Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2.2 Argumentati rolul diagnosticului criminologic si al prognosticului social in sfera resocializarii infractorului.
Diagnosticul criminologic este cea mai importanta latura acriminologiei clinice,deoarece constataea corecta si
stabilireadiagnozei „bolnavului” social vor permite elaborarea faraintirziere a pronosticului si tratamentului
infractorului.Pt arealiza si formula un diagnostic cit mai real ,este necesar sa separcurga 3 etape succesice:1-aprecierea
capacitatii infractionale-presupune satbilireatrasaturilor psihologice din care este formata personalitateaorientata
antisocial.Acest grup de caracterisitic pot fi stabiliteprin compararea indicilor bio-psihologici cu cei sociali acrepot fi
obtinuti in urma examenului medico-psihologic si incadrul unei anchete sociale.2-evaluarea inadaptarii sociale-a 2 etapa
importanta adiagnosticului criminologic.Fiecare individ are un anumitnivel de dezvoltare a aptitudinilor fizice ,psihice
siprofesionale,iar in final tinde spre un anumit statut social.Deregula cor deveni criminali persoanele mediocre,dar
cuaspiratii care depasesc posibilitatile lor reale.acestia vor aveaun comportament inadecvat si vor fi respinsi de mediul
socialinalt in care au nimerit intimplator sau in virtutea unorcircumstante de hazard. 3-aprecierea stariii de periculozitate
–vizeaza o sinteza aprimelor 2 etape:a capacitatii infractionale si a inadaptariisociale,prin aprecierea gradului de
intensitate al fiecaruilaturi.De ex,capacitatea infractionala este foarte puternica,iaradaptabilitatea este foarte
buna,putem obtine cea mai gravaforma a pericolului social in persoana infractorilor cu „gulerealbe”.In sfirsit o importanta
aparte a studierii diagnosticuluicriminologic reprezinta faptul ca acesta serveste drept baza pto alta etapa-a pronosticului
social.Pronosticul social este a 2faza a criminologiei clinice in care starea de periculozitate demoment a unui infractor
trebuie combinata cu situatiileprobabile in care subiectul va evolua in viitor
2.3 Propuneti programe de tratament psihologic al infractorului
Cea mai raspindita metoda de tratament in criminologia occidental, bazata pe criminologia clinica, este
psihoterapia.Aceasta metoda cunoaste mai multe sub – metode, dintre care cele mai cunoscute sunt:
1)psihoterapiile individuale
2)psihoterapiile colective
Din lista psihoterapiilor individuale fac parte:
- psihanaliza;
- Psihoterapia rationala.
Pshihanaliza vizeaza identificarea motivelor inconstiente ale tulburarilor si dezechilibrarilor sufleteste specifice
infractrorului.,Pentru ca acestea sa fie inlaturate ori macar controlate , ele trebuie privite interior si cunoscutte.
In pofida faptului ca este o metoda unica si foarte eficienta aplicarea psihanalizei in R.M intimpina mari dificultati.Aceasta
se datoreaza lipsei specialistilor de inalta calificare, precum si conditiilor speciale de tratament – durata tratam. 3-4 ani cu
o frecventa de 4-5 ori pe sappptamina.
Psihoterapia rationala – propulseaza ideea de represiune psihologica si consta in actiunea, prin internmediul
rationamentului a terapeutului asupra mecanismelor psihologice si culturale ale infractorului petru al determina sa se
autocenzureze si sa adopte decizii prorii in spiritul respectului fata de fnomele de convietuire sociala.Astfel, psihologul il
determina pe infrator sa se autocontroleze si sa-I cenzureze comportamentul, sa nu sa se lase influentatsi intimidat de
partenerii sai si sa nu mai adopte conduite infrationale.Printre cele mai raspindite metode de psihoterapie colectiva se
inscriu
- psihoterapia de grup
- psihodrama
- metoda relatiilor de grup.
Test 2
I Gindirea lumii antice asupra criminalitatii
1.1Relatati formele de limitare ale razbunarii
Formele cele mai raspindite de limitare a razbunarii au fost:
1)Abandonul noxal – Gruparea sociala (familia,clanul,tribul) il preda pe criminal gruparii adverse.
2)Talionul reprezenta dozarea pedepsei in raport cu gravitatea faptei si este exprimata in “legea talionului” care razbate
prin negura timpului pina in Babilonu civilizat al regelui Hammurabi.
3)Ivoirea pecuniara. Razbunarea privata era tarifata in valori materiale.Aceasta forma de limitare a razbunarii o
intilnim,mai tirnziu, in Grecia Antica si Roma Antica. In acest sens, il amintim pe Homer care a aratat ca a pe scutul lui
Achile era gravata o figura desemnind modul de rezolvare a conflicului dintre doi tineri prin darea unei sume de bani.
1.2 Analizati problema educatiei corecta ca masura de prevenire a fenmenului criminalitatii in conceptiile ginditorilor
Greciei Antice.
Primele explicatii ce s-au dat fenomenelor , proprietatilor, obiectelor din lumea inconjuratoare au avut un pronuntat
caracter mistic,creindu-se in acest fel marile mituri privind geneza lumii.
Sofocle este acela care a aratat ca sursa crimei o reprezinta soarta omului,destinul.
Poetul Hesiot in poemul “Munci de zile” are preocupari ciminologice , aratind ca sursa tuturor relelor o constituie
nedreptatea sociala.
Anaximandru,Parmenide , Anaxagora manifesta o atitudine dezaprobatoare fata de crima si consecintele sale,dar nu
reusesc sa-si explice originile criminogenezei.
Pitagora arata ca numarul este estenta tuturor lucrurilor.El a elaborat o stiinta a numerelor si o doctrina a sufletului.In
conceptia sa, sufletul este format din spiritul rational rational si spiritul intelectual.Sufletul este format din cinci trepte:
- nonconstientul
- inconstientul
- Subconstientu
- constientul
- supraconstientul
Parcurgerea celor cinci trepte are loc prin tehnica educatiei si prin ea se ajunge la cunoasterea de sine (“Cunoastete pe
sine insusi”)
Democrit a sustinut ca atomul este esenta tuturor lucrurilor.Pornind de la atom, de la materie si impulsuri, autorul ajunge
pe caleamiscarii la bazele biologiei si la antropologie pozitiva.
Socrate pune omul in centrul dialogurilor sale, considerind ca crima este rezultatul ignorantei:ignoranta este sursa
crimei,iar criminalul ignora ca este ignorat.
Platon este primul ginditor al antichitatii care sesizeaza faptul ca pedeapssa nu poate fi justificata prin ea insusi, ca reactie
la raul provocat prin fapta antisociala,ci trebuie orientata catre un scop care sa constiotui e temeiul juridic si filosific al
aplicarii acesteia.Scopul identificat de marele filosof antic este si astazi modern – prevenirea savirsirii altor crime in viitor.
Printre masurile de influenta asupra criminalitaii Aristotel mentiona, in mod deosebit , urmatorii factori sociali:
- organizarea corecta a institutiilor statale
- stabilirea legilor
- suprematia legilor asupra persoanelor cu functii de raspundere
- lupta cu corutpia
- Dezvoltarea economiei ce ar asigura un nivel inalt de viata si trai al membrelor societatii
1.3 Estimati influenta religiei in lupta impotriva criminalitatii
Unul din cei mai importanti reprezentanti ai gindirii criminologice crestine din acea perioada a fost Sfintul Augustin
(Avreliu Augustin – 354-430 e.n.)El s-a preocupat,in primul rind,de ideea ordinii si a totalitatii,sesizind ca oamnennii se
impart in oameni buni si oameni rai.Avind in vedere aceste premise, el ajunge la concluzia ca oamenii rai nu pot sa
afecteze si nu vor afecta decit alte creaturi ale lui Dumnezeu,care coexista cu ceilalti p-u ca asa vrea Dumnezeu.
Sfintul Augustin a incercat sa patrunda in esenta “raului” “ De unde privine raul, daca tot ce a creat Dumnezeu este bazat
pe binefacere”.In Anul 1486 , calugarii-inchizitori Ia. Sprengher si G.Institoris au publicat o directiva, un indreptar de lupta
impotriva criminalitatii – “ Ciocanul vrajitaorelor” in care au fost sa analizate aspectele teoretice ale comportamentului
diavolicesc in actiunile oamenilor, elaborate diferite aspecte ale procesului inchizitoriu, inclusiv torturile, masurile de
pedeapsa etc.Sfintul Toma D’Aquino a aratat ca geneza crimei se afla in pacat,respectiv in pacatul originar care este cauza
si expresia tuturor manifestatiilor antisociale.El a preconizat pentru suprimarea criminalilor aplicarea pedepsei cu
moartea , sustinind ca acestea nu pot fi reeducati , ci trebuie stirpiti pur si simplu.
Trebuie de remarcat ca biserica s-a preocupat indeaproape de studiul criminalitatii in general, referindu-se atit la cauzele
si conditiile generatoare sau favorizatoare,precum si la personalitatea infractorului si la natura pedepselor. In aceasta
perioada criminalitatea a crescut in mod ingrojitor, multe crime fiind comise din rindul fetelor bisericesti,lucru
nerecunoscut chiar de ei.Aceasta ar fi un motiv din care reprezentantii bisericesti s-au preocupat de aceste probleme,prin
adoptarea de masuri si mijloace de dprept bisericesc.
II Fenomenologia criminalitatii
2.1 Reproduceti notiuni de criminalitate
Prin criminalitate ca obiect de studiu al criminologiei se intelege fenomenul social de masa care cuprinde
totalitateainfractiunilor savirsite in decursul intregii evolutii umane saunumai in raport cu anumite civilizatii, epoci,
intervale de timpori spatii geografice determinate.Din acest punct de vedere concepem notiunea de criminalitate in doua
sensuri:a) Sensul larg (lato sensu), unde princriminalitate in senslargintelegem totalitatea crimelor comise de-a lungul
intregiievolutii umane pe intreaga suprafata a globului terestru. b) Sensul restrins (stricto sensu), unde princriminalitate
insens restrinsintelegem totalitatea crimelor savirsite inlimitele unei perioade de timp determinate, intr-o ariegeografica
determinata.
1.3 Propuneti si realizati masuri de profialxie victimologica a celor mai vulnerabile categorii de victime.
Directiile principale ale activitatii subiectilor profilaxiei victimologice sunt urmatoarele:1)instruirea si educarea
victimologica a cetatenilor(elaborarea algoritmelor comportamentului optim insituatiile victimogene si antrenamentele
speciale); 2)ridicarea gradului de protectie a persoanelor cu functii deraspundere, care se caracterizeaza printr-o
vulnerabilitate victimala sporita in legatura cu indeplinirea de catre ele a indatoririlor de serviciu; 3) reducerea maxima a
situatiilor victimogene; evitarea, neutralizarea si inlaturarea lor;informarea cetatenilor despre situatiile victimogene
tipice,pentru a le evita in masura posibilitatilor; 4) protectia,resocializarea si reintegrarea sociala a
victimelorinfractiunilor.Profilaxia victimologica, in calitate de activitate practica,trebuie organizata in modul cuvenit
siasigurata informational, ceea ce necesita rezolvarea unui sirde probleme:1)pregatirea specialistilor in domeniul
prevenirii victimologice. Pentru solutionarea acestui neajuns estenecesara crearea unor institutii speciale de invatamânt,
e dedorit pe baza Ministerului Afacerilor Interne si MinisteruluiJustitiei;2) selectarea profesionala pentru angajarea in
serviciulorganelor afacerilor interne,respectind trasaturilepsihologice ale candidatilor, capacitatea acestora de a seorienta
adecvat in diferite circumstante. Acest moment pare afi departe de prevenirea victimologica, dar are oimportanta
enorma, fiindca un politist neatent, neechilibrateste o potentiala victima a infractorului;3)organizarea unui serviciu
psihopedagogic unic in cadrulcomisariatelor de politie. In general,pot fi evidentiatedoua directii ale lucrului consultativ: a)
consultatii cu privirela mijloacele tehnice de paza a patrimoniului; b) consultatii cuprivire la modalitatea de
comportament, daca este o situatie victimogena.Tinind cont de faptul ca in timpul acestei activitatise intilnesc frecvent
situatii in care este foarte greu de stabilitcontactul cu victima, specialistii psihologi ar putea sa ajutegrupul operativ la
lucrul cu aceste persoane si sa organizeze ostudiere cuvenita a victimelor;4)organizarea evidentei profilactice a
persoanelor care audevenit victime sau real pot fi victimizate. Acest sistem alevidentei profilactice, reprezentind doar
interes operativ,nutine seama de calitatile victimologice ale persoanei si,respectiv,nu poate servi in calitate de purtator al
informatieiobiective. Evidenta victimologica va permite reducereanumarului persoanelor ce sunt luate in evidenta ca
potentialiinfractori si concentrarea atentiei si eforturilor asuprapersoanelor ce necesita masuri de siguranta personalasi
apatrimoniuluiO activitate eficienta de prevenire a infractiunilor trebuiesa se bazeze pe informatia multilaterala
cu caractercriminologic, care este concretizata in fiecare caz apartepentru a intreprinde masuri referitoare la persoane
concrete. Asemenea informatie poate fi obtinuta prinstudiereaminutioasa a fiecarei persoane care este obiect al
prevenirii victimologice.Obtinerea unor asemenea date, informatii este posibila doarcu conditia organizarii adecvate a
cercetarii victimologice.Directiile prioritare ale unei asemenea organizari pot fi: 1)cercetarea trasaturilor personale ale
victimei infractiunii;trebuie studiate toate calitatile, dar, prioritar,victimitatea lanivel psihologic; 2) studiul
comportamentului victimelor insituatiile tipice anumitor categorii de infractiuni; 3) analizarelatiilor infractor-victima in
masura in care ele determinadinamica si caracterul evenimentelor criminale, inclusiv alegerea de catre infractor a victimei
si a modalitatii desavirsire a infractiunii; 4) cercetarea nemijlocita a situatiilor in care se realizeaza trasaturile personale
atit ale victimelor,cit si ale infractorilor, adica a situatiilor „careasteapta”victimasi infractorul concret. Aceste cercetari
trebuie sa cuprinda situatiile diferitelortipuri de infractiuni si satina cont de dinamica acestora,analizata in ansamblu cu
datele despre unele sau alte victime.Dispunind de asemenea informatie, activitateaprofilactica poate fi organizata mult
mai eficient fata depersoanele ce prezinta interes din punct de vedere victimologic.Sub aspect practic, utilizarea
posibilitatilor victimologice inprevenirea infractiunilor are loc in functie de faptul cit demultilateral si la timp sunt relevate
potentialele victimesicircumstantele concrete, ce pot favoriza sau determinacomiterea infractiunii Vom tine cont de
faptul ca multe persoane care au fost victimizate nu se adreseaza organelor competente si, inconsecinta,victimizarea
reala este necunoscuta statisticiioficiale. O metoda importanta ce permite stabilirea victimizarii in societate sunt
sondajele de victimizare.
