1.

NOTIUNEA SI IMPORTANTA STIINTEI CRIMINALISTICI

2. CONEXIUNEA CU STIINTELE JURIDICE SI JUDICIARE
3. SISTEMUL CRIMINALISTICII
4. NOTIUNEA SI SISTEMUL PRINCIPIILOR CRIMINALISTICII
5. APARITIA STIINTEI CRIMINALISTICE
6. EVOLUTIA CRIMINALISTICII IN ROMANIA
7. DEZVOLTARE INVATAMANTULUI CRIMINALISTIC IN ROMANIA
8. Principiile investigatiei (fundamentale ale) criminalistice

Principiul legalitatii – intreaga activitate de investigatie criminalistica se desfasoara in stricta

conformitate cu dispozitiile legale
Principiul aflarii adevarului – aflarea adevarului judiciar reprezinta o consecinta a unei activitati
complexe de investigare a unor fapte penale si a imprejurarilor concrete in care a fost savarsita, astfel
incat concluziile organelor judiciare sa reflecte in mod exact si obiectiv realitatea, pe baza de probe
Prezumtia de nevinovatie – specialistii tehnicieni criminalisti trebuie sa caute in egala masura atat
elemente prin care se poate dovedi vinovatia unei persoane, cat si elemente prin care se poate dovedi
nevinovatia unei persoane
Principiul modificarii materiale a realitatii in momentul savarsirii unei fapte penale – orice activitate
a omului produce transformari sau modificari ce se obiectiveaza in urme ale infractiunii; prin notiunea
de urma se intelege orice modificare materiala intervenita in conditiile savarsirii unei fapte prevazute
de legea penala – intre fapta autorului si modificare exista un raport de cauzalitate directa; urma poate
fi formata atat prin contactul direct a doua corpuri cat si sub forma resturilor
Principiul identitatii – orice persoana sau obiect este identic doar cu sine, dar in acelasi timp diferit
de orice persoana sau obiect
Principiul operativitatii – identificarea autorului unei fapte penale sa fie realizata in cel mai scurt
timp, calculat de la momentul savarsirii acesteia

9. Principiile identificarii criminalistice

Principiul identitatii – teoria hegeliana: o persoana/un obiect este identic numai cu sine insusi, dar
in acelasi timp este diferit de oricare altul
Principiul delimitarii obiectelor identificarii criminalistice in obiecte scop si obiecte mijloc de
itdentificare (urmele obiectului scop, precum si modelele de comparatie, realizate in mod experimental
in laborator)
Principiul stabilitatii relative a caracteristicilor de identificare – este posibila pe baza
caracteristicilor esentiale ce trebuie sa prezinte si o anumita stabilitate interpretata intr-un sens
dialectic si raportata la momentul descoperirii urmelor si efectuarii examenelor comparative
Principiul dinamicitatii caracteristicilor de identificare – organele judiciare trebuie sa tina seama si
de faptul ca realitatea obiectiva reprezinta o totalitate dinamica de sisteme materiale ale caror structuri
se afla in interactiune, continua schimbare si transformare

10. Fazele identificarii criminalistice

Doua faze principale: faza delimitarii grupului caruia ii apartile obiectul scop al identificarii; faza
procesului de individualizare sau determinarea obiectului concret aflat in raport de cauzalitate directa
cu fapta penala ce se investigheaza de catre organele de urmarire penala.
Ultima faza presupune examinarea comparativa, avand ca scop stabilirea coincidentei sau
concordantei intre trasaturile reflectate in urma si cele recflectate de modelele de comparatie, precum
si a deosebirilor sau neconcordantei intre acestea.

11. Metodologia identificarii criminalistice

Identificarea criminalistica reprezinta un proces de constatare a identitiatii unei persoane, a unui obiect
sau fenomen, aflate in legatura cauzala directa cu fapta penala, prin metode stiintifice criminalistice, in
scopul stabilirii adevarului judiciar intr-o cauza penala.
Identificarea priveste recunoasterea unei persoane sau a unui obiect concret, care poate avea
elemente sau insusiri de natura sa il apropie de alte persoane sau obiecte asemanatoare, de acelasi
gen sau specie, dar care se deosebeste prin trasaturi ce-l fac sa fie identic numai cu sine insusi.
Identitatea presupune insusirea unei persoane/obiect/fenomen de a-si manifesta individualitatea in
timp si spatiu prin caracteristici fundamentale, neschimbatoare, ce se deosebesc de celelalte si le
determina sa ramana ele insele pe intreaga durata a existentei.

Obiectul identificarii poate fi orice element al lumii materiale care se manifesta in spatiu si timp,
susceptibil de a fi identificat dupa urmele create la locul savarsirii infractiunii. Se clasifica in:
• Dupa scopul identificarii – obiecte ce urmeaza a fi identificate = obiecte scop (autorul
infractiunii, instrumentele folosite etc); obiecte care servesc la identificarea acestora = obiecte
mijloc de identificare
• Dupa criteriul cautarii si identificarii – obiecte ale caror urme au fost descoperite la locul
savarsirii infractiunii = obiecte cautate, iar obiectele presupuse ca au creat urmele
descoperite sunt denumite obiecte verificate

12. TRUSELE CRIMINALISTICE

Trusele criminalistice universale dispun de un instrumentar divers: compartimentul traseologic

destinat descoperirii, fixarii si ridicarii urmelor de maini, picioare, dinti etc (substante pulverulente,
pensule din par de veverita, pensula magnetica, pulverizatoare etc) compartimentul pentru executarea
masuratorilor si marcarea obiectelor principale (ruleta, banda metrica, jetoane numerotate)
compartimentul necesar executarii desenelor si schitei locului faptei (busola, rigla gradata, hartie
milimetrica); mai contine instrumentarul de amprentare a persoanelor si cadavrelor la fata locului
(tusiera, rulou, placa) si instrumente ajutatoare; aparatura foto;
Trusele criminalistice specializate: pentru testarea stupefiantelor (tuburi cu reactivi), pentru
marcarea unor obiecte cu substante fluorescente; trusa pentru revelarea urmelor papilare latente cu
radiatie de tip laser; alte categorii de truse cu destinatie speciala – accidente de circulatie, explozii si
incendii, cadavre neidentificate etc.

13. LABORATOARELE CRIMINALISTICE MOBILE

Dispun de principalele truse criminalistice universale si specializate, completate cu mijloace

suplimentare cum ar fi cele necesare descoperirii si ridicarii microurmelor, urmelor latente de picioare
pe covoare, materiale plusate, linoleum etc.
De asemenea exista instrumente optice de examinare de genul microscoapelor simple. Diversi reactivi
si instrumentar pentru analiza orientativa a urmelor biologice.
Aparatura de detectie: de metale, de cadavre, de stupefiante;

14. METODE DE EXAMINARE MICROSCOPICA

Examinarea optica: lupa – cel mai simplu instrument optic de marit care nu trebuie sa lipseasca din
nicio trusa; folosita curent pentru descoperirea urmelor la fata locului; puterea de marire se masoara in
dioptrii; microscopul optic – nu poate fi conceputa examinarea urmelor sau a procesului de identificare
fara el. Este compus din doua parti principale: partea optica si partea mecanica; metode curente de
cercetare in microscopie: vizualizarea in camp luminos a obiectelor opace si transparente, vizualizarea
in camp intunecat, mai ales ptr bacterii, celule; ultramicroscopia – substante in stare coloidala;
contrastul de faza; polarizarea; tipuri de microscoape optice folosite in laboratoare: stereomicroscopul,
microscopul comparator, microscopul de polarizare; microscoape electronice; microscopul electronic
prin transmisie; microscopul electronic prin baleiaj;

15. METODE DE ANALIZA SPECTRALA

Analiza spectrala prin emisie - Determinarile calitative si Determinarile cantitative

Analiza spectrala prin absorbtie
Variante ale analizei spectrale prin absorbtie: spectrometria de masa; spectroscopia de absorbtie
atomica
Ati tinut post?

16. METODE CROMATOGRAFICE

17. ALTE METODE FIZICO-CHIMICE DE EXAMINARE
18. METODE COMBINATE MODERNE DE ANALIZA

19. Rolul fotografiei judiciare si al inregistrarilor video in investigarea infractiunilor

Fotografia judiciara constituie un ansamblu de procedee tehnico-stiintifice necesare investigarii, fixarii

si redarii rezultatelor cercetarilor criminalistice sub forma imaginilor fotografice.

• Fidelitate in fixarea si redarea imaginii locului savarsirii infractiunii, urmelor, rezultatelor

diverselor cercetari criminalistice
• Obiectivitate in prezentarea datelor obtinute prin mijloace criminalistice
• Rapiditate si relativa simplitate de executare a fotografiilor, cu consecinta directa asupra
rezolvarii operative a cauzei penale
• Evidenta probatorie a fotografiei
• Influenta psihologica pe care o poate avea asupra invinuitului, inculpatului sau asupra
organelor judiciare

20. Procedee de fotografiere la fata locului

a. Fotografia de orientare – serveste la fixarea imaginii intregului loc de savarsire al infractiunii –

puncte de reper de orientare – identificarea zonei (cladiri, constructii, poduri, borne km +
exterior cladiri daca e in loc inchis)
b. Fotografia schita – destinata redarii in exclusivitate a intregului loc al savarsirii
a. Fotografia-schita unitara – totalitatea locului dintr-un singur cadru
b. Fotografia-schita panoramica – redarea unitara a locului savarsirii in ipoteza in care
nu poate fi redat intr-o singura fotografie
c. Fotografia-schita pe sectoare – redarea pe portiuni, conditii similare de iluminare,
acelasi obiectiv, la aceeasi scara – locuri compartimentate
d. Fotografia-schita incrucisata – aparatul situat succesiv in puncte diferite sau diametral
opuse
c. Fotografia obiectelor principale – fixarea imaginilor obiectelor in legatura sau care reflecta
urmele si consecintele savarsirii infractiunilor – in faza statica a cercetarii
d. Fotografia de detaliu – specifica fazei dinamice – este permisa deplasarea sau modificarea
pozitiei obiectelor pentru a pune in evidenta
e. Procedee speciale de fotografie – mai multe categorii de fotografii, al caror scop si mod de
efectuare pun in evidenta urmele si obiectele folosite la savarsirea infractiunilor
f. Fotografia digitala – permite revelarea si fixarea fotografica a urmelor, in conditii optime prin
vizualizarea directa a urmei
g. Procedee de fotografiere a cadavrelor – cadavrele trebuie fotografiate in pozitia si in starea in
care au fost gasite:
Cadavre dezmembrate: cum au fost gasite, iar apoi intregul corp; inecatilor – in apa, iar apoi imediat
dupa scoatere; spanzurate sau in pozitia sezand – din spate, fata, parti laterale, insistand asupra nod
si sant de spanzurare; carbonizate – in starea in care au fost gasite dupa care asezate pe o suprafata
alba; inghetate – in starea initiala, iar apoi dezghetate la temperatura camerei
h. Masuratorile fotografice – rigla gradata, banda gradata, masuratori tridimensionale,
fotogrammetria

21. Fotografia semnalmentelor

a. Fotografia de identificare a persoanelor – doua fotografii de bust: una din fata si doua
din profilul drept – cu capul descoperit, pieptanata si barbierita, fara ochelari, cu
urechea dreapta descoperita, privirea inainte
b. Fotografia de identificare a cadavrelor necunoscute - presupune toaleta cadavrului
indeosebi in ipoteza mortii determinate de catastrofe, accidente etc; toaleta are drept
 scop readucerea figurii unei persoane cat mai aproape de infatisarea avuta in timpul
vietii
c. Fotografia de urmarire – de supraveghere sau de filaj – consta in inregistrarea prin
fotografiere a unor activitati cu caracter infractional, a contactelor dintre participanti la
savarsirea faptelor de natura penala

22. Fotografia de fixare a rezultatelor unor activitati de urmarire penala

a. Fotografia de fixare a rezultatelor perchezitiei; Fotografia de fixare a rezultatelor reconstituirii;

Fotografia de fixare a rezultatelor prezentarii pentru recunoastere - ilustreaza constatarile
cuprinse in procesele-verbale

23. Fotografia judiciara de examinare in radiatii vizibile

a. Fotografia de ilustrare – fixarea imaginii initiale a obiectului ce urmeaza a fi examinat, a
caracteristicilor si dimensiunilor sale (cercetarea tehnica a inscrisurilor presupuse a fi
falsificate, cercetarea mijloacelor de proba cu suprafata plana, expertiza unor corpuri delicate)
b. Fotografia de comparare – traseologie, balistica judiciara, expertiza inscrisurilor etc
a. Fotografia de comparare prin confruntare – confruntarea a doua imagini, una
reprezinta urma/mulajul ridicat de la locul savarsirii infractiunii, alta impresiunea/mulaj
creat experimental in laborator
b. Fotografia de comparare prin suprapunere – suprapunerea a doua imagini (ambele ca
cele de mai sus), trebuind realizate in conditii similare, aceeasi scara, luminozitate,
unghi etc
c. Fotografia de comparare prin stabilirea continuitatii liniare sau prin juxtapunere – are
ca scop stabilirea identitatii unei persoane sau a unui obiect, ca urmare a determinarii
continuitatii elementelor caracteristice reflectate in urma si in modelul tip obtinut pe
cale experimentala
c. Fotografia de umbre – este destinata scoaterii in evidenta a caract de relief
d. Fotografia de reflexe – scop: punerea in evidenta a urmelor de suprafata greu sesizabile la o
prima vedere
e. Fotografia separatoare de culori – revelarea petelor, urmelor, modificarilor textului unui inscris,
greu vizibile cu ochiul liber, datorita nuantelor de culoare apropiate de culoarea suportului
f. Fotografia de contrast – posibilitatea maririi a gamei mijloacelor de evidentiere a unor urme
sau detalii caracteristice,a pte sa fie folosite in procesul de identificare

24. Fotografia judiciara de examinare in radiatii invizibile

a. Fotografia de examinare in radiatii UV – are la baza proprietatea acestora de a

provoca fluorescenta unei categorii largi de elemente sau substante – se descopera
urme de maini, urme biologice, dar si in scop tactic operativ – traseologie, balistica
judiciara, cercetarea tehnica a inscrisurilor etc
b. Fotografia de examinare in radiatii infrarosii – are la baza capacitatea acestora de a
strabate corpuri si de a fi retinute de altele, fara a fi influentate de elementele poluante
din atmosfera – cercetarea tehnica a inscrisurilor, cercetarea unor valori sau opere de
arta, descoperirea urmelor suplimentare ale tragerilor cu arme de foc etc
c. Fotografia de examinare in radiatii roentgen, gamma, beta si neutronice

25. CRITERII DE CLASIFICARE A URMELOR INFRACTIUNII

Dupa factorul creator de urma: corpul omului, obiecte sau instrumente, animale, fenomene (incendiu)
Dupa tipul sau natura urmei:
a. urme care reproduc forma suprafetei de contact a obiectului creator: urme de maini, picioare,
instrumente de spargere, mijloace de transport
b. urme sub forma de pete sau resturi de materii organice si anorganice, inclusiv resturi de
fragmente de obiecte – pete de sange, fir de par, praf, cioburi, => urme materie
c. urme sonore – vocea, vorbirea, urme olfactive – miros specific al persoanelor, obiectelor
d. urme vizibile si urme latente – invizibile cu ochiul liber sau foarte putin vizibile
 e. macro si microurmele – urme formate din particule/resturi f mici, substante, invizibile cu ochiul
liber si foarte greu de evitat de catre autor
Dupa modul de formare a urmelor – avand in vedere raportul de miscare, locul in care se fixeaza:
a. urme statice – create prin atingere, apasare, lovire, fara ca suprafetel de contact sa fie in
miscare
b. urme dinamice – formate ca rezultat al miscarii de translatie, de alunecare a suprafetelor
(frana)
c. urme de suprafata – urme de stratificare formate prin depunerea unui strat de substanta
(grasime) pe suprafata primitoare a urmei; urme de destratificare formate prin ridicarea
substantei aflate initial pe suport (atingerea cu mana a unei suprafete prafuite)
d. urme de adancime – suprafata obiectului ce a creat urma se imprima pe suportul primitor
Alte criterii de clasificare:
• urme locale sau periferice – dau contur obiectelor
• urme pozitionale – modificari intervenite in pozitia unor obiecte

26. CONSIDERATII PRELIMINARE PRIVIND DESENELE PAPILARE

Proprietatile desenului papilar:

Unicitatea desenului papilar – se deosebesc intre ele prin forma si detalii caracteristice astfel incat
este imposibil ca doua persoane sa aiba amprente identice
Fixitatea desenului papilar – consta in mentinerea formei si detaliilor caracteristice ale desenului
papilar de la formare si pana la moartea persoanei, el doar crescand in dimensiuni
Inalterabilitatea – un desen papilar nu poate fi modificat sau inlaturat

Clasificarea desenului papilar

In functie de locul pe care il ocupa:
• Regiunea digitala – zonele falangetei, falanginei si falangei, despartite de santuri flexorale
• Regiunea plantara – zonele palmara, tenara si hipotenara
• Zona bazala – intre santul flexoral si centrul desenului
• Zona centrala – nucleara, detine ponderea cea mai mare
• Zona marginala – crestele aflate la exteriorul desenului
In functie de forma desenului din zona centrala si pozitia si numarul deltelor:
• Desene adeltice sau de tip arc
• Desene monodeltice sau de tip lat
• Desene bideltice sau de tip cerc
• Desene polideltice sau de tip combinat
• Desene exceptionale sau amorfe

Detalii caracteristice: capat de creasta papilara, inceput de creasta, sfarsit de creasta; bifurcare,
trifurcare, ramificare; contopire simpla si contopire tripla; intrerupere; fragment de creasta; butoniera;
inel; deviere; intersectie; carlig; anastomoza

In cazurile in care la fata locului, urmele digitale se prezinta sub forma unor fragmente papilare,
identificarea este posibila prin examinarea formei porilor si a marginilor crestelor.

27. CERCETAREA SI INTERPRETAREA LA FATA LOCULUI A URMELOR DE MAINI

Formarea urmei de maini, cea mai mare valoare pentru identificarea urmelor avand-o urmele de
maini statice intrucat redau cu claritate desenul papilar si detaliile; urmele latente sunt mai calitative
decat cele vizibile
Descoperirea urmelor de maini presupune cautarea lor sistematica: organul de urmarire va cauta sa
reconstituie mintal fiecare faza a desfasurarii infractiunii – parcurge in sens direct sau invers drumul
presupus a fi fost facut de infractor
Stabilirea vechimii – uneori relativa, in functie de materialul primitor:portelan – ani de zile; hartie –ore

Procedee de revelare a urmelor de maini latente:

 a. prin metode fizice: pulverizarea de prafuri sau pudre cu granulatie foarte fina, care sa fie in
contrast de culoare si sa prezinte aderenta selectiva numai la materia din urma (ceruza, negru
de fum, foarte utilizati fiind revelatorii fluorescenti – nu si pe lemn). Raspandirea si
indepartarea pudrelor – pensule fine din par de veverita, puf de strut etc; piele, cauciuc:
pulbere fina de fier cu pensula magnetica; hartie – metalizarea intr-o camera de vid,
presupune evaporarea unui amestec de aur-cadmiu
b. revelarea prin metode chimice – bazata pe reactia dintre anumite substante chimice si
componentele transpiratiei (saruri, aminoacizi); ex: revelarea cu capori de iod pe hartie si
pereti; revelare cu reactivi chimici;
c. revelarea prin metode optice – radiatia de tip laser, proiectata lateral oblic, determina
aparitia unei fluorescente specifice anumitor subtante secretate de glandele sebacee; alta
metoda: dispersia luminoasa
Fixarea si ridicarea urmelor de maini – principalul mijloc il constituie procesul-verbal: consemnarea
exacta, precisa si detaliata a urmelor, metodelor, locului etc; criminalistic, presupune fotografierea
urmelor in cadrul ambiantei generale si in calitatea lor de obiecte principale; schite si desene intocmite
Ridicarea urmelor de maini se realizeaza prin transferarea pe pelicula adeziva speciala sau prin
efectuarea unui mulaj in cazul urmelor de adancime.
Transportarea – conditii de manipulare si ambalare care sa previna distrugerea.
Interpretarea la fata locului – stabilirea locului si obiectelor ce au intrat in sfera de interes; se pot
desprinde date cu privire la modul de operare, daca individul era grabit, nervos, relaxat, date cu privire
la persoana faptuitorului: inaltime, constitutie, sexul si varsta etc; stabilirea degetului, regiunii mainii.

28. EXPERTIZA CRIMINALISTICA A URMELOR DE MAINI

Expertiza dactiloscopica este etapa finala, expertul putand sa se pronunte asupra chestiunilor diferite
in functie de ce i se prezinta: urma, sau si modele de comparatie; Daca i se prezinta doar urma: de la
ce mana provine, regiunea mainii, degetul, din ce tip sau varietate de desen papilar face parte etc.
Daca i se prezinta si impresiuni digitale poate spune daca ele si urma sunt formate de acelasi deget.
Efectuarea examenului dactiloscopic comparatic impune folosirea unor aparaturi diverse – lupe,
aparate de proiectie etc.

29. CONSIDERATII PRELIMINARE PRIVIND URMELE DE PICIOARE

Clasificarea urmelor de picioare – urmele plantei piciorului, urmele piciorului semi-incaltat, urmele
de incaltaminte; planta piciorului se imparte in patru regiuni: metatarsofalangiana, metatarsiana,
tarsiana si calcaiul;
Formarea urmelor de picioare – se intalnesc sub forma statica sau dinamica, de suprafata sau de
adancime, vizibile sau latente. Urma piciorului in miscare este mai lunga, una in alergare este arcuita
si apar pregnant si formele regiunilor metatarsofalangiana si metatarsiana sau ale regiunii varfului
incaltamintei.

30. CERCETAREA CRIMINALISTICA A URMELOR DE PICIOARE

Descoperirea urmelor de picioare – se cauta printre primele, presupune cercetarea suprafetelor pe

care e posibil sa calce, se realizeaza cu ajutorul unei raze incidente de lumina sau al unor dispozitive
ce pun in evidenta urmele; se fotografiaza, se masoara bidimensional si apoi se conserva impotriva
factorilor externi.
Fixarea si ridicarea urmelor de picioare – prin proces-verbal: descriere detaliata a numarului,
tipurilor, formelor, naturii suportului pe care s-au format urmele de picioare; fotografierea presupune o
imagine de ansamblu a grupului de urme si fixarea imaginii care contine cele mai multe si clare
elemente.
Ridicarea prin mulaj – dupa ce in prealabil urma a fost pregatita si scoasa apa sau corpurile straine
din ea (in nisip: intarire prin pulverizarea unui strat subtire de serlac; in pamant – se astupa gaurile
prin presararea de parafina razuita, apoi pasta de ghips; prea umede – intarite prin presararea unui
strat subtire de ghips; in zapada – mulaj din sulf topit, iar apoi ghips)
Principalele elemente ce caracterizeaza o carare de urme sau mersul unei persoane: directia de
miscare, linia mersului, latimea pasului unghiul de mers.
 31. EXPERTIZA CRIMINALISTICA A URMELOR DE PICIOARE
Expertul poate sa se pronunte asupra chestiunilor diferite in functie de ce i se prezinta: urma, sau si
modele de comparatie; Daca i se prezinta doar urma: determinarea sexului, varstei, taliei, greutate
aproximativa, mecanismul de formare si vechime etc. Daca i se prezinta si modele de comparatie:
identificarea persoanei sau obiectului creator de urma;

32. INVESTIGAREA ODONTOLOGICA JUDICIARA

Urmele de dinti ofera o baza sigura de identificare datorita caracteristicilor formei, dispunerii si
particularitatilor prezentate de fiecare dinte, dupa varsta de 25 de ani cand intreaga dantura este
formata. Urmele de dinti se prezinta sub forma statica sau dinamica, de suprafata sau de adancime.
Sunt considerate cele mai valoroase datorita redarii unui numar mai mare de caracteristici.

Cercetarea la fata locului a urmelor de dinti – sunt urme dinamice, se intalnesc pe alimente, fructe cu
o consistenta si un grad de plasticitate adecvatl.
Fixarea urmelor de dinti – consemnarea in procesul-verbal si prin fotografiere, se insista asupra
detaliilor. Ridicarea si transportarea se realizeaza cu precautie pentru a preveni alterarea si
deformarea acestora. Expertiza odontologica poate oferi raspunsuri cu privire la natura umana sau
animala a urmei, sexul, varsta si tipul antropologic al persoanei.

33. CONSIDERATII GENERALE – BUZE!!!

34. CERCETAREA URMELOR DE BUZE

Sunt avute in vedere stabilirea desenelor coriale si faptul ca identificarea se realizeaza la interval scurt
de timp de la momentul savarsirii faptei penale, buzele nu pot suferi o modificare de ordin calitativ.
Urme statice sau dinamice, vizibile sau latente, ca urme de suprafata. Presupune o cautare atenta si
exigenta a obiectelor cu care vin in contact firesc (pahar, cana etc) Procedeele de revelare si fixare a
urmelor de buze sunt similare cu cele ale amprentelor. Expertiza criminalistica poate raspunde la
intrebari privind natura umana sau animala a urmei, mecanismul de formare, vechime, varsta, sex etc.

35. CERCETAREA URMELOR FORMATE DE ALTE PARTI ALE CORPULUI UMAN

Urme formate de urechi, nas, frunte, unghii.

36. SUBLINIERI PRELIMINARE PRIVIND URMELE BIOLOGICE

Marea masa a urmelor de material biologic uman: produsele de secretie, excretie, tesuturi umane:
saliva, secretia nazala si laptele matern; urina, fecale, sperma, sputa; sange, piele, tesut muscular,
masa cerebrala; etc

37. CERCETAREA URMELOR DE SANGE

Descoperirea urmelor sangvinolente – se efectueaza potrivit particularitatilor locului sau suportului

cercetat: imbracamintea si corpul persoanelor, portiunea de teren si obiectele aflate la locul savarsirii,
instalatii sanitare, obiecte ce ar fi putut servi. Se apeleaza la reactii cu caracter orientativ – apa
oxigenata, luminol, acid sulfuric. Ridicarea urmelor de sange: uscate – se pot razui sau racla; sub
forma de balti – se pot absorbi cu pipeta; crengile sau vegetatia se taie, pamantul se ia cu totul.
Ambalarea – pungi de hartie. Interpretarea urmelor de sange – locul descoperirii poate oferi
informatii cu privire la data de formare, vechimea, cantitatea scursa, directia deplasarii cadavrului etc.
Expertiza biocriminalistica a urmelor de sange – este destinata sa ofere clarificari la numeroasele
intrebari adresate de catre organele judiciare: urma este sau nu de sange? Sangele e de natura
umana/animala? Caror grupe de sange apartine? Care e zona organului din care provine? Contine
alcool? Poate fi stabilit adn? Etc

38. CERCETAREA URMELOR DE SALIVA

Cercetarea urmelor de saliva – posibila numai in cazul in are autorul infractiunii este un tip secretor,
adica elimina secretiile organismului antigene ce se gasesc si pe hematiile sangelui, ceea ce fac
stabilirea grupei sanguine.

39. CERCETAREA LA FATA LOCULUI A URMELOR DE SALIVA

Cautarea si descoperirea urmelor de saliva se realizeaza cu mijloace optie si de iluminare curente –

lupe, lampi cu radiatii UV, lanterne. Ridicarea si transportarea lor se realizeaza in stare uscata si in
conditii de urgenta pentru a nu se distruge antigenele. Interpretarea poate oferi info cu privire la
modalitatea de formare, vechimea, mediul profesional din care provine, vicii, numaurl de persoane
care au creat urmele. + aceleasi intrebari ca si la urmele de sange.

40. CERCETAREA URMELOR SEMINALE

Aceste urme se intalnesc in cazul savarsirii unor infractiuni cu grad de periculozitate deosebit – viata
sexuala de exemplu. Cautarea are in vedere faptul ca prezinta un contur neregulat, o culoare gri-
albicioasa, sunt aspre la pipait si se formeaza pe suporturi absorbante. Se examineaza orificiile
naturale de catre cadre medicale, lenjeria de corp, pat, imbracaminte. Sunt usor de descoperit datoria
fluorescentei lor relativ specifice – albastruie sub UV. Ridicarea se realizeaza prin ridicarea intregului
obiect/decuparea, fara a se indoi. Revelarea pe piele – prin umezirea cu apa distilata a petei si
transferarea pe hartie de filtru. Transportarea – in stare uscata, la adapost de caldura si lumina
soarelui. Interpretarea la fata fata locului a urmelor seminale ofera info cu privire la natura, mobilul,
modul de savarsire, aberatii sexuale etc. Expertiza este destinata stabilirii naturii umane/animale,
grupei sanguine, vechimii petei etc.

