Categorii de urme ce urmeaza a fi cautate cu ocazia cercetarii locului faptei

Urmele lasate de om
In continuare ne vom opri asupra cerecetarii criminalistice a uneia dintre cele mai importante , categorii de urme si anume urmele lasate de un factor determinant , pe care il denumim generic corpul uman , sau , mai exact , de elementele sale anatomice . Atunci cand ne vom referi la aceasta categorie de urme , majoritatea cu valoare particulara in procesul de identificare , are, in vedere si pe victima acesteia . Studiul urmelor formate de anumite parti ale corpului uman este considerat ca facand obiectul unei stiinte sau mai exact, al unei ramuri a stiintei criminalisticii denumita lofoscopie 1.

Urmele de maini si revelarea lor .

Dactiloscopia este ramura criminalisticii care se ocupa cu examinarea si clasificarea desenelor papilare , in vederea identificarii persoanei2. Intr-o formulare sintetica , C. Turai spune despre dactiloscopie ca este stiinta privind studiul desenelor papilare3. In activitatea complexa de descoperire , relevare , fixare si ridicare a urmelor de maini de la locul faptei este necesar sa se tina seama , inca de la inceputul cerecetarii , de modul in care s-au format aceste urme . Cum este si firesc , o urma de mana , indiferent ca este a degetelor , a palmei sau a intregii maini , se formeaza prin contactul direct al acesteia fie cu o suprafata , fie cu un obiect oarecare . In functie de modul de formare , ele se pot prezenta astfel: - urme de maini statice sau dinamice . Valoarea cea mai mare pentru identificarea persoanei o au , bineinteles , urmele de maini statice , intrucat reusesc sa redea cu claritate desenul papilar si detaliile sale caracteristice. Spre deosebire de urmele statice , urmele dinamice , prezentandu-se sub forma unor manjituri , pot servi in cel mai bun caz la o identificare generica. - urmele de suprafata sau de adancime . In functie de plasticitatea suportului primitor de urma . De exemplu , urmele formate in chit moale , in ceara , in plastilina , in vopsea neuscata etc. se formeaza in adancime , spre deosebire de urmele lasate pe o suprafata dura , de genul sticlei , care sunt de suprafata . La randul lor , urmele de suprafata se pot forma prin stratifecare datorita depunerii de substanta aflata pe mana (sudoare , vopsea , grasime , sange etc.) pe suprafata atinsa , precum si prin destratificare , datorita ridicarii substantei extinse anterior pe obiect (praf, vopsea). 4 - urme de maini vizibile sau latente . Variante intalnite , de regula , la urmele de suprafata formate prin stratificare 5. Urmele de maini latente , contrar aparentelor , sunt in majoritatea cazurilor de o calitate mai buna decat urmele vizibile . Explicatia consta in aceea ca urmele latente se formeaza prin depunerea unui strat foarte