II Terorismul
2.1 Relatati notiunea si clasificarea terorismului
Terorismul este o tactica de lupta neconventionala folositapentru atingerea unor obiective politice. El se bazeaza pe acte
de violenta spectaculara actionate asupra unor populatiineimplicate in mod direct in conflict dar cu potential depresiune
asupra conducerii (stat , organizatii, categoriisociale sau, impotriva unui grup de persoane civile) in sensulscontat de
teroritti - producerea unui efect psihologicgeneralizat de panica si intimidare, augmentat de folosireamanipulativa a
mediei, cu scopul atingerii unui obiectiv greude realizat prin mijloace democratice sau conventionale.In functie de
organizare si numarul de persoane implicate: Terorism Individual Este un caz foarte rar in care indivizi izolati comit acte de
terorism. In general numarul de victime si pagubele material produse de acesti teroristi sunt reduse, dar efectul de frica si
psihoza produsa pot fi serioase.Terorismul individual este celmai dificil de combatut.Grup terorist izolatEste format in
general dintr-un grup mic de persoane care,fiind rude sau prieteni, se cunosc personal inainte de inceperea activitatilor
teroriste si decid in mod spontan satreaca la acte de terorism. Este un caz rar si dificil de detectat,combatut si
anihilat.Grup terorist de francizaInitial acest concept de organizare apartinea celuleloranarhiste de la inceputul secolului,
dar a revenit in actualitatedatorita actiunilor grupului terorist Al Qaeda.In esenta este vorba de incercarea de a oferi o
umbrelaideologica, politica si religioasa comuna pentru a favorizaaparitia spontana a unui numar mare de grupuri
teroristeizolate, care sa actioneze pentru atingerea unor obiectiveasemanatoare fara a avea legaturi clare de comanda,
controlsisustinere logistica.Grup terorist cu sustinere externaIn general orice grup terorist a primit sau va primi in
timpulexistenței sale susținere de la un stat interesat.Inca din timpul „razboiului rece” au existat grupuri teroristecare nu
aveau baza de susținere proprie, fiind de fapt grupuriteroriste organizateși dependente de un stat sau de un grupde
state.In general grupurile teroriste cu susținere externa suntcompuse din pâna la 20 de membri care sunt cu toții
implicațidirect in planificareași executarea actelor teroriste(atribuțiile de suport, comandași logistica fiind asigurate
deunul sau mai multe servicii secrete de stat).Exemple de terorism cu susținere externa au fost grupareaterorista condusa
de CarlosȘacalul (Carlos Ilici Ramirez) carea fost sprijinitși de statul comunist român), grupareaterorista palestiniana
Septembrie cel Negru, creata inițial contra Iordaniei, cu bazeși susținere in Siria și Liban-gruparea Abu-Nidal din aceasta
organizație a organizat ataculterorist contra sportivilor israelieni la Olimpiada de vara de la München, munițiile și
armamentul fiind trnsportate in bagajulunor diplomați bulgari.Intrnaționala teroristaGrup terorist afiliatMajoritatea
organizațiilor teroriste importante sunt afiliateunei mișcari politice, religioase, sau a unui curent ideologic(naționalist,
social, ecologist etc.). Aceste organizații mai suntdenumiteși grupari teroriste propriu-zise.
1.3 Selectati si evaluati cea mai importanta teorie contemporana de orientare sociologica.
Cea mai importanta teorie contemporana de orientaresociologica este teoria ecologica. Teza principala consta inaceea ca
orice element indiferent de natura sa din momentul in care intra relaț
ii cu alte elemente este susceptibil de a fiimplicat intr-o relației cauzala. In același context relaț
iadintre om și societate este examinata prin intermediulparticularitaților ecologice.Cu toate ca marele neajuns al acestei
teorii consta inexplicarea criminalitatii doar sub aspectele fenomenologice ale acesteia, nedezvaluind esenta
fenomenului, cauzele realede natura economica si social, totusi, meritul scolii de laChicago este incontestabil: atragerea
atentiei asupraconditiilor de viata, hrana si educatie din cartierele nevoiase,locuite de emigranti, latino-americani si negri.
Teoria adeschis calea unor cercetari mai complexe privind raportuldintre anumite fenomene sociale, ca
urbanizarea,industrializarea si criminalitatea.
II Cauzalitatea criminalitatii
2.1 Definiti conceptele generale ale cauzalitatii criminalitatii
Cauzalitatea si principiile acesteia constata dependentadintre diferite fenomenesi stabilestecaracterul acestei
dependente, care consta in aceea ca un fenomen (cauza) inanumite conditii genereaza alt fenomen (efectul).Cauzalitatea
este o forma a interactiunii dintre fenomenesi procese, este tipul principal de determinare si reprezintaprin sine legatura
obiectiva dintre doua fenomene: cauza si efect .Cauza – fenomen ce determina apariț ia altui fenomen( fenomenul care in
mod obiectiv si necesar, precede sigenereaza alt fenomen).Condiț ie –este un fenomen ajutator, ce
favorizeazaproducerea unui alt fenomen. Spre exemplu, procurarea uneiarme, cu care criminalul comite fapta de omor,
este o actiune-conditie. Factor – In literatura criminologica se utilizeaza si termenulde factor , prin care se intelege tot o
cauza, adica factorul ar fisimilar cu o cauza. Factorii criminalitatii sau cauzelecriminalitatii ar avea acelasi sens. Totuși unii
autori consideraca prin factor se intelege ceva mai mult decit prin cauza,termenul avind un sens mai larg, care ar include
atit o cauza,cit si o conditie, ba chiar si alte elemente contributive laaparitia unui fenomen.
2.2. Clasificaț i factorii criminogeni
Printre criminologii de vaza care s-au interesat deproblemele clasificarii factorilor criminogeni se numara si J.Pinatel, unde
intilnim o clasificare in factori geografici,economici,culturali si politici
.H. Mannheim trateaza cauzele de ordin social alecriminalitatii, nefiind, insa, preocupat de o clasificare strictaa acestor
cauze. Acesta face doar o interesanta corelatie intretipurile de factori criminogeni si tipologiile infractionale.La fel si D.
Szabo analizeaza problema complexa acauzalitatii, evaluind rolul factorilor socio-culturali,economici etc. Totusi, autorul
nu opereaza o distinctie clara intre cauzele criminalitatii ca fenomen social si cauzeleactului infractional concret.Clasificari
reusite a factorilor criminogeni intilnim incriminologia nationala si româna. Asa, in criminologia nationala una din cele mai
reusiteclasificari este cea facuta de Gh. Gladchi, in :-factori economici;-factori sociali (relatii sociale);
-factori demografici, politici, juridici, deorganizare.Clasificari similare intilnim in criminologia româna. Spreexemplu, o
analiza succinta a factorilor care determinacriminalitatea ca fenomen social o intilnim la Gh. Nistoreanusi C. Paun,
clasificindu-i in:-factori economici;-factori demografici;-factori socio-culturali;-factori politici. Altii, ramin in prezenta a trei
tipuri fundamentale deraspuns la problema data, utilizind conceptul de deformarespre criminalitate a tipului normal de
comportament:-deformarea biologica;-deformarea psihologica;-deformarea sociala.In cele ce urmeaza, vom incerca si noi
sa estimam factoriicare genereaza criminalitatea, utilizind acolo unde esteposibil unele curente, teorii, scoli atit clasice cit
sicontemporane. Am ales aceasta cale fiindca, caracteristicaesentiala a unei teorii stiintifice este aceea ca ea face
afirmatiicare ulterior pot fi contestate. Pentru a contesta o teoriestiintifica, trebuie sa prezinti date empirice, care deriva
dinaceasta teorie, apoi sa compari aceste date cu observatiifacute in lumea reala. Daca observatiile coincid cu
dateleteoriei, atunci aceasta devine si mai credibila, dar nu siprobata. Daca observatiile nu coincid cu ideile teoriei,
atunciaceasta este falsa.Din considerentele exprimate mai sus preferamurmatoarea analiza a factorilor care determina
sau genereazacriminalitatea, clasificindu-i in:-factori ereditari (antropologici);-factori geografici;-factori economici;-factori
demografici;-factori psihologici;-factori socio-culturali;-factori politici
1.3 Evaluati rolul conceptiilor si teoriilor sociologice clasice in prevenirea fenomenului criminalitatii.
Tratarea principalelor curente in criminologie este destul dediversa, deoarece oamenii de stiinta care au o
orientarecomuna in problemele de baza ale domeniului cercetat potavea opinii diferite in privinta altor aspecte ale
aceluiasidomeniu.Marea majoritate a doctrinelor criminologice s-au concentratasupra cauzalitatii fenomenului
infractional. Acest criteriu afost utilizat de multi istorici ai criminologiei prin includerea teoriilor criminologice in diverse
orientari ce au aparut indecursul timpului.In cadrul orientarii antropologic-biologice sunt reunite teoriicare confera
factorilor biologici o importanta hotarâtoare ingeneza crimei. Specific pentru aceasta orientare este limitareaobiectului
criminologiei la studiul infractorului prin incercarea de a demonstra existenta unor trasaturi specificede ordin
bioantropologic. O importanta deosebita pentruaprecierea corecta a continutului si limitelor acestei orientarieste
intelegerea corecta a conceptelor fundamentale cu carestiintele biomedicale opereaza, cum sunt acelea de:
Ereditar, innascut ,constitutional etc.
II Criminalitate Organizata
2.1 Relatati trasaturile definitori ale conceptului de organizatie criminala.
Crima organizataeste definita prin existenta unor grupuride infractori, structurate pe ideea infaptuirii unor
activitatiilegale, conspirative, avand ca principal scop obtinerea deprofituri ilicite la cote deosebit de ridicate. Activitatile
ce compun Crima Organizata au un caractersecret si bine organizat, din care cauza realizeaza un impact social deosebit de
negativ, in multe state el constituind"cancerul perfid" care vlaguieste puterea societatii amenintaintegritatea guvernelor,
determina cresterea taxelor care seadauga la pretul marfurilor, pericliteaza siguranta si locurilede munca ale cetatenilor,
aduce daune agentilor economiciaflati in competitie, controleaza prin forta banilor sindicatele,in final realizand o
puternica influenta in sfera economicului,socialului si mai ales
politicului.- Stabilitate in cadrul asociatiei infractionale;- O anumita structura interna si diviziune aroiurilor intre membrii
asociatiei;- Continuitatea si sistematizarea activitatii infractionale;- Scopul principal al asocierii infractionale sa fie obtinere
aunor câstiguri importante;- Activitatea infractionala sa fie profesionalizata.
2.2 Clasificati si comparati tipurile organizatiilor criminale
1. Familiile Mafiei, constituite pe structuri ierarhice stricte,norme interne de disciplina, un cod de conduita si o
marediversitate de activitati ilicite (familiile italiene, americane,cartelurile columbiene ale drogurilor etc.);2.Organizatiile
profesionaleale caror membrii, spredeosebire de familiile Mafiei, se specializeaza in una saudoua tipuri de activitati
criminale (laboratoare clandestinepentru fabricarea drogurilor, imprimerii clandestine pentrucontrafacerea sau
falsificarea monedelor, furtul si traficul cumasini furate, rapiri de persoane pentru rascumparare etc.)3.Organizatii
criminaleconstituite pe criterii etnice, caresunt, de regula, rezultatul unor imprejurari specifice precum inchiderea
granitelor ori circulatia dificila peste frontiere,severitatea excesiva a procedurilor de emigrare, expansiuneageografica, in
asemenea situatii se afla societatile criminalechineze (triade), grupurile criminale japoneze, grupurile jamaicane si
altele;4.Organizatiile teroriste internationale, care practicaasasinatul, deturnarea de avioane, rapirea de persoane etc,sub
diferite motivatii, de regula politice, militare, religioase sirasiale
II Criminalitatea femenina
2.1 Descrieti rolul femeii contemporane si implicarea acesteia in fenomenul criminalitatii
Criminalitatea feminina totalitatea infracțiunilor savirșite decatre femei intr-o perioada de timp determinat in cadrul
unuiteritoriu determinat.Criminalitatea femenina apare ca unsubsistem al criminalitaț ii generale,cu care se afla organic
inlegatura strinsa.