41. MENTIUNI PRIVIND INVESTIGAREA BIOCRIMINALISTICA A ALTOR CATEGORII DE

URME BIOLOGICE

Urmele biologice formate sunt foarte diverse. La fata locului mai pot fi intalnite si urme de urina,
materii fecale, vomismente, secretii nazale, lichid amiotic, vernix caseosa etc., prin a caror examinare
este posibila obtinerea de date utile clarificarii multor imprejurari privind natura si modul de savarsire a
faptei. Nu poate fi justitificata neglijarea acestora din cauza unei repulsii naturale fata de asemenea
urme. Cercetarea lor presupune folosirea de procedee similare salivei sau spermei.

42. FUNDAMENTUL STIINTIFIC ADN

Descoperirea ADN a condus la intelegerea conceptului de ereditate si la identificare intrucat prezinta o

structura moleculara si este continuta de toate celulele vii ale organismelor, cu exceptia globulelor rosii
din sange: hematii.
Clasificarea probelor: probe cu inalt grad de precizie in identificarea ADN: sange, lichid seminal,
saliva; probe cu potential in definirea profilului ADN: fluidul vaginal, secretiile nazale, parul,
celulele pielii, urina etc; probe cu potential in analizele ADN mitocondrial orice proba

43. PARTICULARITATI ALE CERCETARII LA FATA LOCULUI IN CAZUL ADN

Cercetarea la fata locului parcurge aceleasi etape ca la biologice: descoperire, fixare fotografica,
ridicare, cu evitarea contaminarii probelor.

44. EFECTUAREA EXPERTIZELOR ADN

Analiza prin metoda enzimei de restrictie presupune existenta unei cantitati suficiente de ADN
supusa izolarii si purificarii cu ajutorul unor detergenti si enzime cu mare specificitate. Apoi, decuparea
ADN ului cu ajutorul unor enzime de restrictie, in fragmente de marimi diferite – electroforeza =
fragmente decupate si triate dupa lungime; transfer Southern – transferarea fragmentelor de pe gel
pe membrana de nailon si ruperea puntilor de hidrogen dintre bazele complementare; hibridarea =
reunirea ADN ului; autoradiografia membranei – vizualizarea ADN se realizeaza sub forma benzilor
intunecate.
Analiza prin metoda reactiei in lant a polimerazei – amplificarea in vitro a secventelor ADN prin
cicluri de denaturare ADN, fixarea primerilor si extinderea cu polimeraza ADN; avantajul: se poate
folosi o singura molecula ADN, rapid si simplu.

45. PROBLEMATICA GENERALA – CERCETAREA FIRULUI DE PAR

In legatura cu structura firului de par, principalele sale componente sunt: tija (tulpina) si radacina. Este
format din trei straturi: cuticula, cortex, medulara; firului de par ii sunt caracteristice o anumita lungime,
grosime, pigmentatie, ondulatie, precum si unele degradari, toate raportate la varsta si sexul
persoanei, regiunea corpului etc.

46. CERCETAREA LA FATA LOCULUI A FIRULUI DE PAR UMAN

Descoperirea firului de par se realizeaza cu ajutorul unor lupe si unor surse de lumina puternice. Se
cerceteaza imbracaminte, lenjerie, corp, obiecte de ingrijire personala. Ridicarea are in vedere
mentinerea exacta, evitarea amestecarii firului cu alte fire. Se introduc in plicuri separate, facandu-se
mentiuni clare cu privire la locul si modalitatea de descoperire. Recoltarea de la persoanele suspecte
se poate face prin smulgere, pieptanare sau taiere.

47. EXPERTIZA CRIMINALISTICA A URMELOR DE NATURA PILOASA

Poate raspunde la intrebari legate de natura si originea umana sau animala a firului de par, zona din
care provine, modul de detasare, sexul, varsta aproximativa, eventuale boli si natura depunerilor de pe
suprafata firului. Firul poate contine peste 15 elemente chimice a caror concentratie variaza de la o
luna la alta. Principale metode tehnico-stiintifice de examinare: microscopia clasica si electronica,
calorimetria, spectrofotometria de absorbtie atomica, activarea prin neutroni.

48. ASPECTE GENERALE PRIVIND URMELE OLFACTIVE

Formarea urmelor olfactive este inevitabila, orice persoana lasand molecule de miros peste tot pe
unde trece. Continutul urmelor cuprinde mai multe categorii de miros: mirosul specific al corpului,
profesional sau general precum si cel ocazional. Utilizarea urmelor olfactive presupune exploatarea in
investigatii, impusa datorita proprietatilor acestora de a se forma invariabil, la simpla trecere a unei
persoane printr-un anumit loc.

49. CERCETAREA LA FATA LOCULUI A URMELOR OLFACTIVE

Descoperirea urmelor olfactive se face cu ajutorul cainilor de urmarire, care poate selecta o urma
de miros din alte 200.
Prelucrarea urmelor – cainele este dirijat de conducatorul sau dar si de dirijorul anchetei. Daca este
utila si necesara folosirea cainelui, acestuia i se va da imediat spre prelucrare urma de miros, inaintea
desfasurarii altor activitati, exceptand salvarea victimei sau inlaturarea unor stari de pericol. este
necesara notarea traseului strabatut de caine si observarea reactiilor sale, insa nu trebuie derutat.

50. METODE DE INVESTIGARE ODOROLOGICA

Se apeleaza si la metode tehnice constand in ridicarea urmelor de miros de la fata locului, de pe

obiecte corp delict, de pe imbracamintea pierduta de infractor, prin aspirarea cu dispozitive speciale si
conservarea in flacoane ermetice, dezodorizate in prealabil. Sunt supuse examinarii comparative cu
modelele prelevate de la persoanele sau obiectele suspecte.
Fixarea si prelevarea urmelor olfactive in aglomeratii urbane se va face prin acoperirea lor cu o bucata
de panza speciala, lipsita de orice miros, timp de 20-30 minute. Examenul odorologic comparativ se
va face cu modele olfactive de comparatie prelevate de la persoane suspecte.

51. METODA PORTRETULUI VORBIT

Serveste la identificarea persoanelor pe baza descrierii semnalmentelor exterioare ale acestora de catre
o alta persoana.
 • sunt vizate formele statice si dinamice(aprecierea formei si dimensiunilor se va face intr-un
sistem avand 3 gradatii ó mic, mijlociu, mare)
-descrierea formelor statice(elemente privind talia,aspectul general, forma capului, a fetei)
+semne particulare(tatuaj)
-descrierea formelor dinamice(mímica,felul mersului, privire)
• descrierea semnalmentelor are in vedere caracteristicile intregului corp, accentul fiind pus pe
cele anatomice ale fetei(sunt vizate: volumul, forma, pozitia si culoarea partilor obervate)

52. Metode tehnice folosite in identificarea persoanelor dupa semnalmentele

exterioare

• Portretul schitat
Consta in schitarea unui portret dupa descrierea martorului sau a victimei. (in cazul existentei
unor posibilitati reduse de descriere-gradul de instruiré si inteligenta-pot fi inlaturate prin
aceasta metoda).
• Fotorobotul
Reprezinta o metoda de identificare pe baza unui colaj fotografic de elemente faciale preluate
din fotografii ale semnalmentelor unor persoane diferite, astfel incat cele 3 zone ale
fetei(frontala, nazala, bucala) sa se suprapuna perfect.
• Identi-kit-ul si Photo-identi-kit-ul
Presupune punerea la dispozitia martorului sau a victimei a unui album ce contine zeci de
variante ale elementelor faciale, iar fiecare element facial din álbum este reprodus separat pe o
película transparenta purtand acelasi numar de cod.
• Mimicompozitorul
Pe ecranul dispozitivului sunt proiectate succesiv elemente faciale, iar dupa compunerea
imaginii pe ecran, aceasta poate fi forografiata rapid cu un aparat Polaroid.
• Sintetizorul fotografic
Are la baza realizarea unui montaj cu ajutorul a patru dispozitive ce proiecteaza pe un ecran
cate o zona a fetei.
• Portretul robot computerizat
Prezinta avantaje dpdv al exploatarii mai eficiente a datelor furnizate de catre martor, cat si al
utilizarii altor date, stocate in fisierele criminalistice privitoare la personae care au savarsit
infractiuni/sunt suspecte/disparate.

53. Metode criminalistice de identificare a cadavrelor necunoscute

• Metoda supraproiectiei
Presupune proiectarea sau suprapunerea imaginii craniului necunoscut peste imaginea
forografica a persoanei disparute, careia se presupune ca i-a apartinut craniul.(o fotografie
realizata in conditii cat mai aprópiata de fotografía semnalmentelor)
• Reconstituirea fizionomiei dupa craniu
Consta in reconstituirea plastica si grafica a tesuturilor moi ale capului.
• Identificarea dupa resturile osoase
Se realizeaza prin intermediul expertizei osteologice(se det daca sunt sau un de natura umana,
daca e vorba de un schelet intreg sau provin de la mai multe persoane, varsta, sex, talie).
• Identificarea dupa sistemul dentar si lucrarile stomatologice
Se utilizeaza mai ales in caz de catastrofa, incendii, explozii, accidente(se det varsta, sexul)
• Identificarea prin expertiza fotografiei de portret
Are loc prin compararea unei fotografii cat mai recente a persoanei disparute cu fotografía
semnalmentelor cadavrului.

54. Caracteristici de identificare a a vocii si vorbirii

Fundamentul stiintific al identificarii sau stabilirii autenticitatii unei inregistrari este dat de
individualitatea vocii si vorbirii, determinata de diverse particularitati anatomice sau fiziologice, ce
permite individualizarea unei persoane de alta.(se poate stabili daca inregistrarea este autentica, se
poate identifica persoana,eventuala degizare a vocii).
Particularitatile sunt date de elemente specifice de constructie ale aparatului fonorespirator sau de
particularitati ale functiei fonatorii(timbru, frecventa).

55. Expertiza criminalística a vocii si vorbirii

Aceasta un se rezuma doar la identificarea persoanei existand si alte domenii in care pot fi oferite
raspunsuri utile:
Stabilirea autenticitatii inregistrarilor video sau audio in scopul determinarii falsurilor prin inlocuirea
unor cuvinte cu altele, apartinand aceleiasi persoane, dar rostite in alte imprejurari;identificarea
persoanei vorbitorului avand la dispozitie modele de comparatie; stabilirea eventuale deghizari a vocii
si vorbirii(acoperirea microfonului, vorbirea in soapta).

56. DOMENII DIVERSE DE FOLOSIRE A CAINILOR DE URMARIRE

Depistarea stupefiantelor, detectarea explozivilor, descoperirea de persoane rapite.

57. CERCETAREA URMELOR CORPURILOR DELICTE FOLOSITE IN SPARGERI

Urmele de apasare sau fortare in majoritatea lor de natura statica – redarea caracteristicilor de
constructie: la fortarea usilor, ferestrelor, sertarelor; urme de frecare – burghie, ferastraie, bomfaiere;
urme de taiere – tot ca urme dinamice, cutit, topor, cleste; urme de lovire - rar, din cauza evitarii lor de
catre infractori urme de ardere si topire – apte sa indice autorul spargerii.
Locurile de patrundere a infractorului pot fi usile - fortare cu levier sau ranga; actionarea asupra
broastelor sau incuietorilor cu chei potrivite, fortare cu bormasina; fortarea ferestrelor – taierea cu
diaman a unei supravete mici de gean, suficienta pentru a introduce mana si deszavori fereastra.
Fortarea mobilierului – sertare, casete, dulapuri: urme asemanatoare celor intalnite in cazul fortarii
usilor.
CFL presupune descoperirea urmelor, fixarea si ridicarea acestora, mai apoi interpretarea urmelor.
Expertiza urmelor instrumentelor de spargere ofera raspunsuri cu privire la natura si tipul
instrumentului, mecanism de formare a urmelor si la succesiunea acestora.

58. CERCETAREA URMELOR DE IMBRACAMINTE

Pot forma urme ca rezultat al contactului direct dintre imbracaminte si orice suprafata. CLF se
efectueaza potrivit metodei descoperirii, fixarii, ridicarii si interpretarii oricareia dintre urmele ce
reproduc forma exterioara a obiectelor. Expertiza urmelor obiectelor de imbracaminte poate oferi
diverse raspunsuri cu privire la tipul si natura materialului din care e confectionata imbracamintea,
daca e specifica unor uniforme etc.

59. CERCETAREA URMELOR FORMATE DIN RESTURI DE OBIECTE SAU DIVERSE

MATERII

Urmele formate din obiecte sau resturi de imbraccaminte – haine, palarii, manusi etc.
interpretarea si examinarea face posibila obtinerea de date ref la persoanele antrenate in savarsirea
faptei si circumstantele in care s-a desfasurat. Se pot gasi fire de par, pete organice, praf, urme
cosmetice etc. fixarea, ridicarea si conservarea se impune.
Urmele din alimente si produse cosmetice – la fata locului pot fi descoperite pe vesela, vase,
tacamuri, dar si pe imbracaminte, servete, batiste, covoare, mobilier. Ridicarea de la fata locului si
conservarea se face potrivit naturii acestora – trebuie indicat locul de provenienta, evitata alterarea,
distrugerea. Expertiza criminalistica se efectueaza pe baze de metode fizice si chimice, indeosebi:
microscopia, analiza spectrala etc.
Urme de substante toxice – stupefiantele, impun o cercetare calificata. La locul faptei, in functie de
starea de agregare si de posibilitatile de combinare cu alte produse, se cauta pe victima,
imbracaminte, vase, pahare, flacoane, fiole etc. Cautarea se bazeaza pe manifestarile clinice ale
persoanei intoxicate. Ridicarea si conservarea reclama atentie deosebita – eprubete, vase speciale;
expertiza criminalistica impune aplicarea de metode fizico-chimice.
Urmele formate din resturi de fumat si de iluminat – in CFL acest gen de urme este intalnit sub
forma mucurilor, tigaretelor intregi sau rupte, a scrumului. Sunt asociate cu urme de saliva.
Interpretarea urmelor formate din resturi de fumat serveste la stabilirea anumitor deprinderi de a fuma.
Expertizele criminalistice – fizico-chimice de laborator si biocriminalistice – determina tipul, calitatea,
regiunea, provenienta tutunului.
Urme de resturi de franghie, sfoara, noduri sau legaturi; urme de praf; urme de sol; urme sau pelicule
de vopsea; resturile de metal; resturile de cioburi sau de sticla.

60. CERCETAREA MICROURMELOR, A URMELOR DE NATURA GEOLOGICA SI BOTANICA

Microurmele sunt de dimensiuni microscopice, sunt imposibil de evitat de catre infractor. Constituie
din particule foarte fine de materie, invizibile sau greu vizibile. Microurmele pot fi de natura umana,
vegetala, ale obiectelor. Nu trebuie confundate cu urmele de praf – diferenta de ordin calitativ.
Descoperirea, fixarea si ridicarea microurmelor se poate face cu stereomicroscopul si microscopul de
buzunar, surse de lumina vizibila etc. conservarea se face in pliculete sau coli de hartie, benzi adezive
Cercetarea urmelor de natura geologica – solul este un complex de minerale. Aceasta complexitate
determina diferente considerabile de la un esantion la altul. La fata locului, prelevarea urmelor de sol
trebuie facuta corect – recomandabil ca prelevarea sa fie facuta dupa o examinare atenta a coloritului
si texturii suprafetei cercetate. In conditii de laborator, examinarea cu ochiul liber si cu ajutorul
microscopului este un element foarte important. Culoarea este elementul de baza al solului. Deosebita
importanta are si densitatea solului.
Cercetarea urmelor de natura botanica – domeniul botanicii are in prim plan pe expertii botanisti
care studiaza viata plantelor in scopul acumularii de informatii cu privire la posibilele fapte penale.
Atentie sporita asupra elementelor precum frunze, seminte ori polen gasite pe corpul victimei sau in
perimetrul explorat, care pot oferi informatii esentiale privind timpul scurs de la comiterea faptei,
eventualitatea mutarii cadavrului etc. Din perspectiva criminalistica, plantele ofera celui care stie sa le
citeasca mai multe date decat ne-am putea inchipui. Ramasitele pot fi gasite aproape oriunde in
natura si dezvaluie specialistului o multitudine de indicii.

61. CERCETAREA URMELOR MIJLOACELOR DE TRANSPORT RUTIER

Prin urma a mijloacelor de transport se intelege orice modificare produsa de sistemul de rulare, de
celelalte parti componente sau pe suprafetele cu care vehiculul a venit in contact. Formarea lor depide
de mai multi factori: natura suprafetei pe care se ruleaza; modul de miscare; tipul de bandaj sau sina
cu care sunt prevazute rotile;
CFL a urmelor mijlaocelor de transport – activitate complexa, cu grad deosebit de dificultate, se cer a
fi rezolvate: stabilirea tipului de vehicul si identificarea acestuia; determinarea directiei de deplasare
(pe baza urmelor statice ale desenului antiderapant, dupa forma picaturilor de ulei etc); stabilirea
vitezei de circulatie (prin masurarea lungimii urmei de franare; fixarea si ridicarea urmelor mijloacelor
de transport presupun descrierea amanuntita in p-v, la care se adauga intreaga gama a fotografiiilor
judiciare operative si eventual ridicarea prin milaje a urmelor de adancime.
Expertiza criminalistica a urmelor mijloacelor de transport este destinata sa puna in evidenta o
serie de caracteristici generale si individuale, pe baza carora se stabilesc: tipul, modelul, culoarea,
viteza si directia de deplasare a autovehiculului – presupune prezentarea de modele de comparatie
dupa banda de rulare, dupa alte parti care au creat urme cat si prelevarea de pelicule de vopsea sau
alte materiale.

62. CERCETAREA URMELOR DE INCENDII

Cauzele incendiilor sub raport fizico-chimic, incendiul constituie un fenomen de aderare a unei
substante combustibile care se propaga din cauza efectului flacarilor, fara ca aceasta sa reprezinte
intotdeauna cauza primara a incendiului. Factori specifici: emisia de caldura, de gaze si de fum,
temperatura de ardere si viteza de propagare a flacarilor;
Incendii provocate de cauze naturale: trasnetul, razele solare, electricitatea statica, autoaprinderea,
Incendii provocate accidental – cauze: manipularea defectuoasa sau neglijenta a instalatiilor de
iluminat si de incalzit, asezarea de substante sau obiecte usor inflamabile in apropierea surselor de
caldura etc; scurtcircuite electrice;
Incendii premeditate – mobilul unui asemena act poate fi: razbunarea, ura, ascunderea sau
favorizarea altei infractiuni; pot fi clasificate in: incendii cu aprindere imediata (de regula, in locuri
izolate sau mai putin pazite – numar redus de urme) si incendii cu aprindere intarziata (declansate
astfel incat sa asigure autorului posibilitatea indepartarii de la locul faptei, pentru a-si crea un alibi.
CFL a urmelor de incendii - primele date cu privire la un incendiu sunt oferite de insusi modul de
desfasurare, intensitate si culoare a flacarilor, a fumului, mirosul si viteza de propagare. CFL
presupune cautarea urmelor – se extinde la toate zonele in care s-a propagat incendiul , fixarea
urmelor – impune o descriere detaliata in p-v precum si inregistrari foto si video, recomandate inca din
timpul incendiului; la ridicarea urmelor este indicat sa participe expertul criminalist ca si specialistul
formatiunii de pompieri. Se recolteaza cantitati suficiente de resturi carbonizate de lemn, metal,
tesaturi etc
Expertiza criminalistica a urmelor de incendii necesita mijloace tehnico-stiintifice complexe, un loc
important: analize spectrale si gazcromatografice. Poate da raspunsuri cu privire la natura si
proprietatile substantelor incendiare, posibilitati de autoaprindere sua declansare prin alte mijloace.

63. CERCETAREA URMELOR DE EXPLOZIE

Explozia consta dintr-o reactie foarte rapida, de natura fizica sau chimica, insotita de formarea si
degajarea violenta a unei mari cantitati de gaze, cu efecte mecanice, termice si luminoase asupra
obiectelor sau persoanelor care se gasesc in raza sa de actiune.
Explozii difuze – specifice amestecului aerului cu gaze, vapori sau prafuri combustibile – apar urme de
dislocare, distrugere, afumare a peretilor, tavanului, usilor, ferestrelor.
Exploziile concentrate – tipice atat pentru exploziile de natura fizica, cat si pentru cele de natura
chimica – cel mai adesea provocate de dinamita, TNT, praf de psca, nitroglicerina etc.
CFL si expertiza urmelor de explozii – CFL presupune cautarea si descoperirea atat a urmelor
propriu-zise lasate de explozie cat si a altor urme, in primul rand ale omului, necesare stabilirii legaturii
cauzale dintre rezultat si actiunea sau prezenta sa la locul faptei. In functie de caracterul exploziei,
concentrat sau difuz, de consecintele produse, este necesara o cautare sistematica, pornindu-se daca
e posibil, din centrul exploziei. Se impune consemnarea in p-v alaturi de efectuarea de fotografii si
inregistrari sau filmari.
Expertiza criminalistica a urmelor de explozii este necesara pentru tereminarea cauzelor si naturii
exploziei, tipului de material exploziv si a mecanismului de producere a exploziei.

64. CERCETAREA URMELOR ACCIDENTELOR FEROVIARE, NAVALE SI AERIENE

Urmele accidentelor feroviare – distrugerea sau degradarea adusa mijloacelor de transport,

materialului rulant sa instalatiilor de cale ferata, in cursul circulatiei sau manevrei mijloacelor de
transport, manevra, intretinere sau interventie pe cale ferata. Principalele categorii de urme specifice:
scoatere, slabire, taiere sau distrugere a sinei prin desurubarea trifoanelor; slabire, deteriorare a
limbilor si mecanismelor de macaz de modificare a parametrilor; deteriorare sau distrugere a
sistemului de rulare; urmele de modificare a indicatiilor semnalelor; urmele unor obstacole; urme de
semnalizari false;
CFL include atat locul propriu-zis al accidentului cat si statiile de plecare, sosire si include pe langa
cautare, descoperire, fixare si ridicarea urmelor existente, stabilirea imediata a starii si pozitiei
instalatiilor de semnalizare si de comanda centralizata a indicatiilor aparaturii din cabinele
locomotivelor, a registrelor in care se fac mentionari. Este necesara verificarea starilor sigiliilor de la
instaltiile de comanda, semnalizare si macaz.
Expertiza criminalistica destinata clarificarii cauzelor si naturii accidentului, precum si persoana
responsabila de producerea lor.
Urmele accidentelor aeriene si navale
Cercetarea urmelor accidentelor aeriene – cauzele principale, frecvente ale unui accident de avion:
pilotarea sau dirijarea gresita a aeronavei; declansarea de explozii sau incendii la bordul aeronavei,
de natura tehnica sau premeditate; unele defecte de constructie, de proiectare inclusiv uzura
aparatului a subansamblelor. Constatarile se fac pe baza asa-numitei “cutie neagra” la care se adauga
inregistrarile facute la turnul de control. Trebuie sa se determine: locul producerii accidentului,
stabilirea tipului de aparat, a companiei aeriene careia ii apartine, numarul de inmatriculare, tipul de
incarcatura etc.
Cercetarea urmelor accidentelor navale presupune aceeasi cooperare intre organele judiciare si
organele de specialitate din domeniul naval; principale cauze: incendii sau explozii la bord, distribuirea
si ancorarea defectuoasa a incarcaturii in cala vasului; greseri de pilotaj, manevrare a instalatiilor;
Daca nava ramane la suprafata, cautarea, descoperirea, fixarea si ridicarea urmelor se face in
conformitate cu regulile generale privitoare la cercetrea fiecarei dintre categoriile carora acestea le
apartin. Daca se scufunda, si e accesibila scafandrilor, pe langa fotografiere si filmarea urmelor
principale, nu trebuie exclusa posibilitatea ridicarii de urme sub forma de resturi sau parti de obiecte.
Se examineaza jurnalul de bord, alte registre, dispeceratele din porturi.

65. Urmele formate prin folosirea armelor de foc

1) Urmele formate de arma pe cartus(la tragerile executate cu arme de foc se formeaza invariabil
urme pe tubul cartusului indiferent de tipul de arma)
• Urmele de pe tub
Se formeaza in trei etape succesive: incarcarea, tragerea si extragerea tubului tras. Printre
piesele principale care participa la formarea urmelor se afla percutorul, peretele frontal al
inchizatorului, gheara extractoare, pragul aruncator si peretii camerei de detonare.
ü In momentul incarcarii- se formeaza urme dinamice longitudinale pe peretii
laterali ai tubului, prin impingerea cartusului in camera de detonare.
ü In momentul tragerii-sau al declansarii focului apar urmele percutorului si ale
peretelui frontal al inchizatorului
ü In momentul extragerii tubului –se imprima pe rigola sau pe marginea anterioara
a rozetei urmele ghearei extractoare, iar pe fundul tubului urmele pragului
aruncator
• Urmele de pe glont- au prin excelente un caracter dinamic si reflecta caracteristicile
constructiei interioare a tevii ghintuite.

2) Urmele de impuscare
• Urme principale
ü Urme de perforare- a obiectelor cu o anumita grosime le sunt specifice trei
elemente:orificiul de intrare,canalul si orificiul de iesire.
-pe baza acestora se stabileste directia de tragere, traiectoria, distanta de tragere
-exemple: pe corpul uman(orificiul de intrare se caract prin lipsa de tesut, orificiul de
iesire un prezinta lipsa de tesut); pe imbracaminte(orificul de intrare este mai mic
decat cel de iesire; se studiaza strat dupa strat-palton,camasa, maiou).
ü Urme de patrundere- prezinta un orificiu de intrare si un canal infundat
ü Urme de ricosare(determina o modificare a traiectoriei glontului) constau in
adancituri sau zgarieturi.
• Urme secundare
ü Urme secundare formate indiferent de distanta de tragere
Inelul de frecare- este creat prin depunerea pe marginea orificiului de intrare a unor
particule de unsoare/praf aflata pe suprafata proiectilului.
Inelul de metalizare- depuneri de particule metalice desprinse de pe suprafata
proiectilului.
ü Urme secundare formate la tragerea cu teava armei lipita de corp sau de la distanta
mica.
Rupturi provocate de gaze(trageri la distante foarte mici); urmele gurii tevii(arma
lipita de corp); arsuri; urme de funingine, tatuajul, urme de unsoare.
66. Examinarea tehnica generala a armelor de foc

Reprezinta prima etapa a cercetarilor criminalistice de laborator la care este supusa o arma de foc.
• Determinarea tipului, modelului si calibrului armei: rezulta din simpla studiere a inscriptiilor
existente pe píesele armei; daca acestea lipsesc se studiaza greutatea, lungimea tevii, sistemul
de blocare si se confrunta cu tabele in care sunt inregistrate caracteristicile armelor.
• Stabilirea starii de functionare a unei arme: este importanta pentru a se determina daca se
putea declansa accidental, daca putea folosita pentru tragere(este studiata fiecare piesa
intereseand gradul ei de degradare)
 • Examinarea munitiei: rolul de a stabili modelul, anul si de fabricatie a cartuselor(se verifica
starea lor tehnica)

67. Expertiza urmelor formate de armele de foc

• Expertiza urmelor principale ale tragerii: consta in examinarea orificiilor de intrare si de

iesire, a canalelor formate atat pe corpul uman cat si pe obiectele cu care glontul a intrat in
contact+urmele de ricosare
• Expertiza urmelor secundare ale tragerii: are in vedere descoperirea atat a urmelor factorilor
suplimentari cat si a urmelor specifice de tragere formate de mana persoanei care a folosit
arma(examinarea prealabila a obiectului presupus a fi purtator de urme suplimentare ale
tragerii; examinari chimice)

68. Identificarea armelor de foc dupa urmele formate pe glont si pe tubul cartusului

Reprezinta scopul final al expertizei balistice.