subtire de substanta , capabila sa redea cu fidelitate detaliile caracteristice ale crestelor papilare si chiar al porilor . Spre deosebire de urmele latente , urmele vizibile pot determina unele greutati in cerecetare . Pe de o parte , acestora le este caracteristic , in numeroase cazuri , un anumit grad de imbicsire , de acoperire a detaliilor cu substanta depusa (sange , grasime , murdarie). Pe de alta parte , substanta impregnata in santurile papilare nu numai ca determina estomparea crestelor , astfel incat pe obiect apare imaginea negativa a amprentei papilare . O asemenea imagine poate conduce la o concluzie falsa de neidentificare , in momentul examinarii comparative a urmei digitale cu impresiunea luata persoanei suspecte . In practica , s-au intalnit cazuri de excludere a adevaratului autor din sfera cercetarii , datorita neconcordantei , aparent evidente , dintre urma si impresiune . Numai inversarea fotografica a imaginii urmei a permis revenirea asupra concluziei initiale6. Cu toata valoarea relativ redusa de identificare a unor urme vizibile , ele servesc la constatarea imprejurarilor in care a fost savarsita infractiunea (obiecte folosite , drumul parcurs de autor , succesiunea actiunilor etc.). De asemenea , este aproape imposibil ca intr-o urma digitala vizibila san nu existe o portiune , un fragment exploatabil in cerecetarea de identificare , aspect uneori neglijat in practica . Descoperirea urmelor unei infractiuni presupune , in primul rand , o cautare sistematica a lor , in functie de natura locului si de modul de savarsire a faptei . Datorita diversitatii deosebite de situatii , de imprejurari privind maniera de comitere a infractiunii , nu pot fi date retete absolute de descoperire a urmelor . Pe baza unei bogate practici existente in materie , in literatura de specialitate s-a conturat , insa , o regula cu caracter de generalitate , conform careia pentru descoperirea urmelor unei infractiuni , in cercetarea fiecarui caz , organul de urmarire penala va cauta sa reconstituie mintal fiecare faza a desfasurarii infraciunii , parcurgand cu atentie , in sens direct sau invers , drumul presupus ca a fost facut de infractor 7. Sau asa cum subliniaza C. Turai cautarea urmelor papilare latente este o operatie de tehnica criminalistica ce necesita atentie deosebita din partea specialistului criminalist , acesta trebuind sa aiba rabdarea si intuitia unui mare artist8. Cautarea urmelor poate debuta din locul in care se presupune ca a intrat infractorul , prin cercetarea clantelor usii , a incuietorilor , a comutatorului etc. Daca s-a patruns intr-o incapere prin spargerea geamului cioburile acestora pastreaza in conditii bune urmele crestelor papilare . In aceleasi conditii pastreaza urmele obiectele de portelan si sticla , suprafetele metalice , mobilierul etc. Insesi suprafetele relativ zgrumturoase , de genul gulerelor sau mansetelor camsii . pot retine urme , in conditii multumitoare . Sunt situatii in care cercetarile preliminare pot duce la concluzia ca infractorul s-a folosit de manusi datorita absentei urmelor papilare , cel putin in prima faza a cercetarii. Pe langa faptul ca insesi aceste manusi pot crea urme specifice , nu trebuie exclusa posibilitatea aparitiei unor amprente digitale spre sfarsitul drumului parcurs de infractor sau ceea ce este numit in literatura jurudica penala iter criminis . In practica , se intalnesc cazuri in care infractorul , fiind nevoit sa desfasoare o operatie mai migaloasa , este incomodat de manusi si le scoate automat (la cautarea prin sertare , prin rafturile unei biblioteci , prin haine , la casele de bani etc.). Alteori , suprafata obiectului este atinsa de o portiune a pielii palmei , neprotejata de manusa 9. De exemplu , in cazul unui furt savarsit la un magazin universal , infractorul , intentionand sa ajunga la niste obiecte a fost nevoit sa mute din loc un televizor pe care a ramas o urma a unei portiuni din regiunea hipoernara a palmei . In ipoteza folosirii manusilor necaptusite , sau a manusilor chirurgicale ce

permit un contact tactil mai bun , nu trebuie exclusa posibilitatea descoperirii amprentelor in interiorul acestora . Un aspect pe care specialistii criminalisti il cunosc foarte bine din practica , este acela ca si cei mai abili infractori , dupa realizarea faptei , neglijeaza masurile de precautie luate initial . De exemplu , un infractor versat , dupa ce a operat tot timpul cu manusi la spargerea unei case de bani , dupa realizarea scopului propus si-a scos manusile , a fumat linistit o tigara , a baut un pahar cu apa , dupa care a parasit locul faptei . Pentru usurarea procesului de cautare a urmelor crestelor papilare se recomanda folosirea unei lanterne cu care se va ilumina oblic obiectul presupus a fi purtator de urma 10. O alta metoda , care se poate aplica in cazuri mai deosebite , consta in pulverizarea pe obiectul presupus purtator de urma a unei solutii pe baza de luminol . Sub actiunea razelor ultraviolete , urma va aparea intr-o luminescenta specifica pentru un timp scurt . Rezultatele similare pot fi obtinute si cu radiatie laser . Rezultate multumitoare in descoperirea urmelor se obtin cu ajutorul lampii portabile de radiatii ultraviolete aflata in trusa criminalistica. Folosirea acesteia , sau a unei surse incidente de lumina puternica , in conditii de intuneric , in incaperi , ramane procedeul cel mai indicat pentru descoperirea amprentelor papilare , el permitand si cunoasterea starii urmelor , astfel incat sa se poata alege corect mijlocul de relevare si ridicare a lor , fara a risca distrugerea acestora . O problema importanta o reprezinta stabilirea vechimii urmelor de maini , problema de care se tine seama atat in procesul descoperirii , cat si in cel al relevarii urmelor crestelor papilare . Stabilirea vechimii se face in functie de factori variati si este relativa11. De exemplu urmele de pe portelan , sticla , suprafete netede , lustruite sau lacuite pot fi pastrate chiar ani de zile , in vreme ce hartia le pastreaza cateva ore , in functie de calitatea ei . De asemenea , trebuie avuti in vedere diversi factori de alterare a urmelor , cum sunt , de exemplu , caldura , lumina solara , ploaia etc. cu mentiunea ca si in conditiile unei ploi usoare sau a zapezii , unele urme se pastreaza neasteptat de bine . Stabilirea vechimii aproximative a urmelor papilare debuteaza din momentul descoperirii lor , dar ea continua pana in momentul expertizei , in primele momente ale cerecetarii , stabilirea vechimii urmelor este absolut necesara pentru alegerea mijloacelor adecvate de relevare (de exemplu relevarea unei urme proaspete , de circa o ora , prin prafuire , poate sa conduca la alterarea urmei datorita imbacsirii) . Fireste ca vechimea este si un element de care se tine seama in interpretarea modului de formare a urmelor , ea oferind indicii privitoare la fapta si la persoana autorului . Sub raport tehnic criminalistic , determinarea vechimii urmelor nu presupune o operatie distincta , ci o folosire selectiva a unor procedee de relevare , pe mici portiuni , care sa ofere indicii asupra acestora 12. Fata de cele mentionate anterior , de conditiile complexe si dificile de cautare a urmelor papilare , avand in vedere indeosebi pe cele latente , se impune respectarea de catre specialistul criminalist a unor cerinte minime , cum sunt rapiditatea in efectuarea cerecetarii , precum si perseverenta , rabdare , calm in cautarea si relevarea urmelor . De asemenea , o alta regula care , de data aceasta , priveste pe cel ce conduce cerecetarea locului faptei este limitarea numarului

