NUME, PRENUME, DATA, GR.

1.Teoria generală a științei Criminalistica

1) Cum a-ți formula definiția criminalisticii ca știință?

Răspuns: Criminalistica este definită ca ştiinţa care elaborează şi foloseşte un ansamblu de
cunoştinţe despre metodele, mijloacele tehnice şi procedeele tactice destinate descoperirii,
cercetării infracţiunilor, identificării persoanelor implicate în săvârşirea lor şi prevenirii
faptelor antisociale

2) Care sunt parțile structurale ale criminalisticii?

Răspuns: Criminalistica este împărţită în trei mari părţi, fiecare cu specificul său, anume: -
Tehnica criminalistică; - Tactica criminalistică; - Metodologia (metodica) criminalistică.
Actualmente criminalistica se prezintă ca un sistem de metode tehnico-ştiinţifice, tactice şi
metodice, întrunite în compartimentele enunţate, anticipate de anumite elemente introductive
şi de metodologie criminalistică

3) Care sunt metodele de cunoaștere folosite în cercetările criminalistice?

Răspuns:

După natura lor, reflectările cu semnificaţie de identificare criminalistică se împart în două

grupe: în formă de reflectări memoriale şi material-fixate. Aceste două tipuri de reflectări -
memorială şi material-fixată - determină două genuri de identificare criminalistică: identificarea
fiinţelor şi obiectelor materiale după reflectările senzoriale şi identificarea acestora pe baza
reflectărilor material-fixate.

4) Formulați noțiunea de identificare criminalistică și argumentați specificul ei.

Răspuns: Identificarea în criminalistică – activitatea prin care se constată atât însuşirile
comune ale obiectelor, fenomenelor, fiinţelor cât şi însuşirile ce le deosebesc, ordonarea lor
în tipuri, grupe şi subgrupe, apoi în vederea deosebirii fiecăruia în parte de toate celelalte cu
anumite asemănări.

În criminalistică se disting 2 forme de reflectare a obiectelor lumii înconjurătoare:

1)    Fixate material;
2)    Psiho-fiziologice, adică fixate în memorie.
Prima arată diferite feluri de urme foto, înregistrări audio, video, etc. Identificarea după
imagini fixate material poartă un caracter obiectiv, bazîndu-se pe studierea caracteristicilor
obiectului de către specialistul în domeniu.

Identificarea se poate realiza sub 2 forme:

a)    Procesuală – care are loc în cadrul expertizelor, acţiunilor de urmărire penală, rezultatele
1
 cărora prezintă probe judiciare.
b)    Neprocesuală – are loc la activitatea specială de investigaţie, ş.a.,efectele căreia nu
posedă forţă probantă.
În cadrul cercetării identificatoare, sunt antrenate multiple obiecte, rolul lor fiind diferit, de
unde şi distingem următoarele tipuri de obiecte:
    obiecte scop – care trebuie identificate;
    obiecte mijloc – servesc la identificare.

5) Cum pot fi clasificate obiectele identificării criminalistice?

Răspuns:

În activitatea de cercetare și descoperire a infracțiunilor, se poate stabili identitatea următoarelor

obiecte:

1) a persoanelor ce au comis infracțiunea sau au participat la ea (bănuitul, învinuitul);

2) a cadavrelor sau părților ale acestora;

3) a diferitelor obiecte materiale (unelte, mijloace tehnice, materiale) care au fost folosite la
pregătirea, săvârşirea şi mascarea infracțiunii;

4) a animalelor.

Identificarea persoanei în viață sau a cadavrului după urmele lă sate la fața locului sau în alte
împrejurări. In criminalistică sunt verificate prin aplicarea practică a unor asemenea tipuri ca
dactiloscopia, fotorobotul, traseologia, odorologia, grafologia, fonoscopia (după înregistrările
sonore ale vocii și vorbirii orale), precum şi după modul de săvârşire a infracțiunii și după
trăsăturile social-demografice ale persoanei. Practica judiciară demonstrează că în prezent cele
mai frecvente activități în vederea stabilirii identității persoanelor sunt prezentările spre
recunoaștere a acestora, expertizele urmelor de mâini și picioare, ADN-ului.

Identificarea obiectelor material după urmele create, ca urmare a utilizării lor în procesul
săvârșirii acțiunilor infracționale.

