Teoriile explicative ale delicventei

A. Teoriile cauzale.
1.Teoria anormalitatii biologice-Cesare Lombroso

Cesare Lombroso este parintele criminologiei antropologice,el afirma ca teoriile sale sunt
ale predecesorilor sai. Eu n-am facut decat sa dau un corp organic concluziilor care pluteau in aer
,inca nedescoperite.El sustine ca,in esenta,caracteristicile fizice ale individului erau indicatorii de baza
ai degenerarii si inadaptarii.
Teoriile lui Lombroso includ evolutionismul lui Darwin,pozitivismul lui Compte, dar si alte
studii ale timpului.
Cea mai importanta lucrare a sa a fost Luomo deliquente(Omul delincvent), la care a
adus apoi importante completari.
La baza cercetarilor sale a stat descoperirea la craniul unui criminal,in zona occipitala
medie,a unei adancituri accentuate ,trasatura ce se regasea la unele cranii primitive.Acesta a fost
punctul de plecare in teoria atavismului.Conform acestei teorii,a atavismului evolutionist,trasaturile
omului primitiv pot apare la anumite persoane sub forma unor stigmate anatomice(malformatii ale
scheletului si cutiei craniene,asimetria fetei,dimensiunile excesive ale falcilor si pometilor,orbitele mari
si
departate,dimensiuni
neobisnuite
ale
urechilor,ale
nasului,dentitie
anormala,barbie
proeminenta,numeroase zbarcituri,defecte ale toracelui,etc)
Lombroso a studiat organismele inferioare,omul salbatic si copilul,cercetand anomaliile
creierului,ale scheletului si ale unor organe interne(inima,ficat,etc).Pe langa aceste studii anatomice,el
am mai efectuat si studii fiziologice,sau chiar socio-culturale (tatuaj,jargou,alcoolism,etc).
A doua faza a studiilor lombrosiene se refera la unele malformatii morfo-functionale de
natura degenarativa.El se ocupa de nebunia morala ce fusese tratata de Morel drept un aspect
degenerativ.
Lombroso sustinea ca la un individ apar mai multe anomalii si indeosebi cele de natura
atavica,acesta poate fi clasificat ca un criminal innascut.Initial a estimat tipul criminalului innascut la
o proportie de 65-70% din totalul criminalilor,limitandu-se ,apoi la 30-35%.Bazandu-se pe numeroase
studii,a identificat analogii intre nebunul moral si criminalul innascut ,in special sub aspect moral.
In etiologia crimei ,alaturi de atavism apare studiul epilepsiei.Lombroso consodera epilepsia
ca o punte de legatura dintre omul criminal,criminalul nebun si nebunul moral.Epilepsia este atat una
din psihozele cele mai atavice cat si nucleul tuturor degenerescentelor.
In teoria lombrosiana criminalitatea reprezinta o anormaliate biologica bazata pe atavism
organic si psihic si pe o patologie epileptica.