persoanelor care efectueaza cerecetarea numai la specialisti , pentru evitarea crearii de urme suplimentare sau , mai rau , distrugerea urmelor , cum se intampla uneori . Procedee de relevare a urmelor de maini (latente) Descoperirea urmelor de maini in general , si in special relevarea urmelor latente , este activitatea cea mai laborioasa din intregul proces de cercetare a acestei categorii de urme , ea implicand folosirea de procedee , de metode fizice si chimice , in functie de natura suportului si de calitatea urmei . Activitatea de descoperire a amprentelor digitale poate fi caracterizata drept unul dintre cele mai dinamice domenii ale tehnicii criminalistice , sub raportul perfetionarii stiintifice . Sunt semnificative , in acest sens , noile metode chimice de relevare a urmelor de maini , ori descoperire a lor pe baza dispersiei luminoase , inclusiv a laserului . Preocuparile de imbunatatire a procedeelor de descoperire , sau de relevare a urmelor de maini latente , se inscriu in contextul general de perfectionare a metodelor de identificare a persoanelor , fiind specifice tuturor serviciilor de criminalistica din lume 13. Referitor la metodele de relevare a urmelor de maini se impun doua precizari . In primul rand , acestea nu-si gasesc aplicarea numai in cercetariile intreprinse la locul faptei , ci si in examinarile facute in laborator asupra obiectelor presupuse a fi purtatoare de urme . In al doilea rand , metodele ce urmeaza a fi prezentate , nu sunt destinate in exclusivitate relevarii urmelor de maini sau urmelor crestelor papilare de pe planta piciorului , multe dintre ele gasindu-si aplicabilitatea si in relevarea urmelor formate de alte parti ale corpului omenesc cum ar fi cele de buze . Relevarea prin metode fizice consta din pulverizarea de prafuri sau pudre cu granulatie foarte fina de aici si denumirea de prafuire (pudrare) , pe obiectul ori suprafetele purtatoare de urme 14. Substantele sau amestecul de substante folosite in relevare , pe langa finetea lor , trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii : sa fie in contrast de culoare cu suportul pe care s-a format urma (pentru relevarea urmelor de pe o coala alba de hartie se foloseste un praf de culoare inchisa) ; sa prezinte o aderenta selectiva , deci numai la material din urma , si nu la intregul suport , pentru a evita imbacsirea urmei sau estomparea detaliilor caracteristice . Dintre substantele intrebuintate fracvent in practica , amintim : ceruza (carbonat de plumb) , negru de fum , rosul Sudan III , argentoratu (pulbere aluminiu ) , miniul de plumb , oxidul de cupru , praful de Xerox etc.15. Acesti revelatori , considerati traditionali , se folosesc pentru suprafetele netede . Revelarea urmelor papilare pe suprafetele multicolore se realizeaza cu substante fluorescente , de tipul pudrei galbene fluorescente , activate sub actiunea radiatilor ultraviolete 16. Revelatorii fluorescenti , sub forma de prafuri sau de solutie (mai usor de pulverizat) , tind sa capete o utilizare universala , datorita calitatilor lor , singurele suprafete la care nu pot fi folositi fiind cele de tipul lemnului neprelucrat sau hartiei . In prezent asistam la o largire a gamei produselor destinate revelarii urmelor latente , firmele specializate in producerea unor materiale de tehnica