Instrumentele (uneltele) de uz casnic sau de profesie, aplicate la săvârșirea operațiilor de

pătrundere ilicită în locuri închise, lasă urme care redau forma, structura și dimensiunile părților
de contact, adică elemente caracteristice care dau expertului criminalist posibilitatea stabilirii
naturii instrumentului aplicat, iar în situația prezenței unor instrumente de genul respectiv – chiar
şi identificarea acestuia.

Mijloacele de transport pot fi identificate prin compararea urmelor traseologice lăsate:

a) de pneurile autovehiculelor, şinele roților căruțelor, tălpile celor două suporturi ale săniilor;

b) de părțile exterioare ale caroseriei unui mijloc de transport pe suprafaţa altuia ca urmare a

2
contactului fizic dintre acestea în timpul tamponării sau altei forme de intercontact;

c) de detaşarea anumitor părți ale mijlocului de transport drept consecință a avarierii acestuia
prin tamponare cu alt mijloc de transport sau cu alte obstacole.

Cercetarea infracțiunilor săvârșite prin aplicarea armei de foc implică în mod imperativ stabilirea
armei din care s-a împușcat în câmpul infracțional, respectiv identificarea acesteia după
reflectările tragerii cu foc.

Dacă împrejurările cauzei nu permit prezentarea nemijlocită a obiectelor ce trebuie identificate,

recunoaşterea poate fi efectuată după fotografiile sau înregistrările video ale acestora.

6) Dați noțiunea și clasificați sarcinile diagnosticării criminalistice.

Răspuns: Prin diagnosticarea criminalistică se are în vedere stabilirea constatarea
cunoașterea la începutul cercetării a datelor cu caracter criminalistic despre infracțiunea
săvârșită și persoanele implicate în aceasta mijloace leșin metodele utilizate de infractor.

Sarcinile criminalistice pot fi de următoarele tipuri:

Sarcinile simple de diagnosticare pot fi formulate ca:

a) diagnosticarea proprietăților și stării obiectului după reflectă rile sale care include:

• determinarea gradului de informare a urmei;

• stabilirea proprietăților și stării obiectului în momentul reflectării acestuia;

• determinarea cauzelor schimbării proprietăților sau stării obiectului după reflectarea

constatată.

b) diagnosticarea proprietăților și stării obiectului nemijlocit care presupune:

• studiul general și constatarea stării reale ale obiectului evidențierea unor caracteristici;

• constatarea proprietăților particulare a obiectului nominalizarea prezenței sau absenței

oricărei abateri de la Starea sa normală;

• prognozarea stării inițiale a obiectului;

• determinarea cauzelor și condițiilor de schimbare ale proprietății inițiale a obiectului

studiat.

Sarcinile complexe de diagnosticare se prezintă ca studierea și cunoașterea mecanismelor

3
 evenimentelor proceselor și acțiunilor după rezultate și anume:

a) constatarea mecanismului evenimentului, procesului, acțiunii; posibilități de determinare

a mecanismului și circumstanțelor după rezultatele sale etapele individuale ale
evenimentului;

b) instituirea mecanismului și evenimente în dinamică a acestora posibilități comiterii

anumitor acte în anumite condiții potrivirii regulilor speciale;

c) determinarea condițiilor în care a fost săvârșită infracțiunea timpului sau a succesiunii

cronologice a acțiunilor infracționale locul de acțiune pe cam și altor condiții care au
favorizat sau înlesnit săvârșirea faptei;

d) determinarea legăturilor cauzale dintre acțiuni și rezultatele acestora.

Sarcinile directe de diagnosticare sunt rezolvate prin trecerea de la cauză la infect acestea
sunt de obicei sarcini simple de diagnosticare: stabilirea compoziției sau structurii obiectului
determinarea sexului vârstei și altor caracteristici ale infractorului după urmele de pictate la
fața locului.

Rezumând cele expuse putem afirma că printre sarcinile principale ale diagnosticării
criminalistice în general se număra:

1. Stabilirea proprietăților persoanelor, obiectelor, fenomenelor, proceselor în timpul

săvârșirii infracțiunii concret;

2. Stabilirea stării obiectelor fenomenelor proceselor în timpul indicat;

3. Posibilitatea folosirii unor acțiuni unelte mecanisme de către infractor;

4. Stabilirea unei legături de cauzalitate între urmele reflectării restabilite și acțiunile

făptuitorului.