-se realizeaza o examinare comparativa a gloantelor, a tuburilor descoperite in corpul victimei sau la
fata locului , cu gloantele trase experimental.
-in prima faza are loc determinarea grupului/ a categoriei careia apartine arma, iar in a doua faza
identificarea propriu-zisa

69. Alte problema rezolvate de expertiza balística criminalística a armelor de foc

• Refacerea inscriptiilor stantate pe arme(este necesara pentru stabilirea locului de
proveniente a armei, a modelului, a anului de fabricatie). Metode curente de reface sunt:
-Metoda chimica(pe suprafata unde se presupune ca s-a inlaturat seria, se toarna o solutie pe
baza de acid clorhidiric/azotic; se fotografiaza de urgenta)
-Metoda feromagnetica(particulele metalice vor adera mai mult la zona stantata)
-Metoda electrochimica(cea mai fiabila este considerata varianta bazata pe aparatul denumit
Electronoserpil)
• Examinari acustice(presupun examinarea urmelor sonore ale impuscaturii, armarii,
percutiei)
• Alte genuri de examinari balistice
-Examinarea armelor de foc atipice si a armelor de fabricatie artizanala(au anumite
elemente particulare)
-Examinarea urmelor lasate de pistoalele de implantat bolturi(desi nu intra in categoría
armelor de foc sunt apte sa produca leziuni mortale)
-Examinarea armelor de alarma si aparare

70. Notiuni tehnice generale despre ármele de foc

• Elemente de constructie ale armelor de foc

ü Principalele elemente sau parti componente ale unei arme de foc sunt teava(este
formata din camera cartusului/camera de detonare), mecanismul de inchidere, de
dare a focului(percutie) si de scoatere a tubului trasul, patul sau crosa armei si
sistemul de ochire.
ü Ansamblul mecanismelor de inchidere, percutie si scoatere a tubului tras serveste
procesului de identificare, datorita particularitatilor de constructie ce vin in contact
nemijlocit cu tubul cartusului.
• Clasificarea armelor de foc(prezinta o utilitate practica pentru procesul de identificare
datorita posibilitatii determinarii grupului)
-Dupa destinatie: arme militare sau de lupta; arme de aparare apropiata(pistoale, revolvere);
arme de vanatoare
-Dupa modul de functionare:arme simple; arme semiautomate, arme automate
-Dupa constructia canalului tevii:arme cu teava lisa(specifice celor de vanatoare); cu teava
ghintuita; cu tevi combinate
-Dupa calibru: calibru mic; calibru mijlociu; calibru mare
 -Dupa lungimea tevii:cu teava lunga(carabine); teava mijlocie(mitraliera);cu teava
scurta(revolver)
• Munitia armelor de foc
Elementele principale din care este format un cartus, indiferent de destinatie si de modul de
fabricatie sunt: proiectilul(sub forma gloantelor;alicelor); tubul cartusului(confectionat din
metal, material plastic sau carton, dar a carui rozeta este intotdeauna metalica);
capsa(destinata aprinderii incarcaturii).
• Elementele tragerii: pentru examinarea urmelor impuscaturii, distantei/directiei de tragere,
este necesar sa se tina seama de mai multe elemente , dintre care cele ale tragerii detin o
pondere importante(viteza proiectilului-in functie de viteza si cantitate de pulbere,
traiectoria,bataia armei-distanta máxima la care poate sa ajunga un proiectil).

71. Particularitatile cercetarii la fata locului a armelor de foc si a urmelor acestora

• Descoperirea si fixarea armelor de foc si urmelor acestora

-Nu prezinta dificultati in cazul sinuciderilor sau al incercarilor de disimulare a omorului prin
sinucedere. Insa de multe ori arma trebuie cautata in alte locuri decat cel in care a fost comisa
fapta.
-Astfel pentru descoperirea acestora, organele de cercetare trebuie sa recurga la mijloace
tehnice adecvate de cautare(in cazul armelor ingropate se foloseste detectorul de metale;
pentru cele aruncate in ape curgatoare, in fantani se apeleaza la electromagneti puternici;
ármele ascunse in caramida, ziduri se cauta cu ajutorul instalatiilor de gammagrafice)
-In ceea ce priveste proiectilelor, de regula cautarea incepe cu corpul victimei si locul in care
aceasta se gaseste si continua spre marginile campului infractional.
-Fixarea se va face prin mijloacele cunoscute: proces-verbal, fotografiere, schita, filmare.
• Ridicarea armei de foc si a munitiei descoperite la fata locului
-Ridicarea si transportarea armelor de foc,a tuburilor si a proiectilelor de la fata locului se
realizeaza in conditii impuse de necesitatea protejarii urmelor tragerii.
-Manevrarea armei se va face astfel incat sa un se stearga urmele de pe ea, preferabil fiind sa
se lucreze cu mana inmanusata sau cu un cleste. Prudenta in manipulare este nesara si pentru
prevenirea unei declansari accidentale. Pentru transportare, arma se ambaleaza intr-o cutie
pentru a o feri de socuri. Incarcatorul si cartusele se ambaleaza separat.
-Ridicarea gloanetelor se face astfel incat sa un se altereze urmele aflate pe suprafata lor si
care reflecta caracteristicile interiorului tevii.
-Ridicarea tuburilor se efectueaza in aceleasi conditii de precautie.
• Stabilirea distantei si directiei de tragere
Pentru tragerile efectuate in limita de actiune a factorilor suplimentari-trageri incluse in
categoría celor fara distanta sau de la distanta mica stabilirea directiei si distantei de la care s-
a tras este relativ usoara. Bineinteles ca determinarea exacta a distantei urmeaza a fi facuta
prin trageri experimentale de la distante variabile.
Pentru tragerile efectuate de la distante ce depasesc limítele de actiune a factorilor
suplimentari-in cazul distantelor stabilite conventional ca mari este neceasar sa se studieze
mai intai orificiile de intrarea si de iesire pentru a stabili din ce parte a venit proiectilul.

72. Manipularea inscrisurilor. Refacerea si reconstituirea inscrisurilor deteriorate

sau distruse
• Manipularea inscrisurilor-reguli generale:
-inscrisuri purtatoare de urme de maini ó sunt prinse de colturi cu o penseta/mana inmanusata
-protejarea inscrisurilor de actiunea anumitor factori ó caldura, umezeala
-nu se fac sublinieri/ mentiuni/ precizari ó cu privire la ceea ce trebuie examinat de expert
-inscrisurile ó nu se capseaza, nu se cos la dosar, nu se pliaza
-se introduc in mape speciale/plicuri
-metodele de cercetare cu carácter distructiv se fac numai cu aprobarea organului judiciar care a dispus
expertiza si doar de catre expertul criminalist(examinare+fixare fotográfica anterior)
• Refacerea si reconstituirea inscrisurilor
-refacerea inscrisurilor rupte sau taiate: incepe de la colturile si marginile actului, continuandu-se cu
celelalte fragmente, aceste fragmenete de hartie urmand sa se fixeze intre doua placi de sticla/coperta de
plastic transparent
-refacerea documentelor arse: se procedeaza la stingerea inscrisului astfel incat sa un ii accentueze starea
de degradare; se acopera cu un vas pentru a opri alimentare acu oxigen/combustibil; se intareste prin
pulverizare cu un lac fixativ; se ridica pe baza unui curent de aer; se transporta in cutii de carton;
revelarea scrisului se realizeaza prin fotografierea separatoare de culori, folosirea radiatiilor
ultraviolete/infrarosii
-refacerea inscrisurilor supuse la actiunea apei: se realizeaza in functie de calitatea hartiei si a cernelii,
de timpul cat a stat sub apa; se dezlipesc foile de hartie si se usuca separat ferite de lumina soarelui

73. Stabilirea autenticitatii si vechimii inscrisurilor

• Stabilirea autenticitatii unui inscris sau a unui document(de identitate,legitimatii de
serviciu, acte de stare civila)
-Principalele elemente comune avute in vedere la stabilirea autenticitatii: indeplinirea cerintelor legale
privind forma si continutul actului; sa fie in termenul de valabilitate;corespondenta intre infatisarea
persoanei si fotografía de pe act; corespondenta intre dátele de identitate a persoanei mentionate in act si
un alt act cu care se legitimeaza .
-Principalele masuri de securitate destínate prevenirii sau contrafacerii: securitatea hartiei, imprimarea
de securitate, perfectionarea elementelor succesorii de identificare(sistem de laminare-intr-o folie de
plastic sau vid-pasaport)
• Stabilirea vechimii unui inscris
-Neconcordanta- dintre data pe care se pretinde ca o are documentul si vechimea reala a documentului;
caracteristicile de fabricatie ale hartiei si cernelii, gradul lor de imbatranire.
-Caracteristicile hartiei si ale gradului ei de imbatranire- se determina compozitia si modul de fabricare
specifice unei anumite perioade.
-Examinarea cernelurilor- poate oferi posibilitatea stabilirii vechimii inscrisurilor ca urmare a proceselor
fizico-chimice pe care le parcurge.
-Intersectarea trasaturilor de cerneala- indica diferente de vechime; in situatiile normale trasaturile
randului inferior se suprapun peste cele ale randului superior.

74. Caracteristicile de identificare a scrisului de mana

• Caracteristicile exprimarii in scris
Este necesara examinarea continutului inscrisului, urmarindu-se vocabularul folosit
de autor, modul in care respecta regulile de ortografie si de punctuatie; se pot
desprinde date cu privire la nivelul general de cultura al persoanei, profesia, varsta,
sexul.
• Caracteristicile topografice ale scrisului
Vizeaza modul de dispunere, de plasare a unui text pe o coala de hartie
• Caracteristicile generale ale scrisului de mana
Particularitatile specifice aspectului general al unui scris, formei acestuia; elemente
valoare in cazul investigarii falsului prin imitare sau deghizare
ü Gradul de evolutie al scrisului(stadiul la care o persoana a ajuns cu
deprinderea sau tehnica de a scrie)
ü Forma scrisului(este det tot de gradul de evolutie)
ü Dimensiunea scrisului(mare, mic sau mijlociu)
ü Inclinarea(drepte, inclínate spre stanga sau spre dreapta)
ü Coeziunea sau continuitatea scrisului(gradul de legale a literelor intr-un
cuvant)
ü Viteza
ü Presiunea scrisului
ü Forma liniei de baza a randurilor
• Caracteristici particulare ale scrisului sau indicii de grafotehnica a semnelor grafice
Reprezinta modul in care fiecare persoana s-a desprins sa execute un anumit semn
sau grup de semne grafice(trasaturile de baza din constructia unei litere dispuse pe
vertical se numesc grame, trasaturile orizontale se numesc ducte)

75. Identificarea persoanei dupa scris pe baza expertizei grafoscopice

• Problema generala a expertizei grafoscopice
 Vizeaza : verificarea autenticitatii unui text sau a semnaturilor de pe un inscris, identificarea unui text
anonim cu continut calomnios (identificarea presupune un examen comparativ intre scrisul in litigiu si
scrisul apartinand cu certitudine unei persoane suspecte)
• Obtinerea modelelor sau pieselor de comparatie
Modele de comparatie libere(scrisori, declaratii); trebuie sa fie in numar suficient,sa fie redactata intr-o
perioada apropiata de data examinarii si scrise cu un intrument scriptural asemanator. Modele de
comparatie constau in probe de scris luate la solicitarea organului judicial.
• Efectuarea expertizei grafoscopice
Cercetarea prealabila a materialelor, necesara cunoasterii obiectului expertizei, urmata de analiza
separata a scrisului in litigiu si a celui de referinta.
Examinarea comparativa conduce la stabilirea asemanarilor si deosebirilor dintre scrisul in litigiu si cel de
comaparatie

76. Cercetarea falsului prin inlaturare de text

Se poate realiza pe cale mecanica(razuire text, prin radiera); prin inlaturare
chimica(decolorarea sau inlaturarea definitiva a textului cu anumite substante chimice);
acoperire(hasurare, patare)
• Stabilirea locului alterarii: portiunea de inscris alterat este usor vizibila, chiar si cu ochiul liber; se va
proceda la vaporizare acu iod a inscrisului, pudrarea hartiei cu grafit, radiatii ultraviolete; se recomanda
fixarea prin fotografiere a rezultatului.
• Refacerea textului inlaturat:se realizeaza in functie de natura materialului de scriere si a suportului pe
care s-a scris, inclusiv de vechimea scrisului; revelarea sau refacerea textului se realizeaza prin metode
fizice(radiatii ultraviolete, infrarosii) si chimice
(reactia dintre diversi reactivi chimic si componentele cernelii, creionului),
• Refacerea textelor acoperite:in functie de vechimea dintre scrisul acoperit cu substanta intrebuintata
la acoperire precum si de calitatea/culoarea acestuia; examinarea prin transparenta intr.-o lumina
puternica sau se recurge la fotografía separatoare de culori.

77. Cercetarea falsului prin adaugare de text

Tipic pentru falsurile partiale, fiind executat prin simpla modificare a unei litere/cifre. Poate fi
efectuat de catre persoana care a intocmit inscrisul initial ori de catre alta persoana.
• Cercetarea caracteristicilor grafice:sunt anumite elemente care indica falsul(ingramadirea sau
prescurtarea nefireasca. micsorarea distantei dintre randuri, modificarea sau orientarea diferita a liniei
de baza a randurilor, schimbarea instrumentului scriptural)
• Cercetarea materialului de scriere:examinarea fizico-chimica a materialului cu care s-a scris(cerneala,
tus, creion)
• Studierea modului de intersectare a trasaturilor:trasaturile executate ulterior se suprapun peste
trasaturile executate anterior.

78. Cercetarea falsului prin imitarea si prin deghizarea scrisului

• Falsul prin imitare libera:se executa de cele mai multe ori cu modelul in fata, dar si din memorie(o
semnatura sau un inscris contrafacut se apropie in linii mari de cele originale)
Indicii de plastografiere: prezenta propriilor caracteristici ale plastografului-datorita deprinderilor sale
proprii; ignorarea modului de executare si de dispunere a semnelor diacritice si de punctuatie; depistarea
unor caracteristici de ordin particular-viteza de executie, presiunea scrisului sunt imposibil de redat in
scrierea contrafacuta.
• Falsul prin imitare servila: se executa de catre plastograf prin urmarirea stricta a modelului scrierii
originale; copiere directa a textului/semnaturii.
Indicii de platografiere: lipsa de spontaneitate in executare, viteza scazuta de scriere, reluarile sau
retusarile.
• Falsificarea de semnaturi: copierea acesteia pe proiectei, forma idéntica a semnaturii contrafacute cu una
dintre cele autentice. Este indicat sa se obtina probe libere, inclusiv ale propriei semnaturi.
Indicii de plastografiere:nesiguranta trasaturilor, intreruperi nefiresti, rectificari.
• Falsul prin deghizarea scrisului:scrisori anonime cu carácter injurios, calomnios, de amenintarea, santaj.
Principalele procedee de realizare a deghizarii: scrierea cu mana stanga, scrierea cu
majuscule,deformarea sau modificare unor caracteristici grafice generale sau particulare proprii.
 79. Cercetarea criminalística a hartiilor si cernelurilor
• Cercetarea hartiei: analiza tehnica criminalística a hartiei este necesara atat in
cazurile de fals material in inscrisuri cat si in falsul de bancnote,de timbre sau alte
valori.
-Elementele pe baza carora se stabilesc caracteristicile hartiei sunt: dimensiunile hartiei, greutatea,
raportul dintre acestea doua din urma, culoare, elasticitate si rezistenta, trasparenta, filigranare,
compozitie chimica.
-Determinarea caracteristicilor este posibila prin examinare óptica(necesara stabilirii gradului de
transparenta precum si a fluorescentei sub actiunea radiatiilor ultraviolete) si examinarea compozitiei.
• Cercetarea cernelurilor: examinarea criminalística de laborator este efectuata prin
metode fizice si chimice analitice, cel mai sigur mod de determinare fiind examenul
comparativ.

80. Cercetarea textelor dactilografiate

Expertiza criminalística a documentelor scrise poate avea ca obiect si examinarea unor texte
dactilografiate, expertiza fiind destinata atat identificarii masinii la care a fost batut textul cat
si a identificarii dactilografului.In prezent se adauga si identificari de imprimante sau de
aparatura de tiparile electrónica.
Identificarea masinii de scris:
• In prima etapa se determina tipul sau modelul masinii de scris pe baza unor
caracteristici generale, care sunt, de exemplu tipul caracterelor semnelor grafice, pasul
masinii, distanta dintre randuri. Acesta stabilire are loc pe baza informatiilor detinute
de organe de specialitate.
• In cea de-a doua etapa se urmareste identificarea propriu-zisa a masinii prin
compararea textului in litigiu cu probele de comparatie luate de la masinile
suspecte/cele existente in sistem.
Identificarea dactilografului: desi este mai difícil este totusi posibila pe baza studierii
elementelor oferite de tehnica de dactilografiere(aplasare titlu, marime pagini). Sau
poate avea loc pe baza amprentelor digitale existente pe coala de hartie.

81. Cercetarea altor categorii de falsuri

• Falsificarea impresiunilor de stampile
-Aceasta forma de fals este destinata sa completeze un fals total sau partial ó de regula este intalnita in
cazul documentelor de identitate. Constau in desenarea acestora direct pe inscris, copierea sau
transferarea sau scanarea unei impresiuni aflate pe un inscris autentic si confectionarea unei stampile
dupa cea originala.
-Se mai intalneste si in cazul sigiliilor realizate din plastilina, ceara rosie, plumb, materiale termoplastice.
• Expertiza criminalística a falsului in documéntele de identitate
Se raporteaza la documente emise de autoritatile romane/straine obiectul falsificarii facandu-l
pasapoartele, documéntele auto. Posibilitatile tehnice de depistare a falsului are la baza tehnici
radiografice.
• Falsificarea bancnotelor sau a timbrelor/altor documente
-Pentru a identifica bancnotele falsifícate/contrafacute se trece in prima faza la un examen compartiv cu
bancnote autentice prin metoda suprapunerii si a juxtapunerii.
-Au fost identificate anumite masuri de protectie luate de institutiile emitente, cum ar fi: hartia,
filigramul, desenele, cerneala, imprimarea.
In ceea ce priveste falsificarea timbrelor se intalneste cel mai adesea sub forma
falsului total.

82. REFERIRI NOTIONALE – CFL

Cercetarea la fata locului reprezinta actul de debut al investigatiilor in fapte de periculozitate

deosebita; omucideri, violuri, talharii urmate de moartea victimei, distrugeri etc.. Presupune
cunoasterea imediata, directa si completa a locului in care s-a comis fapta penala. Se efectueaza
cand sunt necesare constatarea directa in scopul determinarii sau clarificarii unor imprejurari de fapt;
constatarea directa a imprejurarilor de fapt ori de cate ori exista suspiciuni cu privire la decesul unei
persoane.

83. CONSIDERATII PRIVIND REGLEMENTAREA PROCESUAL PENALA

In faza de urmarire penala este dispusa printr-o rezolutie motivata de organul de UP, de regula dupa
inceperea UP. Nu mai este obligatorie efectuarea ei in prezenta martorilor asistenti. Organul de UP
sau instanta poate interzice persoanelor care se afla ori care vin la locul unde se efectueaza
cercetarea sa comunice intre ele sau cu alte persoane. Se poate dispune prezenta unui medic legist
In faza de judecata – este dispusa printr-o incheiere, dupa inceperea cercetarii judecatoresti. Nu mai
este obligatorie citarea partilor sau efectuarea numai in prezenta procurorului. Nu are nici intinderea
nici adancimea celei efectuate de catre organul de UP, dar semnificatia este la fel de mare.

84. IMPORTANTA SI OBIECTIVELE CFL

Deplasarea organului judiciar la fata locului este una dintre cele mai eficace masuri procedurale. Nu
este un simplu act de urmarire penala, este o activitate de maxima importanta cu caracter imediat si
de neinlocuit, in majoritatea situatiilor fiind aproape imposibil de repetat.
Obiectivele CFL: cunoasterea si investigarea directa de catre organul de UP/instanta a scenei
infractiunii; dsescoperirea, fixarea si ridicarea urmelor infractiunii, a mijloacelor materiale de proba;
obtinerea de date cu privire la modul de operare, numarul de persoane; identificarea eventualilor
martori; elaborarea unor versiuni generale privind fapta penala;

85. ELEMENTE TACTICE SPECIFICE PREGATIRII CFL

Pregatirea echipei de cercetare a scenei infractiunii presupune pregatirea propriu-zisa a echipei si

dispunerea unor masuri cu caracter preliminar pentru salvarea victimelor, inlaturarea pericolelor etc.
La primirea sesizarii, organul de UP are indatorirea sa: identifice persoana care a facut
plangerea/denuntul; determinarea locului, naturii, gravitatii; dispunerea masurilor urgente;
Pregatirea mijloacelor tehnico-stiintifice criminalistice: trusa criminalistica universala, trusa foto,
trusele criminalistice specializate. Pentru efectuarea unor cercetari cu grad de complexitate mai
mare se apeleaza la laboratoarele criminalistice mobile: aparatura de inregistrare fotografica si video,
analogica sau digitala; aparatura diversa de detectie: de metale, de cadavre, de radiatii invizibile, de
substante explozive, radioactive; mijloace tehnice de identificare a persoanelor dupa semnalmente
exterioare, aparatura de comunicatii radio, surse proprii de energie electrica.

86. CADRUL TACTIC AL CERCETARII LA FATA LOCULUI

Cercetarea la fata locului trebuie sa se efectueze cu maxima urgenta, imediat dupa ce organul de
UP a fost sesizat despre savarsirea infractiunii. Scurgerea timpului atrage pericolul producerii unor
modificari la locul faptei, disparitiei sau degradarii urmelor – prin actiunea autorului, prin factori neutri –
meteorologici, caracterul persiabil al urmelor etc. Prezenta imediata a organului de UP creeaza
posibilitatea identificarii unor martori, poate chiar surprinderea autorului.

CFL se efectueaza complet si detaliat in conditii de obiectivitate si constiinciozitate, locul faptei

trebuind sa fie cercetat sub toate aspectele, indiferent de versiunea tentant a fi atriubita: atentie
fiecarui detaliu prin cercetare minutioasa; descoperirea si cercetarea riguroasa a urmelor, cu
specificitate a celor latente, biologice, microurme (imposibil de evitat de catre autor, de regula);
clarificarea imprejurarilor negative – neconcordantelor dintre starea locului faptie si fapta/imprejurarile
ca atare – incercari de simulare sau disimulare a unor fapte penale.

Conducerea si organizarea competenta a cercetarii la fata locului – cercetarea in echipa

(procuror, ofiteri si agenti de politie criminalistica si judiciara, medic legist) presupune o conducere
unica, anume procurorul, care trebuie sa fie informat in permanenta. Organizarea activitatii trebuie
privita sub dublu aspect: fiecare membru va avea de indeplinit sarcini concrete si precise, trebuie
rezolvate integral si cat mai operativ si faptul ca organizarea activitatilor trebuie sa se faca intr-o ordine
bine stabilita, succesiune fireasca, privita intr-un sens dinamic:
 • Orientarea in zona in care se afla situat locul faptei
• Determinarea si examinarea in ansamblu a locului faptei
• Cautarea, descoperirea si ridicarea urmelor sau probelor materiale
• Fixarea rezultatelor CFL
Luarea unor masuri de ordine la fata locului – respectate de toti membrii echipei, inclusiv de
superiorii acestora.

Evitarea patrunderii la locul faptei a persoanelor neautorizare, neavenite: reprezentanti mass-

media pot sa asiste, dar in afara perimetrului locului savarsirii infactiunii.

Fixarea integrala si obiectiva a rezultatelor cercetarii – art 195 CPP se incheie proces-verbal,
principalul mijloc procedural de fixare a celor constatate de catre organul judiciar: descrisa amanuntit
si cu precizie situatia locului faptei, urmelor, obiectelor examinate, ridicate, pozitia starii celorlalte mijl
materiale de proba; mentiunile reflecta caracterul obiectiv si complet al cercetarii, limitate la
constatarile facute direct de organul de UP, utilizand si modalitati de fixare: schite, fotografii,
inregistrari.

87. MASURI PRELIMINARE CFL

Determinarea locului savarsirii faptei, punerea lui sub paza si protejarea urmelor. Mentinerea
aspectului initial al locului faptei si conservarea urmelor. Fixarea tuturor imprejurarilor care, cu timpul,
se pot modifica sau disparea. Acordarea primului ajutor victimelor. Prevenirea sau inlaturarea unor
pericole iminente. Identificarea martorilor si retinerea eventualelor persoane suspecte.

88. REGULI TACTICE SPECIFICE EFECTUARII CFL PROPRIU-ZISA

Primele masuri: salvarea victimelor, inlaturarea pericolelor, conservarea urmelor; examinarea si

deliminatea exacta a locului faptei, intarirea masurilor de paza; indepartarea tuturor persoanelor inutile
si retinerea martorilor, suspectilor; stabilirea precisa a sarcinilor ce revin fiecarui membru; obtinerea
primelor info cu privire la fapta; limitarea nr de persoane care patrund in zona; prevenirea oricarei
modificari in starea sau pozitia lucrurilor; fixarea cailor de acces si deplasare a membrilor echipei;
purtarea echipamentului de protectie; interzicerea comentariilor, aprecierilor sau discutiilor privind
natura/imprejurarile faptei etc.

Cercetarea in faza statica – examinare atenta a locului faptei fara a se aduce nicio modificare: poate
incepe de la centru si continua spre margini sau de la obiectul principal; in locuri inchise: de-a lungul
peretilor, pe portiuni de teren bine delimitate; tinandu-se drumul presupus a fi urmat de autor;
stabilirea pozitiei mijloacelor materiale de proba, a urmelor vizibile, materie; masurarea distantei dintre
obiectele principale; executarea fotografiilor de orientare, schita, obiecte principale, si inregistrare
videomagnetica; determinarea eventualelor modificari survenite anterior echipei de cercetare

Cercetarea in faza dinamica – cea mai complexa si mai laborioasa: examinarea amanuntita a
victimelor, a fiecarui obiect presupus purtator de urme – este posibila atingerea/schimbarea pozitiei;
descoperirea, fixarea si ridicarea urmelor infractiunii; executarea fotografiilor si inregistrarilor video de
detaliu; primele declaratii martorilor si victimei; clarificarea imprejurarilor negative

89. FIXAREA REZULTATELOR CFL

Se incheie un proces-verbal caruia i se pot anexa fotografii, schite, desene, alte asemenea. Forma si
cuprinsul procesului-verbal sunt prevazute de CPP si trebuie sa cuprinda: ordonanta/incheierea prin
care s-a dispus masura; numele si prenumele persoanelor prezente si calitatea; numele si prenumele
suspectului sau inculpatului; descrierea amanuntita a situatiei locului.
Pe plan tactic criminalistic, este necesar ca la redactarea partii descriptive sa fie avute in vedere:
descrierea locului faptei, descrierea urmelor, mentionarea in p-v a oricarui element particular
cercetarii, observatii ale expertilor, martorilor asistenti, consecintele, pagubele produse;
Referitor la conduita tactica urmata – va trebui sa fie redactat nu numai potrivit legii ci si in
conformitate cu anumite cerinte: prezentarea obiectiva, completa si clara a rezultatelor cercetarii;
folosirea unui mod de exprimare riguros, exact, precis si concis, descrierea celor constatate in ordinea
in care s-a desfasurat cercetarea.
Schita locului faptei – plan-schita: executat la scara, respectate proportiile; desenul schita: simpla
desenare a locului faptei fara a se respecta cu rigurozitate proportiie; pentru fixarea pozitiei unui obiect
in plan: vizarea incrucisata sau metoda punctului de intretaiere sau metoda triangulatiei;
Fotografiile si inregistrarile video judiciare – foto executata la fata locului: printre cele mai
importante mijloace de fixare: de orientare, schita, obiecte principale, detliu; inregistrarea video
judiciara pe banda videomagnetica prezinta mai multe avantaje fata de filmare: mai usor de executat,
nu necesita pregatire, permite verificarea si refacerea etc.

90. CONSIDERATII INTRODUCTIVE – ELEMENTE DE TACTICA CRIMINALISTICA ...

Constatarea tehnico-stiintifica; aspecte procesual penale - 2 ipoteze in care se pot efectua

constatari: exista pericol de disparitie a unor mijloace de proba sau schimbare a unor situatii de fapt; si
in domenii strict specializate, instanta sau organul de UP poate solicita opinia unor specialisti care
functioneaza in cadrul organelor judiciare sau in afara acestora. Dupa finalizarea raportului de
constatare se poate dispune efectuarea unei expertize: cand organul judiciar apreciaza ca este
necesar; cand concluziile raportului de constatare sunt contestate;
Expertiza criminalistica face parte din categoria mijloacelor de proba, un procedeu probator valoros
prin care expertul aduce la cunostinta organului judiciar concluzii motivate stiintiic cu privire la fapte
pentru a caror lamurire sunt necesare cunostinte specializate. Efectuarea ei este facultativa, fiind
dispusa conform CPP de organul de UP sau de instanta, atunci cand este necesara si opinia unui
expert pentru lamuriri/clarificari.