II Criminalitatea in R.Moldova
2.1 Identificati cauzele si particularitatile criminalitatii in R-M
la momentul actual Criminalitatea in R .M a crescut constant de la declararea independentei r.mIn societate au aparut
grupari criminale organizate conduse de autoritati criminale,care incepind cuanul 2001 au fost arestate si condamnate la
termene mari dedetentie.Un aspect ingrijorator este cresterea mare acriminalitatii organizate care colaboreaza cu retele
internationale de criminali si care au condus la crestereatraficului de fiinte umane,contrabanda precum si trafic de
prelevare a organelor umane. Particularititile criminalitatii inR.M. ii confera un loc aparte in cadrul manifestarilor
antisociale. Criminalitatea este un fenomen social,adica constadintrun ansamblu de crime care au loc pe un anumit
teritoriu ;este un fenomen uman complex,aceasta particularitate desemneaza natura obiectiva a factorilor criminogeni,
exogeni si endogeni, factori specifici criminalitatii reale descoperite si judecate.O alta particularitate este faptul ca
criminalitatea este daunatoare,antisociala si periculoasa prejudiciind principalele valori ocrotite de normele penale.
Referitor la cauzele care genereaza si favorizeaza criminalitatea in R.M.sunt variate in dependenta de mai multi factori.De
multe ori mediul social este o cauza care duce la declansarea unei criminalitati, adica in dependenta de mediul in care
traiese ,in care se afla permanent avind diferite relatii,mediul in care iti exercita diferite atributii de serviciu sau alt mediu
care este caracteristic fiintei umane.De asemenea o alta cauza sunt siconditiile economice care influenteaza criminalitatea
fie in mod direct sau indirect.Mizeria ,lipsurile,proasta alimentatieprecum si lipsa unei locuinte produc degenerare fizica
si psihica care este favorabila criminalitatii. Somajul tot il putem anexa ca fiind o cauza a criminalitatii, deoarece el
provoaca o instabilitate emotionala punind personalitatea umana in situatia de a nusi putea realiza aspiratiile. acestea si
multe alte cauze am putea mentiona la cauzele criminalitatii in R .M.
I Victima infratiunii
2.1 Reproduceti criterii de clasificare si tipologii a vicimelor.
Exista mai multe criterii de clasificare a victimilor:1.Dupa categoria infractionala se pot diferentia numeroasecategorii de
victime:-victime ale infractiunii de vatamare corporala-victime ale infractiunii de viol-victime alr infractiunii de tilharie
etc.Practic victime exista la orice componenta deinfractiune dinpartea speciala a CP. 2.Dupa gradul de implicare si de
responsabilitate in comitereainfractiunii a victimilor am analizat clasificarile luiMendelson,Fattah si Lamborn,axindu-ne in
final peclasificarea lui Sheley din 1979:-infractor activ-victima pasiva-infractor activ-victima semiactiva-infractor activ-
victima activa-infractor pasiv-victima activa-infractor semipasiv-victima activa3.Dupa criteriul biologic,psihologic si social
se inscrieclasificarea „parintelui”victimologiei Henting in:-consumatori de alcool si droguri-persoanele cu o intelegenta
redusa,in conceptia lui Hentingacestea sunt nascuti pt a fi victime datorita naivitatii sicredulitatii lor-persoanele temporar
deprimate,singuratici sau cu inimazdrobita pot cadea prada hotilor ,escrocilor..-persoanele achizitive,adica cele care in
orice imprejurarecauta sa-si mareasca bunurile.Aceasta tendinta poate duce atitla crima cit si la victimizare.
II Spalarea banilor
2.1 Descrieti trasaturile caracteristice ale conceptului criminologic de “spalare a banilor”.
Cod Penal – savirsire actiunilor fie spre atribuirea unuiaspect legal sursei si provinientei mijl banesti, a bunurilorsau
veniturilor obtinute illicit in urma savirsiriiinfractiunilor, fie spre tainuirea, deghizarea saudenaturarea informatiei priv
natura, originea, miscarea,plasarea sau apartenenta acestor mijl banesti, bunuri sau venituri despre care pers stie ca
provin di activitinfractional. Termenul de „splare a banilor” apare prinanii 1920, cand aa personaliti ca Al Capone i Bugsy
Moranau deschis spltorii in Chicago pentru a-i spla „baniimurdari”, iar bandele stradale cutau s dea o explicaielegitim
banilor pe care ii obineau din activiti infracionale.„Splarea banilor” este o expresie de origine americanutilizat iniial de
structurile crimeiorganizate pentru a desemna reinvestirea in afaceri ilicitea banilor obinui din asemenea afaceri,utilizand
in acestscop circuite financiare naionale i internaionale .Prin termenul „splarea banilor” legiuitorul are in
vedere„legalizarea veniturilor ilegale”,folosindu-le in calitate desinonime. Desigur, utilizarea acestuia
simplificcomunicarea, evitandu-se astfel explicaiile in plus, cu atatmai mult c termenul „splarea banilor” a cptat amploare
inplan internaional, fiind inclus chiar i in acteleinternaionale .Pe lang „splarea banilor” este utilizatfrecvent i termenul
„bani murdari”
II Fenomenologia criminalitatii
2.1 Definiti conceptul de criminalitate in sens restrins si in sens larg.
Sensul larg (lato sensu), unde prin criminalitate in sens larg intelegem totalitatea crimelor comise de-a lungul intregii
evolutii umane pe intreaga suprafata a globului terestru.
b) Sensul restrins (stricto sensu), unde prin criminalitate in sens restrins intelegem totalitatea crimelor savirsite in limitele
unei perioade de timp determinate, intr-o arie geografica determinata.
2.2 Clasificati factorii criminogeni.
Factorii criminogeni ce determina criminalitatea ca fenomen social se clasifica in :
- factori economici,- factori demografici,- factori culturali,- factori politici.
1) Factori economici ce pot fi considerati cu continut criminogen.
a) Industrializarea - ofera locuri de munca , posibilitat de instruire , specializare si cresterea nivelului de trai ,
- mobilitatea populatiei spre zonele industriale din mediul rural, individul devenind un necunoscut,
- navetismul prelungit, - dezechilibrul psihologic cu efecte in starea de stres a muncitorilor
b) Somajul - scaderea nivelului de trai , - instabilitate emotionala,
- scade autoritatea tatalui ca si "cap al familiei".
c) Nivelul de trai - saracia si dorinta de inavutire imping spre delicventa
d) Crizele economice - scad salariile, creste rata somajului, - apare specula,
- proprietatea este in pericol atât a statului cât si cea particulara.
2) Factorii demografici
a) moblitatea sociala si urbanizarea, - scade controlul social ,
- structurile urbane nou formate sunt necuprinzatoare la inceput sub aspectul emotional.
b) emigrarea spre tari cu potential economic.
- tel neatins, frustrarea,- necunoasterea legislatiei ,- acceptarea sclaviei si a muncii fortate,
- export de delicventa si criminalitate autohtona ,- import de criminalitate straina.
c) imigrarea din tari foarte sarace, asiatice , africane spre spatii favorizante economic.
- dezechilibru social pe zonele unde se instaleaza,- ermetizarea etniilor,
- lipsa factorilor educationali in mediul etniilor,
- lipsa comunicarii cu autoritatile datorata necunoasterii limbii.
d) traficul cu fiinte umane
- prostitutie ,- cersetorie,- sclavie,- dezvoltarea retelelor de trafic.,- spalarea banilor,
- violenta maxima.
3)Factori socio-culturali
a) familia
- familia contemporana si-a micsort dimensiunile si rolul,
- apar sintagme noi precum: "disparitia familiei"," familia in bucati", "familia asistata" , "familia destramata",
- s-a dezvoltat concubinajul,
- vârsta casatoriei a crescut inspre 40 de ani,
- procentajul divorturilor este in crestere,
- preocuparea pentru parinti ori rudele in neputiinta a scazut.
b) esecuri privind integrarea scolara
- copiii inadaptati social constituie o problema ,- insubordonare ,- lipsa de interes,
- absenteismul,- repetentia,- conduita agresiva in raport cu cadrele didactice.
c) impactul activitatilor din timpul liber
- lipsa de interes pentru sport , cultura , arte,- consumul de alcool si tutun,
- fuga de acasa.
d) impactul mijloacelor de informare in masa ( radio , TV,presa scrisa).
e) alcoolismul- consum de alcool,- consum si trafic de droguri.
4)Factori politici
a) razboiul- instaureza haosul, anarhia economica si sociala, violenta.
b) revolutia reprezinta acea stare de criza politica de mare amploare care se finalizeaza pe cale conflictuala urmarindu-
se inlaturarea de la putere a unui grup/ conducator , cucerirea puterii politice si schimbarea orânduirii sociale.
2.3 Factorii demografici
Studierea stiintifica a relatiilor existente intre acesti factori si criminalitate este de data recenta, constatandu-se
statistic faptul ca rata natalitatii, mobilitatea geografica si sociala a populatiei si structura demografica a sexelor
reprezinta factori criminogeni foarte importanti.
a) Rata natalitatii
Statistic, s-a demonstrat ca, de-a lungul timpului, in viata oamenilor, perioada cea mai activa din punct de vedere
infractional este cuprinsa intre 18 si 30 de ani, cu un apogeu al intensitatii in jurul varstei de 25 ani.Datorita acestui fapt,
marile explozii demografice sunt urmate de cresteri spectaculoase ale delincventei juvenile (ex.: in Romania - ca efect al
interzicerii avorturilor in perioada 1975-1980).
b) Mobilitatea sociala si urbanizarea1[6]Mobilitatea sociala nu reprezinta altceva decat miscarea populatiei
umane in plan geografic (mobilitate orizontala), profesional sau social (mobilitate verticala).Cauza principala care
determina mobilitatea geografica este urbanizarea. Ca efect al mobilizarii puternice, familia a suferit in primul rand - rata
divorturilor, despartirilor si abandonul de familie, diminuarea autoritatii parintesti, angajarea in munca a ambilor soti,
scolarizarea prelungita a copiilor si casatoria lor prematura au schimbat profund institutia familiala. 2La randul sau mediul
tehnic urban se afla in continua schimbare: structurile se modifica permanent, traversate de curente ale mobilitatii
verticale si orizontale accelerate.Eterogenitatea sociala are drept efect eterogenitatea culturala, normele fiecarui grup
pierzandu-si din tarie, devin ambigue, facandu-se simtita prezenta unui pluralism cultural, al unei suprapuneri de norme si
valori care ghideaza conduitele umane. Astfel se creeaza premisele optime pentru manifestarea conflictului de
cultura.Rapiditatea transformarilor social-culturale in mediul urban, precum si scaderea controlului social, atat informal,
cat si formal, au avut drept consecinta cresterea delincventei, aparitia inadaptatilor, alienatilor, instrainatilor si
infractorilor. .
Factorii politici
Cei mai importanti factori politici criminogeni sunt: razboiul si revolutia. Nu contestam existenta si altor factori
politici criminogeni, dar importanta acestor doi factori primeaza, astfel ca, in urmatoarele randuri, ne vom ocupa de
prezentarea lor.
a) Razboiul de doua feluri: - conventional; civil.
Razboiul conventional este un factor mai putin criminogen, datorita reglementarilor speciale in domeniul penalului -
legea martiala.Razboiul civil, insa, constituie cea mai inalta expresie a unei crize politice pe teritoriul unui stat, producand
efecte puternic criminogene.Indiferent de natura conflictului (politica, etnica, religioasa etc.), in timpul razboiul civil se
creeaza centrii antagonici de putere, sistemul legislativ este ignorat total, se instaleaza haosul si anarhia economica si
sociala, se escaladeaza violenta, urmarindu-se anihilarea prin toate mijloacele a oponentilor.Starea de haos si anarhia
incurajeaza si creeaza un camp de actiune ideal pentru infractorii de profesie, cat si pentru persoanele care nu au fost
cunoscute anterior ca avand comportamente antisociale.b) Revolutia Reprezinta o stare de criza politica de mare
amploare, finalizata pe cale conflictuala, prin care se urmareste inlaturarea de la putere a unui grup conducator, cucerirea
puterii politice si schimbarea oranduirii sociale. 3[13]
1
3
Momentul de criza se repercuteaza grav asupra sistemului legislativ care nu mai este respectat, precum si asupra
organelor de control social care, fie ca sunt eliminate, fie ca nu-si mai pot indeplini atributiile.
Din aceste motive, in timpul desfasurarii efective a evenimentelor revolutionare, precum si in perioada de
tranzitie care urmeaza, criminalitatea cunoaste o adevarata explozie.
Concluzionand, in finalul acestui capitol, putem spune ca studiul amanuntit si individual al factorilor criminogeni
ne permite sa cunoastem si sa intelegem mai bine fenomenul criminalitatii sub toate aspectele sale.
Cu toate ca in literatura de specialitate se evita abordarea individuala a factorilor criminogeni, scopul in care am
facut aceasta prezentare a lor a fost unul pur pedagogic, si anume, de a releva corelatiile existente intre o variabila sau o
grupa de variabile si criminalitate. Chiar si din aceasta perspectiva, dificultatile de clasificare si interpretare raman in
continuare.