7) Cine sunt fondatorii științei criminalistica și care este anul nașterii ei?
Răspuns: Apariția criminalisticii ca știință, după cum se știe, se datorează renumitului
profesor și judecător de instrucție, austriacului Hans Gross, care în anul 1893 a editat
Manualul judecătorului de instrucție, apoi, ulterior, a reeditat această lucrare în 1898 sub

4
 denumirea Manualul judecătorului de instrucție în sistemul criminalisticii. Meritul lui A.
Bertillon, ca practician, constă în aceea că el a fondat anumite compartimente ale tehnicii
criminalistice (fotografia judiciar-operativă, antropometria, portretul-vorbit), iar contribuția
principală îi aparține lui H. Gross - el a creat sistemul științific de cunoștințe criminalistice.

Apariția noii științe, a fost favorizată de progresul realizat în toate domeniile cunoașterii umane,
îndeosebi de revoluția tehnico-științifică, aflată la primii săi pași la sfârșitul secolului al XIX-lea
și începutul secolului XX.

În ceea ce privește dezvoltarea criminalisticii în Republica Moldova, putem menționa că în

perioada aflării RSSM în componența Uniunii Sovietice (anii 1940-1991) criminalistica – în
calitate de ştiință în acest teritoriu, în fond, nu exista. Aici nu se efectuau oarecare cercetări
criminalistice, nu se elaborau lucrări științifice sau metodice. Toată activitatea științifică în acea
perioadă se efectua la Moscova, chiar şi de către unii reprezentanți din Moldova sovietică.

La 28 iunie 1962, prin Ordonanţa de Guvern nr. 535-p, în componența Universității de Stat din
Chișinău a fost creat Laboratorul Criminalistic de Cercetări Științifice în Domeniul Expertizei
Judiciare. O data cu crearea Ministerului Justiției al RSSM în anul 1971 creat Laboratorul
Criminalistic de Cercetări Științifice în Domeniul Expertizei Judiciare a fost scos din subordinea
Universității și transferat în subordinea Ministerului nominalizat. După proclamarea
independenței acest laborator este tranformat în Institutul Republican de Expertiză Judiciară și
Criminalistică de pe lângă Ministerul Justiției.

Cu cercetătările în domeniul criminalisticii, după destrămarea Uniunii Sovietice, sunt preocupați

oamenii de știinșă și cadrele didactice de la Facultățile de Drept.

2. Tehnica criminalistică

8) Care este structura tehnicii criminalistice?

Răspuns:

Tehnica criminalistică are următoarea strctură :

1. Tezele generale (aspecte conceptuale) ale tehnicii criminalistice ;

2. Ramurile tehncii criminalistice ;
La rîndul lor ramurile tehncii criminalistice sunt :

a. Fotografia și audio-videoânregistrarea criminalistică ;

b. Traseologia criminalistică ;
c. Armologia criminalistică ;
d. Documentologia criminalistică ;
e. Gabitoscopia criminalistică ;

9) Cum pot fi clsificate metodele și mijloacele tehnico-criminalistice?

5
 Răspuns:

După scopul și subiecții care utilizează mijloacelor tehnico-criminalistice, ele pot fi repartizate
în trei categorii:

1. Mijloace tehnico-criminalistice utilizate la descoperirea, fixarea, examinarea și ridicarea

probelor materiale;
Mijloacele tehnico-criminalistice de depistare, fixare, ridicare și examinare a urmelor infracțiunii
sunt cuprinse în truse criminalistice portative (portabile), complete speciale și laboratoare
criminalistice mobile.

Trusele portabile se împart în universale, destinate cercetării la față locului și efectuării altor
acțiuni procesuale, în special, a percheziției, prezentării spre recunoaștere, reconstituirii faptei,
experimentului în procedura de urmărire penală și specializate pentru efectuarea unor operații
tehnico-științifice aparte (destinate prelevării mirosului de pe urmele infractorului la fața locului,
testării substanțelor narcotice, dactiloscopierii bănuitului etc.).