91. SISTEMUL UNITATILOR SI LABORATOARELOR DE EXPERTIZA CRIMINALISTICA

Laboratoare in Ministerul Justitiei – Institutul National de Expertize Criminalistice: Bucuresti, Cluj-

Napoca, Iasi, Brasov, Timisoara, Craiova. Efectueaza orice expertiza criminalistica, precum si prima
expertiza in accidente de circulatii, incendii si explozii.
In cadrul Ministerului Public – Biroul de criminalistica din cadrul Sectiei de urmarire penala si
criminalistica a Parchetului General de pe langa ICCJ: promoveaza cele mai moderne metode de
descoperire a infractiunilor. In subordine, isi desfasoara activitatea cabinetele de criminalistica
In cadrul Ministerului de Interne – Institutul de criminalistica din cadrul Inspectoratului General al
Politiei precum si laboratoare de criminalistica din unitatile teritoriale ale politiei.

92. REGULI TACTICE APLICATE IN DISPUNEREA CONSTATARILOR TEHNICO-STIINTIFICE

SI A EXPERTIZELOR CRIMINALISTICE

Oportunitatea expertizei – trebuie sa se aprecieze daca este utila si in ce masura, pentru a nu se

intarzia efectuarea acesteia; trebuie sa vizeze aspecte concludente si neclarificate; se raporteaza si la
momentul dispunerii acesteia (oportunitatea), una prematura poate avea consecinte negative

Stabilirea corecta a obiectului expertizei – fapte sau imprejurari ce reclama cunostintele unui
expert, nu probleme de drept

Formularea clara a intrebarilor adresate expertului – trebuie sa circumstantieze direct obiectul

expertizei, clare, concise, precise;
Asigurarea calitatii materialelor trimise spre expertiza – cunoasterea cu certitudine a provenientei
lor, sa contina sufieciente elemente caracteristice pe baza carora sa se face identificarea.

93. TACTICA EFECTUARII EXPERTIZELOR CRIMINALISTICE

Efectuarea propriu-zisa a expertizelor: corectitudinea si probitatea profesionala, iar ca principii de

baza: operativitatea si limitarea stricta la obiectul indicat prin actul de dispunere a expertizei. Etape:
Cunoasterea obiectului expertizei – studierea actului de dispunere, materiale de cercetat
Examinarea separata a fiecarui obiect – sesizarea particularitatilor caracteristice
Examinarea comparativa a urmelor cu modelele de comparatie: confruntare, juxtapunere,
suprapunere a doua imagini
Redactarea raportului de expertiza: prezinta rezultatele, avand 3 parti: partea introductiva, partea
descriptiva/expozitiva, partea finala/concluziile .
Modalitati de formulare a concluziilor: categorice/certe; de probabilitate; de imposibilitate

94. ELEMENTE TACTICE APLICATE IN APRECIEREA SI VALORIFICAREA CONCLUZIILOR

EXPERTIZEI DE CATRE ORGANELE JUDICIARE

Verificarea raportului de expertiza parcurge doua etape: verificarea respectarii prevederilor legale
referitoare la expertiza (conditii legale de numire a expertului, formularea de raspunsuri clare si
complete, conditiile de citare a partilor, raportul dat si semnat potrivit procedurii) si verificarea
continutului stiintific al raportului de expertiza (examinarea de catre expert a intregului material pus la
dispozitia organului judiciar, folosirea metodelor adecvate si mijloace de investigare; justetea
rationamentului si concordanta dintre concluzii si continut)
Verificarea concluziilor expertizei – interpretarea si valorificarea concluziilor; cele mai valoroase
sutn cele cu caracter de certitudine; cele cu caracter de probabilitate detin o pondere mai mica, iar
cele de imposibilitate a rezolvarii problemei impun aceeasi atentie in interpretare, ele vor fi avute in
vedere in cadrul intregului probatoriu.

95. ASPECTE INTRODUCTIVE (CADRUL TACTIC AL ORGANIZARII ANCHETEI PENALE)

Procesul penal nu se poate circumscrie unor exigente deontologice decat printr-o organizare
riguroasa, in special a urmaririi penale. Descoperirea si sanctionarea faptelor de natura penala
presupun o UP completa, scop unic – aflarea adevarului. Este absolut necesar ca organele de UP sa
apeleze la mijloace tehnico-stiintifice si tactice puse la indemana de criminalistica.

96. PRINCIPIILE ORGANIZARII UP

Principiul individualitatii – individualizarea planificarii activitatii de UP in functie de particularitatile

fiecarui caz in parte
Principiul dinamismului – doua directii principale: impune o efectuare dinamica, prompta a
cercetarilor ciminalistice si trebuie interpretat in sensul maleabilitatii planificarii, adaptarii permanente.

97. STRUCTURA SI CONTINUTUL PLANULUI DE UP

Structura – sub raport tactic, elementele constitutive ale planului de UP sunt versiunile, problemele ce
se cer rezolvate in verificrea fiecarei versiuni, activitatile desfasurate pe baza metodelor criminalistice,
termene de rezolvare a problemelor; momentul elaborarii unui plan – nici prematur, nici tardiv fata de
mersul anchetei; are o forma scrisa cu exceptia flagrantului.

Continut – formula celor 7 intrebari: ce fapta s-a comis si care este natura ei? Unde s-a comis? Cand
a fost savarsita? Cine este autorul? Cum, in ce mod a savarsit-o? cu ajutorul cui? In ce socp?; formula
celor 4 intrebari – mai clar delimitat: obiectul infractiunii; latura obiectiva a infractiunii; subiectul activ al
infractiunii, tuturor participantilor, subiect pasiv; determinarea laturii subiective.

98. NOTIUNI INTRODUCIVE IN VERSIUNILE DE UP

Versiune = varianta sub care poate fi infatisat un fapt. Versiunea se apropie foarte mult de ipoteza,
asa cum e ea folosita in toate domeniile stiintei.
In acceptiunea tactica criminalistica, prin versiune trebuie sa intelegem acele evenimente sau fapte
concrete care s-au desfasurat in trecut a caror cunoastere sau determinare concreta e posibila prin
verificarea fiecarei presupuneri.
Versiunea de urmarire penala = o presupunere, o supozitie, elaborata pe baza unor date detinute
intr-un anumit moment al UP, date prin care s-ar putea explica faptele si imprejurarile unei cauze, ea
urmand sa faca obiectul verificarii de catre organul de UP.

99. CRITERII DE CLASIFICARE A VERSIUNILOR

Cel mai important criteriu: obiectul si intinderea versiunilor

Versiunile principale sau generale – se refera la fapta in ansamblul ei, natura acesteia si masura in
care se stabileste ca este vorba de o infractiune, la elementele constitutive ale acesteia. Versiunile
principale trebuie sa fie interpretate intr-un sens mai larg, ele incluzand si versiuni referitoare la
elementele constitutive: versiuni privind latura obiectiva a infractiunii; privind latura subiectiva; subiect;
Versiunile secundare – presupunerile referitoare la unele aspecte izolate ale faptei, dar cu anumita
semnificatie in cauza. Este subordonata versiunii principale.

100. TACTICA ELABORARII VERSIUNILOR DE UP

Detinerea de date si informatii corespunzatoare cantitativ si calitativ; Sub aspect cantitativ –

minim de date absolut necesare, pentru a nu se formula o infinitate de versiuni; calitativ – informatiile
precise si concrete; sursa este in majoritatea cazurilor de natura procesuala, fiind obtinute prin
administrare de probe – CFL, declaratii, expertize etc; pot fi utilizate date extraprocesuale

Elaborarea versiunilor cu profesionalism: pregatire pluridisciplinara, experienta si intuitia organului

UP; pregatire complexa; experienta; intuitie;

Folosirea unor forme logice de rationament: rationament deductiv – de la general la particular, la o

concluzie ce va servi la elaborarea versiunii; rationament inductiv – operatie logica, inversa, de la
particular la aspecte esentiale; rationament prin analogie – caracter incert, probabil, rar intalnit:
identificarea autorului pe baza modului de operare;

Reguli tactice: versiunile se elaboreaza numai pentru fapte/imprejurari ce pot avea mai multe
explicatii; elaborarea versiunilor pe baza datelor de natura procesuala; temeiul lor: date concrete;
versiunile trebuie elaborate in legatura cu toate explicatiile posibile; versiunile trebuie construite dpdv
logic, problemele formulate clar si precis.

101. MODALITATI DE VERIFICARE A VERSIUNILOR DE UP

Organul de ancheta procedeaza la o verificare atenta, aprofundata, a fiecarei versiuni in parte, pentru
eliminarea acelor ipoteze ce nu sunt conforme cu realitatea. Se impune stabilirea cu precizie a fiecarei
probleme ce va fi clarificata, fiecarui detaliu dintr-o versiune sau alta.
Reguli tactice: verificarea concomitenta a tuturor versiunilor si a problemelor esentiale; acordarea de
prioritate acelor probleme a caror amanare poate stanjeni aflarea adevarului; calificarea integrala a
fiecarei probleme

102. FORMA PLANULUI DE UP

Planificarea activitatii de UP capata forma unui plan scris, ale carui elemente principale sunt
versiunile, problemele de clarificat in cadrul fiecarei versiuni, activitatile de UP prin care se da raspuns
la problemele amintite si termenul de rezolvare. Fiecare versiune este trecuta pe o foaie separata.
In cazurile mai complexe este indicata folosirea planurilor pe episoade, fiecare dintre planuri
corespunzand unei anumite fapte.
Daca nu face fata complexitatii cauzei, se recurge la scheme destinate evidentierii celor mai diferite
aspecte.
Se impune si planificarea unei anumite activitati de urmarire – problemele ce se vor clarifica prin
efectuarea acelei activitati, data, ora, locul, persoanele care participa, metode, mijloace.

103. REGLEMENTAREA PROCESUAL PENALA A MARTORILOR

Poate fi martor orice persoana fizica, indiferent de situatie sociala, varsta, sex, religie, cetatenie. Pot fi
martori inclusiv persoane cu defectiuni senzoriale, de natura psigica. Sunt exceptati: partile si subiectii
procesuali principali; persoana incapabila sa relateze in mod constient faptele; persoanele care au luat
cunostinta de anumite fapte si imprejurari in exercitiul profesiei – medic, avocat, notar – sotul,
ascendentii, descendentii, fratii si surorile inculpatului. Persoana vatamata poate fi ascultata ca martor
doar daca nu se constituie parte civila si nu participa la proces in calitate de persoana vatamata.
Martorii sunt protejati impotriva oricarei violente, amenintari, dreptul martorului de a nu se acuza.
Protectie: atribuirea unei alte identitati, investigatori sub acoperire etc.
 104. PRIVIRE ASUPRA VALORII PROBANTE SI RELATIVITATII DECLARATIILOR
MARTORILOR

Estimari privind forta probanta a marturiei din perspectiva psihologica – proba testimoniala este
aparent fragila, uneori inselatoare si cu o valoare destul de aleatorie.
Principalele cauze ale relativitatii marturiei – imperfectiunea organelor de simt ale omului; procese
psihice distorsionate; convingerea cvasi-generala a mediilor judiciare este ca declaratia trebuie sa fie
o reproducere absolut fidela; particularitatile psihologiei organului judiciar esentiala atat in luarea cat si
in evaluarea declaratiilor.

105. RECEPTIA FAPTELOR SI IMPREJURARILOR DE CATRE MARTORI

Elementele care definesc receptia senzoriala a unor evenimente ca prima etapa a formarii marturiei,
contureaza un proces psihic de cunoastere, care parcurge mai multe etape: senzatia, perceptia;
Factori de distorsiune determinati de legitatile generale ale senzorialitatii cu influenta directa asupra
modului de receprionare: modul de organizare a info la nivelul cortexului; constanta perceptiei;
fenomenul de iluzie; feomenul de expectanta; efectul “halo”;

Factori de distorsiune a receptiei senzoriale a martorilor: factori de natura obiectiva, determinati de

imprejurarile in care are loc perceptia:
• Vizibilitatea – poate fi redusa de distanta de la care se face perceptia, conditii de iluminare,
meteo, diverse obstacole
• Audibilitatea – influentata de distanta, conditii de propagare, existenta unor surse sonore ce
pot perturba auditia, factori meteorologici
• Durata perceptiei - interval de timp in care se realizeaza perceptia – perceptia tactila sau
olfactiva: mirosul specific al unor substante toxice sau tragerilor cu arma de foc
• Disimularea infatisarii – autorul incearca sa se faca perceput cat mai greu - deghizari
Factori de natura subiectiva – totalitatea prticularitatilor psihofiziologice si de personalitatea individului,
apte sa influenteze procesul perceptiv: calitatea organelor de simt; personalitatea si gradul de
insturire; varsta si inteligenta; temperamentul si gradul de mobilitate al proceselor de gandire; stari de
oboseala; stari afective; atentia; tipul perceptiv.

106. PRELUCRAREA INFORMATIILOR

Aprecierea spatiului si a dimensiunilor – proces relativ, presupune o experienta de viata, exercitiu

sau deprinderi intalnite la un numar mic de profesii.
Perceptia timpului – relativa, concurand alaturi de experienta sau deprindere o multitudine de factori
– localizarea in timp a unui eveniment; aprecierea duratei unei actiuni depinde mult de timpul subiectiv
Aprecierea vitezei si in general a miscarii este un proces complex ce implica perceptii temporale si
spatiale legate de drumul parcurs intr-un anumit timp. Depinde direct de gradul de specializare a
martorului

107. STOCAREA MEMORIALA

Formarea marturiei este strans dependenta si de calitatea proceselor de memorare: achizitia,

retinerea si reactivarea. Intereseaza nu atat cantitatea de date memorate, cat corectitudinea,
fidelitatea acestora. In ascultarea martorului trebuie sa se tina seama de mai multi factori ce
conditioneaza procesul memorizarii cum sunt: rapiditatea si durata stocarii memoriale; timpul de
memorie a martorului; uitarea determinata de: timpul scurs din momentul receptiei senzoriale,
interesul pentru memorarea celor percepute, temperamentul martorului, afectiunile cu incidenta
asupra memoriei; starea afectiva

108. REACTIVAREA MEMORIALA

Se intalneste sub forma reproducerii, recunoasterii.

Reproducerea – fidelitatea unei marturii depinde de o serie de factori: priceperea cu care este
condusa ascultarea, crearea unei atmosfere propice marturiei, adaptarea audierii la personalitatea
martorului.
Recunoasterea – de ex, de persoane sau obiecte; se va conduce atat dupa regulile tactice generale
ale ascultarii cat si dupa unele reguli specifice.

109. PREGATIREA ASCULTARII MARTORILOR; ASPECTE GENERALE

Presupune: studierea dosarului cauzei; stabilirea martorilor care pot fi audiati: identificate persoanele
care au avut posibilitatea sa perceapa direct faptele, dar si cele care cunosc informatii referitoare la
fapta; este posibila o selectare a martorilor, in ipoteza existentei unui nr mare. Clarificarea naturii
relatiilor acestora cu persoanele implicate in savarsirea infractiunii: prietenie, dusmanie, alte interese
ce ar putea conduce la o marturie mincinoasa. Si cunoasterea personalitatii martorilor – necesara
pentru eficienta ascultarii.

110. ELEMENTE TACTICE APLICATE IN PREGATIREA ASCULTARII MARTORILOR

Presupune:
Determinarea ordinii de audiere – de regula, martorii principali inaintea martorilor indirecti; se
stabileste si in functie de natura relatiilor cu persoanele implicate in savarsirea faptelor;
Stabilirea momentului audierii – evitarea posibilei intelegeri intre martori; programul de activitate si
profesia persoanei care urmeaza a fi audiata;
Pregatirea audierii – uneori necesita intocmirea unui plan de ascultare pentru fiecare persoana.

111. REGULI SI PROCEDEE TACTICE CRIMINALISTICE APLICATE IN ASCULTAREA

PROPRIU-ZISA A MARTORILOR

1. Conduita tactica in etapa de identificare a martorului – CPP: nume, prenume, depunerea

juramantului
Presupune crearea unui climat psihologic adecvat obtinerii de declaratii complete si sincere: primirea
martorului intr-o maniera corecta,, crearea unui cadru de ascultare sobru, fara factori stresanti,
comportarea organului judiciar intr-un mod calm, incurajator.
2. Conduita tactica in momentul relatarii libere a martorului –
Relatarea prezinta avantajul spontaneitatii, faptele fiin prezentate astfel cum au fost percepute si
memorate; ascultarea cu rabdare si calm, fara intreruperi, evitarea oricarui gest, reactie sau expresie,
mai ales ironica, ajutarea cu tact a martorului, dar fara a-l sugestiona, daca martorul se pierde/se
abate deliberat – interventia organului si reorientarea spre subiect; organul isi noteaza neclaritati,
contraziceri;
3. Reguli tactice in etapa formularii de intrebari – nu are caracter obligatoriu;
Intrebarile sunt necesare daca exista denaturare prin adaugare, prin omisiune, prin substituire,
transformare. Se adreseaza intrebari: de completare, de precizare, ajutatoare, de control; Intrebarile
trebuie sa fie clare, precise, concise, exprimate intr-o forma accesibila persoanei ascultate, vizeaza
strict fapte percepute de catre martor, iar nu punctul sau de vedere, nu vor contine elemente de
intimidare, nu trebuie sa sugereze raspunsurile.

112. ASCULTAREA MARTORILOR MINORI

Cadrul procesual penal si tactic general – are loc in prezenta unuia dintre parinti/tutore/reprez. Iar
daca e necesar, un psiholog. Minorului sub 14 ani i se atrage atentia sa spuna adevarul.
Sub raport tactic criminalistic, ascultarea minorului se particularizeaza in functie de varsta, parcurge
aceleasi etape principale: pregatirea ascultarii, identificarea persoanei, ascultarea, relatarea libera,
intrebari si raspunsuri.
Pregatirea ascultarii minorilor – cunoasterea cat mai bine a minorului prin obtinerea de date. Locul
de ascultare poate fi sediul organului sau un loc apropiat ca atmosfera de mediul in care traieste.
Termenul de citare va fi cat mai scurt.
Ascultarea propriu-zisa – incepe cu identificarea, magistratul trebuie s fie bland, prieteno etc. discutii
prealabile, pe teme familiare, apoi in faza relatarii libere va fi ascultat cu multa rabdare; in faza
adresarilor de intrebari – cat mai clare, formulate intr-un limbaj accesibil, concise, lipsite de elemente
de sugestie;
Exista particularitati in functie de perioada de varsta in care se afla minorul:
- 3-6 ani: instabilitate, perceptie inegala a spatiului, timpului etc
- 6-10 ani: dezvoltare psihica mai accentuata, echilibru, favorizeaza cresterea functiilor
cognivite
- 10-14 ani: pubertatea refletata in planul psihic; activitatea senzoriala – intensificare evidenta
- 14-18 ani: inceperea introducerii minorului in viata sociala, cu toate caracteristicile. Se apropie
de adult, nu mai e o diferenta atat de pregnanta

113. ASCULTAREA ALTOR CATEGORII DE MARTORI

Varstnici – in general, dupa 65 de ani, regresia fiind accentuata dupa 70-75. Dpdv tactic se apropie
intrucatva de aceea a minorilor.
Martori handicapati – particularitati destul de semnificative:
Surdo-mutilor – relatarea libera anevoioasa, ponderea mare urmand a o detine intrebarile foarte
precise si clar exprimate
Nevazatori – simt tactil foarte dezvoltat si acuitate auditiva foarte mare
Necunoscatori de limba romana – cu ajutorul unui interpret

114. CONSEMNAREA DECLARATIILOR MARTORILOR

Depozitia martorilor se consemneaza in scris, principalul mijloc de fixare. Se completeaza un formular

tip, in majoritatea cazurilor dupa relatarea libera. Cat mai fidel si precis fata de relatari si mod de
exprimare. Se vor consemna intrebarile si raspunsurile

115. FIXAREA DECLARATIILOR PRIN MIJLOACE TEHNICE CRIMINALISTICE

Fixarea prin mijloace tehnice audio sau audiovideo constituie un procedeu tot mai utliziat: asigura o
deplina obiectivitate si fidelitate, au devenit indispensabile in ascultarea impusa in imprejurari limita,
asigura corectitudinea si continuitatea ascultarii, organul nefiind obligat sa ia note, sa-l intrerupa etc.

Pot servi ca mijloace de proba alaturi de declaratia scrisa. Trebuie sa i se aduca la cunostinta
martorului ca este inregistrat. Eventuale pauze sunt mentionainte inainte si dupa reluarea inregistrarii.
La sfarsit este audiata in intregime martorul fiind intrebat daca a fost efectuata in mod corect, si acest
fapt fiind inregistrat.

116. SCURTA PRIVIRE ASUPRA CONCEPTIILOR DESPRE VICTIMA SI POZITIA SA IN

FAPTA PENALA

Din perspectiva psihologiei judiciare, victima este persoana care sufera consecintele unui fapt penal.
Transformarile de natura imateriala, schimbarile petrecute in plan psihic, in memoria victimei, nu pot fi
relevate fara stapanirea de catre organele judiciare a unor cunostinte de tactica criminalistica,
psihologie judiciara si din sfera investigatiei de natura criminologica.

117. SCURTE CONSIDERATII PRIVIND REGLEMENTAREA PENALA SI PROCESUAL

PENALA

Subiectul pasiv special al infractiunii este persoana fizica sau juridica, titulara a valorii sociale
impotriva careia s-a indreptat infractiunea si care a suportat raul cauzat prin savarsirea infractiunii – se
numeste parte vatamata. Nu mai este reglementat rolul activ al organelor judiciare, ci al persoanei
vatamate. Sunt instituite obligatii in sarcina persoanei vatamate prin savarsirea faptei penale.
Acoperirea prejudiciului material sau moral se obtine prin exercitarea actiunii civile in cadrul procesului
penal, in calitate de parte civila.

118. ASPECTE INTRODUCTIVE – PSIHOLOGIA PERSOANEI

Permite elaborarea stiintifica a regulilor si procedeelor tactice de ascultare a victimei infractiunii,
reprezentand o sursa potentiala deosebit de importanta in descoperirea infractorului. Este posibila
cercetarea mai exacta a imprejurarilor in care a fost savarsita fapta penala, conturarea laturii
subiective a infractiunii, a celorlalte elemente de natura sa permita aflarea adevarului si tragerea
corecta la raspundere penala a agresorului.

119. PARTICULARITATI ALE PSIHOLOGIEI VICTIMEI

In legatura cu receptia auditiva – omul este capabil sa perceapa dintr-o infinitate de nuante,
multitudine de fenomene sonore ce insotesc obligatoriu sau intamplator savarsirea unor infractiuni:
distanta dintre sursa sonora si organul receptor apreciata in functie de intensitatea undelor sonore;
directia de propagare a fenomenelor sonore poate avea caracter de certitudine cand e intemeiata nu
doar pe senzatii auditive ci si vizuale; determinarea fenomenelor acustice sau chiar identificarea lor;
iluzii acustice – pot influenta receptia fenomenelor sonore in sensul distorsionarii ei.

In legatura cu receptia vizuala – undele electromagnetice ce actioneaza asupra analizorului vizual

pot provoca senzatii vizuale doar cele cu lungimea de unda cuprinsa intre 396-760 milimicroni – intre
violet si rosu. Mai pot aparea imagini consecutive sau contrast simultan – alte probleme ce trebuie
avute in calcul in adaptarea procedeelor de audiere.

In legatura cu receptia cutanata – senzatii tactile, termice, de durere.

In legatura cu receptia olfactiva – este rezultatul stimularii receptorilor olfactivi de catre anumite
substante care se gasesc in stare gazoasa sau sub forma de vapori, receptori situati in membrana
mucoasa a cavitatii nazale

Factori de distorsiune – factori obiectivi: conditii de iluminare, conditii meteo, distanta mare si
obstacole, existenta unor surse sonore, durata perceptiei, disimularea infatisarii, complexitatea
fenomenului perceput; factori subiectivi: calitatea organelor de simt, varsta si sexul, personalitatea si
gradul de instruire, temperamentul si gradul de mobilitate, starile de oboseala, stari afective, atentia

120. CARACTERISTICI ALE FORMARII DECLARATIILOR PERSOANEI VATAMATE

Aprecierea dimensiunilor – importanta in situatii de genul aprecierii marimii obiectelor, distantei,

adancimii;
Aprecierea timpului – durata in timp a infractiunii, localizarea temporala a faptei savarsite,
succesiunea in timp a unor episoade, ritmul, viteza de desfasurare in timp a unor asemenea
fenomene.
Stocarea memoriala a faptelor – intre momentul perceptiv si cel al redarii se interpune momentul
conservarii pentru un timp a informatiilor dobandite: memorarea. Este influentata de calitatea si durata
stocarii memoriale, starile afective emotionale.
Reactivarea memoriala – ultima faza a procesului de memorare – recunoasterea sau reproducerea.
Reproducerea reprezinta momentul de actualizare a informatiilor achizitionate in care se manifesta si
multitudinea de factori ce au putut influenta intregul proces de formare a declaratiilor. Eventualele
denaturari involuntare se datoreaza starii emotionale sub influenta careia persoana vatamata a
perceput faptele. Denaturarile mincinoase constituie ajustari in sensul ingrosarii faptelor. Denaturari
prin schimbare de rol – o persoana modesta devine, prin postura de persoana vatamata, “cineva”.
Recunoasterea – actualizarea impresiilor anterioare sub forma recunoasterii nu cere eforturi
deosebite subiectului: mijloc de individualizare a unor persoane si obiecte aflate in anumite raporturi
cu infractiunea sau cu faptuitorul acesteia; procedeu tactic criminalistic de reamintire a unor fapte
temporar uitate.

121. TACTICA AUDIERII PROPRIU-ZISE A PERSOANEI VATAMATE

Pregatirea in vederea ascultarii victimei – se cere a fi efectuata in toate imprejurarile, indiferent de

gradul de dificultate al cauzei.
Studierea materialului cauzei presupune stabilirea persoanelor care trebuie ascultate in calitate de
parte vatamata, civila ori responsabila civilmente.
Cunoasterea persoanelor ce urmeaza a fi ascultate – o alta cerinta tactica a pregatirii audierii.
Intocmirea planului de ascultare, daca situatia o impune – infractiuni de omucidere, ramase in
faza de tentativa, intrebarile trebuie sa se refere la: imprejurarile, mijloacele si metodele folosite,
semnalmentele sau datele de identificare etc.
Tactica audierii in faza relatarii libere – debuteaza cu verificarea identitatii.
Conduita tactica in momentul ascultarii libere – incepe prin adresarea unei intrebari de ordin
general, menite sa ofere posibilitatea persoanei vatamate sa declare tot ce stie. Reguli:
Ascultarea persoanei vatamate cu rabdare si calm; evitarea oricarui gest, reactie, mina sau expresie;
ajutarea ei cu mult tact, fara a o sugestiona sub nicio forma; notarea aspectelor semnificative;
Conduita tactica in momentul formularii de intrebari: intrebarile de completare sunt necesare cand
relateaza mai putin decat ceea ce a perceput in mod real; intrebarile ajutatoare sunt destinate
reactivarii memoriei; intrebarile de control destinate verificarii unor afirmatii sub raportul exactitatii si
veridicitiatii.
Verificarea si aprecierea declaratiilor persoanei vatamate – absolut necesara pentru stabilirea
veracitatii lor si aprecierea corecta a depozitiei.

122. PARTICULARITATI ALE PSIHOLOGIEI SUSPECTULUI SAU INCULPATULUI

In linii mari, se apreciaza ca mecanismele psihologice ale suspectul trebuie raportate la trei etape:
• Conturarea laturii subiective a infractiunii prin mecanisme psihologice specifice conceperii
activitatii infractionale si rezolutiei infractionale.
• Desfasurarea activitatii infractionale, in trei faze: actele pregatitoare, actele de executare si
faza urmarilor
• Faza postinfractionala – procese psihice determinate de teama, lupta pentru evitarea
raspunderii penale etc.. Asa se explica o serie de actiuni precum: plecarea precipitata de la
locul faptei, distrugerea sau ascunderea unor mijloace materiale de proba, disparitia de la
domiciliu, incercarea de creare a unor alibiuri prin deplasarea imediata intr-un alt loc,
incercarea de ascundere a faptei prin simularea altor infactiuni.