Test 14
I Personalitatea infractorului
1.1 Definiti trasaturile biologice individuale ale infractorului: virsta si sexul.
Virsta infractorului- reprezinta o trasatura individuala apersonalitatii care ne indica nivelul de dezvoltare bio-psiho-sociala
a acestuia. Astfel, virsta caracterizeaza gradul dedezvoltare a aptitudinilor fizice ale persoanei(forta fizica,dezvoltarea
instinctilor, inclusiv a celor sexualeetc.), niveluldezvoltarii psihice(intelectul, vointa sau afectivitatea), niveluldezvoltarii
sociale(gradul de scolarizare, profesia, stareacivila, experienta de viata etc.). Toate aceste caracteristici nepot da indicatii
referitoare la explicarea comportamentuluideviant in general.Stabilirea virstei infractorului este necesara pentru a
seputea cunoaste nivelul dezvoltarii bio-psiho-sociale a acestuiasi pentru a se stabili daca acesta raspunde penal
pentrufaptele sale, in raport de virsta pe care o avea la data savirsiriifaptei.Criminologia distinge cinci categorii de virsta:-
copilaria (de la 0-12 ani);- adoliscenta(12-22ani, unde preadolescenta cuprinde virstaintre 12-15ani; adolescenta propriu-
zisa-15-15ani;postadolescenta-18-22ani);- tineretea(de la 22-35ani);- virsta adulta(de la 35-60/65ani);- virsta a treia sau
batrinetea(de la 60/65ani). Virsta prezinta interes in criminologie deoarece in raport cuea se constata atit o curba
specifica de evolutie, numerica, citsi tipologica a infractorului. Sexul infractorului- reprezinta ansamblul trasaturilor
morfologice si sociale prin care indivizii umani se impart in barbati si femei. Diferentele dintre sexe se explica prin factori
de natura biologica, psihica, socialasi culturala. Din acestpunct de vedere, barbatii se deosebesc de femei in plananatomo-
morfologic, fiziologic, psihic si social, precum siprin manifestarile comportamentaleEste indiscutabil faptul ca intre barbat
si femeie suntdeosebiri esentiale, dar este discutabila originea, natura,proportiile si efectele acestor deosebiri, si prin
urmare aleinegalitatilor dintre sexe.Deosebirile anatomice, fiziologice, psihologice si intelectualedintre sexe s-a preocupat
cercetatorul francez H. Marion, careconsidera ca deosebirile anatomice si fiziologice dintre barbatsi femeie ar fi:
constitutia anatomica, fizica mai puternica a barbatului, decit a femeii; scheletul si constitutia femeii maimica, mai slaba
ca a barbatului; talia, statura si greutateacorpului femeii mai mica; musculatura femeii este mai slabdezvoltata decit cea a
barbatului, de unde urmeaza ca barbatul este mai puternic, viguros din punct de vedere fizic;inima femeii in general este
mai mica si mai usoara decit a barbatului.Deosebirile psihice intre barbat si femeie ar fi mai esentiale,decit cele fizice. La
femeie prevaleaza capacitatile, insusirile,calitatile sufletesti, iar la barbat capacitatile, facultatile intelectuale.La femeie
predominasentimentul,la barbat ratiunea.Femeia este mai sensibila, mai impresionabila, maisentimentala, mai
capricioasa, mai pasionata decit barbatul. Barbatul este volitiv, femeia este afectiva.Deci, femeia are mai putina dispozitie
si capacitate pentrusavirsirea infractiunilor.
1.2. Argumentați caracteristicile, scopul, funcțiileși influenț apedepsei asupra personalitații infractorului.
Fundamentul dreptului de a pedepsi a evoluat de la o societatela alta. Prin urmare, au evoluat si notiunea, scopul,
functiile sisistemul pedepselor. Una din cele mai reusite notiuni ni separe a fi cea a criminologului Bujor V., dupa
care pedeapsa este o categorie stiintifica utilizata pentru a releva unfenomen social distinct ce consta intr-o negare si
dezaprobarea samovolniciei individului si care se manifesta prinaplicarea, in numele legii a masurilor de constringere
apersoanelor vinovate de savirsirea unei fapte interzise delegea penala si care are drept scop apararea societatii
deatentate infractionale, prevenirea de noi infractiuni,restabilirea ordinii de drept si a echitatii in societate.
Scopul pedepsei este diferit in legislatiile penale nationale. Asa, in sistemul de drept continental scopul pedepsei tine
de:intimidare, rasplata, preintimpinare si corectare a vinovatului. In sistemul dreptului anglo-saxon accentul sepune pe
elementul represiv, restabilirea echitatii sociale,intimidarea si apararea societatii de atentate criminale., distingem
urmatoarelefunctii ale personalitati-functia de constringere- este o masura statala, aplicata deinstantele de judecata, in
numele legii, persoanelor care ausavirsit infractiuni, cauzindu-le anumite lipsuri si restrictiidrepturilor lor.- functia de
corectare si de reeducare- consta in influentareaasupra mentalitatii si deprinderilor condamnatului, in sensul inlaturarii
pozitiilor antisociale si formarii altoracorespunzatoare exigentelor societatii.- functia de restabilire a echitatii sociale-
imbraca haina unuirau cu care se raspunde raului produs prin savirsireainfractiunii. Raul, suferinta pe care o implica
pedeapsa,decurg din lipsurile si restrictiile, precum si constringerileprevazute de lege: restrictia de libertate, restrictia
drepturilor civile- functia de preventie generala- are un scop mediat, indepartat, atentionind toti cetatenii despre
posibilitateapedepsei penale, in cazul cind ar fi tentati sa comitainfractiuni. Este o dispozitie de preintimpinare, ce
implicateama sau frica de pedeapsa, ultima avind un rol preventiv general antiinfractional.- functia de preventie speciala.-
ca scop al pedepsei estedefinita prin faptul ca pedeapsa are un scop imediat, de apreveni savirsirea de noi infractiuni din
parteacondamnatilor, adica a persoanelor care deja au savirsitinfractiuni.In ceea ce priveste influenta pedepsei asupra
personalitatii infractorului este anume acea institutie a pedepsei care aevidentiat principiile fundamentale ale
egalitatii,umanismului, democratismului, legalitatii, reprezentindlimitele de aplicare ale pedepsei. Prin lege sunt
stabilitecuantumul si modalitatile, categoriile pedepselor, acesteafiind conditii obligatorii ce necesita a fi indeplinite
pentru ca pedeapsa sa poata fi aplicata legal.
1.3. Elaborați clasificari și tipologii ale infratorului.Criteriul clasificarii variaza dupa conceptia despre geneza
criminalitatii.
Astfel poate fi utilizat criteriul antropologic,psihologic, sociologic etc. Printre primele clasificari oenumeram pe cea a lui
Lombroso care spune ca criminaliisunt:1) criminali nascuti;2) nebuni morali;3) criminali epileptici (epileptoizi);4) criminali
pasionali;5) criminali nebuni (la aceasta categorie se mai axeazacriminalii alcoolici, criminalii isterici si
criminaliiseminebuni sau matoizi);6) criminali de ocazie;7) criminali de obicei;8) criminali latenti.Ferri ii clasifica pe
criminali in cinci categorii:1) criminalii nebuni sau alienati2) criminalii nascuti sau instinctivi (sunt salbatici, brutali, vicleni
si lenesi, care nu fac nici o deosebire intre crima ingeneral si o meserie);3) criminalii de obicei (se recruteaza din indivizi,
care comit in copilarie primul delict);4) criminalii din pasiune (sunt rari si comit aproapetotdeauna crime contra
persoanelor; sunt de un temperament sanguin, de o sensibilitate exagerata, comitind crime mai ales in tinerete);5)
criminalii de ocazie.La rindul sau, A. Lacassagne distinge:1) criminali de sentiment sau de instinct (sunt incorigibili,fiind
determinati la crima de tendintele ereditare, obisnuintasau viciu);2) criminali de actiune sau de ocazie (numiti si
pasionali);3) criminali de gindire sau frontali (printre acestia se inscriusi criminalii alienati).In psihologia si criminologia
moderna, tipologia personalitatiiinfractionale tine cont de un cerc mai larg de criterii. Primadivizare tine de:1.gradul de
constientizare si dirijare psihica acomportamentului, unde se disting infractoriinormali si infractorii anormali. Infractorii
normali nu sunt afectati de patologii psihice, crima fiind constientizata. Astfel, fiind constienti de caracterulantisocial al
comportamentului lor, acesti infractori au la baza motive egoiste, de regula cupidante, comitind furturi,delapidari,
infractiuni economice.Infractorii anormali poseda dereglari psihice de diversanatura, patologii care nu le permit o
constientizare deplina siadecvata a actiunilor, comportamentelor.2. A doua divizare se face in functie de tendinta de
repetare a infractiunilor , unde distingem infractori recidivisti siinfractori nerecidivisti . Infractorii nerecidivisti mai pot fi
numiti si infractori primari,care nu repeta comportamentul criminal.3. A treia divizare se face in functie de gradul de
pregatireinfractionala. Aici evidentiem doua tipuri:- infractori ocazionali sau situationali;- infractori de cariera.Infractorii
ocazionali sau situationali sunt indivizii careau comis infractiuni in virtutea unor circumstante deosebite(de ordin material,
afectiv, etc). Pentru ei crima este unfenomen contradictoriu modului obisnuit de comportament.
II Criminalitatea de violenta
Definiti caracteristicile psihice esentiale ale criminalului violent.
In primul rind virsta infractorului cel mai des in cazul acestorcrime e intre 18-25 ani pt viol,mai mult de 30 ani la
infractiunicontra vietii si sanataii.Violul cel mai des se savirseste instarile de ebrietate.In toate cazurile infractorul e mai
puternicdecit victima.Nivelul de intelectualitate e mediu.In cazulactiunilor perverse infractorul se deosebeste printrun
nivelintelectual mai inalt.Actiuni perverse de o singurapersoana,este premeditat si planificat din timp.Subiectul acestor
infractiuini se straduie sa se angajeze in institutii deinvatamint,medicina,cultura,sport legat de copii.
1.2.Determinati particularitatile crimei de violenta.
In cazul acestor infractiuni violenta este un element demotivare,ci nu pur metoda de atingere a scopului.Sunt infractiuni
contra vietii:omorul premeditat,pruncuciderea instare de afect,omor din imprudenta etc..Infractiuni impotriva sanatatii:
vatam integrit corporale premeditate,amenintareacu omo sau vatamare etc. Infractiuni contra libertatii, demnitatii si
cinstei:rapirea persoanei,traficul defiinte umane,privatiune ilegala de liberate.Infractiuni privind viata sexuala:violul,
constringerea la act cu caractersexual.etc.Tre de mentinat ca se evedentiaza o legatura strinsa intredinamica infractiuni
violente si alcoolism.De asemnea eimportant de mentionat ca cel mai des sunt descoperite infractiunile de violenta ca
omoruri savirsit de soti saurude.Dar omoruri savirsite cu deosebita cruzime sunt cel maiputin descoperite.de asemenea
a crescut procentul traficuluide fiinte umane.Tot mai des participanti la crime de violentasunt minori.Si tot asa a crescut
imbinarea crimelor de violenta cu scopul material.Majoritatea acestor crime se comit in orase mari,fiind aleslocul unde nu
sunt oameni(parcuri,ascensoare)Personalitatea victimilor are un aspect specific.In cazul violului in mai mult de jumate de
cazuri victima ii estecunoscuta infractorului.La actiuni perverse victime de obiceisunt minore.
1.3. Proiectati starea,structura dinamica si cauzalitatea criminalitatii de violenta.
Starea,adica nivelul criminalitatii de violenta a crescutcomparativ cu aniii 70.Adica au aparut noi infractiuni in
acestdomeniu,mijloace noi si motive noi.structura eurmatoare:1.privind unitati d spatiu-infr.de violenta sesavirseste
preponderent in orase mari in locuri neaglomerate2.tipuri de infractiuini-cele mai raspindite sunt impotrivasanatatii
persoanei.3.feluri de infractiuini-dintre infractiunileprivind viata sexuala cele mai raspindite sunt actiuiniperverse. Aceste
infractiuni de regula sunt savirsite premeditat si cumotiv.Infractorii in cazul dat tot mai mult devin oamenitineri.Insa
omoruri la comanda e comis de cei dupa 30 ani.Dinamica criminalitatii de violentae urmatoarea:pina laformarea
statului independent in RM nivelul criminalitatii de violenta era mai scazut.Cauzalitatea criminalitatii de violenta consta
in:-reformele care au avut loc in vata economica si politica astatului,putera banilor e tot mai mare-limitele moralitatii
populatitei scad-increderea in justitie scade-somajul,indeosebi in cercurile tineretului-formarea gruparilor criminale
Test 15
Formarea criminologiei ca Stiinta
1.1. Relatati fenomenologia criminalitatii in lucrarile socialeUtopiei Primitive -
Thomas Morus(1478-1535), gânditor umanist si om de statenglez, inchis si executat de Henric VIII pentru reformele
saleprogresiste, in renumita sa lucrare despre insula imaginara“Utopia” (loc care nu exista), pune in lumina cauzele
criminalitatii orânduirii feudale si protesteaza contrapedepsei cu moartea si pedepselor corporale prevazute delegile
medievale ca remedii necesare apararii ordinii sociale.Referindu-se la criminalitate Thomas Morus arata ca acestfenomen
isi are originea in proprietatea privata. El si-aimaginat o societate bazata pe proprietatea comuna; apreconizat o serie de
masuri cu caracter social-economicpentru prevenirea criminalitatii, dar si-a pus speranta increarea unei societati fara
criminalitate, relevând caracterultrecator al acesteia.La rândul sau,Thomaso Campanella in lucrarea “Civitassolis” –
“Cetatea soarelui” – si-a imaginat o societate care saaiba la baza proprietatea comuna, munca si repartizarea veniturilor
dupa nevoie.