criminalistica , cum sunt , de exemplu , laboratoarele americane de cerecetare a urmelor Sithie , Faurot , sau firma austriaca Folien Vogel , pun la dispozitie noi produse , avand la baza aceleasi substante , carora insa li se adauga si altele (de exemplu , cianoacrilatul sau microparticulele de disulfat de mobiden)17. Raspandirea , ca si indepartarea pudrelor de revelare de pe obiect se face prin intermediul unei pensule fine din par de veverita , pana de strut sau fire de carbon . Pentru pudrare se mai folosesc si pulverizatoare speciale sau sprayuri , indeosebi pentru suprafetele mari . La indepartarea prafului , pensula este miscata numai intr-o singura directie , in scopul prevenirii deteriorarii urmei . Pudrarea selectiva a urmelor dispuse pe suprafete de piele , cauciuc , mase plastice se poate efectua si prin folosirea asa numitei pensule magnetice , respectiv un magnet cilindric la care adera praful revelator amastecat cu pulberea fina de fier . In ipoteza suprafetelor nichelate sau cromate , se practica afumarea urmelor cu funingine de camfor sau polistiren expandat , procedeu care a dat rezultate bune in practica 18. Un procedeu modern de revelare a urmelor latente , indeosebi a celor dispuse pe hartie , consta din metalizarea intr-o camera de vid19. Procedeu destul de laborios si relativ costisitor , intrucat presupune evaporarea , de pilda , a unui amestec de aur-cadmiu , vaporii aderand selectiv la urma crestelor si a santurilor papilare , a dat rezultate foarte bune inclusiv pe suprafete cu asperitati , de genul caramizilor 20. Pentru suprafetele curente ale obiectelor , inclusiv hartia , se foloseste un amestec de zinc , antimoniu si cupru . O metoda ce serveste atat la revelarea urmelor de maini cat si la revelarea urmelor de buze , de manusi , a urmelor de incaltaminte pe materiale textile sau plastice , are la baza un dispozitiv cu camp electric de frecventa medie21. Un procedeu de imbunatatire a caliatatii fragmentelor urmelor digitale , elaborat de specialisti romani , il reprezinta prelucrarea imaginii urmei prin intermediul unei instalatii electronice , denumita Optimoscop 22 In fine , o metoda particulara de revelare a urmelor latente de pe un suport textil , se bazeaza pe marcarea cu izotopi radioactivi a proteinelor din sudoare , evidentierea detaliilor desenului papilar realizandu-se prin autoradiografie . O alta metoda este revelarea prin metode chimice care se bazeaza pe reactia dintre anumite substante chimice si componentele transpiratiei (saruri , aminoacizi etc.) . In functie de particularitatile lor , aceste metode pot fi structurate astfel : - O metoda folosita curent in practica , pe care unii autori nu o includ in categoria procedeelor chimice desi se bazeaza pe o reactie de natura chimica , consta din revelarea cu vapori de iod pe care unii specialisti o numesc aburire , termen pe care il consideram inexact23- , indeosebi a urmelor aflate pe hartie si pe pereti . Revelarea se realizeaza prin intermediul unui dispozitiv simplu de vaporizare , iodul metalic fiind foarte volatil . Reactia dintre vaporii de iod si componentele din sudoarea depusa in urma determina aparitia unei coloratii specifice . Procedeul reclama rapiditate in fotografiere sau fixare , revelarea fiind de scurta durata , insa poate fi reluat . - Revelarea cu reactivi chimici propriu-zisi , de genul ninhidrinei , nitratului de argint etc. Dintre reactivii chimici , mai des folosit in practica , pentru revelarea urmelor pe hartie , cel pe baza de nenhidrina , care reactioneaza cu aminoacizii din

