îl va folosi pentru a se proteja de noii
intrați pe piață, întrucât accesul la piețele de capital este unul dintre obstacolele cele mai mari pentru
întreprinderile mici și mijlocii (Continental Can, United Brands).

Integrarea verticală.

O întreprindere este integrată vertical atunci când controlează procesul din amontele și din avalul
producției mărfurilor în cauză, ceea ce îi permite să controleze modul în care un produs ajunge pe
piață. În United Brands, pentru ca bananele să ajungă pe piața europeană, trebuiau să treacă prin mai
multe etape: creștere, culegere, transport, coacere și sistemul de distribuție. UBC controla cercetarea în
domeniul cultivării bananelor, plantațiile, vapoarele cu capacități frigorifice, spațiile de coacere și
sistemul de distribuție. O întreprindere care ar fi încercat să intre pe piață ar fi trebuit să investească
foarte mult pentru a avea posibilitatea de acces la această piață.

Diferențierea produsului

Atunci când consumatorul percepe, datorită publicității sau loialității față de marca, produsele similare ca
fiind diferite, diferențierea apare ca barieră la intrarea pe piață. În acest caz, consumatorul nu va considera
produsul nou intrat pe piață ca fiind unul substituibil.

Unele din bananele produse de United Brands erau comercializate pe piață sub marca "Chiquita", le erau
atașate etichete mici albastre și vândute la un preț premium, mai mare cu 10% decât prețul pentru celelalte
banane. În fața Curții s-a demonstrat că nu există o diferență de calitate între produsele marcate și cele
nemarcate. Consumatorul era cel care dorea să plateasca mai mult, chiar dacă percepția sa era eronată.

Abuzul poziției dominante

a. Strategii ale prețurilor

Reduceri și discounturi

În cauza Hoffman La Roche, o astfel de strategie a fost analizată, alături de alte probleme. Strategia
constă în oferirea de reduceri pentru loialitate în conexiune cu asa numita "clauză engleză" ce permitea
clienților să cumpere produse de la alte întreprinderi, care practicau prețuri mai mici, dacă clienții
informau Hoffman La Roche de existența acestor prețuri. Această cunoaștere a prețurilor concurenților
prin intermediul clienților, permitea H. La Roche să reacționeze și să își mențină cota de piață. De
asemenea, H. La Roche practica și reduceri across the board, care se acordau atunci când clientul
cumpăra mărfuri din toată gama de produse ale furnizorului. Acest tip de reduceri sunt de natură să
descurajeze consumatorii de la negocierea cu diferiți furnizori ai unor produse diferite.

Nu toate reducerile sunt abuzive. Daca acestea sunt întemeiate în mod obiectiv pe reducerea costurilor de
producție sau economisirea de resurse, Curtea le va accepta ca fiind justificate și nu va sanctiona abuzul.

Preturi forțate sau "prădătoare"

În cauza Tetra Pak II,grupul Tetra Pak, care deține peste 90% din piața ambalajelor aseptice, destinată în
special laptelui și produselor din fructe, se află într-o poziție dominantă, atât pe această piață, cât și 95%
din piața echipamentelor de umplut cartoanele aseptice. În consecința Tetra Pak era un cvasi-monopol.

În acelasi timp, pe piețele învecinate, ale ambalajelor non-aseptice, Tetra Pak deținea 55% din piața ce
avea caracteristicile unui oligopol. Următorul concurent, grupul norvegian Elopak, deținea 27% din piață,
iar restul era deținut de alte trei companii.

Pentru a acoperi și piața deținută de Elopak, prin cartoanele Pure Pack, Tetra Pack și-a vândut propriile
cartoane, Tetra Rex, la prețuri situate în aproprierea costurilor de producție.

La data de 24 iulie 1991, grupul a fost sancționat cu o amendă de 75 milioane Euro, confirmată de Curte
în anul 1994 pentru că s-a angajat într-un număr de practici abuzive: prețuri discriminatorii sau forțate
conexate cu alte tipuri de abuzuri: vânzări interconectate, refuzuri de a vinde etc.