1.2 Argumentati rolul codificarii antice in constituireacriminologiei.
Aceasta codificare antica (Codul lui Hamurabi impreuna cuCodul lui Bilalama) a creat cadrul institutional necesar,initiind
eliminarea razbunarii private si intarind rolul statului in materie penala. Anume cu aceasta codificare s-a trecut de
lasclavagismul timpuriu incomplet la orinduirea sclavagistadezvoltata, care a pus baza formatiunilor statale din
Orientulantic.
1.3. Evaluati aspectele fenomenologice ale criminologiei-
Aspectele fenomenologiceale criminalitatii pot fi:-generale si-individuale. Aspectele generale se refera la fenomenul
criminalitatii inansamblul sau, incluzând toate manifestarile antisociale,indiferent de genurile sau tipurile de
infractiuni.Aspectele individuale cuprind diverse genuri, tipuri, categoriisi specii de infractiuni (de ex.: furt, jaf, tâlharie
sauinfractiuni de sustragere).Tot sub acest aspect se studiaza structura cantitativa ainfractiunii, numarul si felul
infractiunilor, cauzele siconditiile care genereaza sau favorizeaza savârsireainfractiunilor, dinamica acestora, aspectul
calitativ etc. Tot inacest context se studiaza si faptele care nu sunt infractiuni,dar preced, determina sau insotesc
fenomenul criminalitatii,având o vocatie criminogena recunoscuta: somajul,alcoolismul, prostitutia, saracia, incultura
etc.1)Un alt aspect fenomenologic il reprezinta personalitatea infractorului,si anume particularitatile bio-psiho-sociale ale
individului, aptitudinile, caracterul sitemperamentul sau, care pot influenta comportamentuldeviant.2) Unul din cele mai
importante aspecte fenomenologice ilreprezinta elaborareametodelor de profilaxie si combatereafenomenului
criminalitatii. Scopul acestor metode consta indiminuarea fenomenului criminalitatii, in prevenirea prindiferite mijloace a
savârsirii de noi crime
II Institutii si strategii de lupta impotriva criminaltitatii
2.1 Numiti institutiile internationale si nationale de lupta impotriva criminalitatii.
Nationale-MAI,CCCEC.Instit Internationae:ONU cu sarcinaprioritara –prevenirea criminalit si tratamentuldelincventilo.Prin
cadrul ECOSOC-sectie administrativaServiciul prevenirii crimei si a justitie penale,Divizia pt justitia penla si prevenirea
criminbalit.1992 e formata Comisina NU pt prevenirea criminalit si justitia penala 40 destate memebre ONU.Institute
regionale:Instit NU din ASIA –UNAFEI,Insti LatinoMaericasn al NU-ILANUD,instit Helsinki al NU-HEUNI,Roma,Africa-
UNAFRI.Consiliul Europei-Pactul deprevenire a crimei organizate 1998.Europol-Interpol.Comitetul European pt Probleme
Criminale.ONG
2.2Clasificati directiile principale de organizare a luptei contra criminalitatii.
1-respectarea drepturilor omului si a libert fundam expuse inDeclaratia Univ a Dr Om,adoptata de Adunarea Gener
a ONU(1948)2-prevenirea crimei si imbunatatirea activit tuturor org careasig realiz pliticilor penale nationale3-situarea
preven crimin in centrul pol pen a state membre.4-respecatrea dr om in timoul executarii pedepsei.5-crimin juvenila si
justitia penala pt minori –directieprioritara in prevem si combatrea gener a criminalit.6-protecti victimelor infr prin introd
unor principii adecvatein justitia pen7-introd unor reg de conduita a reprezentantilor org de dr.8-imbinarea rationala a
masurii privative cu cele neprivativesi largirea spectrului masuri neprivative de libertate pt prevensi combaterea crimin.
2.3.Evaluati rolul organismelor neguvernamentale in lupta impotriva criminalitaii.
Pe linga ONU :-Amnesty International,Asociatiainternationala a Jurisitilor DEmocrati,Asociatia I de Dr penal,Uniunea I a
Magistartilor,Comisia I aJurisitilot,Fundatia I penala si penitenciara,Federatia I aFunctionarilor Superiori de
Politie,Societate I deCriminologei (SIC).Elaborarea unor programe commune inlupta impotriva crimiinlatitatii,prevenirea si
combatereacrimelor,stabilirea strategiilor in solutionarea acestorprobleme in noua ordine economica mondiala.Pedeapsa
cuInchisoare-ultima masura aplicata infractorilor.Asistentatehnica in vederea promovarii reformei judiciare..In
RM- Amnesty International,Transparency International ,LaSTrada,Soros Moldova. Cooperarea intre, regionale,
locale siautoritatile guvernamentale nationale siONG-urile este esentiala pentru coordonarea eficienta departicipare a
publicului.ONG-urile sunt consolidarea bazei societatii civile in incafragile, in curs de dezvoltare democratii. Ele sunt
parteneriesentiali pentru guverne, sectorul privat, si organizatiile dedezvoltare in poporul lui satisface nevoile. ONG-urile
sunt oexpresie din credinta lui oameni care, prin proprie initiativalor, ei pot indeplini mai bine lor potential de lucru
impreuna,si in acest fel reduce diferenta de oportunitatea pe care exista intre avantajate si dezavantajate in societate.
"Curajul se intâmpla atunci când oamenii se uneasca.
Test 16
Terorii criminologice contemporane de orientare psihologica.
1.1 Descrieti rolul testelor de personalitate in stabilirea particularitatilor caracteristice ale infractorului.
Testele de personalitate sunt niste probe care au drept scop sadezvaluie acele trasaturi ale individului care il determina
sareactioneze intr-o anumita maniera, intr-un caz dat. Testelede personalitate sunt utilizate in cercetarile
criminologiceexperimentale prin care se urmareste explorareapersonalitatii infractorului, dezvaluirea - intr-o prima etapa
-a acelor factori care ar putea diferentia, pe plan psihologic,infractorul de noninfractor, pentru ca, intr-o etapa
ulterioara,sa se poata concluziona asupra unei eventuale corelatii intrecriminalitate si anumite tipuri de personalitate.
1.2. Argumentați teoria lui Etiene deu Greffe.
Principalul reprezentant al teoriei psihomorale este criminologul Belgian Etienne de Greef6. Elconsidera ca structurile
afective ale individului suntdeterminate de doua grupuri fundamentale deinstincte: deaparare si de simpatie. In cursul
copilariei aceste instincte sepot altera, determinând un sentiment de injustitie, o stare deinhibitie si indiferenta afectiva.
In opinia autorului,personalitatea infractorului se structureaza de-a lungul unuiproces lent de degradare morala a
individului, denumitproces criminogen, care il conduce la comiterea actuluiinfractional.In evolutia acestui proces se
disting trei etape. In prima etapa,numita de autor "faza asentimentului temperat",individul normal sufera odegradare
progresiva a personalitatii caurmare a unor frustrari repetate. Convins de injustitia mediului social in care traieste, el nu
mai gaseste nici o ratiune pentru a respecta codul moral al acestuimediu.In cea de-a doua etapa, denumita a
"asentimentului formulat",individul accepta comitereacrimei, isi cauta justificari, cauta un mediu mai tolerant.In cea de-a
treia etapa apare"criza",in decursul careia esteacceptata eliminarea victimei,asteptându-se ocazia favorabila pentru
"trecerea la act". Inaceasta ultima faza, individul trece printr-o "stare psihicapericuloasa", care prefigureaza "trecerea la
act".Procesul criminogen este axat de E. de Greef pe un Eu careconsimte si tolereaza ideea crimei.Elementul de
diferentiere intre infractor si noninfractor consta in faptul ca infractorul trece mai usor la comitereaactului, intr-o situatie
favorabila, deci odiferenta de grad.Trasatura psihicafundamentala care permite trecerea la act ar fi indiferentaafectiva a
individului
1.3. Evaluați teoria lui David Abrahamsen și teoria infioritațiia lui Alfred Adler.
Una din cele mai importante teorii psihanalitice pentru analiza criminologica a comporta-mentului infractionalapartine
luiAlfred Adler (1870-1937), care a devenit cunoscut inurma inventarii conceptului de"complex deinferioritate".Teoria lui
Adler pleaca de la sentimentul deinferioritate al individului, care declanseaza dorinta acestuiade a-si depasi conditia
proprie, in contextul unor relatiidecompensare sau supracompensare. Din acest motiv, teoria sa a fost comparata cu
"filosofia puterii" a lui FriedrichNietzsche, cu care, insa, nu are prea multe elemente comune.In timp ce Nietzsche este
atras inprincipal de puterniculsuperman, Adler acorda mai mare atentie slabiciunii umane.Când individual devine
constient de carentele sale, incearca sale compenseze ajungând uneori la supracompensare. In acestfel, bâlbâitul
Demostene orientându-si toata energia in lupta impotriva acestui handicap, a devenit un mare orator, iarBeethoven,
depasindu-si surzenia accentuata decare suferea,a creat opere nemuritoare. Legea compensatiei in natura este
recunoscuta de multa vreme si este pusa in legatura cuconceptul de sublimare al lui Freud. In cazul in care deficient nu
este depasita, sentimentul de inferioritate poate degenera in complex de inferioritate. Acest concept a devenit unul din
cele mai convenabile mecanisme de interpretare a comportamentului uman, mai ales ca acest complex poate fi atribuit
oricarei persoane. Inferioritatea este un conceptrelativ si de aceea intotdeauna va exista un domeniu in careun om se va
simti inferior altuia, fie ca e vorba de vârsta, sex,fizic, inteligenta, rasa, clasa sociala sau nivel de pregatire.Complexul de
inferioritate poate conduce la savârsirea deinfractiuni, deoarece acesta este ocale extrem de facila ca individul sa atraga
asupra sa atentiaopiniei publice, in felul acestacompensându-si psihologic propria inferioritate. Astfel desituatii sunt
relativ frecvente in societatea industriala,determinate de sentimentele de frustrare si instrainare. Suntcunoscute studiile
asupra unor infractiuni la siguranta circulatiei rutiere savârsite de persoane care, pentru a-sicompensa sentimentele de
inferioritate, isi iau ca aliatautomobilul, caii-putere ai motorului devenind o prelungire apropriei forte.Pe lânga
sentimentul de inferioritate si slabiciune, care suntprincipalele caracteristici aleacestui tip de infractor, Adler adauga lipsa
de cooperare caurmare a sentimentelor de frustrareaparute in conditiile unei copilarii nefericite.Criticii teoriei lui Adler,
dupa ce mentioneaza importantaconsiderabila a conceptelor simecanismelor utilizate de autor, apreciaza ca el este
inclinatsa simplifice in mod exageratproblematica psihologiei infractorului. In contrast cupsihanaliza lui Freud, care apare
ca fiindsofisticata, Adler are tendinta sa renunte prea usor la bogatiacomplexitatii vietii psihologice pe care psihanaliza
tocmai ocâstigase. Se releva faptul ca Adler ia in considerare doarpartea rationala afenomenelor pe care le descrie si nu
poate vedea dincolo de determinismele rationale alecomportamentului uman.In contextual teoriilor psihologice, pe de
alta parte, Abrahamsen a dezvoltat in opera sa ,,Crime and the human mind “” o alta teorie , si anume ce
a ,,complexului de vinovatie’’, care ar favoriza comiterea crimei in momentul incare acest sentiment ar atinge un grad atât
de inalt incâtdevine insuportabil, astfel incât pedeapsa este asteptata ca oeliberare. In acest mod este explicat faptul ca
unii infractori isi "semneaza" crima, pentru a fi cât mai repede descoperiti.
Personalitatea Infractorului
2.1 Relatati orientarea antisociala a personalitatii infractorului.
Literatura criminologica utilizeaza conceptul de orientareantisociala a personalitatii, care este diferit ca mod de
manifestare si grad de intensitate. Din aceste considerente,conceptul analizat are doua semnificatii: 1)defineste
incapacitatea individului de a raspunde adecvat sistemului de norme si valori promovat de societate.Individul orientat
antisocial recunoaste sistemul legal de valori, dar personalitatea sa prezinta o inadaptare, o disfunctie, neputind sa
reactioneze intotdeauna inconformitate cu aceste valori si norme;2)elimina sistemul de norme si valori generale ale
societatii, insusindu-si norme si valori proprii, care suntcontrare, opuse celor eliminate. Aici nu mai avem stari de
inadaptare, disfunctie ci dimpotriva, personalitateainfractorului este pe deplin adaptata, dar la norme si valoriilicite,
criminale. Acest tip de orientare antisociala estecaracteristic recidivistilor.Gradul de intensitate a orientarii antisociale a
personalitatiiinfractorului ne vorbeste despre pericolul social potential pecare il prezinta acesta. De exemplu, un recidivist
prezinta unpericol social potential mai mare, decit un individ neadaptat,dar care nu contesta sistemul de norme si valori
impus desocietate. Ultimul prezinta un pericol social potential mairedus, desi intr-o situatie concreta favorabila el poate
savirsi oinfractiune.Orientarea antisociala a personalitatii poate avea gradediferite de intensitate. Criteriul de evaluare a
intensitatiiorientarii antisociale poate fi determinat de atitudinea individului fata de valorile sociale, existente intr-o
societate. Am conchide ca, situatia concreta de viata, zisa si situatie preinfractionala reprezinta un ansamblu de
circumstante exterioare personalitatii infractorului, care preceda actul infractional.La rindul sau, situatia preinfractionala
este compusa din doua elemente:-evenimentul (evenimentele;-circumstantele. Evenimentul este elementul care
determina aparitia ideiiinfractionale in mintea personalitatii infractorului si poate avea o larga variabilitate in timp.