Psihologia suspectului/inculpatului in momentul interogatoriului: inducerea in eroare prin simulare,

disimulare, minciuna.
Depistarea prezentei starii de emotie – dezacordul dintre cele afirmate si cele petrecute in realitate,
dintre adevar si minciuna. Starilor emotionale, de tensiune psihica, le sunt specifice o serie de
manifestari viscerale si somatice: accelerarea si dereglarea ritmului respiratiei, paralel cu dereglarea
emisiei vocale si scaderea salivatiei; cresterea presiunii sanguine si accelerarea batailor inimii;
contractarea muschilor scheletici; schimbarea mimicii si pantomimicii;
Dintre modurile de simulare, disimulare transpuse, amintim: refuzul de a vorbi sau de a recunoaste
faptele, invocarea imposibilitatii de a-si aduce aminte, prezentarea de alibiuri, fie create premeditat, fie
inventate, recunoasterea unor fapte minore in scopul ascunderii celor mai importate etc.

123. CONSIDERATII ASUPRA TRASATURILOR DE PERSONALITATE A

MAGISTRATULUI SAU A CELUI CARE EFECTUEAZA ANCHETA PENALA

Dintre multiplele calitati ce se cer persoanei chemate sa participe la infaptuirea justitiei, o semnificatie
aparte au: creativitatea in gandire, capacitatea de prelucrare cu obiectivitate si simt critic a datelor;
capacitatea de stabilire a contactului psihologic cu persoana ascultata; evitarea exagerarilor in
interpretarea declaratiilor sau pozitiei adoptate de persoana ascultata; controlarea sentimentelor de
simpatie sau antipatie fata de cel ascultat.
Sunt importante: capacitatea de evitare a deformarii profesionale, controlarea sentimentelor de
simpatie sau antipatie si apelarea la elementele de permisivitate.

REGULI SI PROCEDEE TACTICE APLICATE IN ASCULTAREA SUSPECTULUI SAU A

INCULPATULUI
124. PREGATIREA ASCULTARII SUSPECTULUI SI INCULPATULUI
Studierea materialelor sau datelor existente in cauza – cunoasterea datelor referitoare la midul si
imprejurarile in care s-a savarsit fapta.
Cunoasterea personalitatii suspectului/inculpatului prin trasaturile psihice ale personalitatii
(caracter, temperament, aptitudini); factorii care au influentat evolutia stomato-psihica si sociala a
suspectului (mediul familial, nivelul de inteligenta, eventuale antecedente)
Orgamizarea modului de desfasurare a ascultarii – stabilirea cu precizie a problemelor, pregatirea
cu materialul probator, determinarea ordinii in care se va face ascultarea, stabilitea modalitatii de
citare.
Planificarea ascultarii – plan de ascultare – intocmit pentru fiecare suspect/inculpat in parte.

125. CADRUL TACTIC AL ASCULTARII PRORPIU-ZISE A SUSPECTULUI SAU A

INCULPATULUI

Ascultarea se desfasoara in 3 etape principale: identificare, ascultare libera si punerea de intrebari.

Crearea unei atmosfere favorabile ascultarii si stabilirii contactului cu suspectul – regula generala ce
se cere aplicata inca de la inceput. Adoptarea de catre magistrat a unei atitudini demne, in raport cu
autoritatea pe care o reprezinta: seriozitate si calm, lipsa de aroganta, duritate, expresii necivilizate.
Crearea unei atmosfere propice confesiunii, marturisitrii din chiar momentul primului contact cu cel
anchetat.

Verificarea identitatii suspectului sau inculpatului – nume, prenume, porecla etc. pentru
verificarea identitatii, alaturi de documentele de identitate, se poate apela si la evidentele politiei,
cazier. Pentru stabilirea contactului psihologic pot fi puse si intrebari, sau se poate purta o discutie
prealabila. Ulterior, celui ascultat i se aduce la cunostinta calitatea in care este audiat, fapta prevazuta
de legea penala pentru savarsirea careia este suspectat sau pentru care a fost pusa in miscare
actiunea penala si incadrearea juridica a acesteia, precum si drepturile sale prevazute in CPP.
Modalitati tactice de ascultare in faza relatarii libere – suspectul/inculpatul poate sa dea declaratii
sau nu. Este lasat sa declare tot ceea ce doreste referitor la fapta prevazuta de legea penala.
Modalitatile de audiere se raporteaza la art 109 CPP – pronuntat caracter tactic: fiecare suspect
sau inculpat este ascultat separat; suspectul sau inculpatul trebuie lasat sa declare liber tot ce stie in
cauza, nefiind intrerupt; ascultarea nu poate incepe cu citirea sau reaminitrea unor eventuale declaratii
date anterior; suspectul sau inculpatul nu poate prezenta ori citi o declaratie scrisa inainte; nu se
admite folosirea de violente; suspectul sau inculpatul are dreptul sa se consulte cu avocatul;
Conduita organului judiciar – va fi impusa o atmosfera de calm si rabdare, va fi urmarit cu atentie
comportamentul, privirea celui ascultat; vor fi evitate expresiile, gesturile de suparare, nemultumire
sau enervare;
Avantajele notabile ale relatarii libere sunt evidente: posibilitatea cunoasterii cu exactitate a
modului in care s-a savarsit infractiunea, a mobilului; obtinerea de date despre faptele si imprejurarile
cauzei; posibilitatea studierii si cunoasterii suspectului/inculpatului, pozitiei acestuia.
Tactica ascultarii in faza adresarii de intrebari – ultima etapa activa a audierii, momentul cel mai
incordat; este in functie de declaratiile facute anterior de suspect. Pozitia unui suspect sau inculpat
poate fi de recunoastere sincera si completa, de respingere a invinuirii, de disimulare a adevarului prin
recunoasterea unor fapte minore, sau refuzul de a face declaratii.
In situatia primelor doua variante: sunt necesari intrebari de verificare, clarificare, completare sau
precizare. In situatia ultimelor doua: intrebari de verificare, clarificare, accent si pe intrebari de
completare, de detaliu.

Clasificarea intrebarilor adresate

Un prim cirteriu: caracterul lor general: pot fi intrebari de control, precizare, completare sau ajutatoare.
Alt criteriu: specificul problemelor urmarite: intrebari cu caracter general, intrebari-problema, intrebari
de detaliu.
Vor fi formulate intr-un mod clar, precis, concis, vor fi evitate cele sugestive.

Modalitati tactice de adresare a intrebarilor – se raporteaza la pozitia suspectului/inculpatului fata

de invinuirea adusa, de incercari de disimulare, de structura sa psihica
• In ipoteza recunoasterii – intrebarile vizeaza numai unele precizari/completari
 • In ipoteza refuzului de a face declaratii, al declaratiilor incomplete sau nesincere – organul
judiciar va cauta sa afle care este motivul refuzului; poate are o lacuna de memorie – intrebari
de natura sa reactiveze continutul memorial, sau intrebari de control si verificare a exactitatii
relatarii.
• In ipoteza declaratiilor mincinoase, contradictorii, incomplete, respingerea invinuirii, presistarii
refuzului de a face declaratii – tactica are caracter mai complex, la cele de mai sus se adauga
revenirea asupra declaratiilor date anterior.
Procedee tactice de ascultare a suspectului
Tactica ascultarii repetate – declaratii incomplete, contradictorii si mincinoase; tactica ascultarii
incrucisate; tactica intalnirilor surpriza; tactica complexului de vinovatie – alternarea unor intrebari
neutre cu intrebari ce contin cuvinte “afectogene” referitoare la fapta, la rezultate etc.
In aplicarea acestor procedee se recurge si la conjugarea lor cu alte elemente tactice constand in:
folosirea contradictiilor in propriile declaratii, prezentarea altor probe sau mijloace materiale de proba.
Procedeul ascultarii progresive – i se prezinta gradat probele sau datele privind invinuirea, la final
prezentandu-i-se cele despre care nu se astepta sa fie detinute de organul judiciar.
Procedeul ascultarii frontale – prezenta inca din primul moment, pe neasteptate, a probelor celor
mai importante, din care rezulta cu claritate vinovatia celui ascultat.

126. CONSEMNAREA DECLARATIILOR SUSPECTULUI SAU INCULPATULUI

Consemnarea in scris. Prevazut de art 110 CPP, se prevede obligatia consemnarii in insusi
cuprinsul declaratiei a intrebarilor adresate pe parcursul ascultarii. Declaratia, ulterior consemnarii ei,
se citeste suspectului/inculpatului, iar daca acesta cere, i se va da sa o citeasca. Daca este de acord,
o semneaza pe fiecare pagina si la sfarsit. Daca refuza sau nu poate semna, se va face mentiune. Va
fi semnata si de organul de UP care a procedat la ascultare, de presedintele completului, de grefier,
interpret. Forma de redare a declaratiilor trebuie sa fie cat mai precisa si fidela expunerii
suspectului/inculpatului.
Mijloacele tehnice de inregistrare pot fi audio sau audiovideo. Daca nu este posibila inregistrarea
declaratiilor se consemneaza in declaratia suspectului. Avantajele inregistrarii sunt numeroase:
inregistrarile reprezinta mijloace de proba; organul judiciar are posibilitatea sa sesizeze toate nuantele
declaratiei; studierea modului de manifestare a suspectului sau inculpatului, a starilor psihice; s/i va
reveni mult mai greu asupra declaratiilor sale anterioare, nu va putea sustine ca le-a facut in anumite
conditii (violente, amenintari).

127. INDICATORI PSIHOFIZIOLOGICI AI EMOTIEI

In ultimul deceniu, cercetarile intreprinse in directia detectarii simularii si a minciunii au fost tot mai
numeroase, plecandu-se de la faptul ca starile de tensiunea psihica determina o serie de modificari
fiziologile. Stabilirea unor reguli dupa care se poate detecta minciuna, vinovatia sau inocenta, plecand
de la manifestarile specifice tensiunii psihice:
Raspunsul vinovatului este mai lent, ezitant, cel al inocentului este spontan, detaliat; Vinovatul sporta
mai greu privirea, inocentul roseste mai usor; Inocentul face apel la corectitudinea cautand sa
demonstreze ca nu ar avea interes ptr faptele imputate; Inocentul da mai greu explicatii privind modul
in care si-a petrecut timpul, vinovatul – excelent alibi; Inocentul este consecvent in declaratii.
Indicatorii fiziologici de depistare a emotiei: indicatori actuali: modificarile activitatii
cardiovasculare (ritmul pulsului), modificarea caracteristicilor normale ale respiratiei, modificarea
rezistentei electrice a pielii, modificarea caracteristicilor normale ale vocii, modificarea caracteristicilor
scrierii;
Mijloacele tehnice de detectare a tensiunii psihice, a simularii: poligraful – detector de minciuni
– inregistreaza sub forma grafica: tensiunea arteriala si pulsul, dereglarile respiratiei, rezistenta
electrodermica si contractura musculara. Detectorul de stres emotional in voce – indicatorul folosit
este microtremurul vocii,d eterminat de stari neurovegetative specifice emotiei; detectorul de stres
emotional in scris – anexa a poligrafului, inregistreaza modificari intervenite in scrisul unei persoane.
Se inregistreaza: timpul de latenta, durata scrierii raspunsului, presiunea scrierii.

128. ORGANIZAREA SI DESFASURAREA TESTARII LA POLIGRAF

Pregatirea testarii – studierea materialului cauzei, cunoasterea personalitatii celui ascultat; este
absolut necesar un examen medical; persoana care urmeaza a fi examinata trebuie sa nu fi fost
supusa anterior unor interogari indelungate. Nu se poate face decat cu consimtamantul scris al
persoanei ce urmeaza a fi ascultata.
Dialogul pre-test – i se dau explicatii referitoare la principiile de functionare a aparaturii, la drepturile
pe care le are in legatura cu acest procedeu. Se face un instructaj, ulterior consimtamantului, privind
modul de comportare pe timul examinarii. Subiectul trebuie sa stea relaxat in scaun, sa fie atent si sa
raspunda cu “da” sau “nu”. Se instaleaza subiectul la poligraf, atasandu-i-se tubul pneumograf,
mansonul de tensiune arteriala si electrozii pentru detectarea rezistentei electrodermale. Se verifica
functionarea instalatiei.
Testarea propriu-zisa – formulari de intrebari scurte, clare, precise la care se raspunde cu da/nu.
Testele contin intrebari neutre, intrebari de control, intrebari cu continut afectogen. Intrebarile pot fi
aduse la cunostinta celui examinat, insa nu in ordinea in care vor fi adresate.
Interpretarea diagramei se efectueaza pe baza compararii caracteristicilor de traseu ale
raspunsurilor sincere la intrebari neutre ca si la raspunsurile nesincere cu caracter de control, cu
raspunsurile nesincere la intrebarile relevante.

129. APRECIERI PRIVIND VALOAREA PROBANTA A REZULTATELOR OBTINUTE CU

TEHNICILE DE DETECTARE A COMPORTAMENTULUI SIMULAT

Valoarea probanta a concluziilor desprinse in urma testarii este mult discutata. Sunt socotite ca
inadmisibile, dpdv etico-juridic mijloacele de genul hipnozei, electrosocului sau narco-analizei. In ceea
ce priveste mijloacele tehnice de depistare a tensiunii psihice, care au o baza realmente stiintifica,
rezervele exprimate in legatura cu acceptarea lor ca mijloc de proba se indreapta spre:
Din perspectiva psihologica – actualele inregistrari poligrafice sunt relativ imperfecte, indicatorii
utilizati fiind dependenti de manifestari emotive – existenta factorilor frenatori care influenteaza negativ
detectia simularii: nervozitatea excesiva, frica de a fi banuit pe nedrept, starile fiziologice proaste,
deficientele psihice.
Din perspectiva procesual penala – mijloacele de proba admise in legislatia noastra sunt prevazute
in CPP, enumerate exemplificativ, astfel ca sunt create premisele obtinerii probei pe orice cai, cu
conditia ca acestea sa nu fie interzise de lege. Rezerva cu privire la incadrarea tehnicilor de stabilire a
emotiei in categoria mijloacelor de proba este, mai mult decat ca nu sunt prevazute de lege, faptul ca
exista posibilitatea producerii unor erori care pot prejudicia grav valori sociale deosebite.

130. ASPECTE INTRODUCTIVE – PERCHEZITIE

Importanta perchezitiei si a ridicarii de obiecte si inscrisuri – de multe ori, ea devine decisiva in

solutionarea cauzei penale, prin obtinerea de probe absolut necesare stabilirii faptelor sau
imprejurarilor in care a fost savarsita o infractiune precum si a identificarii autorului. Rolul particular
rezulta si din faptul ca organele de UP au posibilitatea sa efectueze acest act si in conditii in care
aparent ar insemna o incalcare a inviolabilitatii domiciliului, a persoanei sau a secretului
corespondentei. Ridicarea de obiecte si inscrisuri prezinta aceeasi importanta pentru solutionarea
cauzei penale, ea avand un caracter mai putin complex dpdv tactic criminalistic.
Reglementari procesual penale – organul de UP sau instanta poate dispune efectuarea unei
perchezitii atunci cand exista o suspiciune rezonabila cu privire la savarsirea unei infractiuni de catre o
persoana ori la detinerea unor obiecte sau inscrisuri ce au legatura cu o infractiune si se presupune ca
perchezitia poate duce la descoperirea si strangerea probelor cu privire la acea infractiune.
Poate fi domiciliara, corporala, informatica sau a unui vehicul. Timpul de efectuare a perchezitiei
domiciliare si de ridicare de obiecte si inscrisuri de catre organele de cercetare penala este intre orele
6-20, in alt interval orar numai in caz de infractiune flagranta sau cand perchezitia urmeaza a se
efectua intr-un local public.
Persoanele si obiectele cautate prin perchezitie pot fi clasificate, indiferent de natura infractiunii, in
cateva mari categorii: persoane care se sustrag de la UP, de la executarea pedepsei, cadavrele
persoanelor necunoscute, obiecte care provin din infractiuni, mijloace destinate savarsirii infractiunii,
obiecte care poarta urmele infractiunii etc.
Clasificarea perchezitiilor sub raport tactic criminalistic – dupa natura locului in care este
efectuata: perchezitia locurilor deschise si a locurilor inchise, dupa numarul de persoane la care
urmeaza sa se faca perchezitia: individuala sau de grup si mai pot fi clasificate in primare sau
repetate.

131. PREGATIREA PERCHEZITIEI

Stabilirea obiectivelor perchezitiei – determinarea cu precizie a scopului perchezitiei se face in

functie de infractiunea cercetata => organul judiciar sa aiba o reprezentare suficient de clara asupra
naturii obiectelor sau inscrisurilor cautate, a orice poate reprezenta produs al faptelor investigate.
Oportunitatea perchezitiei apare numai in momentul in care exista presupuneri intemeiate ca se vor
gasi obiecte avand legatura cu faptele.
Cunoasterea locului perchezitiei – dispunerea locului, caracteristicile de constructie sau
topografice, destinatia sa, persoanele care locuiesc sau au acces in spatiul perchezitiei.
In cazul locurilor inchise intereseaza adresa exacta, particularitati de constructie, dispunerea si
destinatia incaperilor etc., persoanele care domiciliaza/locuiesc temporar la adresa, vizitatorii frecventi,
vecinii etc.
In cazul locurilor deschise intereseaza dispunerea, suprafata, particularitatile topografice ale
solului, locurile sau gradinile cu care se invecineaza etc.
Cunoasterea persoanelor la care se va efectua perchezitia – personalitate, grad de cultura,
profesia si functia exercitata, viata de familie, raporturile cu vecinii.
Stabilirea momentului efectuarii perchezitiei – determinarea momentului potrivit – perchezitia este
un act cu caracter inopinat ce trebuie efectuat cu maxima operativitate. Urgenta perchezitiei nu
exclude pregatirea sa atenta, cu exceptia unor situatii de genul infractiunilor flagrante. Sunt situatii in
care perchezitia trebuie amanata in scop tactic, avand rolul de a linisti persoana suspecta.
Pregatirea mijloacelor tehnice necesare efectuarii perchezitiei – aceleasi cu cele de la CFL, in
principal regasindu-se in trusele criminalistice universale sau in dotarea laboratoarelor criminalistice
mobile: surse de iluminare, lampi cu radiatii infrarosii, ultraviolete, rulete pentru masurarea
dimenstiunilor, truse de chei, diverse unelte, surubelnita, levier, etc, pentru descoperirea obiectelor
ascunse: sonda metalica, stetoscop, detectoare cu UV etc.
Formarea echipei care va efectua perchezitia – un nr suficient de persoane care sa ajute la
cautarea obiectelor, inscrisurilor precum si asigurarea pazei locului perchezitionat. Pot sa fie inclusi si
specialisti in anumite domenii; in ipoteza cautarii unor inscrisuri considerate secrete de stat,
magistratul trebuie sa aiba in vedere includerea in echipa a unor persoane ce au acces in astfel de
locuri, date secrete.

132. ASPECTE PRIVIND PSIHOLOGIA PERCHEZITIEI

Primii factori care concura direct la reusita unei perchezitii il ocupa factorii de natura psihica.
Sublinierea distinctiei dintre psihologia persoanei care efectueaza psihologia si a celui perchezitionat –
impusa de faptul ca ne aflam in fata unui act procedural asemanator ascultarii subiectului/inculpatului
(pe teren psihologic)
Psihologia organului judiciar care face perchezitia – simt de observatie bine dezvoltat, [utere mare
de concentrare, stabilitate a atentiei. Conduita guvernata de reguli generale: examinarea minutioasa si
observarea permanenta, mentinerea stabilitatii atentiei, adaptarea rapida la situatii concrete, multa
perseverenta, calm si rabdare, sesizarea reactiilor tipice tensiunii emotionale.
Psihologia persoanei perchezitionate ofera elemente deosebit de semnificative pentru orientarea
cercetarii. Principalele manifestari stomato-viscerale determinate de starile de tensiune psihica:
dereglarea respiratiei si a emisiei vocale, modificarea activitatii cardiovasculare, crisparea, schimbarea
expresiei normale a fetei, modificarea timpului de latenta.
Dpdv tactic, pentru dejucarea manevrelor intreprinse de cel perchezitionat (proteste, invitatia de a
perchezitiona anumite locuri, distragerea atentiei) este indicat ca organul sa adopte o atitudine sobra,
retinuta, sa nu reactioneze imediat, demonstrand siguranta pe sinte.

133. DEPLASAREA SI INTRAREA LA LOCUL PERCHEZITIEI

Deplasarea la locul perchezitiei trebuie pregatita cu multa atentie pentru a asigura caracterul
inopinat al actiunii. In localitatile mari, masina cu care se deplaseaza membrii echipei nu va fi oprita in
dreptul intrarii in imobilul in care se face perchezitia, ci la o distanta mai mare; in localitatile mai mici,
masina va fi oprita in fata sediilor administratiei de stat, intreprinderi, firme, magazine etc. La blocurile
cu multe etaje, liftul va fi oprit cu un etaj mai sus/mai jos, iar o parte din echipa va merge pe scara.
Intrarea la locul perchezitiei – potrivit particularitatilor fiecarui caz. De regula, se suna sau se bate la
usa, membrii echipei asezandu-se astfel incat prin vizor sa poata fi observata doar o persoana. Daca
nu raspunde nimeni, se procedeaza diversificat: se apeleaza la vecini pentru a cere date cu privire la
persoanele cautate. Daca nu este nimeni acasa, se procedeaza la deschiderea usii in prezenta unui
reprezentant al persoanei perchezitionate. Daca este cineva in locuinta, se va trece la fortarea usii
dupa ce in prealabil a fost anuntata aceasta masura. Perchezitiile efectuate la locul de munca – se va
apela la sprijinul conducatorilor care au dreptul sa permita intrarea in intreprindere sau institutie.

134. PRIMELE MASURI LUATE LA LOCUL PERCHEZITIEI

Inspectarea rapida a intregului loc perchezitionat in special a WC-urilor, sobelor, masinilor de

gatit, tuburilor de aruncat gunoiul si a oricarei instalatii ce putea fi folosita in vederea distrugerii
obiectelor sau inscrisurilor cautate.
Luarea masurilor de contracarare a oricarei actiuni violente mai ales daca se detin date ca
persoana ar putea fi inarmata sau ca va incerca sa se apere. Trebuie prevenite si eventualele
incercari de sinucidere, posibile in cazul descoperirii unor obiecte ce probeaza categoric participarea
persoanei la o infractiune.
Strangerea tuturor persoanelor gasite la locul perchezitiei intr-o singura incapere sau intr-un
spatiu limitat. Vor fi legitimate, intrebate in ce scop si calitate se afla in acel loc. Sunt exceptate
persoanele care vin in interes de serviciu, carora nu li se va permite sa ia contact direct cu persoanele
perchezitionate.
Studierea atenta si familiarizarea cu locul ce va fi perchezitionat in vederea cunoasterii exacte a
topografiei si caracteristicilor sale. Dupa recunoasterea locului perchezitionat, pana la verificarea lor
efectiva, incaperile vor fi incuiate, ca si mobilierul prevazut cu incuietori.
Organizarea perchezitiei propriu-zise potrivit planului stabilit, ca si pe baza datelor obtinute in urma
recunoasterii locului perchezitionat, vor fi indicate modalitatile de actiune, fiecare membru primind
sarcini exacte. Vor fi blocate toate intrarile si iesirile si puse sub control alte posibilitati de comunicare:
telefon, sonerii, interfoane, radiotelefoane.

135. REGULI TACTICE APLICATE IN EFECTUAREA PERCHEZITIEI PROPRIU-ZISE

domiciliu

Perchezitia se efectueaza cu minutiozitate. Perchezitia se desfasoara metodic, sistematic, stabilindu-

se directia in care se face cercetarea. Va fi observat in permanenta comportamentul persoanei
perchezitionate. Perchezitia trebuie efectuata in conformitate cu prevederile legii.
Pentru descoperirea ascunzatorilor – trebuie sa se raporteze la locul cercetat – tehnici: stabilirea,
prin masuratoare, a concordantei dintre dimensiunile exterioare si cele interioare, ceea ce permite
descoperirea peretilor dubli sau a vaselor cu fund dublu; determinarea greutatii normale a unor lucruri;
depistarea unor imprejurari negative, cum ar fi diferenta de nuanta sau prospetime a culorilor cu care
sunt vopsiti peretii, mobila etc; studierea modului de construire si asamblare a mobilei, obiectelor si
instalatiilor casnice.
Ridicarea obiectelor descoperite cu ocazia perchezitiei: pot fi ridicate obiectele sau inscrisurile
avand legatura cu fapta cercetata si cele a caror circulatie ori detinere este interzisa sau in privinta
carora exista suspiciunea ca pot avea o legatura cu savarsirea unei infractiuni.

136. FIXAREA REZULTATELOR PERCHEZITIEI

Consemnarea in procesul-verbal este principalul mijloc de consemnare a rezultatelor. Trebuie sa

cuprinda: numele, prenumele si calitatea celui care il incheie, numarul si data mandatului de
perchezitie, data si ora la care a inceput si s-a terminat efectuarea perchezitiei. Descrierea amanuntita
a locului si conditiilor in care inscrisurile, obiectele, urmele infractiunii au fost descoperite si ridicate,
enumerarea si descrierea lor amantuntita etc.
Modul de redactare a procesului-verbal – necesitatea consemnarii cat mai exacte, clare si precise a
celor constatate. Se face in mai multe exemplare, se semneaza pe fiecare pagina si la sfarsit de cel
care il incheie, persoana la care s-a facut perchezitia, avocatul acesteia daca a fost prezent,
persoanele ce au fost prezente la efectuarea perchezitiei.
Fixarea prin fotografie – procedeu tehnic deosebit de valoros prin obiectivitatea si precizia cu care
sunt redate caracteristicile obiectelor, precum si a ascunzatorilor in care au fost descoperite. Pentru a
fi cat mai sugestiva, fotografia de perchezitie va fixa, in ordine, imaginea de ansamblu a locului,
fotografiile schite ale incaperii sau spatiului in care au fost descoperite inscrisurile precum si
fotografiile de detaliu ale acestora, ascunzatorilor, modului de camuflare.
Inregistrarea audiovideo sunt modalitati tehnice devenite aproape indispensabile mai ales in cazurile
deosebite, complexe.
Desenul-schita – schitele efectuate vor cuprinde locul perchezitiei indicandu-se punctele in care au
fost descoperite inscrisurile sau obiectele intr-o maniera asemanatoare schitei efectuate cu ocazia
CFL.

137. PERCHEZITIA INCAPERILOR SAU LOCURILOR INCHISE

Cercetarea cladirii si a elementelor de constructie presupune verificarea in ansamblul sau, precum si

a fiecarei incaperi in parte.
Cercertarea cladirii in ansamblu este destinata descoperirii unor eventuale ascunzatori facute prin
modificarea constructiei.
Cercetarea zidurilor sau a peretilor incepe prin masurarea dimensiunilor lor ptr a se constata daca
sunt sau nu uniforme ori corespunzatoare cu planul cladirii – descoperirea niselor din pereti este
posibila prin ciocanirea peretilor, sunetul fiind mai infundat in dreptul nisei.
Cercetarea altor elemente de constructie – pervazurile, usile, ferestrele, gurile de aerisire,
debaralele. Cercetarea pardoselilor se face in functie de specificul lor – parchet: imbinarile, depuneri
de praf, jocul scandurilor etc. cercetarea planseelor – acoperite cu placi de marmura, gresie, placaj
ceramic – asemanator pardoselilor. Cercetarea scarilor se raporteaza la tipul de material din care sunt
construite. Cercetarea instalatiilor sanitare, de incalzire si iluminare se va face cu multa atentie – sunt
frecvent ascunzatori. Cercetarea sobelor – pot fi ascunzatori ideal.
Cercetarea mobilierului si a obiectelor din interiorul incaperilor – mobila, in special de lemn:
verificata piesa cu piesa; tablourile, stampele, icoanele, diversele decoratiuni de interior fixate in
perete – permit ascunderea in spatele lor a inscrisurilor, valutei, oricaror altor obiecte subtiri; cartile,
albumele – bucata cu bucata; vasele si borcanele cu alimente conservate sunt deseori folosite pentru
ascunderea monedelor de aur si a pietrelor pretioase.
Cercetarea in unitati publice – nu se distanteaza prea mult de cele amintite mai sus, dificultatile fiind
ridicate in a delimita cu exactitate ce este unitate publica si stabilirea precisa a locurilor in care o
persoana are acces, in ipoteza in care persoana isi desfasoara activitatea intr-un loc ce nu-i apartine.
Perchezitia unui vehicul – asimilata locurilor inchise, desi prezinta particularitati. Va fi efectuata de
persoane ce dispun de cunostinte in acest domeniu.