Trusele criminalistice universale dispun de un instrumentar divers, cu ajutorul căruia se pot

efectua principalele operațiuni de cercetare la față locului, împărțit în mai multe compartimente,
dintre care:

- Compartimentul traseologic;
- Compartimentul pentru executarea măsurătorilor și marcarea obiectelor principale;
- Compartimentul necesar executării desenelor sau schiței;
Trusele criminalistice specializate sunt de mai multe tipuri:

- Trusă pentru testarea stupefiantelor;

- Trusă pentru marcarea unor obiecte;
- Trusă pentru relevarea urmelor papilare, lente cu radiații de tip laser etc.;

2. Mijloace tehnico-criminalistice utilizate la efectuarea expertizelor criminalistice;

Expertizei criminalistice i se atribuie, practic, orice obiect material fie de natură organică, fie
anorganică dacă el, desigur, este purtător al informației probante și dacă evidențierea și
descifrarea acestei informații impune efectuarea unei examinări speciale, bazată pe utilizarea
mijloacelor și metodelor criminalistice. Pentru examinarea în cadrul expertizelor a obiectelor și
urmelor, experții criminaliști apelează la mijloace optice sau electronice de examinare. Dintre
acestea menționăm: lupa, microscopul optic, stereomicroscopul, microscopul comparator,
microscopul de polarizare, microscopul electronic cu baleiaj.

3. Mijloace tehnico-criminalistice de prevenire a infracțiunilor.

Legiuitorul a pus în sarcina organelor de drept nu numai curmarea, cercetarea și descoperirea
actelor infracționale pe teritoriul țării, dar și prevenirea acestora. Mijloacele tehnice utilizate in
scopul preveniri infractiunilor sе impart in două categori: de semnalizare si cu efect de cursa,
cunoscute sub denumirea de сарcane criminalistice, Mijloacele din prima categorie sunt
predestinate sa impiedice savarsirea unor actiuni (deplasarea intr-o direcție interzisa sau in
apropierea unui obiect protejat, forțarea mijloaсelor de încuiere, spargerea unui obiectiv de
constructie), semnalizand tentativa de a patrunde la obiectul protejat. Aceste mijloace tehnice de
semnalizare sunt folosite in scopuri preventive, cu preponderență pentru pаza unor obiecte sau

6
valori

În funcție de genul de infracțiune, de specificul locului faptei și de cercul de suspecți, știința

criminalistică a elaborat următoarele tipuri de capcane: fizice, chimice, odorante, radioactive,
optice și fonice.

10) Care sunt procedeele de fotografiere a locului faptei?

Răspuns:

Procedeele de fotografiere aplicate la fața locului sunt: fotografia de orientare; fotografia-schiță;

fotografia obiectelor principale și fotografia în detaliu.

Fotografia de orientare. O astfel de fotografiere are drept scop fixarea întregului loc al faptei cu
elementele respective (construcții, drumuri, poduri, copaci, stâlpi etc.), care se manifestă ca
repere pentru orientare, de natura sa permită identificarea ulterioară a zonei în care s-a comis
infracțiunea. În cazul în care infractiunea a fost săvarşită într-o încăpere (loc închis), fotografia
de orientare va cuprinde exteriorul clădirii (fațada ei), încadrat cu construcțiile învecinate, cu
strada unde este situată clădirea etc. Fotografia de orientare se realizează de la o anumită
distanță, impusă de necesitatea încadrării întregii ambianțe, în cadrul fazei statice a cercetării
locului faptei.

Fotografia-schiță. Aceasta este destinată fixării doar a locului faptei în întregime, fără
împrejurimi. Ca și fotografia de orientare, fotografia-schiță se execută la faza statică a cercetării
locului faptei, cu tot ce este mai important pentru cauza cercetată.

Fotografia obiectelor principale sau de nod. Aceasta reprezintă înregistraren unor obiecte sau
sectoare ale locului faptei apreciate ca fiind principale, datorita conexiunii lor cu fapta
infracțională. Dintre obiecte pot face parte cadavrul, diverse arme, instrumente, mijloace de
transport, urme de mâini, de picioare ale făptuitorului etc. Scopul acestei fotografii este de a fixa
locul, poziția și starea obiectelor depistate la fața locului. Ea se execută, de obicei, în faza statică
a cercetării la fața locului. În cazul în care este necesar a fixa dimensiunile obiectului principal
sau diferența de mărime între el și alte obiecte din apropiere, raportului de pozitie dintre obiecte,
fotografierea acestora se efectuează după metoda metrică (cu o riglă gradată, centimetru sau
bandă gradată).

Fotografia de detaliu. Se efectuează la fața locului în scopul fixării unor detalii ale obiectelor
principale, Detaliile sunt fotografiate din apropiere, cu o unitate de măsură lângă detaliu, la o
scară cât mai mare şi cu surse de lumină. Fotografia de detaliu se realizează, de obicei, în faza
dinamică a cercetării locului faptei, când este permisă modificarea poziției și ridicarea obiectelor
pentru examinarea detaliată și individualizarea acestora în procesul-verbal.