Evenimentul poate fi decisiv, ca in cazul adulterului ori nesemnificativ, cum ar fi in cazul omorului comis de un alcoolic.
Circumstantele reprezinta elementele in care fapta infractionala se pregateste si se executa. Ele nu au legatura cu
motivatia infractionala dar sunt decisive in cazul trecerii laact.Infractiunea, ca orice alta activitate umana, este un act
constient si volitiv, ceea ce inseamna ca infractorul inainte dea trece la act, are inchipuirea mentala a viitoarei sale
conduite. Observam ca, in principiu, momentul trecerii la act este momentul impactului dintre personalitate si situatia
concreta de viata. Subiectul este pus in situatia de a alege unadin variantele de comportament.In procesul psihologic de
alegere intre mai multe variante decomportament intervin un sir de criterii:-motivationale (mobil si scop);-valorice;-
morale;-afective;-materiale.Cele mai importante ni se par a fi criteriile motivationale. Dar aici consideram ca ar fi necesare
unele precizari intre motiv-mobil-scop. Cuvintul englezmotive acopera in acelasi timp infranceza motif si mobile (al unei
actiuni). Motivul este mairational, mobilul mai afectiv. In literatura de specialitate se utilizeaza, in majoritatea cazurilor,
termenul de motiv. Motivele sunt concretizarile trebuintelor. Ele constituiecomponenta dinamica si directionala a actului
concret.Termenul motivatie este folosit in acelasi sens cu motiv.Citeodata, in limbajul curent, motivul desemneaza
obiectul insusi sau scopul care motiveaza subiectul.
2.2 Determinati trasaturile morfologice psihice si sociale ale diferentierii infractorilor.
Merita o anumita atentie concluziile la care s-a ajuns in urmaunor studii morfocaracteriale care urmaresc sa evidentieze
existenta unor relatii semnificative intre structura corporalasi caracterul individului si intre acestia si inclinatia spre
criminalitate.Asa de ex,tipologia lui Kretschmer are si valentacriminologice.Astfel, se considera ca tipul picnic incepe
relative tardiv activitatea infractionala care consta mai ales in escrocherii sifraude. Astenicul, frecvent raspindit printer
infractori ,isiincepe activitatea ilicita la o virsta relativ timpurie si eacuprinde mai ales furturile, falsurile si abuzul de
incredere. Atleticul are o raspindire relative ridicata in cadrulpopulatiei infractoare,activitatea criminala a reprezentantilor
acestui biotip se desfasoara la aproape toate virstele. Acestiaau un character brutal , salbatic comitind de predilectie
assassinate,furturi in care se folosesc arme,incendii cumaracta tendinta de recidiva. b)Componenta psihologica.Exista o
anumita relati intre activitatea infractionala sitrasaturile personalitatii:-temperamentul,-aptitudinile,-caracterul.In ce
priveste relatia dintre temperament siinfractiune,trebuie spus ca aceasta influenteaza mai alesaspectul energetic formal
al acesteia.Una din aptitudinile acarei implicare in cadrul criminalitatii este printre cele maicontroversate o constituie
inteligenta.S-a acreditat pt o vremeideea ca infractorii ar fi inferiori din punctul de vedere alperformantelor intelectuale
fata de neinfractori.S-a constatatca o strinsa legatura cu comportamentul antisocial ar aveatrasaturile de caracter ,in mod
deosebit atitudinile fata desocietate,fata de semeni,de munca,de valorile sociale.In cepriveste procesel psihice ,se
remarca o puternica implicare a afectivitatii ,vointei,si motivatiei.Aproape fara exceptie,personalitatea infractorului se
caracterizeaza prininstabilitatea emotional-afectiva sau prin indiferentaafectiva , in general prin accentuate dereglari
aleafectivitatii.Tot atit de pregnante sunt si deficientele de ordin volitional ,in special insuficienta stapinire de sine si
slabulautocontrol.c) Componenta psihosociala.Desi in anumite conditii particularitatile psihice si fizice aleorganismului
uman pot exercita o influenta nefasta asupracomportamentului, acestea nu actioneaza ca factori „pur” biologici sau „pur
„ psihologici ci au o puternica incarcaturasociala , actioneaza intr-o anumita contextura socio-economica si de aceea
in context este mai potrivit sa vorbimde factori biosociali si psihosociali ,si nu de componentapsihosociala.
2.3 Dati apreciere personalitatii infractorului recidivist si infractorului profesionist prin prizma pericolului pentru
societate.
Criminalitatea recidiva a fost si ramine una dintre cele mai periculoase tipuri de criminalitate. Savirsirea infractiunilor in
mod repetat este o dovada elocventa despre ineficacitateamasurilor de corectare si reeducare a infractorilor.
Aceastacategorie de infractori prezinta un pericol social sporit,deoarece astazi criminalitatea recidiva a devenit
maipericuloasa si profesionala.Criminalitatea profesionala constituie tipul criminalitatii cese manifesta printr-o activitate
criminala permanenta a participantilor, ce constituie principala sursa a veniturilor lorsi necesita o specializare a
cunostintelor, deprinderilor sipriceperilor, precum si apartenenta criminalilor, care posedao anumita specializare, la o
subcultura si la un mediu criminalrelativ inchis si ierarhizat.Nu am fi de acord cu opinia ca "acest tip de criminalitatenu
trebuie confundat cu cel al recidivistilor, intrucit nu oricerecidivist este neaparat un criminal profesionist, precum sinu
orice criminal profesionist este un recidivist...". Dincontra, toti infractorii profesionisti devin recidivi speciali,precum si
recidivii speciali se transforma in profesionisti.In acelasi sens, nu am face o stricta delimitare intre tendintelede "
profesionalizare" si "specializare" a infractorilor.Profesionalizarea, ca si specializarea, presupune comitereainfractiunilor
de un anumit tip si utilizarea unor anumitemijloace si metode de savirsire a infractiunilor, dar neaparatcriminale.Insa
Specializarea este mult mai frecventa in cazul uneicondamnari anterioare pentru o crima de sustragere. Astfel, in cazul
unei noi condamnari mai bine de 50% vor fi pedepsiti anume pentru sustragere. Doua condamnari anterioarepentru
furturi creeaza verosimilitatea unei noi condamnarianume pentru aceasta categorie de crima in mai bine de 2/3din
cazuri.Iar in ceea ce priveste personalitatea infractorului recedivistunii autori o definesc in:- penitenciara
care presupune o perioada anterioara dedetentie;- persistenta(multirecidivism) - presupune savirsirea a trei simai multe
infractiuni.Dupa I. Oancea, recidivistii sunt de doua feluri:1)recidivisti postcondamnatorii(persoanele, care dupa ce aufost
condamnati pentru prime infractiuni, savirsesc din noualte infractiuni);2)recidivisti postexecutorii(dupa ce au executat
pedepsepentru prime infractiuni, persoanele comit din nou alteinfractiuni).Nenumaratele studii ale recidivistilor au
demonstrat existenta in structura personalitatii acestora a unei conjugari adeficientelor individuale si sociale. Astfel,
infractoriirecidivisti dau dovada de inadaptare sociala, imaturitate,egocentrism, infantilism social, dorinte de a exista pe
spatelealtora, necesitati sporite in raport cu posibilitatile,impulsivitate si indiferenta afectiva, agresivitate, scepticism,stari
interne de tensionare si conflict, percepere deformata arealitatii, dificultati in autoevaluare.Desi tipul recidivist
predomina printre barbati, se intilnescfemei cu comportament recidivist, studiile demonstrind sitendinte de crestere a
infractiunilor comise de acestea.Studiind cauzele criminalitatii recidive, stabilind starea,structura si dinamica acesteia,
criminologia isi propune saevalueze masurile impuse si sa elaboreze programeconvingatoare de prevenire a criminalitatii,
de resocializare sireintegrare sociala a delincventilor.Prevenirea criminalitatii desemneaza un proces social permanent ,
care presupune aplicarea unui ansamblu de masuri cu caracter social, cultural, economic, politic,administrativ si juridic,
destinate sa preintimpine savirsireafaptelor antisociale, prin identificarea, neutralizarea si inlaturarea cauzelor
fenomenului infractional.Preintimpinarea criminalitatii recidive poate fi caraterizataprin urmatoarele masuri:a) implicarea
tuturor organismelor statale si obstesti in luptacu fenomenele si procesele negative. b) perfectionarea reglementarilor
juridice ale luptei impotriva recidivismului;c) perfectionarea activitatilor de preintimpinare ale organelorde drept;d)
atragerea organizatiilor de stat si obstesti in lupta impotriva criminalitatii recidive;e) inlaturarea tendintelor negative.
Test 17
I Teorii criminologice contemporane de orinetare bioantropologica.
1.1 Relatati formele de inadaptare sociala a infractorului.
Cel mai de vaza reprezentant al acestei orientari estecriminologul suedez Olof Kinberg, care sustine teoriainadaptarii
sociale cu privire la criminal. El si-a prezentatprincipalele idei in lucrarea sa “Basic problems of Criminology”, aparuta la
Copenhaga in a. 1935.Potrivit acestei conceptii, infractiunea este considerata ca unprodus natural al unor trasaturi
biologice individuale,anormale, criminalul reactionând sub influenta obiectiva aacestor factori, fara a dispune de
posibilitatea alegerii altuicomportament.Inadaptarea sociala declanseaza comportamentul criminal, inspecial când acest
lucru este favorizat de concurenta unorfactori sociali.Teoria inadaptarii sociale afirma teza ca predispozitiile biologice ori
psihice prin ele insele nu sunt suficiente pentrudeclansarea comportamentului criminal, ultimul depinzând side
interactiunea unor factori sociali si individuali. Printrefactorii criminogeni individuali am evidentia surmenajul,afectiunile
cerebrale, anumite dificultati legate de viatasexuala, deficitul mintal s.a.Daca adaptarea inseamna intotdeauna atasarea
fata de unobiect, valoare, atunci dezadaptarea se inscrie in sensuldivergentei tendintelor individului cu cerintele normelor
deconvietuire sociala.Pentru a desemna personalitatea ca atare, Kinberg propunetermenul de structura biologica actuala,
având in vederemodalitatile prin care partile unui intreg sunt imbinatepentru a realiza functia.In conceptia unor autori,
Kinberg releva citeva modalitatiprincipale de dezadaptare:1) Dezadaptarea fizica ce este legata de tulburarilefunctionale
ca defectele de auz, vedere, tulburari endocrineale dezvoltarii având ca consecinta gigantismul oriinfantilismul etc. Prin
urmare, toate aceste stari diminueazasansele individului in viata, punându-l in stari de izolaredureroasa ce se soldeaza cu
recurgerea la comportamenteilicite;2)dezadaptarea psihica este si mai importanta,afectând echilibrul mintal. Persoana
sufera de un dezacordemotional, fiind supusa unei presiuni interioare nefasteasupra proceselor intelectuale, favorizând
tendinta sprecrima. Acest dezechilibru impiedica persoana de a maiexamina calm si critic lucrurile;3)dezadaptarea
psihologicase produce, de regula, laindivizi normali, reprezentând un ansamblu de reactiineadecvate, generate de catre
un conflict intre schemele decomportament.Cu toata apartenenta teoriei la teorii de orientare bioantropologica, Kinberg
evidentiaza un sir de factori sociali,care favorizeaza comportamentul criminal: saracia,alcoolismul si stupefiantele,
atmosfera sociala, presa si opinia publica etc.In plan profilactic O.Kinberg propune o profilaxie mixta:-medico-higienica si-
morala. Autorul recomanda combaterea factorilor negativi ca:prostitutia, alcoolismul, parazitismul social,
vagabondajul,cenzura subiectelor de scandal si violenta din presa. In caz desavârsire a unei crime de catre un bolnav –
aplicarea terapieimedicale cu izolarea speciala, chiar de lunga durata aindividului.Meritul lui O.Kinberg in dezvoltarea
criminologiei ca stiintaeste destul de mare. El a situat omul ca fiinta biologica incentrul preocuparilor criminologice, a
analizat profundproblemele legate de fiinta umana, aratându-iindividualitatea. A aratat ca ar fi o grava greseala de a
crede caindivizii care comit sporadic sau chiar frecvent acte criminalear fi in mod necesar diferiti de cei care nu le comit.
Criminalitatea in RM
2.1. Definiti cauzele criminalitatii in RM
Cauze generale, care se referă la cauzele mai multor feluri de crime:Cauzele legate de persoana
criminalului;Cauzele referitoare la mediu.
b) Cauzele obiective care ar fi legate de aspecte materiale, cum ar fi:Sărăcia;Lipsuri materiale;
e) Cauzele declanşatoare care provoacă trecerea la act:O ceartă sau conflict;
f) Cauzele ereditare care aparţin elementelor dobîndite prin naştere:Debilitatea mintală;Alte boli de
natură psihică.