138. PERCHEZITIA LOCURILOR DESCHISE

Primele masuri ce vor fi luate la fata locului vizeaza organizarea si stabilirea modului de efectuare
a perchezitiei. Se poate proceda fie la impartirea terenului pe sectoare, fie la aplicarea asa-numitei
metode a greblarii, prin dispunerea in lant a membrilor echipei si parcurgerea terenului de la un capat
la altul. Folosirea cainelui de urmarire nu trebuie neglijata in cautarea obiectelor ascunse sau a
cadavrelor ingropate.
Efectuarea perchezitiei propriu-zise – principala modalitate de ascundere a obiectelor/cadavrelor o
reprezinta ingroparea – organul de UP va trebui sa tina seama de urmele specifice acestui mod de
operare. O atentie speciala: fantanilor deschise, gropilor de gunoi, hasnalelor. Mijloacele tehnice de
care organul de UP se poate servi: sonde metalice, detectoare de metal, de cadavre, electromagneti
sau magneti foarte puternici.

139. PERCHEZITIA CORPORALA

Perchezitia preliminara este destinata preintampinarii unei actiuni violente, presupune in primul rand
dezarmarea si verificarea imprejurarii daca are sau nu asupra sa o arma alba sau de foc. Tactic,
trebuie sa se procedeze astfel incat persoana sa fie pusa in imposibilitatea de a reactiona: cu fata la
perete, la o distanta de cel putin un metru. I se cere sa ridice mainile deasupra capului, sa se sprijine
pe perete si sa desfaca picioarele: pe rand, partea dreapta a corpului apoi stanga. Perchezitia
amanuntita se efectueaza de sus in jos, incepand cu obiectele de pe cap. Spate, portiunile de sub
brate, mainile de la umar pana la degete, pieptul, picioarele, glezna, mansetele pantalonilor, ciorapii,
iar la urma pantofii. Vor fi golite toate buzunarele, verificandu-se daca imbracamintea nu are si
buzunare secreta.
Perchezitia obiectelor de imbracaminte – verificarea in parte a fiecarei piese din care este formata,
a lenjeriei si a incaltamintei, la nevoie putand fi scoase de pe corpul persoanei. Se verifica captuseala,
cusaturi, buzunare, gulere, vatelina de la umeri etc. imbracamintea poate fi descusuta; la fel se va
proceda si in cazul incaltamintei, a obiectelor aflate curent asupra persoanei: portmonee, curele,
ceasuri etc. servietele, posetele, geamantanele vor fi cercetate amanuntit.
Perchezitia corpului ca atare – de o persoana de acelasi sex, la nevoie apelandu-se la ajutorul
medicului. Principala modalitate de ascundere: introducerea obiectelor in orificiile naturale, chiar
inghitirea coletelor. In cazul perchezitiei nu trebuie sa se omita cercetarea pielii capului si a talpilor pe
care pot fi lipite diferite mesaje cifrate. Vor fi cercetate si protezele de maini, picioare, dentare,
dispozitive sau aparate medicale etc.. Consemnarea rezultatelor perchezitiei se face potrivit regulilor
prezentate mai sus, prin p-v cat si prin fixarea cu ajutorul fotografiei sau inregistrarii video.

140. ALTE CATEOGRII DE PERCHEZITII

Perchezitiile destinate cautarii persoanelor si cadavrelor – verificarea posibilitatilor de amenajare

de ascunzatori in cladiri, magazii, pamant: ajutor, cainele de urmarire. Dpdv tacticc, organul de up
trebuie sa fie pregatit pentru respingerea unor incercari de riposta in special in ipoteza rapirilor de
persoane. Ascunderea intr-o locuinta poate imbraca inclusiv forma deghizarii. Cautarea cadavrelor se
face potrivit fiecarui caz in parte – utilizarea detectorului de cadavre: daca se descopera nu mai
vorbim de perchezitie, ci de CFL.
Perchezitia destinata cautarii unor anumite obiecte – droguri, arme, explozivi, scrieri secrete,
obiecte de arta etc. este efectuata de personal specializat, mijloace tehnice adecvate: detector de
metale, examinarea in radiatii invizibile.
Perchezitia efectuata asupra unui grup de persoane luarea masurilor speciale de supraveghere si
prevenire a actiunilor violente, nu poate fi efectuata in locuri publice, decat in imprejurari cu totul
exceptionale.
Perchezitia informatica – cercetarea unui sistem informatic a unei parti din acesta sau a unui suport
de stocare a datelor informatice in scopul descoperirii, identificarii si strangerii probelor necesare
solutionarii cauzei. In cursul UP perchezitia info se dispune la cerea procurorului de catre judecatorul
de dr si lib – se pronunta prin incheiere. Se efectueaza in prezenta suspectului ori inculpatului/reprez.
Se efectueaza de catre un specialist care functioneaza in cadrul organelor judiciare sau nu, in
prezenta procuroului sau org up. La terminarea perchezitiei se incheie un p-v. In cursul judecatii
perchezitia se dispune de catre instanta din oficiu sau la cerere.
Perchezitia repetata se efectueaza in alternativa in care prima perchezitie sau perchezitia anterioara
a ramas fara rezultat. Nu intotdeauna repetarea unei perchezitii este rezultatul unei nereusite. Din
contra, ea poate reprezenta un valoros procedeu tactic. De ex., persoana care a trecut deja printr-o
perchezitie duce obiectul, cautat si negasit, in casa.

141. ASPECTE GENERALE – RIDICAREA DE OBIECTE, INSCRISURI SAU DATE

INFORMATICE

Este un act procedural distinct de perchezitie si se efectueaza atat in cond stab de lege cat si cu
respectarea catorva reguli tacctice criminalistice.
In cazul in care exista o suspiciune rezonabila cu privire la pregatirea sau savarsirea unei infractiuni si
sunt temeiuri de a se crede ca un obiect ori un inscris poate servi ca mijloc de proba in cauza, organul
de up sau instanta poate dispune persoanei fizice sau juridice sa le prezinte si sa le predea sub luare
de dovada. Daca obiectul, inscrisul sau datele info au caracter secret ori confidential, prezentarea se
face in conditii care sa asigure pastrarea secretului ori confidentialitatii. De regula organul de up se va
prezenta la domiciliul persoanei care le detine. Dupa ce se legitimeaza, va arata scopul si va cere sa-i
fie predate obiectele/inscrisurile. In caz de refuz, se poate dispune o ridicare silita sau o perchezitie.

142. CADRUL TACTIC CRIMINALISTIC

Daca organul de up nu este pregatit sa faca fata imprejurarii, el trebuie sa ceara incuviintarea
procurorului ptr efectuarea anumitor acte, in timp ce persoana respectiva are posibilitatea sa distruga,
ascunda, incredinteze altor persoane obiectele si inscrisurie. Se impune ca in cadrul pregatirii acestei
masuri sa fie avuta in vedere si o astfel de situatie, luand in prealabil autorizare si de perchezitie.
Organul de up sau instanta poate dispune ca orice persoana sa comunice anumite date info sau orice
furnizor de retele publice de comunicatii electronice sa comunice date referitoare la abonati, utilizatori,
si la serviciile prestate.

143. ASPECTE INTRODUCTIVE – CONFRUNTARE

Importanta confruntarii – in cazurile in care contradictiile, neclaritatile, neconcordantele din

declaratiile personale ascultate intr-o cauza nu pot fi inlaturate pe baza examinarii altor mijloace de
proba. Confruntarea are importanta sa, prin plusul de info in legatura cu personalitatea, psihologia
persoanelor ascultate. Poate constitui un element de stimulare a memoriei; este un valoros mijloc
tactic de verificare a declaratiilor; determina aparitia unui stres psihologic aparte, astfel incat
persoanele care persista in declaratii nesincere pot avea reactii de natura sa le demaste.
Oportunitatea confruntarii – se impune numai daca este necesara pentru lamurirea cauzei, iar daca
exista alte posibilitati de clarificare a neconcordantelor este firesc sa nu se recurga la acest procedeu.

144. PREGATIREA CONFRUNTARII

Elemente tactice ale pregatirii confruntarii: studierea intregului material al cauzei; studierea
persoanelor care urmeaza sa fie confruntate – se impune confruntarea celor care au facut declaratii in
contradictoriu, iar dintre cei de buna-credinta vor fi alese persoanele ale caror declaratii contin cele
mai utile elemente; cunoasterea persoanelor care urmeaza a fi confruntate; ascultarea prealabila in
vederea confruntarii este o activitate care nu se confunda cu ascultarea propriu-zisa;
Organizarea confruntarii presupune: alegerea locului si momentului tactic celui mai potrivit, a ordinii
in care persoanele vor fi chemate la confruntare; evitarea unor posibile intelegeri intre cei confruntati;
stabilirea succesiunii intrebarilor. Vor fi stabilite si persoanele care participa la supravegherea celor
confruntati.

145. REGULI TACTICE DE EFECTUARE A CONFRUNTARII PROPRIU-ZISE

Psihologia confruntarii – pe langa tensiunea psihica existenta, apar si elemente suplimentare de

emotie: teama fata de reactiile celui cu care e confruntat, sentimente de mila sau prietenie, complexul
de vinovatie, teama de a nu se descoperi adevarul.
Efectuarea confruntarii propriu-zise – in incapere este introdusa persoana considerata mai sincera.
In anumite cazuri este posibila chiar asezarea fata in fata, pozitie ce incomodeaza persoana de rea-
credinta. Primele intrebari au caracter introductiv, ele vizand faptul daca persoanele se cunosc, natura
raporturilor dintre ele. Ulterior, adresarea intrebarilor, procedura tactica destinata clarificarii
contradictiilor. Persoanele pot avea atitutidini diferite. Se vor urmari cu atentie atitudinea, reactiile.
Este recomandabil sa nu se incerce clarificarea mai multor probleme principale.

146. FIXAREA REZULTATELOR CONFRUNTARII

Consemnarea in procesul-verbal structura fiind asemanatoare declaratiei date cu ocazia ascultarii:

data si locul confruntarii, organul judiciar care a efectuat-o, persoanele confruntate. P-v este citit celor
confruntati, semnat pe fiecare pagina si la sfarsit.
Fixarea prin mijloace tehnice video si audiovideo – avantaje deosebite. Au devenit o practica
curenta, mai ales in cazurile cu grad mare de dificultate. Ofera avantajul unei studieri atente a
reactiilor emotionale ale persoanelor confruntate.

147. CONSIDERATII INTRODUCTIVE – RECUNOASTERE

Importanta prezentarii pentru recunoastere – identificarea unor persoane, cadavre sau obiecte, de
catre anumite persoane, cum sunt martorii care le-au perceput in imprejurari determinate de
savarsirea unei infractiuni sau a unui alt fapt juridic cu implicatii penale. Este un proces memorial de
identificare a unor dndivizi sau lucruri percepute, cunoscute anterior.
Aspecte psihologice ale prezentarii pentru recunoastere – procesul memorial sebazeaza pe
compararea trasaturilor caracteristice ale unei persoane sau obiect, prezentat spre recunoastere, cu
trasaturile caracteristice percepute intr-un moment anterior. Dintre factorii de natura obiectiva ce
influenteaza procesul perceptiv, amintim conditiile de vizibilitate, audibilitate, durata perceptiei etc.

148. PREGATIREA PREZENTARII PENTRU RECUNOASTERE

Studierea materialului cauzei – stabilirea cu exactitate a obiectului prezentarii pentru recunoastere,

respectiv a persoanelor, cadavrelor, obiectelor ce trebuie identificate.
Ascultarea prealabila – are caracter independent, fiind efectuata indiferent daca persoana a mai fost
ascultata anterior: cunoasterea exacta a posibilitatilor reale de perceptie, fixare si redare ale
persoanei; determinarea conditiilor de loc, timp si mod de receptie; stabilirea volumului de date
referitoare la caracteristicile de identificare pe care persoana le-a perceput
Organizarea prezentarii pentru recunoastere – pentru a avea garantia unei recunoasteri precise si
obiective este necesar ca organizarea acesteia sa se faca in conditii cat mai apropiate, asemanatoare,
pe cat posibil, cu cele existenta in momentul observarii persoanei sau obiectului de identificat anterior.
Persoana care va fi prezentata pentru recunoastere – trebuie sa fie imbracata in aceleasi haine in
care a fost observata de catre martor sau in haine asemanatoare. Va fi alcatuit un grup de persoane in
care va fi introdusa persoana de recunoscut. Alegerea se va efectua cu respectarea unor criterii de
asemanare a semnalmentelor exterioare. Se poate face si dupa mers sau dupa voce, dupa fotografie.
Prezentarea cadavrelor pentru recunoastere – impune o pregatire speciala: toaletare, refacerea
infatisarii etc
Prezentarea obiectelor pentru recunoastere – necesita selectionarea unui grup de obiecte
asemanatoare
Locul in care se organizeaza recunoasterea este sediul serviciului medico-legal, al politiei sau
parchetului.
Conditiile de iluminare in care martorul a perceput persoana/obiectele trebuie, de asemenea, sa fie
avute in vedere la pregatirea recunoasterii

149. PARTICULARITATI TACTICE PRIVIND EFECTUAREA PREZENTARII PENTRU

RECUNOASTERE

Recunoasterea persoanelor
Pentru recunoasterea dupa semnalmente statice in incaperea in care este prevazut sa se
desfasoare recunoasterea vor fi invitate mai intai cele 3-4 persoane alese pentru alcatuirea grupului in
care va fi introdusa persoana care urmeaza a fi recunoscuta. Persoana de identificat se va aseza
unde doreste intre ei. Este invitata persoana pentru efectuarea recunoasterii. Daca martorul
recunoaste persoana, va trebui sa se refere la elementele caracteristice de care s-a servit. Daca
martorul nu recunoaste pot fi avute in vedere 2 ipoteze: martorul sau victima a identificat persoana,
dar a evitat sa o declare; martorul nu a recunoscut persoana.
In cazul recunoasterii persoanelor dupa fotografie se va proceda la asezarea foto celui vizat intr-
un grup de 4 foto executate asemanator. Martorul e introdus in incapere si procedeaza la
recunoasterea.
Recunoasterea dupa voce sau vorbire – separarea martorului de persoanele din grupul alcatuit in
acest scop; se vor crea conditii de audibilitate cat mai apropiate de cele in care martorul a auzit vocea.
Recunoasterea dupa mers va fi efectuata in conditiile indicate de martori.
Recunoasterea cadavrelor – infatisarea cadaverica determina transformarile tipice mortii, starea si
pozitia corpului etc. se adauga si tensiunea psihica ce apare la vederea unui cadavru. Daca starea nu
permite identificarea decat dupa diverse caracteristici: cicatrici etc rezultatele recunoasterii trebuie
interpretate cu multa prudenta.
Recunoasterea obiectelor – vor fi introduse printre alte obiecte cu caract asemanatoare;
Recunoasterea animalelor – este necesara in cazul animalelor domestice.

150. FIXAREA REZULTATELOR PREZENTARII PENTRU RECUNOASTERE

Consemnarea in procesul-verbal – mentiuni privitoare la motivele care au impus efectuarea
prezentarii pentru recunoastere, la persoanele, cadavrele sau obiectele ce au fost prezentate in
vederea identificarii.
Fixarea prin fotografie este absolut necesara in cazul recunoasterii de persoane, obiecte sau
animale.
Inregistrarea pe banda videomagnetica constituie o modalitate superioara de fixare a rezultatelor
prezentarii pentru recunoastere.

151. ASPECTE INTRODUCTIVE – RECONSTITUIRE

Obiectul reconstituirii – reproducerea cu caracter experimental, fie in intregime, fie in parte a

faptelor cercetate, a modului si a circumstantelor in care acestea au fost savarsite.
Functiile reconstituirii – verificarea si precizarea unor date privitoare la latura obiectiva si subiectiva;
desprinderea de concluzii; obtinerea de probe noi, nedescoperite intr-o faza anterioara
Importanta reconstituirii – conturarea elementelor constitutive ale infractiunii. Reconstituirii ca si
celorlalte mijloace de proba, nu i se poate atribui o valoare probanta deosebita.
Principalele categorii de reconstituiri: reconstituirea in vederea verificarii declaratiilor martorilor, a
suspectilor sau inculpatilor .
Reconstituirea destinata verificarii veridicitatii declaratiilor martorilor; posibilitatilor de
perceptie; posibilitatilor de savarsire a anumitor actiuni in conditiile date;

152. DISPUNEREA SI ORGANIZAREA RECONSTITUIRII

Dispunerea reconstituirii – poate fi dispusa motivat, de organul de up sau instanta, daca considera
necesar; este posibila dispunerea reconstituirii in orice moment al desfasurarii procesului penal
Organizarea reconstituirii determinarea cu exactitate a problemelor ce vor fi verificate; stabilirea
persoanelor participante; asigurarea efectuarii reconstituirii in conditiile de loc, timp si mod cat mai
apropiate de cele in care s-a savarsit fapta cercetata

153. EFECTUAREA RECONSTITUIRII

Masuri preliminare reconstituirii alegerea momentului reconstituirii, astfel incat sa nu repercuteze

negativ asupra cercetarilor; verificarea prealabila a indeplinirii tuturor conditiilor ce trebuie respectate
pentru reproducerea cat mai exacta a modului si imprejurarilor comiterii faptei; verificarea prezentei
persoanelor stabilite sa participe la reconstituire. Verificarea existentei mijloacelor tehnice, materiale
de proba, corpurilor delicte etc.
Efectuarea reconstituirii trebuie sa se desfasoare intr-o atmosfera de calm si de sobrietate, fara
exagerari. Daca este necesara o repetare a unei imprejurari reconstituite, aceasta este permisa.
Rtimul va fi asemanator cu cel in care se presupune ori se declara ca a avut loc fapta. Vor fi evitate
sugestiile, indicatiile.

154. FIXAREA REZULTATELOR RECONSTITUIRII

Consemnarea in proces-verbal – atentie consemnarii cat mai exacte a conditiilor in care s-a efectuat
reconstituirea;
Inregistrarea video si fotografierea – va fi evitat abuzul de fotografii; inregistrarea audiovideo in
cazurile deosebite ca fiind necesara pentru retinerea completa si exacta a modului in care s-a
desfasurat intreaga reconstituire.

1. Consideratii preliminare
Importanta si rolul investigatiei criminalistice a omuciderii presupune apararea celei mai
importante valori sociale. A pune in pericol viata unui om reprezinta un act care primejduieste
un numai existenta individului, ci insusi ansamblul relatiilor sociale, omul reprezentand esenta
acestor relatii.

2. Principalele probleme, obiect al probatiunii, care trebuie clarificate prin investigarea

mortii violente
 • Stabilirea cauzei si a naturii mortii(problema ce trebuie rezolvata de medicul legist si
organul de UP avand in vedere ca moartea poate fi consecinta unui omor, a unei
sinucideri sau a unui accident)
• Identificarea locului in care a fost savarsit omorul(este cel mai bogat in urme si date
cu privire la imprejurarile in care s-a comis fapta)
• Stabilirea momentului comiterii infractiunii(rezultatele cercetarii trebuie sa conduca la
stabilirea momentului exact la care a survenit moartea si la incadrarea in timp a
activitatii infractionale)
• Determinarea modului in care a fost savarsit omorul(pe baza determinarii unui
complex de date, de urme cu privire la intreaga activitate desfasurata de infractor)
• Identificarea faptuitorului si a celorlalti participanti(complici, instigatori, tainuitori)
• Identificarea victimei(odata stabilita identitatea este posibila determinarea cercului de
suspecti precum si incadrarea faptei in functie de calitatea sub pasiv)
• Identificarea instrumentelor sau a mijloacelor care au servit la savarsirea
infractiunii(agentul vulnerant care a cauzat moartea victimei, celelalte mijloace de
pragatire a savarsirii faptei)
• Stabilirea mobilului sau a scopului infractiunii(prezinta importante in stabilirea faptelor
si a imprejurarilor cauzei in identificarea autorului, in incadrarea judiciara a faptei)

3. Modalitati de probare a infractiunilor de omucidere

• Mijloace de proba prevazute de CPP
-Cercetarea la fata locului
-Efectuarea de constatari tehnico-stiintifice, de expertize criminalistice si medico-
legale
-Ascultarea martorilor, a suspectilor, inculpatilor(+martor daca fapta a ramas in faza
de tentativa)
-Efectuarea de prezentari pentru recunoastere de persoane sau obiecte
-Efectuarea de perchezitii
-Efectuarea de reconstituiri(verificarea unor sustineri ale suspectilor/martorilor)
-Efectuarea de confruntari(in ipoteza existentei de contradictii)
• Mijloace tehnico-tactice criminalistice medico-legale
-Mijloace tehnico-stiintifice de examinare a urmelor infractiunii, a corpurilor delicte
-Mijloace de identificare a persoanelor si cadavrelor

4. Reguli generale metodologice aplicate in investigarea omorului

• Efectuarea cercetarii omorului de catre o echipa complexa formata din procuror,
medic legist si lucratori de politie(conducerea asigurata de procuror)
• Asigurarea operativitatii printr-o organizare eficienta a cercetarii acordandu-se
prioritate activitatilor care reclama o maxima urgenta(cfl, ascultare persoane)
• Cercetarea atenta, completa si calificata a locului faptei
• Planificare judicioasa a intregii activitati de UP se face in functie de particularitatile
fiecarui caz
• Stabilirea cu exactitate a elementelor constitutive ale infractiunii investigatia trebuind
sa constinue de la fapta la autor
• Asigurarea continuitatii desfasurarii UP
• Efectuarea cercetarii in stricta conformitate cu prevederile legii procesual penale si cu
aplicarea celor mai adecvate metode tehnico-stiintifice si reguli de metodologie
criminalístice.

5. Cercetarea in echipa a omuciderii; rolul si importanta sa

 Cercetarea in echipa permite concentrarea cunostintelor, a priceperii si a formarii, unor
specialisti in valorificarea completa si operativa a datelor despre fapta comisa, in directia
aflarii adevarului.
Ne aflam in fata unei interdependente impuse obiectiv de necesitatea stabilirii adevarului, la
care concura doua stiinte de granita – criminalística si medicina legala. Totodata vorbind de o
activitate complexa este necesara participarea unei intregi echipe(procuror, ofiteri de politie).

6. Primele masuri luate de organele de UP in cercetarea omorului

• Masuri luate de cadrul de politie sosit primul la fata locului
ü indiferent de competenta, la fata locului se deplaseaza un organ judicial care
informeaza dispeceratul de politie, parchetul si serviciul medico-legal
ü pana cand soseste echipa de cercetare, organul judicial intreprinde cu
maxima urgenta: stabileste daca victima mai e sau nu in viata; determinarea
locului savarsirii infractiunii, punerea lui sub paza; fixarea tuturor imprejurarilor
care pe parcurs se pot modifica sau disparea; identificarea martorilor si
retinerea persoanelor suspecte.
• Activitati pregatitoare intreprinse de echipa de cercetare propriu-zisa:
ü identificarea victimei si a celorlalte persoane implícate in savarsirea faptei
ü efectuarea examenului medico-legal pentru stabilirea decesului si
desprinderea unor concluzii cu privire la causa si natura mortii
ü prevenirea contaminarii locului savarsirii infractiunii
ü ascultarea imediata a martorilor oculari sau a persoanelor care anumite
cunostinte despre victima/ fapta
ü urmarirea operativa a persoanei suspecte

7. Aspecte generale privind cercetarea la fata locului in caz de omor

• Cercetarea in faza statica(cercetarea locului omorului va incepe cu luarea unor masuri
pregatitoare de catre procuror)
• Cercetarea in faza dinamica(participa toata echipa; cercetarea se incepe de la
cadavru, apoi locul de sub cadavru si se va continua cu portiunea de teren din jur)
• Examinarea cadavrului(de catre medicul legist impreuna cu procurorul sau cu unul
dintre expertii criminalisti)
• Descoperirea, fixarea si ridicarea de urmelor(vor fi executate fotografii, masuratori
fotografice )
• Clasificarea imprejurarilor negative(neconcordante intre starea in care se afla victima,
leziunile prezentate si starea de fapt).

8. Examinarea cadavrului
Efectuata de catre medicul legist impreuna cu procurorul criminalist, aceasta debuteaza odata
cu cercetarea la fata locului si continua la unitatea medicala la care se efectueaza necropsia.
• Constatarea mortii victimei
Examinarea cadavrului va incepe numai dupa ce medicul legist a constatat decesul,
diagnostic pus pe baza semnelor cadaverice specifice instalarii mortii biologice.
-semne precoce(absenta respiratiei, incetarea activitatii cardiace si areflexia totala;
totusi poate fi vorba si numai de o moarte aparenta)
-semne semitardive(permit diagnosticarea cu certitudine a mortiió racirea, rigiditatea
cadavrului)
-semne tardive si conservatoare(aparitia fenomenelor de putrefactie si mumifiere)
• Examinarea propriu-zisa a cadavrului
Trebuie efectuata cu máxima atentie si minutiozitate, rezultatele vor fi consemnate in
procesul-verbal si fixate prin fotografiere sau inregistrare videomagnetica.
In faza statica:
 -Locul in care a fost descoperit cadavrul, amplasarea in raport cu urmele si obiectele
din jurul sau(mobila, vegetatie), distanta pana la ele si sexul, talia si varsta
aproximativa.
-Pozitia corpului(pe spate, pe fata, in jos, in lateral), precum si pozitia membrelor si a
capului.
In faza dinamica:
-Imbracamintea si incaltamintea cadavrului(intereseaza caracteristicile lor, culoarea,
croiala, material precum si urmele sau petele existente pe acestea; se va preciza lipsa
unor parti din ele; vor fi cercetate cu atentie buzunarele)
-Corpul cadavrului(se pleaca de la elementele generale, cum sunt constitutia fizica,
culoarea pielii; apoi se trece la examinarea amanuntita a intregului corp plecandu-se
de la cap,apoi gat,regiunea toracelui, abdomen,regiunea dorsala, membrele inf si sup;
leziunile vizibile vor fi descrise ca pozitie, forma si marime; vor fi examinate mainile si
unghiile cadavrului;in depozitul subunghial pot fi gasite celule epiteliale, fragmente de
fire de par; orificii naturale)
• Stabilirea datei mortii
Pentru a stabili se procedeaza la studierea semnelor specifice mortii.
-In cazul semnelor precoce, semnificative sunt de exemplu reactiile pupilei la únele
substante chimice care se produc in limita a 4-6 ore de la deces.
-In cazul semnelor semitardive (pierderea de caldura, rigiditatea cadavéricaó cea
máxima fiind aproximativ 10 ore, lividitati cadaverice apar dupa circa 5 ore.)

9. Elemente de investigarea entomologica; stabilirea datei mortii pe baza studiului

entomologic
Entomologia reprezinta o stiinta care se ocupa cu studiul insectelor necrofage dpdv al
expertizei criminalistice si medico-legale.
Particularitati privind cercetarea la fata locului: este important de precizat ca procesul de
colectare a insectelor de la fata locului un trebuie sa aduca modificari in starea cadavrului.
-in faza statica: observarea locului infractiunii(conditiile de mediu), stabilirea tipului
arealului(rural, urban, padure, mediu acvatic)
-in faza dinámica(se va proceda la colectarea datelor climatologice, la fata locului; trebuie sa
cuprinda minimul si maximul temperaturii)

10. Particularitatile cercetarii omorului in functie de mijloacele si procedeele folosite de

faptuitor pentru suprimarea vietii victimei
• Omorul savarsit cu arme albe si corpuri contondente
-leziuni produse de obiecte taioase(la locul faptei urmele de sange specifice apar fie
sub forma de improscare-plagi arteriale; fie sub forma de balti-la plagile venoase)
-leziuni produse de obiecte intepatoare(foarfeci)
-leziuni produse de obiecte despicatoare(topoare-in majoritatea cazurilor leziunile sunt
produse la nivelul capului).
-identificarea armelor albe(determinarea caracteristicilor de grup ale obiectului
vulnerant se realizeaza dupa lungimea si adancimea plagii)
-diferentierea omuciderii de sinucidere(este posibila prin interpretarea modului in care
se prezinta aceste leziuni)
• Omorul savarsit prin asfixii
-spanzurarea: se produce prin strangerea gatului cu un lant care va comprima vasele
acestuia oprind alimentarea cu sange oxigenat a creierului. Tipic pentru asfixie este
santul de spanzurare ce ia o forma oblica ascendenta spre locul nodului.
-strangularea: se face prin strangerea gatului cu un lant sau cu mainile; semnele
asfixiei prin stransgulare sunt aceleasi ca si la spanzurare.
-sufocarea si ocluzia orificiilor respiratorii(gura si nasul): se poate face cu mana, cu
obiecte moi(perne), cu pungi de plastic.
-inecarea: inecarea este consecinta astuparilor cailor respiratorii cu lichide(un
neaparat numai cu apa). Dpdv juridic trebuie sa se stabileasca daca moartea este
rezultatul unui accident, al unei sinucideri, al unui omor sau unei incercari de
disimulare a omorului printr-un accident sau sinucidere.
 • Omorul savarsit prin impuscare
In scopul determinarii naturii mortii prin impuscare, se vor cerceta urmele principale
ale tragerii (orificiul de intrare, canalul si orificiul de iesire); precum si urmele
secundare(rupturile provocate de gaze, arsurile, tatuajul).
• Moartea savarsita prin otravire
Investigatia va avea drept obiect stabilirea faptului daca decesul s-a datorat sau un
intoxicarii acute, tipul de substanta toxica si cantitatea care a patruns in organism.
• Moartea violenta determinata de alti factori
Poate fi vorba de moartea produsa prin accidente auto, navale, aeriene, accidente de
munca, produsa de diverse energii fizice.