Toate obiectele și urmele depistate la cercetarea locului faptei se fotografiaza la locul depistării
lor (fotografia obiectelor principale sau de nod) și după aceasta se aplică procedeul fotografiei de
detaliu (cu riglă gradată sau centimetru).

7
11) Ce este urmă în criminalistică și cum trebuie acestea clasificate?
Răspuns:

Sub urmă, în sens larg al cuvântului, se subînțelege orice modificare în mediul înconjurător
apărută în legătură cu săvârșirea infracțiunii.

Sub urmă, în sens restrâns, se recunosc doar reflectările pe suprafața unor obiecte, a
caracteristicilor exterioare ale altor obiecte cu care au interacționat. Acestea sunt amprentele,
întipăririle, pecetele anumitor obiecte pe suprafața altor obiecte cu care au interacționat
nemijlocit, au avut contact. Urmele din această categorie constituie obiectul de studiu al
traseologiei criminalistice.

12) Care sunt stadiile și etapele procesului de identificare criminalistică?

Răspuns:

13) Argumentați individualitatea și irepetabilitatea desenele papilare

Răspuns:

Unicitatea desenului papilar se explică prin varietatea acestora. Ele sunt variate atât în ceea ce
privește forma generală, cât și în amănuntele construcției crestelor ce le compun. Aceasta
înseamnă că fiecare persoană are desenul papilar propriu ca existență unică, irepetabil la alt om.

14) Care sunt urmele secundare ale împușcăturii și valoarea lor?

Răspuns:

Urmele secundare ale împușcăturii sunt rezultatul unor factori suplimentari ai tragerii. După
natura lor, urmele secundare se divizează în două categorii: urmele formate, indiferent de
distanţa de tragere şi urmele formate la tragerea cu țeava armei lipită de corp sau de la mică
distanță.

15) Cum puteți explica ce este armă albă?

Răspuns:

 Armă albă constituie un obiect, dispozitiv special confecționat sau adaptat și destinat să
pricinuiască ființelor vii leziuni corporale grave. Ea se aplică în lupta corp la corp și nu este
bazată pe substanțe explozive ci doar pe forța musculară a omului.

16) Care sunt caracteristicile scrisului care individualizează scriptorul?

Răspuns: Identificarea persoanei după scris este posibilă datorită celor două proprietăți

8
fundamentale ale scrisului: individualitatea şi stabilitatea relativă. Individualitatea scrisului se
exprimă în particularitățile caracteristicilor generale și a celor speciale (individuale, particulare) a
semnelor grafice. Fiecare dintre aceste caracteristici, luate izolat, pot fi întâlnite în scrisurile mai
multor persoane, dar combinația lor (ansamblul) este irepetabilă pentru fiecare persoană în parte,
ca și impresiunile (amprentele ) digitale. Stabilitatea scrisului se prezintă ca o faptă de instaurare
a grafismului unei persoane prin învățare, deprindere. Caracteristicile generale și cele particulare,
majoritatea formelor scripturale, practic, rămân constante toată viața, Această stabilitate este
relativă, întrucât scrisul suferă doar modificări de evaluare, degradare, de obicei fără repercusiuni
notabile asupra posibilității de identificare a persoanei.

17) Ce înseamnă ”portret vorbit” și cum clasificăm semnalmentele pesoanei după care poate fi
recunoscut?
Răspuns:

Portretul vorbit este o metodă de identificare criminalistică având la bază descrierea şi

compararea trăsăturilor (semnalmentelor) exterioare ale făptuitorului de către victimă sau martor

Trăsăturile individuale ale persoanelor au fost și sunt folosite de organele judiciare în procesul
identificării infractorilor precum și la crearea și îmbogățirea unui sistem de înregistrareși
evidență a unor categorii de indivizi, să spunem așa, aflați în contradicție cu normele juridice.În
acest context a apărut și a intrat în tehnologia judiciară noțiunea de "semnalmente".Prin
semnalmente se înțeleg trăsăturile exterioare, generale și particulare ale unei persoane, pe baza
cărora aceasta poate fi identificată

.Semnalmentele unei persoane trebuie privite atât sub aspect anatomic și funcțional, câtși în ceea
ce privește particularitățile morfologice ale acestora

Teoria și practica criminalistică în domeniu au pus în evidență unele principii care staula baza
metodei portretului vorbit și anume:
1. Descrierea trăsăturilor exterioare

2. Observarea și descrierea semnalmentelor persoanei

se face de regulă, în planulfrontal și din profil (planul lateral).Trebuie menționat că sunt detalii
care pot fi sesizate dinambele planuri (de exemplu: forma nasului, proeminența ochilor, a buzelor
etc
3.Descrierea semnalmentelor
se face folosind o terminologie comună, precisă șiunitară, precum și într-o succesiune logică.
Folosirea terminologiei specifice portretului vorbit
4.Realizarea portretului vorbit
se face prin caracterizarea semnalmentelor subaspectul mărimii, formei, poziției și culorii.