Prețurile forțate sunt cele situate la nivelul costurilor sau sub acestea. Întreprinderea dominantă, datorită
puterii economice de care dispune, va fi capabilă să susțină pierderile pentru o perioadă de timp, iar
concurentul cu o putere economică mai mică, având acces la mai puține resurse, va fi scos de pe piață.

b. Refuzul accesului la facilitatea esențială

Este refuzul furnizării de bunuri sau servicii unui competitor nou care ar putea concura cu întreprinderea
dominantă pe o altă piață.

Primul caz în considerarea unui astfel de refuz drept abuz de poziție dominantă este reprezentat
de London -European/Sabena . London European Airways PLC, o companie aviatică britanică privată a
dorit să opereze pe ruta Londra - Bruxelles. Sabena a refuzat să acorde acces la sistemul de rezervare
computerizată a biletelor Saphir, în scopul de a impune prețuri minime ale biletelor sau nu dorea să
permită intrarea pe piață.

În 1987, Sabena era o companie aviatică, al cărei capital majoritar era deținut de statul belgian. În afara
de activitatea principală de transport aerian, Sabena furniza și alte servicii care implicau transportul. Unul
dintre servicii consta în gestionarea transportului la sol al bagajelor. Altul era de a gestiona un sistem
computerizat care permitea agențiilor de călătorie să consulte lista zborurilor, locurile libere și să facă
rezervări la liniile de transport aerian incluse în sistem. Sabena avea competența de a acorda permisiunea
de acces sau să refuze accesul la sistem, ce era operat pe principiul reciprocității. Accesul la sistem era
gratuit, cu condiția ca toate companiile să asigure gratuitatea. Atunci când nu era posibilă reciprocitatea,
ca în cazul London European, Sabena încasa o taxă.

Întrucât pretul biletelor practicat de London European pe ruta Bruxelles -Londra reprezenta jumătate din
suma ce o solicita Sabena pentru aceeași rută, Sabena a condiționat accesul la sistemul computerizat de
rezervare, în afara de taxa de accesare, fie de un preț minim al biletelor (apropiat de cel al său), fie de
acordarea exclusivității la transportul bagajelor companiei London European.

Curtea a clarificat doctrina facilității esențiale în cauza Oscar Bronner.

Detinatorul unui cotidian austriac, Bronner, a cerut acces la sistemul de livrare la domiciliu al ziarelor
detinut de o companie rivală, aflată în pozitie dominantă. Curte a precizat condițiile necesare pentru ca
doctrina facilității esențiale să poată fi invocată:

· Facilitatea trebuie să fie indispensabilă pentru afacerea concurentului ce intră pe piață, în sensul că
nu există potențiale produse sau servicii substituibile;

· Trebuie să existe obstacole tehnice, juridice sau economice care fac imposibilă sau foarte dificilă
replicarea unei noi facilități.

În cazul Bronner, Curtea a considerat că nu exista asemenea obstacole în elaborarea unui sistem alternativ
de distribuire a ziarelor.
BIBLIOGRAFIE

1. O. Căpăţână, Dreptul Concurenţei Comerciale (concurenţa onestă), Editura

Lumina Lex, Bucureşti, 1992.

2. C. Voicu, Al. Boroi, Fl. Sandu, I. Molnar, M Gorunescu, S. Corlăţeanu,

Dreptul penal al afacerilor, Ediţia 3, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2006.

3. Laura Maierean, Dreptulconcurenteicomerciale, EdituraCermaprint,

Bucuresti, 2009.

4. http://swarb.co.uk/united-brands-company-and-united-brands-continentaal-
bv-v-commission-of-the-european-communities-ecj-14-feb-1978/

5. http://curia.europa.eu/juris/liste.jsf?language=en&jur=C,T,F&num=27/76&t
d=ALL