11. Dispunerea expertizelor medico-legale

-Efectuarea expertizelor medico-legale reprezinta un alt moment important in elucidarea unor
probleme privind moartea violenta la care, din motive obiective nu s-a putut raspunde in
contextul cercetarii scenei crimei.
-Constatarea medico-legala trebuie dispusa de organul de UP, dupa cum expertiza se
dispune la cerere sau din oficiu, de catre organul de UP prin ordonanta motivata, precum si in
cursul judecatii se dispune de instanta prin incheiere motivata.
-Constatarile medico-legale trebuie sa se efectueze intr-un moment cat mai apropiat de
momentul savarsirii infractiunii, intrucat acestea pot ramane fara obiect. Asa se explica de
regula acestea se dispun numai in faza de UP.
-Problemele la a caror rezolvare expertiza medico-legala are un aport substantial sunt, in
esenta: stabilirea cauzei si naturii mortii, precum si a datei la care a survenit acesta;
diferentierea leziunilor vitale de cele post-mortale; determinarea agentului vulnerant, a
directiei, intensitatii si succesiunii loviturilor; depistarea eventualelor urme de substante toxice.

12. Dispunerea expertizelor criminalistice

-In majoritatea cazurilor in care ancheta penala are ca obiect omuciderea, pe langa
constatarea si expertiza medico-legala se dispune frecvent efectuarea de expertize
criminalistice sau de constatari tehnico-stiintifice care, alaturi de celelalte expertize judiciare,
sa serveasca la stabilirea adevarului.
-Dintre problemele curente la a caror rezolvare concura direct examinarea criminalística a
mijloacelor materiale de proba(corpuri delicte, microurme): identificarea autorului si a celorlalti
participanti; identificarea instrumentelor vulnerante; stabilirea imprejurarilor in care a avut loc
agresiunea, a modului in care a fost suprimata viata victimei.
• Expertiza urmelor lasate de corpul uman
-Expertiza dactiloscopica serveste la identificarea autorului omorului dupa urmele
digitale lasate la locul faptei, inclusiv pe corpul victimei.
-Expertiza urmelor de picioare(urme plantare si de incaltaminte) permite identificarea
creatorului urmei, pe baza detaliilor prezentate fie pe crestelele papilare ale plantei
piciorului, fie al ciorapului sau al incaltamintei.Identificarea se realizeaza ca si in cazul
urmelor de maini, printr-un examen comparativ cu impresiunile luate persoanei
suspecte.
-Expertiza urmelor de dinti si buze: urma de dinti permite identificarea persoanei prin
compararea modelelor obtinute experimental, iar in lipsa acestora serveste la
stabilirea sexului si a varstei.
• Expertizele traseoligice
-Expertiza urmelor lasate de instrumentele vulnerante: efectuata impreuna de catre
medicul legist si expertul criminalist si are drept scot stabilirea obiectului folosit de
infractor.
-Expertiza balística vizeaza doua directii principale: identificarea sau stabilirea
categoriei de arma cu care s-a tras , dupa urmele lasate pe tub si pe glont; studierea
urmelor principale si secundare existente pe imbracamintea victimei , in scopul stabirii
distantei si directiei din care s-a tras.
• Alte categorii de expertize: expertiza urmelor de sange; expertiza
grafoscopica(atunci cand la fata locului sunt descoperite inscrisuri din al caror continut
 se pot determina date referitoare la fapta); expertize destínate identificarii cadavrului
dupa urmele de natura osteológica(se determina sexul, talia persoanei dupa schelet).

13. Elaborarea versiunilor de UP

è Regula de baza dupa care trebuie sa se orienteze organele judiciare, in cercetarea
infractiunilor de omucidere, o reprezinta organizarea judicioasa a anchetei si planificarea UP,
in scopul clarificarii complete a imprejurarilor savarsirii omorului si al identificarii faptuitorului.
è Un loc central il ocupa, elaborarea versiunilor de UP referitoare la natura mortii violente(omor,
sinucidere sau accident), la persoana autorului, la mobilul si scopul infractiunii si la
imprejurarile sau conditiile in care a fost savarsita.
è Pentru elaborarea versiunilor, organul de UP care conduce ancheta, va trebui sa dispuna de
un mínimum de date precise si concrete, referitoare la fapta. Aceste date sunt obtinute atat pe
cale procesuala(cercetarea la fata locului, ascultatea martorilor) cat si pe cale
extraprocesuala(investigatii,zvonuri)
è Criterii de elaborare:
-Date obtinute din cercetarea la fata locului(sau a scenei infractiunii) si din examinarea
cadavrului, pe baza carora pot fi desprinse concluzii referitoare la persoana autorului, la faptul
ca aceasta cunoaste topografía locului sau era o cunostinta apropiata, la mobilul faptei,
mijloacele vulnerante folosite.
-Date rezultate din ascultarea martorilor, a rudelor ori din investigatiile privitoare la victima,
astfel pot fi cunoscute obiceiurile, pasiunile, viciile, natura relatiilor intretinute cu membrii
familiei; evident ca esential este sa se stabileasca unde si in ce mod si-a petrecut victima
timpul inaintea survenirii decesului.
-Verificarea versiunilor, tine de esenta cercetarii. In cazul fiecarei versiuni se procedeaza la
clarificarea unor problema specifice, prin efectuarea activitatilor de UP prevazute in ipoteza
respectiva(ascultarea martorilor).

14. Evaluarile de tip profiling privind personalitate faptuitorului

è Rolul profiler-ilor criminalisti este acela de a-i ajuta pe investigatori sa raspunda la o
intrebare: Cine a savarsit infractiune?
è Profilerii criminalisti examineaza detaliile unei infractiuni si aplica cunostintele lor din
domenii diverse, in speacial cel al psihologiei si sociologiei pentru a dezvolta o
descriere generala a posibilului infractor.
è Profiler-ii un se concentreaza asupra unei persoane, asupra unui posibil infractor ci ei
contureaza un portret general al personalitatii, in acceptiunea unui portret vorbit.
è Inventigatia de tip profiling isi dovedeste utilitatea in solutionarea multor cauze penale,
mai ales in infractiuni impotriva persoanei, savarsite cu violenta, inclusiv in acte de
terorism.
è Utilitatea este determinata de orientarea investigatiilor spre un anumit tip de suspect,
de aici si elaborarea unor versiuni de UP, privind persoana faptuitorului mai aproape
de realitate.

15. Efectuarea unor acte de UP

Pentru stabilirea tuturor faptelor si imprejurarilor unei morti violente, pentru verificarea
temeinica a versiunilor elaborate in caz, organul de UP nu se poate limita la cercetarea
locului faptei, la constatarea medico-legala sau la expertizele criminalistice . Acestor
prime acte li se adauga si:
• Ascultarea martorilor, a persoanelor care au descoperit cadavrul si a rudelor victimei,
este o activitate care se cere realizata cu máxima urgenta.Persoanele carea u
descoperit cadavrul si martorii oculari pot fi ascultati inca din momentul CFL.
 • Ascultarea suspectului sau a inculpatului dupa identificarea lor din cercul suspectilor
permite cunoasterea pozitiei sale fata de fapta savarsita si a motivelor care l-au
determinat sa comita omorul.
• Efectuarea de confruntari vor fi efectuate pentru inlaturarea contradictiilor existente
intre declaratiile celor ascultati(martori, suspecti sau inculpati)
• Efectuarea de perchezitii-aceasta este necesara pentru cautarea cadavrului, a
mijloacelor materiale de proba si altor dovezi.
• Efectuarea de reconstituiri serveste la aprecierea afirmatiilor suspectului/inculpatului.

16. Particularitati ale cercetarii omorului in cazul cadavrelor dezmembrate sau al

cadavrelor nedescoperite
• Investigatii specifice in cazul cadavrelor dezmembrate
-In vederea identificarii va trebui examinat cu máxima atentie fiecare fragment de
cadavru, pentru descoperirea unor eventuale semne particulare(negi, tatuaje).
-Dpdv criminalistic, vor fi cercetate ambalajele in care au fost gasite fragméntele,
interesand eventualele urme sau caracteristici care sa le ateste provenienta. Se va
stabili modul in care au fost aduse, camúflate, ingropate.

Particularitati ale cercetarii in cazurile disparitiei unor persoane, victime ale omuciderii
•
-Investigarea va incepe dupa ce au fost efectuate investigatii complete si ample la
domiciliul, locul de munca, in cercul rudelor/prietenilor, la spitale.
-S-ar impune urmatoarele masuri: efectuarea verificarilor, a cercetarilor disparitiei de
persoane in care exista suspiciuni de omor de catre o echipa condusa de procurorul
criminalist; alcatuirea unei evidente sintetice la nivelul Parchetelor tribunalelor
judete+capitala, cu diparitiile de persoane si decedati neidentificati; efectuarea de
verificari periodice a unitatilor sanitare.
METODOLOGIA INVESTIGARII UNOR INFRACTIUNI CARE ADUC ATINGERE PATRIMONIULUI
1. Consideratii introductive

Principalele probleme care se cer a fi clarifícate prin cercetarea furtului sau a talhariei:
• Determinarea concreta a bunurilor mobile
• Stabilirea exacta a locului si momentului savarsirii faptei
• Identificarea faptuitorului si a participantilor la savarsirea furtului
• Identificarea persoanei vatamate
• Stabilirea conditiilor care au favorizat savarsirea infractiunii

2. Primele masuri luate in vederea investigarii furtului si talhariei

In urma sesizarii prin plangere, denunt sau din oficiu, organul de UP va efectua cat mai
urgent posibil urmatoarele acte procedurale:
• Constatarea infractiunii flagrante: in ipoteza descoperirii furtului sau talhariei, in
momentul savarsirii sau imediat dupa solutionarea cazului este relativ simpla(urmarit/
prins chiar de victima, de martorii oculari, de strigatul public). Autorul este retinut pe
loc si identificat. Persoana vatamata va fi ascultata imediat, la fel si martorii oculari.
• CFL este un act procedural indispensabil in cercetarea infractiunilor de furt si talharie.
Prin CFL pot fi obtinute date importante referitoare la metodele si mijloacele folosite,
cum sunt urmele de apasare, de frecare, de taiere, de lovire. Se vor avea in vedere
resturile de obiecte, dar si imprejurarile negative care pot fi rezultatul unor incercari de
simulare a furtului sau talhariei in scopul disimularii unor alte infractiuni.
• Ascultarea persoanei vatamate, vizeaza doua obiective importante:
-Obtinerea de date concrete privind bunurile sustrase
-In cazul talhariei victima va furniza date despre numarul faptuitorilor si modul de
operare. La ascultarea victimei este imperios necesar sa se tina cont de starea de
tulburare psihica a acesteia.
 • Audierea martorilor va avea drept scop stabilirea acelor imprejurari, care au fost
percepute direct in momentul savarsirii lor, cum ar fi identificarea autorului din cercul
de banuiti si care au fost vazute la locul infractiunii, prin prezentarea lor spre
recunoastere.
• Efectuarea de perchezitii este o activitate procedurala care ofera posibilitatea
descoperirii bunurilor furate, precum si a altor mijloace materiale de proba. In cazul
infractiunilor flagrante, se procedeaza la efectuarea perchezitiei corporale a
faptuitorului, la domiciului sau.
• Identificarea si prinderea faptuitorului constituie o actiune esentiala a organelor de
UP. In acest scop sunt folosite toate datele desprinse din CFL, din ascultarea
persoanei vatamate, a martorilor, precum si din constatarile tehnico-stiintifice, din
expertizele criminalistice.

3. Alte activitati de UP efectuate in anchetarea furtului si talhariei

• Ascultarea suspectilor sau a inculpatilor va fi axata pe obtinerea de date in
legatura cu maniera de concepere si pregatire a infractiunii. Trebuie interogat si in
legatura cu modul in care s-a folosit de bunurile si valorile furate, precum si in legatura
cu persoanele care l-au ajutat.Trebuie sa se insiste asupra modului in care s-a
realizat furtul deoarece suspectii/inculpatii deseori neaga savarsirea folosindu-se de
alibiuri.
• Efectuarea prezentarilor pentru recunoastere si a reconstituirilor
-Prezentarea pentru recunoastere de persoane si de obiecte: se face atat in
vederea identificarii faptuitorului de catre martorii oculari sau de catre persoana
vatamata, cat si a idnetificarii valorilor si bunurilor ce au constituit obiectul furtului.
-Efectuarea de reconstituiri: este o activitate de mare utilitate in ceea ce priveste
verificarea declaratiilor suspectilor sau inculpatilor, ca si ale martorilor sau ale
persoanei vatamate. In ceea ce ii priveste pe suspecti/inculpati reconstituirea are
drept scop verificarea posibilitatilor de savarsire a unei actiuni in anumite conditii
concrete(posibilitatea escaladarii unui gard inalt); in reconstituirile in care sunt
antrenati si martori se verifica, in special posibilitatile de perceptie, in conditiile date.
• Dispunerea de expertize judiciare
-Un rol insemnat il au si constatarile tehnico-stiintifice si expertizele criminalistice fiind
absolut necesare identificarii infractorilor si instrumentelor folosite.
-In cazul talhariei care a avut ca urmare vatamarea integritatii corporale ori moartea
victimei, se va dispune si efectuarea unei expertize medico-legale.
4. Unele particularitati ale investigarii furtului
• Furtul din locuinte
-Autorul procedeaza la o anumita pregatire a furtului, in sensul cunoasterii locului in
care intentioneaza sa opereze, a numarului de persoane care locuiesc si a
programului lor de activitate, a obiceiurilor casei in general.
-Printre problemele importante carora li se acorda atentie in aceste imprejurari de
catre organele de politie, se numara descoperirea si cercetarea urmelor specifice
instrumentelor de spargere, efectuate potrivit regulilor mentionate in capitolul
consacrat examinarii urmelor lasate pe obiecte.
• Furtul de buzunare
-Acesta forma presupune o anumita specializare a infractorului, de regula se
opereaza in locuri aglomérate (mij de transport in común, magazine, stadioane, gari).
-Pentru sustragerea portofelului, infractorii versati procedeaza fie la introducerea
degetului aratator si a celui mijlociu in buzunarul victimei, cu care apuca si ridica
foarte usor obiectul fie la taierea partii de jos a buzunarului cu o lama bine ascutita.
-Furtul de buzunare se inscrie printre cele mai frecvente infractiuni flagrante,
impunandu-se de urgenta prinderea si perchezitionarea autorului, ascultarea
persoanei vatamate si a martorilor oculari.
• Furtul din si de autoturisme
 Scopul unor astfel de furturi poate fi sustragerea de bunuri din autoturism(radio-
casetofoane/imbracaminte/roti de reserva/alt obiect de valoare lasat la vedere) ori a
intregii masini, precum si pentru folosirea acesteia pentru savarsirea unei alte
infractiuni ori parasirea locului faptei.
• Alte forme de furt
-furtul de bagaje, furtul de la persoanele adormite, furtul savarsit de la garderobe, din
hoteluri
5. Unele particularitati privind investigarea furtului si a talhariei in paguba proprietatii
publice
-Nu contine elemente deosebite de specificitate, problemele care trebuie rezolvate de catre
organele de UP sunt in mare aceleasi.
-Particularitatile constau in doua aspecte: stabilirea faptului daca furtul nu reprezinta o
inscenare, o incercare de ascundere a unor lipsuri in gestiune, rezultate dintr-o
delapidare/neglijenta in serviciu; sa se constate daca cel care detinea a incercat sa profite de
pe urma unui furt ori a unei talharii reale pentru acoperirea lipsurilor, sustragerilor de bunuri
sau de bani.
-Probleme specifice de clarificat: existenta unor eventuale imprejurari negative(lipsa
urmelor; furtul unei cantitati exagerat de mari de bunuri intr-un interval mic de timp, pot fi
consecinta incercarilor de disimulare); situatia reala a patrimoniului, in general, si a bunurilor
despre care se sustine ca au fost furate(se verifica daca ele au existat in mod real, in ce
cantitate/calitate)
-Consideratii privind únele moduri specifice de operare: furturile de bagaje sau genti(are
drept victime postasi, gestionari sau casieri ai unor unitati comerciale); furturile din trenurile de
marfa(prezinta aspecte distincte atat prin modul de savarsire cat si prin prejudiciile provocate
economiei natioanale)
6. Aspecte introductive
-In NCPC legiuitorul a trecut infractiunea de delapidare din categoría celor contra
patrimoniului, in categoría infractiunilor de serviciu, deoarece prin comiterea ei se vatama mai
intai relatia sociala de serviciu si abia in secundar se afecteaza patrimoniul unei pj.
-Aceasta consta in insusirea, folosirea sau traficarea de catre un functionar public, in interesul
sau pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestioneaza sau administreaza.

7. Probleme principale care trebuie clarifícate prin investigarea delapidarii

Problemele principale care se cer clarifícate sunt:
• Determinarea obiectului material al infractiunii: avand in vedere ca gestionarea
presupune primire, pastrarea si predarea de diverse valori/bunuri este necesar sa se
stabileasca ca acestea au fost primite in mod efectiv si ca nu au iesit din gestiune.
Trebuie stabilita natura obiectului, calitatea+cantitatea exacta, toate acestea pt a
determina obiectul material.
• Stabilirea elementelor componente ale laturii obiective: intereseaza in primul
rand modalitatile de savarsire: insusirea(sustragerile, crearea de plusuri in gestiune),
folosirea(in scop personal prin scoaterea lor in pentru un timp din patrimoniul unitatii,
dupa care sunt readuse), traficare(de bani, valori sau alte bunuri in vedera obtinerii de
profituri ilicite prin imprumuri, darea de marfuri pe credit etc)
• Identificarea autorului si a eventualilor participanti la savarsirea infractiunii:fiind
vorba de un subiect calificat, se va verifica daca acesta indeplinea calitatea de
functionar sau alt salariat si gestiona ori adminsitra banii sau valoride delapidate.
• Stabilirea cauzelor si conditiilor care au favorizat savarsirea infractiunii
8. Primele masuri luate in cercetarea delapidarii
Pentru stabilirea completa a elementelor constitutive este necesar ca organele judiciare sa
initieze in mod operativ o serie de masuri cu carácter preliminar. Primele masuri initiate de
organele judiciare sunt:
• Cunoasterea situatiei exacte si reale a gestiunii
• Stabilirea cauzelor lipsurilor sau plusurilor de gestiune
 Pentru determinarea cauzelor sustragerilor, organul de UP care efectueaza
cercetarea va trebui sa isi formeze o idee de ansamblu, despre activitatea din
unitatea in gestiunea careia, s-au contatat lipsuri. Se va documenta dupa cum
urmeaza: asupra organizarii, cercetarii si specificul activitatii; circulatia bunurilor;
sistemul de tinere a evidentelor; modul de verificare scriptica si faptica; salariati care
se ocupa de gestiune si administrare.
• Efectuarea de perchezitii si ridicarea de obiecte si inscrisuri: aceste acte se
impun de la sine, ele servind la obtinerea de probe directe privind fapta si
imprejurarile in care s-a comis.
Perchezitia trebuie efectuata cu máxima urgenta pentru descoperirea bunurilor,
valorilor sau banilor sustrasi. Ridicarea de inscrisuri se impune practic in marea
majoritatea a cazurilor de delapidare(prevenirea distrugerii inscrisurilor).
9. Efectuarea altor acte de UP
-Ancheta penala destinata rezolvarii problemelor ce constituie obiect al probatiunii, se va face
pe baza planului de UP, astfel incat fiecare versiune privitoare la existenta lipsurilor sau
plusurilor sa fie temeinic verificata, pana la stabilirea cauzei reale. Versiunele se vor referi atat
la natura faptei cat si la persoana faptuitorului, la numarul si calitatea, la perioada in care au
delapidat.
-In vederea stabilirii valorii prejudiciului, a modalitatilor de investigare, a perioadei de timp in
care a fost savarsita infractiunea , a destinatiei date bunurilor, pe langa actele de procedura
efectuate in faza initiala se procedeaza la:
ü audierea martorilor, a suspectilor sau a inculpatilor(selectionarea martorilor se va face
si dintre persoanele care au controlat, gestionat sau administrat bunurile inainte de
constatarea delapidarii, precum si cele care au luat in primire gestiunea dupa
savarsire; persoanele care au participat la manipularea sub diverse forme a banilor,
bunurilor sau valorilor din care s-a sustras; pers din diverse compartimente ale
societatii; persoane din anturajul suspectului/inculpatului)
ü dispunerea de expertize judiciare(contabile)
ü efectuarea de confruntari, prezentari pentru recunoastere, reconstituire
ü CFL

METODOLOGIA INVESTIGARII INFRACTIUNILOR DIN DOMENIUL AFACERILOR

1. Modalitati specifice modurilor de operare in infractiuni din domeniul afacerilor
Escrocheria consta in incredintarea de fonduri, de obiecte, de chitante, succesiv, fie luand un
nume fals sau o falsa calitate, fie folosind o manevra frauduloasa.
Dintre principalele modalitati de savarsire a escrocheriilor, cele mai frecvente sunt:
• Folosirea unui nume fals(escroculi isi deschide un cont cu ajutorul unor acte de
identitate false, comitand ulterior sub acest nume fals si cu cecurile obtinute ,
importante escrocherii)
• Insusirea unei calitati false (calitatea, functia, starea civila; se pot prezenta ca fiind
delegati ai unei firme insarcinate cu strangerea de fonduri publice de la comercianti)
• Prezentarea unui inscris victimei(act, document) victimei, constituie una dintre cele
mai frecvente tipuri:
-transportatorul care falsifica o factura in beneficiul sau
-la vanzarea unui fond de comert i se prezinta niste bilanturi false
-folosirea de cecuri in modalitati de genul:predarea unui cec fara acoperire sau a unui
ce post-datat.
• Escrocherii prin inscenare(escrocul dand dovada de evidenta siretenie, actioneaza fie
sub forma banala a interventiei-reale sau imaginare a unui tert, complice sau un, fie
sub forma unei adevaret uneltiri amestecand persoane, interventii si fabulatie pentru a
ajunge la fondurile ravnite). Ex: in materie de asigurari; un individ se asigura pentru
accidente, pe viata, plateste un numar apreciabil de rate, dupa care insceneaza cu
ajutorul unui complice ca si-a pierdut viata.
2. Modalitati de operare in fapte inrudite cu escrocheria
• Manipularea de date si informatii inexacte
-Apelul public in vederea acoperirii emisiunii de actiuni/obligatiuni ale unei societati
care se va dovedi a fi de fatada
-Oferirea de informatii inexacte(cuprinse in prospéctele financiare)
-Forme diverse de manipulare: publicarea unui bilant inexact,abuzul de bunurile
societatii
-Excrocare prin folosirea dobanzilor victímele fiind determinate sa-si incredinteze
economiile pentru ca li se promete o dobanda de 10-15% pe luna
• Alte forme de escrocherii(vizeaza fie obtinerea unui credit privat sau public-fraude
prívate; fie evitarea de impozite sau beneficierea de avataje din partea statului
denumite fraude fiscale)
-Fraude prívate(folosirea de facturi false in raporturile cu o societate)
-Fraudele fiscale(prezentarea de facturi false pentru rambursarea TVA)
-Alte escrocherii(prezentarea de creante false intr-un faliment)
-Extorcarea de bani prin folosirea mijloacelor violente sau a amenintarii(obligarea unei
societati la plata unei sume de bani)

3. Sublinieri privind specificul investigatiei penale

Pentru descoperirea si probarea infractiunilor din domeniul afacerilor, investigatia penala
trebuie sa realizeze o demontare minutioasa a manevrelor folosite de faptuitor.
Totusi, doua ipoteze specifice de actiune sunt conturate:
-in savarsirea unei escrocherii, faptuitorul se protejeaza prin anonimat
-in cazul manevrelor frauduloase el este fortat sa se descopere si adesea chiar sa fie o
persoana importanta
4. Directii metodologice generale ale investigatiei
-In esenta, orice investigatie in acest domeniu presupune adaptarea unor principii si initierea
unor acte de investigatie cunoscute din materia investigarii infractiunilorn impotriva
patrimoniului:
• Cunoasterea starii de fapt si evaluarea prejudiciului in momentul semnalarii sau
descoperirii faptei, prin expertize financiar-contabile
• Ridicarea de obiecte si inscrisuri, efectuarea de perchezitii in sensul descoperirii de
registre contabile etc
• Audierea martorilor pentru a stabili date cu privire la identitatea faptuitorului cat si cu
privire la modul de operare.
• Dispunerea expertizelor judiciare, destínate stabilirii circulatiei actelor, a bunurilor
• In ascultarea suspectului/inculpatului se va urmari in special stabilirea circumstantelor
operationale, descifrarea si natura manevrelor frauduloase.

-Cunoasterea cadrului legislativ din domeniu, reprezinta o conditie sine qua non.
-Cunoasterea specificului activitatii económico-financiare(structura si organizarea
administrativa a societatilor, agentilor economici cu capital privat, de stat sau mixt; modul in
care este tinuta evidenta contabila,registre contabile, bilanturi; organizarea directiilor sau
serviciilor intr-o banca; modalitati de efectuare a schimburilor monetare internationale, cadrul
normativ vamal)
-Stabilirea exacta a faptelor si imprejurarilor cauzei(identificarea mijloacelor folosite de
delincvent, studierea si reconstituirea mijloacelor frauduloase, stabilirea contributiei fiecarui
participant)
5. Principalele aspecte ce se urmaresc cu ocazia investigatiei penale
6. Tipuri de sisteme bancare “subterane” intalnite in criminalística financiar-bancara
7. Impactul asupra evolutiei criminalitatii din acest domeniu
8. Stadiul actual al combaterii criminalitatii financiar-bancare
 METODOLOGIA INVESTIGARII ACCIDENTELOR DE MUNCA. CERCETAREA ACCIDENTELOR
DE TRAFIC RUTIER

I. CADRUL METODOLOGIC GENERAL AL INVESTIGARII ACCIDENTELOR DE MUNCA

1. ASPECTE JURIDICE

Prin accident de munca se intelege vatamarea violenta a organismului, precum si intoxicatia acuta
profesionala, care are loc in timpul procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu si
care provoaca incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile calendaristicie, invalidiate sau
deces.
Mai sunt accidente in munca:
• accidentul suferit de persoana aflata in vizita in intreprinderere cu acordul angajatorului
• accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei actiuni intreprinse din proprie initiativa
pentru salvarea de vieti omenesti
• accidentul suferit de o persoana aflata in indeplinirea atributiilor de serviciu ca urmare a unei
agresiuni

Accidentul de munca de traseu reprezinta:

• accidentul survenit in timpul si pe traseul normal al deplasarii de la locul de munca la domiciliu
si invers si care a antrenat vatamarea sau decesul;
• accidentul survenit pe perioada pauzei reglementare de masa in locuril organizate de
angajator, in drumul deplasarii spre locul de masa si invers si care a antrenat
vatamarea/decesul.