3. Tactica criminalistică

18) Cum trebuie de înțeles noțiunile ”cercetarea locului faptei” și ”cercetarea la fața locului”?

9
 Răspuns:
Cercetarea la fata locului constituie primul pas al investigatiei criminalistice. Putem spune chiar
faptul ca cercetarea locului faptei reprezinta fundatia, structura stiintei criminalistice.
Nerespectarea normelor procedural si procesuale conduce automat la diminuarea sanselor aflarii
adevarului.
Cercetarea la fața locului reprezintă o acțiune procesuală și de tactică criminalistică a
ofițerului de urmărire penală, ce rezidă în studierea, perceperea locului unde a aparținut
consecințele infracțiunii săvârșite, depistarea, fixarea și ridicarea nemijlocită a urmelor faptei
prejudiciabile, stabilirea stării și proprietăților lor, indiciilor și poziții reciproce a acestora virgula
importante pentru cauza cercetată.

19) Ce înseamnă ”faza statică” de examinare a locului faptei?

Răspuns:
Faza statică constă în privirea de sinteză și apoi supraveghere minuțioasă a mediului
integral ce ține de locul evenimentului infracțional produs. Obiectele care se află în scenă
infracțiunii sunt examinate, fără a le schimba poziția sau le afecta integritatea. După examinarea
locului faptei în faza statică ofițerul de urmărire penală începe cercetarea detaliată în faza
dinamică. Doar în anumite situații, de exemplu, când locul faptei este mult prea extins, ambele
faze ale cercetării se pot realiza concomitent.

20) Care sunt circumstanțele negative a unui omor care demască înscenarea sinuciderii cu arma
de foc?
Răspuns:
In acest caz, circumstantele negative ar putea fi: lasarea unei arme de foc la fata locului precum
si aruncarea de gloante pentru a inscena tragerea/

21)Ce trebuie de înțeles prin ”circumstanțele negative” ale locului faptei?

Răspuns:

Circumstanțe negative ale locului faptei sunt acele circumstante care semnalează anumite
înscenări și simulări de infracțiuni. Se are în vedere crearea artificială sau modificarea
configurației locului faptei de către persoanele interesate cu scop de a induce în eroare organele
de urmărire penală. De exemplu putem mentiona situatia in care este lasat un pistol la fata
locului fara ca cadavrul sa prezinte plagi create de gloantele armei.
22) Pentru relevarea urmelor papilare vechi de pe un testament întocmit de notar cu 3 ani în urmă
este indicat a folosi: (de subliniat răspunsul corect)
1) praf magnetic ”Rubin”;
2) vaporizatorul de iod;
3) cianocrilați;
4) soluție de ninhidrină.
23) Circumstanțele cauzei: Căutările intensive a ascunzișului, în care după datele operative,
stăpânul casei păstra valuta și obiectele de aur, dobândite din activitatea infracțională, nu au dat
rezultate. Anchetatorul a propus ofițerului de investigații să-l scoată pe stăpân din salon și să-l
însoțească la bucătărie pe o perioadă de 15-20 min, după care să-l aducă iarăși în salonul casei.
După efectuarea acestei proceduri, ascunzișul, care se afla într-un cias solid de epocă, atârnat sus
10
pe perete, a fost ușor descoperit.
Care procedeu tactic a fost folosit de către anchetator în acest caz?

24) Enumerați instituțiile publice de expertiză judiciară din R.Moldova

Răspuns:
Centrul Național de Expertize Judiciare
Centrul de Medicină Legală

25) Formulați corect întrebările identificatoare în ordonanța de dispunere a expertizei balistice în

următoarea situație:
În cazul unui omor prin împușcare, de la fața locului a fost ridicat un tub-cartuș, iar din
cadavrul victimei, la expertiza medico-legală a fost extras un glonte.
În cadrul percheziției locuinței bănuitului Petrov V. a fost depistat un pistol, tip ”TT”.
1)
2)

11