1.2. Stabiliti rolul criminalitatii orgnizate si a coruptiei inR.M.
Ambele joaca niste roluri negative.Criminalitatea organizataare un character secret si bine organizat din care cauza
realizeaza un impact social negative ,care vlagueste putereasocietatii,ameninta integritatea
guvernului,determinacresterea taxelor care se adauga la pretulmarfurilor,pericliteaza siguranta si locurile de munca
acetatenilor,adduce daune agentilor economici in finalrealizind o puternica influenta in sferaeconomiculuu,socialului si
politicului.La rindul sau surselecoruptiei sunt alimentate de perpetuarea unor structureeconomice politice si sociale
deficitare care sunt incapabile saatenueze in anumite momente ,dificultati economice,conflictesi tensiuni sociale,crize
economice.inflatie,saracie sisomaj,inegalitate ti inechitate intre indivizi.Coruptia este caun flagel care
submineaza puternic starea sociala,economicasi politica.
1.3. Formulati masuri de prevenire si combatere acriminalitatii economic-financiare
axarea politicii penale pe ideea de resocializare a infractorului;
adoptarea unor metode de tratament apte să contribuie la readaptarea socială a individului;
adoptarea unor tehnici de individualizare menite să contribuie la creşterea eficienţei tratamentului, atât în momentul
individualizării judiciare a sancţiunii, cât şi în perioada executării acesteia;
adoptarea unui ansamblu de măsuri de ordin social, economic, cultural etc, în scopul facilitării reinserţiei sociale cât
mai adecvate a infractorului, după executarea tratamentului.
În S.U.A., ideea de tratament a cunoscut o anumită consacrare juridică în sistemul sentinţelor cu durată nedeterminată
combinate cu măsura eliberării condiţionate „pe cuvânt”.
Alte modalităţi de sancţionare non-represivă au vizat executarea sancţiunii cu închisoarea în semilibertate, având drept
scop facilitarea resocializării (infractorul este lăsat în mediul său familial şi social, păstrându-şi locul de muncă, dar îşi
petrece sfârşitul de săptămână şi concediul în penitenciar).
relevarea factorilor ereditari şi de mediu care au determinat evoluţia comportamentului infractorului;
ştergerea imaginii clasice a omului rezonabil, stăpân pe actele sale şi liber întotdeauna să aleagă între bine şi rău;
infractorul nu este întotdeauna liber să aleagă, fiind determinat de legile naturale (descoperite doar de ştiinţă);
individualizarea pedepsei să se realizeze ţinându-se seama de personalitatea infractorului şi de condiţiile concrete
care au determinat producerea activităţii infracţionale.
Test 18
I Formarea Criminologiei ca stiinta.
1.1 Descrieti istoricul si originile criminologiei ca stiinta.
De-a lungul mileniilor societatea lupta continuu impotrivacelui mai mare flagel al tuturor timpurilor – criminalitatea.
Inaceasta lupta omenirea a cunoscut atât succese, cât si infrângeri. Astfel, criminologia pare sa aiba origini la fel de
indepartate casi celelalte stiinte sociale, deoarece criminalitatea, ca fenomensocial, apare odata cu primele comunitati
umane.Se considera ca primele preocupari pentru pedepsirea unorcomportamente individuale periculoase au fost
determinate denecesitatea autoapararii speciei umane, ce se constituia inconditii naturale vitrege care amenintau in
permanentasupravietuirea.O noua etapa in dezvoltarea mecanismelor de reactie impotriva incalcarii normelor sociale
stabilite a fost determinata de:-aparitia “razbunarii sângelui”;-intarirea si centralizarea puterii conducatorului.
“Razbunarea sângelui” sporea puterea unui individ aparte,deoarece toti membrii gruparii sociale asigurau si
efectuaupatronajul asupra confratilor mai slabi.„Intarirea si centralizarea puterii conducatorului”. Initial, inrezolvarea
conflictelor, el se baza pe propria forta fizica, maitârziu aceasta fiind inlocuita de detasamentul militar.“Codul” lui
Hammurabi a fost principalul izvor alreglementarii penale la popoarele invecinate cu Babilonul.Multe norme din “Cod”
se aplica in Egipt, in timpul RegatuluiNou (1650-1085 i.e.n.). Printre ele pedeapsa cu moartea pentru rebeliune si
conspiratie contra statului, pentru omor premeditat, viol si furt din mormintele regale.Se fac primele incercari de
combatere a coruptiei. Judecatoriicorupti primeau pedeapsa capitala, care se executa prinsinuciderea impusa.. La baza
“Codului” lui Hammurabi se afla “legea talionului” –“ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mana pentru mana,picior
pentru picior, arsura pentru arsura, vânataie pentru vânataie”Cele mai vechi codificari, descoperite pina in prezent,
sunt Legile (Codul) din Esnunnasi legislatia lui Lipit-Istar din Isin. Aceasta legislatie se considera ca a fost alcatuita de
regale statului Esnunna, Bilalama, de aceea mai sunt cunoscute si subdenumirea delegile lui Bilalama. Avind un continut
foarte variat, ele contin norme de drept civil,drept penal, precum si relatii de alta natura.Interesante sunt unele
reglementari cu caracter penal: in art.40 al Legilor din Esnunna se stipuleaza ca „…daca omul vacumpara un sclav, o
sclava, un taur sau oarecare alt lucru, iarpe vinzator nu-l va putea arata, atunci el este hotul”. Intilnim in aceasta
codificare antica si primele elemente ale principiului(legii)talionului.Printre cele mai cunoscute codificari antice se inscrie
si Legeacelor XII Table, care a fost rodul creatiei celebrilor juristi,politicieni si filosofi romani. Legea reprezinta un adevarat
codgeneral, reiesind din varietatea dispozitiilor de drept public sidrept privat. Legea a exercitat o influenta decisiva
asupradreptului de mai tirziu. Multe din categoriile juridice, notiunilesi conceptele actuale isi au originea in dreptul
roman. Tot de laromani ne vine si termenul des utilizat in criminologie de delicte, prin care se desemnau infractiunile.Inca
din acea indepartata perioada incep sa se constituie unelenorme si legi, multe dintre care au fost oglindite in multiple
ordonante regale ale faraonilor. Totusi, executarea acestora era lasata complet in mina vizirului, mina dreapta
afaraonului. In una din ordonantele sale, faraonul Tutmos III astabilit, chiar si imputernicirile vizirului: conducerea
cuadministratia statului; conducerea cu toate institutiile de judecata (inclusiv era si presedinte al sfatului celor zece –
Curte suprema de justitie, si in acelasi timp, organ deconducere al statului); conducea toate lucrarile indeplinitepentru
faraon (de la constructia sistemelor de irigare si pina laridicarea piramidelor); executa si functia de sef al
tuturordepozitelor statale si trezoreriei; executa functia de comandantal armatei si, in cele din urma, era principalul notar
cu dreptulde a confirm aproprietatea cetatenilor.Printre codificarile antice se inscriu si Legile lui Manu. Aceastacodificare
reprezinta apogeul modelului represiv de reactiesociala impotriva criminalitatii, dar in acelasi timp este si unizvor al
dreptului penal contemporan. Pentru prima oara inistoria omenirii, Legile lui Manu introduc un sir de cauze care inlatura
caracterul penal al faptei, precum ar fi: legitimaaparare, retinerea infractorului, riscul intemeiat s.a. Spreexemplu, „… cel
care a omorit aparindu-se pe sine insusi,protejind darurile jertfite, aparind o femeie sau un brahman,conform legii el nu
comite un pacat” Aceasta Lege consta din 2.684 de strofe a cite doua versuri,grupate in 12 carti.Legea lui Manu nu a
aparut pe un loc gol avind drept fundament vedantele– scoli filosofice raspindite in India antica, iar vedele reprezinta
culegeri de imnurireligioase cu o vechime de cinci mii de ani.Un rol deosebit in gindirea hindusa il joaca tratatele-
invataturi,care au fost transmise pe cale orala timp de secole si incredintate scrisului abia recent –upanishadele.In India,
dincele mai vechi timpuri, pentru a primi o invatatura, solicitantultrebuie sa se adreseze unui maestru, sa-i dovedeasca
obirstiasa nobila si sa ceara cu smerenie privilegiul de a devenidiscipolul lui. Dupa ce maestrul il va socoti vrednic de a
primi invatatura sa, solicitantul va fi admis ca discipol. In invataturalor, maestrii ii faceau sa inteleaga pe discipoli, ca, totul
se vapetrece chiar in om, in interiorul lui. Omul devenea astfel stapin pe propriul destin.
1.2 Comparati masurile de prevenire a criminalitatii in gindirea criminologica din Roma Antica si Grecia Antica.
Grecia Antica: Platon se interesa de principiile crimelor sianaliza motivelor lor:ura,gelozia,tendinta la placeri.El opta
ptindividualizarea pedepsei,caci pedeapsa e un bine pt infractorcare poate sa restabileasca armonia in sufletul sau.El
acceptapedeapsa cu moartea.A atras atentia la legiferarea-tr sa tindasa previna crima.,personificarea pedepsei.Cauza
criminalitatii-proasta eductaie. Aristotel :egalitatea cetatenilro in fata legii.Rolul preventive alpedepsei.El era sigur ca
omul devine criminal dupa vointa sa,dar mentiona si cauzele cind crimele au fost savirsite datoritafactorilor externi.El
considera important ca tr de luat in considerare circumstantele comiterii crimei si neatragerea laraspundere pt acelea
care erau savirsite in circumst ce nudepind de fortele omului.Juristii din Roma antica au preluat ideile celor din Grecia
siSparta.La fel Cicero ca principalele cauze a infractiunilorconsidera pasiuni irationale si zgircite la placeri si speranta
laaceea ce va fi nedepsit.La fel ca si grecii romanii spuneau dspimportanta pedepsei si rolului sau preventive.Cicero
spunea capedeapsa tr sa fie echivalenta raului adus dar si laturiisubiective a infract.Seneca spunea ca pedeapsa tr sa tinda
atitla reabilitarea inculpatului,cit si la securitatea cetatenilor prininfluenta sa asupra lor.Publius Sir spune ca tr de tins
laextirpare criminalitatii,ci nu a criminalilor.Diferenta consta inaccea ca romanii au evaluat mai mult in acest domeniu,dar
drlor se aplica numai cetatenilor romani ,dar nu si la sclavi sauperegrini.
1.3 Proiectati noi directii (ramuri) ale criminologiei contemporane.
In prezent, criminologia cunoaste o mare dezvoltare incât sepoate vorbi de mai multe ramuri sau subramuri ale
ei.1.Criminologia generalaEste o ramura cu caracter general, ramura ce imbratiseazastudiul intregului fenomen al
criminalitatii, incepând cucriminalitatea – fenomen social sau de masa (volum, stare, intindere, dinamica), continuând cu
criminalul, crima,mijloacele de lupta, cauzele generale si mijloacele principale decombatere etc. Ea cuprinde, de
asemenea, date generale desprecriminali, cum este criminalitatea dupa vârsta (criminalitatea minorilor, criminalitatea
majorilor), criminalitatea dupa sex(criminalitatea barbatilor, a femeilor).2. Criminologia specialaTeoretic, aceasta ramura
a criminologiei se ocupa cu studiulunor parti din criminalitate, bunaoara:criminalitate contra persoanei:- infractiuni de
omor,- vatamare corporala,- viol.criminalitate contra proprietatii publice ori private-infractiuni de furt,-tâlharie,-
distrugere,-delapidare,- inselaciune.Cercetarile de criminologie speciala sunt deosebit deimportante, fiindca privesc parti
mai restrânse dincriminalitate, dar parti mai unitare atât prin faptele –infractiunile ce-o compun, cât si persoanele
antrenate in acestefapte, precum si locul ce-l detine o anumita criminalitate incadrul general al
criminalitatii.3.Criminologia teoretica Este o ramura a criminologiei care nu se confunda cucriminologia generala; ea se
caracterizeaza prin aceea castudiaza teoretic si mai putin aplicativ probleme de baza alecriminologiei.4. Criminologia
clinicaCriminologia clinica examineaza fenomenul criminal ca fenomen individual, izolat si se preocupa cu precadere
deacesta. Criminologia clinica, asemanatoare cu medicina clinica,are misiunea de a efectua studii complexe ale
criminalului, inurma carora se pune un diagnostic privind cauzele comiteriiunei infractiuni si apoi se face un pronostic
asupra conditiei viitoare a criminalului respectiv.
Test 19
I Scopul si functiile criminologiei
1.1 Definiti scopul imediat si general al cercetarii criminologice.
Scopul general il constituie fundamentarea unei politicipenale eficiente in masura sa determine prevenirea sicombaterea
fenomenului infractional.Scopul imediat il constituie stabilirea cauzelor ce determinaproducerea crimelor si oferirea de
solutii pentru identificareasi delimitarea acestuia.