sudoare , dind rezultate bune chiar si la urmele mai vechi. Se mai intrebuinteaza , de asemenea , nitratul de argint sau rodamina B , solutii folosite si in organizarea capcanelor criminalistice . La urmele formate prin depunere de substante grase se aplica vaporizari de diversi acizi (osmic sau fluorfidric , daca urma este pe sticla). Un alt reactiv , intrat in uzul organelor de specialitate , este solutia denumita DEMAC , sensibila la urea din sudoare24. Un caz particular il constituie urmele de maini formate prin depunerea de sange , in care revelarea se face pe baza metodelor specifice cerecetarii petelor de sange , apelandu-se fie la solutii care determina o fluorescenta specifica , fie la solutia de leucoverdemalachit , folosita in special la urmele formate prin depuneri de sange , cum este luminolul . Revelerea urmelor de maini pe pielea umana de neconceput pana acum cativa ani este in prezent posibila , tot datorita unor reactii chimice , care dau cele mai bune rezultate , cu toate ca incercari s-au facut si cu radiatii roentghen sau cu iod . Metoda este aplicata cu rezultate bune si in tara noastra , putand fi indicate fara retinere , in vederea descoperirii urmelor de maini pe piele , de catre organele judiciare25. Procedeele de revelare a acestei categorii de urme sunt variate , astfel daca unele se bazeaza pe reactii chimice , cum este cazul si celor folosite la noi in tara , altele sunt de natura fizica . De pilda , specialistii japonezi au reusit revelarea si ridicarea unei amprente digitale de pe gatul unei persoane sugrumate , dupa un interval de 9 ore de la instalarea mortii 26. Revelarea prin metode optice se constituie ca un ansamblu de metode noi in materie , bazate pe tehnici de varf , aplicate la specificul descoperirii urmelor papilare . Dintre acestea , un loc prioritar il detine folosirea laserului27. Fireste , aceste procedee sunt de natura fizica , insa le prezentam separat , datorita nu atat caracterului lor de noutate , cat particularitatilor lor tehnico-stiintifice . Radiatia de tip laser (laser de argon) este proiectata lateral oblic , sub unghi de circa 45 de grade , determinand aparitia unei fluorescente specifice anumitor substante secretate de glandele sebacee (riboflavina). La nevoie fluorescenta poate fi intarita prin tratare cu ninhidrina . De remarcat ca procedeul nu este distructiv (se foloseste o radiatie laser de joasa putere) , putand fi reluat de mai multe ori . Procedeul , pus la punct de specialistii canadieni , a permis revelari de urme , cu o vechime de 9 ani , aflate pe filele unei carti28. O alta metoda optica o constituie dispersia luminoasa a unei raze de lumina incidenta , proiectata spre suprafetele purtatoare de urma . Imaginea urmei se obtine prin intermediul unor filtre electronice , procedeul prezentand un dublu avantaj : nu este distructiv si permite fixarea imediat , prin fotogarfiere sau pe bamda videomagnetica , a urmei29. Tehnicile clasice sau noile metode de revelare a urmelor de maini pot fi folosite si in ipoteza urmelor de manusi .

Urmele de picioare si revelarea lor .

Urmele de picioare reprezinta o alta categorie importanta de urme create inevitabil la locul faptei . Cu toate acestea , ele sunt descoperite sau folosite in cerecetarea de identificare relativ mai rar , considerandu-se ca au mai putine posibilitati de individualizare , datorita numarului relativ redus de elemente caracteristice , cu exceptia celor specifice crestelor papilare de pe talpa piciorului . Din categoria urmelor de picioare , in acceptiunea sa larga , fac parte urmele plantei piciorului (ale piciorului gol), urmele piciorului semiincaltat sau

urmele de ciorapi , precum si urmele de incaltaminte . Cu privire la urmele de incaltaminte , precizam ca unii autori le considera ca facand parte din categoria urmelor de obiecte in timp ce alti autori , carora ne alaturam , iau in considerare factorul creator principal : piciorul omului30 . La aceasta se poate adauga si argumentul ca urmele de picioare , sub forma urmelor de incaltaminte , prezinta , in cazul cararii de urme , o serie de elemente specifice mersului unei persoane , indiferent daca este sau nu incaltata . Urmele plantei piciorului , respectiv formate de piciorul descaltat , sunt cele mai valoroase pentru individualizare , intrucat amprenta plantara (amprenta talpii piciorului) cu caracteristicile sale papilare proprii , precum si cu particularitatile morfofiziologice poate servi la o identificare certa a individului , echivalenta cu identificarea bazata pe amprentele digitale . Urmele piciorului semiincaltat sau ale ciorapilor reproduc forma generala a plantei piciorului , a regiunilor sale si a tesaturii . Ele pot servi la determinari de grup si chiar la identificare , daca prezinta elemente de individualizare , cum ar fi cusaturile sau uzuri specifice . Urmele de incaltaminte , daca sunt formate in conditii corespunzatoare cum ar fi urmele statice , de adancime , in pamant moale , pot reflecta elemente caracteristice utile identificarii , desi prezinta elemente particulare mai putine . Formarea urmelor de picioare are loc in conditii relativ apropiate urmelor de maini , in sensul ca pot fi intalnite sub forma statica sau dinamica , de suprafata sau de adancime , vizibile sau latente . De asemenea , ele se intalnesc fie sub forma izolata , mai ales daca ne raportam la calitatea lor , fie sub forma unei carari de urme . Caracteristic pentru aceasta categorie de urme poate fi faptul ca intre urmele aceleiasi persoane , purtand aceeasi incaltaminte , pot aparea in privinta dimensiunilor anumite deosebiri , tipice starii de miscare ori de repaus in care s-au aflat in momentul formarii . Astfel , o urma a piciorului aflat in miscare este putin mai lunga decat o urma formata intr-un repaus relativ (stand pe loc)31. Pe masura ce viteza de deplasare se mareste , se scurteaza si urma , astfel incat la o urma formata in alergare , pe langa o arcuire mai pronuntata a fundului urmei , vor aparea mai pregnant si formele regiunii metetarsofalaniana , metatarsiana sau regiunea varfului incaltamintei , aceasta in functie si de plasticitatea obiectului primitor de urma 32. In legatura cu urmele de picioare se impune precizarea ca nu trebuie confundata o urma dinamica , prin excelenta o urma de alunecare , cu urma create de piciorul aflat in mers , urma de natura statica . Precizarea este valabila si pentru alte categorii de urme , cum sunt , de exemplu , cele ale mijloacelor de transport . Datorita naturii urmelor de picioare avem in vedere inevitabillitatea lor si locul in care se pot forma acestea se inscriu in categoria urmelor care se cauta printre primele la locul faptei . Descoperirea presupune , cu prioritate , cerecetarea suprafetelor pe care este posibil sa se calce (parchet , linoleum , covoare , sol etc.), cu atat mai mult cu cat pe suprafetele mantionate pot fi descoperite si alte categorii de urme , cum sunt , de exemplu , fire de par , urme organice si anorganice , diverse resturi de materiale si bineinteles microurme . In cautarea urmelor de picioare nu trebuie neglijat faptul ca aceasta activitate poate fi asociata cu cautarea si prelucrarea urmelor de miros de catre cainele de urmarire , urmele olfactive putand suplini lipsa elementelor de identificare din urmele propriu-zise de picioare . In plus , mirosul ofera indicii suplimentare privitoare la imprejurarile savarsirii faptei .33