2.Teoria anormalitatii morale-Raffaele Garofalo

Istoria criminologiei sustine numele lui Garofalo indeosebi datorita titlului pe care acesta la ales pentru lucrarea sa,Criminologie,publicata in 1885,si care apoi a inlocuit denumirea de
antropologie criminala.
In centrul propriei sale teorii se afla notiunea de delict natural.
Pentru a defini notiunea de crima din punct de vedere sociologic,Garofalo a pornit de la
distinctia dintre delicte naturale si delicte conventionale.Delictele conventionale sunt creatii ale
legiuitorului,au un caracter conjunctural,si deci, sunt variabile in timp si spatiu,ceea ce genereaza ,de
altfel,relativitatea legii penale.In opozitie, delictele naturale se caracterizeaza prin constanta,prin
invariabilitate in timp si spatiu[1].
Garofalo era de parere ca notiunea de crima ar trebui sa includa doar delictele naturale.Tot el
spunea ca pentru a identifica delictul natural,trebuie abandonata analiza actiunilor si intreprinsa
aceea a sentimentelor.Crima este in fapt,intotdeauna,o actiune daunatoare,care in acelasi timp
reuneste acele sentimente pe care la numim simtul moral al unei colectivitati umane [2].Sentimentele
numite de acesta,ce au importanta pentru morala sociala sunt cele altruiste,adica cele care aparent
sunt in interesul altora,dar care se intorc in avantajul nostru,dintre acestea regasim:mila si probitatea
sau cinstea.
In opinia lui Garofalo,elementul de imoraliate necesar pentru ca un act daunator sa fie
considerat drept criminal de catre opinia publica,este vatamarea acelei parti a simtului moral care
consta in sentimente altruiste fundamentale:mila si probitatea.Trebuie insa,in plus,ca vatamarea sa nu
atinga partea superioara si cea mai delicata a acestor sentimente,ci masura medie in care acestea
sunt posedate de catre o comunitate ,si care este indispensabila pentru adaptarea individului la
societate.Aceasta este ceea ce vom denumi crima sau delict natural [3].
Plecand de la evaluarea obiectiva a cercetarilor lui Lombroso,Garofalo identifica tipul criminal
bazandu-se pe simtul moral al acestuia.Criminalul este un anormal pentru ca difera de majoritatea
contemporanilor si concetatenilor sai prin lipsa anumitor sentimente si anumitor dezgusturi.
Nu este posibila o distinctie clara intre tipul criminal si cel onest,dar poate fi admisa o zona
intermediara intre acestia.
Garofalo imparte criminalul general conceput in mai multe categorii:
a)asasini;
b)violenti;
c)necinstiti;
d)cinici.
In concluzie,din teoria lui Raffaele Garofalo reiese tipul general al delicventului,anormalul
moral,lipsit de altruism,caracterizat prin indiferenta afectiva.
3.Teoria anormalitatii bio-psiho-sociale-Enrico Ferri
Enrico Ferri,in cadrul lucrarii sale Sociologia criminala ,din 1881,a formulat
o teorie proprie ,multifactoriala.
Analizand studiile altor cercetatori contemporani a observat ca delictul a fost considerat un
fenomen de:

-a)normalitate;
-b)anormalitate biologica prin:atavism, degenerescenta,deficienta
nervos,deficienta de dezvoltare a centrilor inhibitori,anomalie morala;

de

nutritie

sistemului

-c)anormalitate sociala prin:influenta economica,inadaptare juridica,influente sociale complexe.

Ferri ,insa,este de parere ca toate acestea sunt doar adevaruri partiale,deoarece delictul
reprezinta un fenomen comlex,de anormalitate biologico-sociala.Pe langa acestea el ia in considerare
si factorul psihic,pe care il include in sfera biologicului.
Feri defineste delictul ca fiind un fenomen ce include,atat anormalitatea speciala, permanenta
sau tranzitorie,congenitala sau dobandita,a constitutiei organice sau psihice, cat si circumstante
exteriore,fizice si sociale,care concura intr-un anumit timp si loc date, la determinarea actiunii unui
anumit om[4].
In cadrul teoriei sale,Ferri face distinctia intre cinci categorii de criminali:
a)criminalii nebuni-cazurile patologice si maladiile mentale:manii,epilepsie,idealism;
b)criminalii nascuti-sunt cei cu caracteristici speciale,stigmate,cei definiti de Lombroso in antropologie
criminala;
c)criminalii obisnuiti sau din obisnuinta dobandita-se caracterizeaza prin slabiciune morala,sunt
influentati de stimulii care vin din mediul corupt,comit infractiuni de la varsta frageda;
d)criminalii de ocazie-cei constransi sa comita infractiuni de conditiile mediului fizic si social,dar o
parte din cauze sunt antropologice;
e)criminalii de pasiune-sunt foarte rari in comparatie cu celelalte categorii de criminali si comit
infractiuni contra persoanei.Cu un temperament sanguin sau nervos si o sensibilitate exagerata,viata
lor a fost fara pata pana in momentul comiterii delictului [5].
Ferri face deasemanea o distinctie si intre factorii criminogeni:
1)factorii antropologici la randul lor sunt impartiti in:constitutia organica a individului (anomaliile
organice
ale
creierului,activitatii
reflexe,etc),constitutia
psihica(anomaliile
inteligentei
si
sentimentelor),caracteristicile personale ale individului(rasa,varsta,sex,stare civila,profesie,etc)
2)factorii fizici ai delictului cuprind cauzele mediului fizic,cum ar fi:clima,temperatura anuala,natura
solului,conditiile atmosferice,etc
3)factorii sociali ai delictului:densitatea ,structura familiei,nivelul opiniei publice, structura sistemului
educational,alcoolismul,organizarea economica si politica,a administratiei publice,a justitiei,a
politiei,etc.
In concluzie,crima ca fenomen individual este determinata de o multitudine de factori
concurenti de natura biologica,psihologica si sociala.