1.2 Functiile Criminologiei.
Functia descriptiva- este studierea si consemnarea datelorprivind volumul criminalitatii intr-o unitate dimensional-
temporala. Tot prin functia descriptiva se realizeaza cunoasterea structurii criminalitatii.Criminologia utilizeaza
principalele concepte de ordindescriptiv, care sunt: mediul, terenul, personalitatea si actul. Mediul-este un concept
operational care are mai multesensuri:-mediul fizic(geografic) ce reprezinta mediul natural, inconjurator, in care locuiesc
oamenii;mediul social poate fi: -mediul social global cuprinde totalitateafactorilor de natura istorica, culturala etc., care
determinainfluentele comune asupra tuturor membrilor societatii;-mediul personal cuprinde scopurile si actiunile
colective aleoamenilor, diferite modele de comportament, scheme de valori si norme, are urmatoarea structura (mediul
familial,mediul ocazitional(scolar-profesional), mediul ales sauacceptat, mediul impus(penitenciar si militar))
Terenul Personalitatea-este ansamblul trasaturilor, biopsihologicespecifice si stabile ale unui om care cu vinovatie a
savârsit ofapta, prevazuta de legea penala ca infractiune. Actul-constituie raspunsul pe care personalitatea il da
uneisituatii anumite. Functia explicativa- consta in prezentarea de explicatiiprivind combaterea fenomenului infractional
in urma studierii acestuia , explicatii ce pot sta la baza fundamentariipoliticilor de perevanire si combatere. Functia
explicativa este bazata pe urmatoarele concept operationale: cauza,conditie, efect , factor ,mobil si indice.-cauzaeste un
element care determina producereafenomenului;-conditia este elementul favorizator;-factorul este elementul care, intr-
o masura mai mare sau maimica, are legatura cu crima.-indicele este un simptom care permite un diagnosticcriminologic
pus societatii sau grupului studiat. Functia predictiva- are in atentie conceptele de prezent, viitor, probabilitate,
similitudine, extrapolare, hazard, risc,prognoza. Aceasta functie urmareste anticiparea unorschimbari ale fenomenului
criminal pe o anumita perioada sievaluarea probabilitatii producerii evenimentului.Functia profilactica-utilizeaza
conceptele de reactie sociala,control social, tratament, resocializare, prevenire primara,secundara si tertiara. Cunoasterea
elementelor cauzale si a efectelor fenomenului criminogen, orientat spre o anumita finalitate, determina functia
profilactica a criminologiei. Astfel se procedeaza la reformarea individului ca subiect al actiunii si cunoasterii elementului
rational identic, la elaborarea politicii penale cat si a strategiei delupta globala impotriva criminalitatii.
1.3necesitatea investigarii fen crim
Criminalitatea ca fenomen social – ca orice fenomen social, criminalitatea reprezintă un sistem cu proprietăţi funcţii
proprii, distincte calitativ de cele ale elementelor componente. De asemenea, se face distincţie între criminalitatea reală,
aparentă şi legală.
Reacţia socială împotriva criminalităţii – includerea reacţiei sociale în obiectul de studiu al criminologiei este determinat
de necesitatea stabilirii nivelului de adecvare a acesteia la realitatea fenomenului infracţional şi la tendinţele sale
evolutive. Sesizarea inadvertenţelor (greşelilor) permite elaborarea unor studii utile atît nivelului instituţionalizat al
politicii penale, cît şi persoanelor implicate în acţiunea concretă de prevenire şi combatere a criminalităţii.
Infracţiunea – ca element component al sistemului, infracţiunea reprezintă manifestarea particulară a
fenomenului infracţional.
Infractorul – este persoana care, cu vinovăţie, săvîrşeşte o faptă sancţionată de legea penală. Din punct de
vedere criminologic, conceptul de infractor are o semnificaţie complexă datorită condiţionărilor bio-psiho-
sociale care îl determină pe om să încalce legea.
Victima – lucrările criminologice de dată recentă au demonstrat existenţa unei relaţii complexe între
făptuitor şi victimă, constatîndu-se că, în producerea actului infracţional, contribuţia victimei nu poate fi
exclusă,aceasta avînd şi un rol în producerea şi consumarea infracţiunii.
Fenomelogia criminalitatii
2.1 Relatati viziunea sistemica in criminologie si concepteleoperationale.
Viziunea sistemica asupra fenomenului infractionalpresupune utilizarea conceptelor de sistem, structura sifunctii, precum
si a notiunilor de cauza si conditie care stau la baza relatiilor dinamice subsistemice si intersistemice.Sistemul reprezinta
un ansamblu superior organizat deelemente (subsisteme) integrate structural si dinamic,ansamblu care are drept scop
realizarea unor anumite valori(efecte) in conditiile unui mediu variabil si posibil perturbant.Sistemele se caracterizeaza
prin structura si functii proprii.Structura, la rindul ei, poate fi diacronica (reflecta geneza sievolutia acestora in timp) si
sincronica (reprezinta starea incare se gasesc sistemele la un moment dat, prin raportarea laanumite sisteme de
referinta). Functiile sistemelor reprezintaun complex de proprietati caracteristice, exprimind relatii deactiune
intersistemice si intrasistemice.Cauza este fenomenul care precede si determina saugenereaza un alt fenomen – efectul,
actionind in circumstantecare favorizeaza sau frineaza producerea efectului.La rindul lor, circumstantele ce reprezinta
imprejurarile careinfluenteaza prin prezenta lor cauza (o favorizeaza orifrineaza) se numesc conditii.Starea, structura si
dinamica unui fenomen sunt marcate denecesitate si intimplare.Necesitatea constituie o modalitate de existenta sau
demanifestare a unor stari, proprietati, raporturi sau tendinteale sistemelor, decurgind din natura interna a acestora,
ceeace, in conditii constante, le determina o orientare inevitabila intr-un anumit sens.Intimplarea constituie si ea o
modalitate de existenta sau demanifestare a ale sistemelor, decurgind insa din factorii exteriori sauperiferici, ceea ce le
imprima variabilitate si inconsistenta
2.2 Stabiliti principalii indicatori statistici ai criminaltiatii
Actele criminale comise primesc o expresie cantitativa,numerica si statistica, impreuna imbracind haina decriminalitate. In
fiecare stat modern se tine o evidenta strictaa criminalitatii, pe perioade de timp, pe localitati, pe tara, incit in felul acesta
criminalitatea devine un fenomencunoscut cantitativ, cu o anumita identitate si vizibil inmanifestarile si in consecintele
sociale si individuale pe carele produce. Pentru caracteristica cantitativa a criminalitatii seutilizeaza combinarea a doua
notiuni: starea si nivelulcriminalitatii.Nivelul criminalitatii este o caracteristica cantitativaexprimata prin suma crimelor
savirsite si a persoanelor ce le-au comis, precum si prin coeficienti sau indici relativi aicriminalitatii.Nivelul criminalitatii
reprezinta valoarea determinata dinnumarul total de infractiuni savirsite pe un teritoriudeterminat intr-o perioada de
timp stabilita, raportat lanumarul exact de populatie, spre exemplu la 1.000, 10.000sau 100.000.Starea criminalitatii
reprezinta numarul infractiunilorsavirsite si al persoanelor ce le-au comis, pe un anumitteritoriu intr-o perioada de timp
stabilita.Din punctul de vedere al aprecierii calitative a criminalitatiidistingem:- infractori neprofesionisti (ocazionali) si-
infractori profesionisti, care si-au facut din savirsireainfractiunilor un mod de existenta si prezinta un grad ridicatde
profesionalism, actionind fie izolat, fie in grupe, bande sauasociatii organizate.
Test 20
I Teorii criminologice contemporane de orientare sociologica.
1.1 Relatati despre conceptul “zonelor de deriorare morala”in teoria ecologica a criminalitatii.
A aparut in anii 20-30 sec XX reprezentat de autoriamericani.Scoala data sustine ca anumite zone orasenesticonstituie
factori hotaritori ai criminalitatii.Clifford Shaw-procentul criminalitatii e mai mare in zonele sarace aorasului.Autorii au
intocmit harti,calculau rata delicventei inanumite zone.Reprezentantii acestei scolij au formulatconceptul de zona
criminogena specifica(saracia).Au atrasatentia asupra nivelului de viata ,de educatie.
Cel mai important “punct de sprijin” in aparitia noilor madelede reactive sociala de infractionism, mai ales in aparitia
modelului preventive a jucat Tratatul despre delicate si pedepsea lui Cesare Beccaria. Ideile cuprinse in acest Tratat au
permistransformari rapide si radicale in sistemele penale nationale.Printere acestea se numera:-desfiintarea torturii;-
aparitia a codurilor penal si de procedura penala;-desfiintarea torturii, confiscarii si a pedepsei cu moartea.Astfel, toate
ideile lui C. Beccaria ar putea fi sistematizate infelul urmator :1.principiul legalitatii;2.caracterul retributive la pedepsei;
3.caracterul echitabil al pedepsei;4.principiul umanismului;5.caracterul preventive al pedepsei6.promtitudinea pedepsei;
7.desfiintarea torturii;8.inlaturarea ierarhiei probelor9.desfiintarea pedepsei cu moartea;10.necesitatea prevenirei
crimelor;In viziunea reprezentantilor modelului preventive,sistemulsanctionator are o importanta limitata in prevenirea
criminalitatii,mult mai importante fiind masurile de ordinsociall si economic,care ar putea mult mai eficiente sa elimine
sau sa limiteze rolul facatorilor criminogeni.Deci, inca ocaracteristica a acesti model tine de aceea ca pentru realizarea
prevenirii generale este suficienta siguranta si promtitudineapedepsei sis u severitatea acesteia.Rolul acestui model este
enorm. El reprezinta primaincercare de reformare pe baze stiintifice a reactiei socialecontra criminalitatii, propunind o
opera moderna de aparareorientate in mai multe directii:-social-economica;-educativa-complexa;-igienico-sanitara etica
si mai multe.Modelul curativeModelul curative se deosebeste essential de celelalte modele siprin faptul ca un rol
important in realizarea lui il au un sir deaspect ca:-prognozarea criminological;-strategia luptei reesind din cauzalitate
determinate si stareareala a lupte;-programarea luptei antiinfractionale s.a.Modelul curative si-a gasit o ampla consacrare
in sistemullegislatiei penale nationale:-condamnarea cu suspendarea conditionata:-liberarea conditionata inainte de
termen;-inlocuirea partii neexecutate din pedeapsa cu o pedeapsa mai blinda;-liberarea de pedeapsa de pedeapsa a
minorilor;-liberarea de pedeapsa datorita chimbarii de situatie;-liberarea de la executarea pedepsei a persoanelor grav
bolnave;-aminarea executarii pedepsei pentru femei gravid si pentrufemei care au copii pina la virsta de 8 ani.
Test 21
Criminalitatea gulerelor albe
1.1
1.2categoriile de infractiuni: Criminalitatea gulerelor albe ca fenomen social apare mai târziu, la o anumită etapă
de dezvoltare a societăţii (deşi unele manifestări ale acesteia au luat naştere odată cu apariţia statului, de
exemplu, corupţia), când în societate se formează o anumită categorie de populaţie, numită convenţional
„gulerele albe”. Din această categorie fac parte, în primul rând, funcţionari publici, funcţionari, persoane cu
funcţii de răspundere şi manageri de diferite trepte şi domenii de activitate; persoane cu un înalt statut social
ereditar (aristocraţie); persoane cu un înalt statut social material (oligarhie); antreprenori şi intelectuali (savanţi,
profesori, medici, ingineri etc.). Criminalitatea gulerelor albe, care se divizează în: criminalitatea de serviciu
(ultima cuprinde criminalitatea de corupţie, criminalitatea corporativă şi criminalitatea de serviciu imprudentă) şi
criminalitatea de business (din care fac totodată parte criminalitatea bancară, criminalitatea fiscală şi, uneori,
criminalitatea ecologică).
1.3
Autorul arata ca explicatiile activitatii criminale presupun mai multi pasi. Astfel, in investigatiile sale cu privire
la criminalitatea gulerelor albe / economica(cei dintr-o clasa sociala bine pozitionata: infractiuni comise de SC,
coruptie), a ajuns la concluzia ca nu se poate referi la comportamentul deviant, la disfuntiile sau la neadaptarile
indivizilor din clasa joasa, ci la invatarea efectiva a valorilor criminale, invatare care poate interveni in orice
cultura si in orice clasa sociala. Presupunerea de la care pleaca in aceasta teorie a invatarii este aceea de
organizare a societatii diferentiata care la randul sau este conectata la ideea de conflict social. Organizarea
sociala diferentiata presupune ca in comunitate exista diverse asociatii structurale in jurul unor interese si
scopuri diverse, legatura ce integreaza indivizii in aceste grupuri si subgrupuri constand in substratul psihologic
de a-si atinge anumite interese care sunt comune membrilor gruparii. Din cauza divergentei ce exista in
organizarea sociala este inevitabil .
Institutii si strategii de lupta impotriva criminalitatii
2.1 Reproduceti directiile prioritare a organismelor ONU in domeniul luptei impotriva criminalitatii.
1-respectarea drepturilor omului si a libert fundam expuse inDeclaratia Univ a Dr Om,adoptata de Adunarea Gener
a ONU(1948)2-prevenirea crimei si imbunatatirea activit tuturor org careasig realiz pliticilor penale nationale3-situarea
preven crimin in centrul pol pen a state membre.4-respecatrea dr om in timoul executarii pedepsei.5-crimin juvenila si
justitia penala pt minori –directieprioritara in prevem si combatrea gener a criminalit.6-protecti victimelor infr prin introd
unor principii adecvatein justitia pen7-introd unor reg de conduita a reprezentantilor org de dr.8-imbinarea rationala a
masurii privative cu cele neprivativesi largirea spectrului masuri neprivative de libertate pt prevensi combaterea crimin.