Descoperirea urmelor de picioare . Descoperirea si relevarea urmelor piciorului gol nu difera cu mult de cerecetarea urmelor de maini , in alternative formarii lor ca urme latente , pe suprafete de genul linoleumului , parchetului , cimentului etc. Metodele de descoperire si de revelare sunt practic aceleasi 34. Diferentele substantiale nu eista nici in privinta urmelor vizibile de stratificare , sau a urmelor de incaltaminte . Urmele de incaltaminte , in masura in care nu sunt vizibile , sunt ceva mai greu de descoperit cautarea lor facandu-se intrun mod apropiat de cel al urmelor latente de maini si de cele ale piciorului gol respectiv cu ajutorul unei raze incidente de lumina . Pentru urmele pe suprafete de genul covoarelor , mochetelor etc. se folosesc dispozitive ce pot pune in evidenta urma pe baza electricitatii statice . O masura de prima urgenta necesara a fi luata imediat dupa descoperire este aceea a conservarii urmelor supuse actiunii unor factori de natura sa le distruga . De exemplu , in caz de ploaie , urma va fi acoperita cu un vas mai mare sau cu o folie e polietirena , evitandu-se o deformare a acesteia . Urmele aflate in spatii deschise trebuie protejate de actiunea vantului , indeosebi daca s-au format prin stratificare sau destratificare . De asemenea , ele trebuie protejate si de valul curiosilor ori de prezenta prea multor persoane la locul faptei . Dupa descoperirea si revelarea lor , o cerinta importanta , care nu trebuie neglijata in cadrul investigarii priveste necesitatea masurarii urmelor , inclusiv masuratori fotografice bidimensionale . Interesand lungimea acestora , latimile in regiunea metatarsiana si tarsiana , latimea calciiului , pozitia degetelor etc. , in ipoteza urmelor piciorului gol35. La urma de incaltaminte , masurarea vizeaza , pe langa dimensiunule generale si particularitatile desenului talpii si tocului , anumite caracteristici de uzura care pot conduce cel putin la identificari de gen sau de grup . Cararea de urme constituie , de asemenea , obiectul unei cerecetari atente la locul faptei datorita reflectarii unor caracteristici individulale ale persoanei . In legatura cu aceste caracteristici ale mersului trebuie facuta precizarea ca ele pot oferi indicii pretioase , in legatura cu persoana infracorului , chiar si in ipoteza in care urmele luate in parte , nu s-au format in conditii bune . Este semnificativ in acest sens , un exemplu relativ recent din practica noastra de specialitate , in care autorul unui omor a fost identificat inclusiv pe baza elementlor cararii de urme , formate de piciorul semiincaltat , pe cimentul unui culoar .

Principalele elemente ce ceracterizeaza o carare de urme sau mersul unei persoane sunt urmatoarele : directia de miscare , sau axa cararii de urme , este linia mediana ce trece prin intervalul cuprins intre cele doua siruri de pasi , indicand directia de deplasare ; linia mersului , reprezentata de o linie franta , constituita din segmentele care unesc intre ele partile din spate ale fiecarei urme , respectiv calciiul ;

lungimea pasului , determinate de distanta dintre doua urme consecutive , masurata la partea din spate sau din fata a lor ; latimea pasului , reprezentand distanta cuprinsa intre partea exterioara ori interioara a urmelor piciorului stang si drept , de regula luindu-se in calcul extremitatea interioara a calciiului ; unghiul de mers , masurat intre axa cararii de urme si axa longitudinala a talpii 36. Interpretarea urmelor la locul faptei priveste atat urmele luate izolat , cat si intreaga carare de urme . Astfel , din interpretarea unor urme izolate , pot fi desprinse date privind numarul persoanelor , sexul , talia si varsta , greutatea aproximativa , viteza de deplasare etc. Cararea de urme contine in plus , date referitoare la directia de deplasare , la caracteristicile mersului sau la eventualele defecte anatomice , la inaltime , la starea psihofizica etc. Spre pilda lungimea pasului este mai mare la barbati decat la femei cu cca 20 cm. (70-90 cm. fata de 50-60 cm.) . Unghiul pasului este mai mic la femei , copii si batrani , spre deosebire de persoane obligate , prin natura preocuparilor , sa-si mentina echilibrul . Neregularitatile aparute in mers pot indica nu numai , o anumita stare psihica sau patologica (boala , betie , neliniste), dar chiar si incercari de derutare a cerecetarilor , constand din mersul cu spatele (reflectat de lungimea si unghiul mic al pasului) , sau de cararea in spate a unei persoane , ori a unei greutati , imprejurare posibil de dedus din adancimea mai mare a urmei , din usoarele alunecari , din unghiul mic al pasului purtarea unor pantofi mai mici sau mai mari etc. De asemenea , se mai poate stabili daca persoana cunostea locul , daca s-a folosit de o lumina pe timpul noptii , daca a stat la panda etc37. 3. Urmele de dinti si revelarea lor . Urmele de dinti fac parte din categoria acelor urme care ofera o baza sigura de identificare , atat sub raport criminalistic , cat si medico-legal , datorita unor caracteristici ale formei , dispunerii si particularitatilor prezentate de fiecare dinte , indeosebi dupa varsta de 25 de ani , cand intreaga dantura este formata38. Astfel , latimea dintilor , pozitia si distanta dintre ei , uzurile , eventualele lipsuri , diverse afectiuni (carii), tratamente si lucrari stomatologice etc. , ofera suficiente elemente de identificare a pers. 39 Cercetarile sistematice intreprinse , mai ales in ultimii 30 de ani , pentru stabilirea de metode si mijloace stiintifice de identificare a persoanelor , fie in cazul savarsirii unei infractiuni , fie in ipoteza stabilirii identitatii victimelor unor accidente , catastrofe , in general a cadavrelor necunoscute , au condus la conturarea unui domeniu distinct interdisciplinar , denumit odontologia judiciara . Desi acest domeniu de granita este , in mod firesc , circumscris medicinei judiciare , el contine numeroase elemente de criminalistica . Potrivit opiniilor exprimate in literatura de specialitate , odontologia judiciara are rolul de a studia dintii si urmele acestora , astfel incat expertizele stomatologice sa serveasca la stabilirea adevarului in procesul judiciar40. Urmele de dinti , asa cum se descopera ele pe corpul persoanelor , pe alimente sau diverse obiecte , se prezinta sub forma statica sau dinamica , de

suprafata sau de adancime . In privinta posibilitatilor de identificare , a valorii lor probante , urmele statice sunt considerate mai valoroase datorita redarii unui numar mai mare de caracteristici41. Cu toate acestea si urmele dinamice , formate in timpul muscaturii , care a determinat desprinderea unei bucati din obiect , servesc la identificarea persoanelor , indeosebi a celor tinere42. La tineri se au in veder caracteristicile de relief ale dintilor . Fireste ca este posibila , fara dubiu , si identificare persoanelor adulte , dupa celelalte caracteristici prezentate de forma si dispunerea fiecarui dinte . Cercetarea la locul faptei a urmelor de dinti nu necesita mijloace de investigare deosebite , fiind prin excelenta vizibile . La locul faptei , urmele de dinti se intalnesc pe diverse alimente sau fructe cu o consistenta si un grad de plasticitate adecvat (margarina , unt , branza topita , ciocolata ) De asemenea , urmele dintilor se intalnesc , pe corpul victimei si , in anumite cazuri , pe corpul agresorului . Spre pilda , autorul unui omor a fost identificat pe baza muscaturii de pe inchiietura mainii , expertiza stabilind cu certitudine ca ea apartine dintilor victimei . Nu se exclude posibilitatea gasirii unor urme de dinti pe obiecte dintre cele mai diverse , unele dintre ele aparent inapte pentru primirea lor . Astfel , in cazul unui furt , autorul a fost identificat dupa o urma de dinti descoperita pe capacul metallic cu care era capsulata o sticla , acesta desfacandu-l cu dintii 43. In practica au fost descoperite numai urme ale dintilor din fata , pana in prezent nefiind semnalat nici un caz in care urma sa fie formata din intreaga dantura .

4. Urmele de buze si revelarea lor .

Importanta urmelor de buze in cerecetarile criminalistice a fost pusa in evidenta prin numeroase cercerari intreprinse atat in tara noastra cat si in strainatate , cercetari prin care s-a demonstrate fundamentul stiintific al identificarii si pe baza acestor categorii de urme44. Cu tot scepticismul manifestat de o parte din autorii de specialitate , in prezent se poate sustine ca , prin particularitatile anatomice si prin unucitatea dispunerii si a formei papilelor sau a santurilor coriale este posibila identificarea certa a unei persoane45. Alte elemente de identificare privesc unghiurile comisurale , gropita mediana , tuberculul buzei superioare Rezervele manifestate in privinta posibilitatilor de identificare au fost determinate de modificarile firesti pe care le pot traversa buzele , prin trecerea timpului , datorate unor afectiuni patologice sau a unor leziuni . Dincolo de aceasta realitate , trebuie avuta in vedere stabilitatea desenelor coriale si , mai ales , faptul ca cerecetarea de identificare se face , in mare majoritate a cazurilor , la un interval scurt de timp din momentul identificarii , cand buzele nu pot suferi , practic , nici o modificare de ordin calitativ . Din acest punct de vedere trebuie sa ne raportam la principiul stabilitatii relative al caracteristicilor de identificare . In mod firesc , urmele de buze se formeaza la contactul acestora cu diverse obiecte , prin depuneri de natura biologica (saliva), alimentara (grasimi , sosuri , sucuri) si cosmetica (rujuri , vaselina). Urmele se prezinta sub forma statica sau dinamica , pentru identificare fiind realmante utile urmele statice . De asemenea , ele se pot prezenta sub forma vizibila sau latenta si , in marea majoritate a cazurilor , numai ca urme de suprafata . Urmele de adancime nu se pot forma decat in conditii exceptionale , fara a avea o utilitate deosebita in individualizare , datorita deformarii la care sunt supuse buzele prin presare . De altfel , aceasta deformare se intalneste

fracvent si in cazurile obisnuite , aspect care nu trebuie omis la examinarile comparative46. Cercetarea la locul faptei a urmelor de buze necesita o cautare atenta si exigenta , intrucat ele se pot intalni nu numai pe obiecte cu care vin in contact firesc (pahare , cani , tacimuri , porttigaret , pipa) , dar si pe alte obiecte , inclusiv pe imbracaminte . Iata de ce nu trebuie neglijata cautarea lor chiar si pe hainele persoanelor suspecte , mai ales daca din modul de savarsire a infractiunii rezulta posibilitatea unui contact fizic intre victima si agresor , cum ar fi , de exemplu , in cazurile de omor , de viol , talharie , incest etc. Procedeele de revelare a urmelor de buze sunt , in principiu similare cu cele ale urmelor crestelor papilare de pe maini si picioare47. Cu toate acestea , sunt evitate metodele cu caracter asa-zis districtivde revelare a urmelor latente de buze cu substante chimice sau fizice , in primul rand pentru a mentine intacta posibilitatea efectuarii si a unui examen serologic sau chimic al substantei depuse in urma (saliva , alimente , cosmetice) . De aceea , revelarea urmelor latente consta intr-o fotografiere , prin procedeul reflexiei sau prin transparenta , daca suportul pe care au fost descoperite urmele este transparent . In acest mod nu este inlaturata pisibilitatea determinarii grupei de sange , a altor elemente de natura chimica si bacteriana , apte sa serveasca la restrangerea cercului persoanelor banuite , deci la identificarea de gen sau de grup . Interpretarea la locul faptei a urmelor de buze , in coroborare si cu alte date obtinute din cerecetare , serveste la clarificarea modului de desfasurare a unor actiuni , la succesiunea acestora , la stabilirea cu o anumita aproximatie a varstei , a sexului persoanei creatoare de urme , la raporturile acesteia cu persoana implicata in infractiune .