Clasificarea accidentelor de munca dupa numarul persoanelor accidentare si urmarile produse:

a) incapacitate de cel putin 3 zile calendaristice (atestata prin documente medicale)
b) accident care produce invaliditate (confirmat prin decizie de incadrare intr-un grad de
invaliditatate)
c) accident mortal (confimrat imediat sau dupa un interval de timp)
d) accident colectiv (cel putin 3 persoane, in acelasi timp si din aceleasi cauze)

2. REGLEMENTARI PRIVIND METODOLOGIA INVESTIGARII ACCIDENTELOR DE MUNCA

Investigarea accidentelor de munca se face conform regulilor metodologice criminalistice si a regulilor

prevazute expres de legislatia muncii/alte acte normative.
Cercetarea evenimentelor de munca se face astfel:
a) de angajator- evenimente care au pordus incapacitate temporara de munca. Daca victima
este un cetatean strain, investigarea se face de ITM
b) de ITM- evenimente care au produs invaliditate evidenta, deces, accidente colective, incidente
periculoase
c) Inspectia Muncii- accidente colective (cauzate de evenimente deosebite- incendii/explozii)
d) autoritatile de sanatate publica teritoriala (suspiciuni de boala profesionala)

Rezultatul cercetarii- consemnat in PV. In caz de deces al persoanei unitatea medico-legala

inainteaza inspectoratului de stat teritorial pentru protectia muncii o copie a raportului. Conducerea
unitatilor unde a a vut loc accidentul trebuie sa anunte de indata Inspectoratul de stat teritorial pentru
protectia muncii si organele de urmarire penala.

3. PRINCIPALELE ASPECTE, OBIECT AL PROBATIUNII, CARE TREBUIE CLARIFICATE

PRIN INVESTIGAREA ACCIDENTELOR DE MUNCA
Problemele care trebuie clarificate sunt comune si evenimentelor sau avariilor din industria miniera si
petrochimica, provocate de explozii/ incendii:
a) stabilirea cauzelor accidentului- cauze de natura tehnica (functionarea defectuasa a
utilajelor, uzura, calitatea necorespunzatoare a materialelor) si cauze de natura organizatorica
(lipsa lurii unor masuri corespunzatoare de securitate si sanatate in munca)
b) determinarea imprejurarilor in care a avut loc accidentul (daca s-a produs in timpul
procesului de munca si daca cel accidentat era in curs de indeplinire a atributiilro de serviciu)
c) determinarea consecintelor accidentului (stabilirea raportului de cauzalitate)
d) stabilirea prevederilor legale incalcate
e) identificarea persoanelor care raspund de organizarea si conducerea procesului de
productie (persoanele care trebuie sa aplice masurile si cele care trebuie sa le respecte)
f) initierea masurilor de prevenire a altor accidente

4. CERCETAREA LA FATA LOCULUI A ACCIDENTELOR DE MUNCA

Trebuie efectuata cu maxima urgenta.

Luarea primelor masuri presupune acordarea primului ajutor, limitarea/inlaturarea pericolelor
iminente. Se face potrivit celor doua faze (statica si dinamica). Este interzisa modificarea locului
accidentului (daca astfel nu se pot produce alte evenimente). Se vor face schite si fotografii, se vor
identifica si ridica obiecte purtatoare de urme. Pot exista cazuri de modificare intentionata a locului
accidentului de cei care pot fi gasiti vinovati.
Obiectivele cercetarii prorpiu-zise la fata locului:
• stabilirea pozitie, starii initiale a instalatiilor, masinilor si utilajelor
• cercetarea minutioasa a urmelor
• examinarea minutioasa a victimei
• verificarea si ridicarea documentelor
• clarificarea eventualelor imprejurari negative
• cunoasterea specificului si particularitatilor locului evenimentului
• initierea primelor masuri tehnice si organizatorice de prevenire
• ascultarea martorilor oculari, a victimelor

Fixarea rezultatelor cercetarii locului faptei- PV vare va fi insotit de fotografii, schite, inregistrari
audio-video (acestea din urma fiind extrem de importante in cadrul accidentelor cu consecinte grave)
5. EFECTUAREA ALTOR ACTE DE URMARIRE PENALA

a) audierea martorilor- atat a celor oculari, cat si a celor care au cunostinta despre
particularitatile locului accidentului;
b) ascultarea suspectului/inculpatului- vizeaza clarificarea modului in care au fost initiate si
respectate masurile, daca ele au fost bine cunoscute, daca s-a controlat in mod eficient si
permanent respectarea lor;
c) dispunerea de expertize judiciare- expertizele tehnice (stabilirea cauzelor functionarii
defectuoase a instalatiilor); expertizele criminalistice (colectarea de date privind dinamica
producerii accidentului); expertize medico-legale (examinarea victimelor)
d) ridicarea de obiecte, inscrisuri, perchezitii si uneori confruntari, reconstituiri

II. PARTICULARITATI METODOLOGICE PRIVIND INVESTIGAREA ACCIDENTELOR DE

MUNCA SAU AVARIILOR DIN DOMENIUL MINIER, PETROCHIMIC SI AL
CONSTRUCTIILOR
 6. PARTICULARITATI MEOTODOLOGICE PRIVIND INVESTIGAREA ACCIDENTELOR DE
MUNCA DIN DOMENIUL MINIER

Presupune conlucrarea intre organele de urmarire penala si specialistii in aceste domenii. Principalele
cauze ala accidentelor de munca din domeniu minier:
• accidente de munca in legatura cu deschiderea, saparea si sustinerea lucrarilor miniere
• accidente de munca in legatura cu circulatia si transportul in subteran
• accidente de munca in legatura cu lucrarile cu materiale explozive, incendiile din
subteran si focurile de mina (manipularea neglijenta a lazilor cu material exploziv, accidente
provocate de surse de flacara deschisa, intoxicatii cu gaze nocive(

Cercetarea la fata locului (la locul accidentului vor patrunde mai intai exchipele de interventie):
a) in faza de pregatire a cercetarii- delimitarea exacta a locului producerii accidentului, iar
organul de urmarire penala trebuie sa obtina primele informatii cu privire la producerea
evenimentului;
b) in faza statica- se vor examina, fixa si stabili aspectul de ansamplu al locului accidentului,
starea si pozitia instalatiilor, distanta dintre corpul victimei si diverse obiecte
c) in faza dinamica a cercetarii- recomandabil sa porneasca din punctul in care se afla victima,
se va examina corpul victimei, starea instalatiilor, se efectueaza fotografii de detaliu, ridicari
de urme.

7. PARTICULARITATI METODOLOGICE ALE INVESTIGATIILOR ACCIDENTELOR DE

MUNCA SAU AVARIILOR DIN DOMENIUL PETROCHIMIC

Specificitatea este data particularitatea acestei activitati, iar pe de alta parte de faptul ca o pondere
insemnata o detin incendiile si exploziile. Factorii care fac domeniul petro-chimic mai vulnerabil la
incendii si explozii sunt:
• materiale, substante, materii prime inflamabile sau explozive;
• procesele fizico-chimice de prelucrare se desfasoara la temperaturi si presiuni ridicate;
• in unitati se afla permanent depozitate produse cu grad ridicat de inflamabilitate
• unii salariati trateaza cu superficialitate regulile de exploatare a instalatiilor

a) factori obiectivi de pericol- procesele chimice/fizico-chimice (descompunere termica,

procese de oxidare) si proprietatile fizico-chimice ale produselor (volatilitate ridicata,
corosivitate ridicata)

b) cauzele accidentelor de munca sau avariilor in industria petrochimica-

• cauze de natura tehnica (cauze specifice proceselor de rafinare-uzurile premature,
defectiunile instalatiilor/ cauze in legatura cu depozitarea produselor petroliere
(formare a de amestecuri explozive)/ cauze specifice incarcarii sau descarcarii
produselor petroliere (scantei produse de motoarele autocisternelor)
• cauze de natura organizatorica/tehnico-organizatorica (incalcarea normelor privind
disciplina si ordinea in munca- neefectuarea lucrarilor de intretinere sau reparatii;
nerespectarea normelor privind primirea la munca a persoanelor cu capacitate de
munca redusa)
c) cercetarea la fata locului- se efectueaza pe baza regulilor tactice generale cunoscute sub
conducerea procurorului si cu participarea organelor de justitie si politie si a specialistilor din
domeniul respectiv.
• in faza statica- examinarea si fixarea prin fotografiere si inregistrare videomagnetica
a aspectului de ansamblu si chiar a unor detalii aproape concomitent cu actiunile de
 stingere a incendiului, de limitare si prevenire a altor pericole; se vor optine primele
date cu privire la eveniment;
• in faza dinamica- se procedeaza la examinarea minutioasa a locului faptei, pentru
descoperirea tuturor urmelor, a mijloacelor materiale de proba, fara a se porni cu idei
preconcepute privind valoarea lor probatorie
d) fixarea rezultatelor cercetarii- PV, insotit de planse fotografice, de desene schita, de relevari
e) efectuarea altor acte de urmarire penala- trebuie luate masuri urgente pentru prevenirea
altor accidente
• ascultarea martorilor
• ascultarea suspectilor/inculpatilor
• dispunerea de expertize judiciare (tehnice si criminalistice)
• vor fi efectuate verificari in documentele unitatii/perchezitii/confruntari

8. PARTICULARITATI METODOLOGICE PRIVIND INVESTIGAREA ACCIDENTELOR DE

MUNCA DIN DOMENIUL CONSTRUCTIILOR

Prezinta particularitati in functie de natura.tipul lucrarii (blocuri de locuinte, constructii industriale,

drumuri sau poduri). Accidentele au fost impartite in:
• accidente privind lucrarile de zidarie
• accidente privind nerespectarea protectiei muncii in operarea macaralelor si a alor mecanisme
si utilaje
• accidente in efectuarea de montaje si terasamente

a) Cauzele accidentelor din domeniul constructiilor

• organizatorice- pregatirea, coordonarea si controlul necorespunzator al procesului
de munca de catre cei insarcinati cu conducerea sa
• tehnice- folosirea unor materiale si utilaje cu caracteristici tehnice necorespunzatoare
• accidente de munca- nerespectarea de catre angajati a regulilor de protectia muncii
b) Cercetarea propriu-zisa a accidentelor din constructii
• cercetarea la fata locului- se stabilesc situatia de fapt, imprejurarile accidentului, se
fixeaza si se ridica urme. Organul de urmarire penala trebuie sa studieze
documentatia constructiei si actele de revizie a instalatiilor
• atentie deosebita se da consemnarii in PV si fixarii fotografice
• se poate dispune ascultarea suspectilor.martorilor, dispunerea de expertize judiciare
(tehnice si criminalistice)

III. PARTICULARITATI METODOLOGICE PRIVIND INVESTIGAREA ACCIDENTELOR DE

TRAFIC RUTIER

9. NOTIUNI GENERALE

Accidentul de circulatie este accidentul care intruneste cumulativ urmatoarele conditii:

• s-a produs pe un drum deschis circulatiei publice
• a avut ca urmare decesul, ranirea uneia sau a mai multor persoane ori avarierea a cel putin
un vehicul sau alte pagube materiale
• in eveniment a fost implicat cel putin un vehicul in miscare

Cercetarea accidentelor de circulatie revine organelor de politie, care au si sarcina de a strange probe
cu privire la existenta infractiunii, daca accidentul intruneste elementele constitutive ale acesteia.
Urmarirea penala se desfasoara sub supravegherea procurorului.
 a) Cauzele accidentelor de circulatie- datorate factorului uman (circa 90% din totalul
accidentelor), datorate factorilor tehnici (defectarea sistemelor de franare, directie,
semnalizare), datorate factorilor rutieri (caracteristici constructive si de amenajare a cailor de
comunicatie)
b) Imprejurari prin care trebuie stabilita cercetarea accidentelor de trafic: cauzele si
imprejurarile in care s-a produs accidentul (umani, tehnici, rutieri, locul si timpul producerii
accidentului), regulile de circulatie care au fost incalcate (viteza legala, prioritatea de trecere,
culoarea rosu a semaforului), persoanele raspunzatoare (conducatorii autovehiculelor,
pietonii, etc), consecintele produse de accident (victimele si pagubele materiale), daca
evenimentul putea fi evitat.
10. PARTICULARITATI PRIVIND CFL A ACCIDENTELOR DE TRAFIC RUTIER

Are caracter imediat si necesar. Cercetarea la fata locului a accidentelor de circulatie este orientata in
doua directii importante:
• stabilirea imprejurarilor de loc, timp, mod in care s-a produs accidentul
• descoperirea, fixarea si ridicarea urmelor formate cu ocazia producerii accidentului

Cercetarea accidentelor de circulatie se poate imparti in: cercetarea accidentelor in care autorul a
ramas la locul faptei SAU accidente in care autorul a parasit locul faptei.
Primele masuri sunt luate de organul de politie: acordarea primului ajutor victimelor, asigurarea pazei
locului, identificarea celorlalte persoane implicate, raportarea evenimentului, luarea masurilor de
decongestionare
a) Pregatirea cercetarii locului accidentului (lucratorii serviciului de circulatie, specialisti
criminalisti si eventual medicul legist): verificarea si completarea masurilor luate initial,
delimitarea exacta a locului faptei, obtinerea unor prime informatii, stabilirea sarcinilor si a
metodelor tehnico stiintifice care vor fi aplicate;
b) Efectuarea cercetarii propriu-zise:
• In faza statica: examinarea si fixarea aspectului de ansamblu a locului accidentului,
stabilirea pozitiei si a raportului de distanta dintre vehicule, victima si vehicul. O
atentie deosebita trebuie acordata masurarii urmei de franare. Atentie trebuie
acordata si cu privire la imprejurarile negative;
• In faza dinamica: se trece la examinarea locului accidentului in scopul descoperirii,
fixarii, ridicarii si interpretarii urmelor accidentului. Urmele se clasifica in: urme ale
sistemului de miscare (rularea normala, franare, derapare), urmel ale unor parti din
caroserie (bara de protectie, masca), urme sub forma de resturi de obiecte si de
materiale (cioburi de far, parbriz, resturi de vopesea), urme biologice de natura umana
(sange, fire de par, resturi de tesut) si urme sub forma unor resturi de imbracaminte
• prin examinarea si interpretarea urmelor se pot rezolva probleme precum:
stabilirea tipului de vehicul, determinarea directiei de deplasare, stabilirea vitezei de
circulatie
• fixarea rezultatelor cercetarii- PV, fotografiere, schita, inregistrari pe banda
videomagnetica, filmare

11. EFECTUAREA ALTOR ACTE DE URMARIRE PENALA

a) Ascultare martorilor- a celor oculari se face pentru a completa sau clarifica unele aspecte cu
privire la imprejurarile in care s-a produs accidentul (viteza de circulatie, comportamentul
victimei). Organul de urmarire penala trebuie sa tina cont de conditiile obiective si subiective
care ar putea influenta procesul de perceptie. Ascultarea are un rol esential in cadrul
accidentelor in care conducatorul auto a parasit locul accidentului
 b) Ascultarea persoanelor implicate in accident- conducatori auto, victime. Nu trebuie sa se
neglijeze starea de soc
c) Dispunerea, efectuarea si valorificarea constatarilor tehnico stiintifice si a expertizelor
judiciare- expertiza tehnica (starea mecanica a autovehiculului, a sistemului de franare,
directie, semnalizare), expertiza criminalistica (clarificarea unor imprejurari privind producerea
accidentului, identificarea autovehiculului, a persoanei vinovate), expertiza medico-legala
(cauza mortii, mecanismul de formare a
d) Efectuarea altor acte de urmarire penala- reconstituirea (determinarea imprejurarilor in care
s-a savarsit accidentul), perchezitia (in cazul in care autorul fuge de la locul accidentului si
incearca sa elimine urmele de pe autovehicul), confruntarea (inlaturarea contradictiilor din
declaratiile conducatorilor autovehiculelor, inte acestia si victime sau martori)

PARTICULARITATI METODOLOGICE PRIVIND INVESTIGAREA CRIMINALISTICA A

INFRACTIUNILOR DIN DOMENIULTRAFICULUI DE STUPEFIANTE

I. CONSIDERATII INTRODUCTIVE

12. PRINCIPALELE CATEGORII DE SUBSTANTE STUPEFIANTE SI CLASIFICAREA

ACESTORA

Clasificari:
a) droguri de mare risc (heroina, morfina, cocaina) si droguri de risc (canabis, diazepam)
b) stimulente (amfetaminele), depresive (alcool, tranchilizante), halucinogene (LSD, MDMA-
Ecstasy)
c) in functie de natura lor: analgezice, sedative,hipnotice, stimulente, halucinogene

Clasificarea generala a drogurilor(raportat la tipul general de drog):

a) substante psihotrope: se pot sublasifica dupa originea lor naturala, semisintetica si sintetica
si in functie de riscurile pe care le pot prezenta
b) substante psihoactive: alcool, opiacee (latex, morfina), cocaina, canabis si marijuana,
halucinogene, tranchilizante, solventi organici, stimulente psihice, droguri folosite ca
medicament.

Stupefiante naturale (opiul, morfina, codeina) , semisintetice (heroina) si sintetice cu efecte

puternice (metadona), sintetice cu efecte slabe (pentazocina)

13. REFERIRI LA REGLEMENTAREA JURIDICA

Este sanctionata cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, distribuirea, livrarea, trimitearea,

transportul, oferirea, punerea in vanzare, vanzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, cumpararea si
altele.
Elementele generale care trebuie stabilite prin investigarea infractiunilor de trafic de
stupefiante- elementele constitutive ale infractiunii, interesand in afara stabilirii obiectului si
subiectului infractiunii, determinarea modalitatilor de comitere a faptei si circumscrierea lor in
modalitatile prevazute de Legea 143/2000:
• traficul propriu-zis
• inlesnirea traficului
• favorizarea traficului si consumului

II. MODURI SI SITEME DE OPERARE FOLOSITE DE TRAFICANTII DE DROGURI

 14. MODALITATI DE ASCUNDERE

a) metode de ambalare sau disimulare in vederea traficarii: fabricarea pe cale industriala a

mijloacelor de ascundere a drogurilor (folosirea masinilor, cutiilor si etichetelor unor linii
tehnologice de la fabricile de conserve), producerea pe cale artizanala a mijloacelor de
ascundere (prin achizitionarea de masini si materiale de baza cum sunt: capace, cutii goale,
etichete), inlocuirea produsului finit din cutiile de conserve (deschiderea normala a cutiei,
deschiderea cutiei prin efectuarea unor orificii in peretii laterali ai acesteia, dupa indepartarea
etichetei, taierea transversala a cutiei si convectionarea unui capac veritabil), imbibarea
tesaturilor cu stupefiante (in circa 140 batiste poate fi ascuns un kilogram de coaina), folosirea
sistemului postal (ascunderea in scrisori/colete), folosirea curierilor (sistemul inghitirii
drogurilor sau ascunderii in diferite obiecte)
b) metode de mascare a mirosurilor specifice unor droguri: impachetarea in cartoane
speciale sau in canistre de tabla (in care s-au introdus pesti uscati sau bile contra moliilor),
introducerea in colete a unor esente de usturoi sau ceapa, amabalarea in containere inchise
ermetic;
c) metode de evitare/anihilare a anumitor dispozitive folosite pentru depistarea
drogurilor: invelirea in staniol/hartie indigo (opresc razele x), folosirea avioanelor,
elicopterelor si navelor maritime.

15. MODALITTI DE ASCUNDERE IN TRAFIC A STUPEFIANTELOR

Pentru trecerea frontierelor, drogurile sunt bine ascunse. Alegerea unui loc de ascundere depinde de
factori precum: cantitatea de stupefiant, mijlocul de transport folosit, exigenta controalelor, etc.
a) locuri de ascundere in mijloacele de transport- mijloacele de transport auto (tapiserie,
capacele rotilor), vagoanle de cale ferata (in locurile cu destinatie tehnica de la capatul
vagoanelor, in toaleta, in compartimente, pe culoar), in avioane (in bagaje), pe vapoare
(trompa de vant, tevile, cisternele goale de carburanti)
b) locurile de ascundere in obiecte de impracaminte sau pe corp- gura, reverul hainei,
epoleti, interiorul cravatei, buzunare, captuseala, catarame de curea, in obiecte de uz casnic
si personal (valize cu fund dublu), in alimente, bauturi, tigari)

16. MODURI DE OPERARE FRECVENTE ALE TRAFICANTILOR DE DROGURI

a) Fabricarea drogurilor- o mare parte din narcotice si depresive (fabricate legal in scopuri
medicale), stupefiante (culturi clandestine de max, canabis, planta de coca). Fabricarea se
face tot in mod clandestin (laboratoare in subsoluri, bucatarii nefolosite sau depozite de
unelte). Echipamentul tehnic este imporvizat, ieftin. Laboratoarele sunt frecvent schimbate. In
afara marijuanei, celelalte droguri necesita pentru a fi fabricate tehnologii si substante chimice.
b) Transportul drogurilor- rute aeriene, rutiere si maritime. Deseori se foloses autovehicule cu
numere false, sau se ascund drogurile in autovehicule de tranzit, fara ca personalul de
deservire al acestora sa aiba cunostina despre asta. Se efectueaza in general cu autovehicule
de tip TIR, cu trenuri sau nave.
c) Distribuirea drogurilor- In unele locuri (Asi de Sud-Est, America de Sud) pietele nu sunt atat
de secrete. Ambalarea si prezentarea spre desfacere este o chestiune importanta. In ceea ce
ii priveste pe narcomani, pentru procurarea drogurilor, acestia folosesc metode diferite, de la
cele pasnice, la cele extrem de violente. Toxicomanii ajung la acte de violenta cand nu mai
pot procura drogul sau ajung la o intoxiatie ridicata.
 III. ELEMENTE METODOLOGICE APLICATE IN INVESTIGAREA TRAFICULUI DE
STUPEFIANTE

17. MODALITATI DE DEPISTARE A TRAFICANTILOR

Depistarea traficantilor presupune o activitate complexa, organizata minutios si uneori de lunga

durata, in care investigatiile si verificarile au o mare importanta.
a) metode tactice- folosirea investigatorilor acoperiti, folosirea si supravegherea sistemelor de
telecomunicatii sau informatice. Se efectueaza supravegherea si verificarea operativa a
cladirilor, depozitelor, terenurilor unde ar putea sa se gaseasca stupefiante sau precursori. De
asemenea se poate proceda si la urmarirea zborurilor sensibile adica a acelora despre care
se detin informatii ca sunt folosite pentru transportul unor produse si substante stupefiante. O
alta metoda este si livrarea controlata care permite lasarea intentionata a trecerii prin punctele
de control pentru ca in final sa se ajunga la marii traficanti.
b) metode tehnico-stiintifice de depistare- cainele detector de droguri, dispozitiv cu raze X,
iar pentru interceptarea clandestine se coposeste tehnologie sofisticata (radare, sateliti, etc.)
c) identificarea toxicomanilor- cand apare nevoia de drog (apar lacrimari, dilatarea pupilelor,
mancarimi, stare de teama, transpiratii), daca se afla sub influenta stupefiantelor (somnolenta,
privire in gol), diferite instrumente aflate in jurul toxicomanilor (pipe, resturi de tigari), urmele
lasate de instrumentele de administrare (intepaturi, cruste), proprietarii de farmacii pot oferi de
asemenea indicii, precum si camerele de garda.

18. METODOLOGIA INVESTIGARII PROPRIU-ZISE A TRAFICULUI DE STUPEFIANTE

a) Modalitati de documentare pentru inceperea urmaririi penale

• in cazul traficantilor depistati la punctele de frontiera- PV, rapoarte de constatare

tehnico-criminalistica din care sa rezulta ca substatele contin stupefiante, informatii
din declaratiile altor persoane, fotografii judiciare, obiecte/inscrisuri gasite asupra
persoanelor implicate;
• in cazul traficantilor depistati in interiorul tarii noastre- PV de prindere in flagrant,
fotografii operative (se vor prezenta stupefiantele gasite, locurile de ascundere,
mijloacele folosite, etc), date furnizate de martori oculari;
• in cazul persoanelor depistate ca sustrag stupefiante din spitale- prinderea in
flagrant in care stupefiantele sunt sustrase sau predate unor solicitanti. PV care sa
contina: cine a ridicat si pe ce baza stupefiante in ziua respectiva/anterioare, faptul ca
din farmacia spitalului s-au eliberat fiole cu acelasi nr. ca cele consemnate in procesul
verbal;
• in cazul prescrierii de droguri- retetele cu timbru sec in baza carora s-au eliberat
stupefiante, PV de constatare (persoanele nu exista sau sunt decedate), actele de
expertiza medicala (daca in realitate nu aveau nevoie de ele), declaratii ale unor
persoane;
• in cazul stupefiantelor abandonate sau pierdute- se impune cercetarea
amanuntita a locului in care substantele au fost descoperite, efectuarea de fotografii si
audierea persoanelor prezente. Produsele si substantele trebuie ridicate cu grija.
b) Particularitati ale cercetarii la fata locului

• se vor folosi pe langa trusa criminalistica, truse cu reactivi pentru testarea

stupefiantelor, sonda de control pentru verificarea locurilor greu accesibile din
autovehicule, aparatura necesara radiografierii unor obiecte in care sunt ascunse
stupefiantelor.
• in faza statica se iau masuri de prevenire a intoxicatiilor si de salvare a eventualelor
victime, fotografierea/filmarea stupefiantelor si a locurilor unde au fost ascunse,
efectuarea perchezitiei corporale, darea spre prelucrare a urmei de miros;
• in faza dinamica examinarea de catre medic a persoanelor suspecte ca se afla sub
influenta stupefiantelor, examinarea imbracamintei, a bagajelor, a coletelor, se vor
face fotografii/filmari de detaliu. In cazul navelor si aeronavelor (se verifica cabinele
personalului navigant, obiectele pe care le are asupra sa, partile comune ale navei,
etc), la vagoanele pe cale ferata (exteriorul si interiorul acestora, locurile accesibile
calatorilor). O atentie deosebita se va acorda modului de ambalare si ridicare a
corpurilor delicte (pentru a nu se pierde/ contamina proba. Fixarea se face prin PV si
fotografii si schite.

c) Realizarea flagrantului in cazul infractiunilor la regimul produselor si substantelor

stupefiante

• pregatirea constatarii infractiunii flagrante: stabilirea oportunitatii si necesitatii

constatarii infractiunii flagrante (se poate decide ca totul sa ramana in faza de
supraveghere), obtinerea de date referiotoare la faptuitor si activitatea sa infractionala
(nationalitate, cetatenie, domiciliu, resedinta), pregatirea mijloacelor tehnice
criminalistice (trusa pentru testarea stupefiantelor, aparate foto si video), stabilirea
momentului si modului de actiune, stabilirea martorilor asistenti;
• realizarea efectiva a prinderii in flagrant: identificarea martorilor oculari, stabilirea
activitatii ilicite desfasurate in momentul constatarii, declinarea calitatii organului
judiciar si luarea masurilor pentru intreruperea activitatii ilicite, acordarea primului
ajutor persoanelor intoxicate, identificarea faptuitorului, efectuarea perchezitiei
corporale, luarea masurilor cu privirea la faptuitor si la obiectele, valorile si inscrisurile
descoperite;

d) Efectuarea urmaririi penale propriu-zise

• in anchetarea traficului de stupefiante printre primele acte de urmarire penala se

afla perchezitia (trebuie realizat elementul surpriza si de asemenea trebuie efectuata
in momentul in care se considerea ca se poate obtine maximum de probe). Se impune
folosirea unor specialisti, precum si a cainelui dresat pentru depistarea stupefiantelor.
Substantele sau produsele ridicate, ambalate in mod corespunzator si cu eticheta pe
ambalaj trebuie trimise cu operativitate laboratoarelor de specialitate. Pot fi ridicate si
alte corpuri delicte. Fixarea prin PV insotit de fotografiere si inregistrarea pe banda
videomagnetica.
• examinarea inscrisurilor- trebuie stabilita legatura cu fapta (note de plata a cazarii la
hotel, chitarea convorbirilor telefonice, agende de telefon, etc.). O atentie ridicata
trebuie acordata inscrisurilor gasite la persoane straine, pe aceste inscrisuri putandu-
se gasi si substante sau urme digitale ale celor care au participat la savarsitea
infractiunii.
• dispunerea de constatari tehnico-stiintifice si expertize: identificarea urmelor de
substanta. Intrebarile la care trebuie sa raspunda expertul sunt: Substanta contine
 stupefiante? In caz afirmativ ce stupefiant este? Se vor adresa intrebari referiotare la
puritatea, concentratia, umiditatea acestora. In urma analizarii se pot formula
urmatoarele concluzii:
• cert pozitiva (este hasis)
• cert negativa (nu este stupefiant)
• de probabilitate (este probabil opiu)
• de imposibilitate (nu se poate stabili daca este stupefiant)

• metode de identificare a drogurilor- testele de culoare (marquis- reactiv in prezenta

caruia heroina si morfina se coloreaza in purpuriu), teste microcristaline,
cromatografia pe strat subtire si cromatografia de gaze, spectrofotometria si
spectrometria.
• ascultarea persoanelor implicate in traficul de droguri- in sensun legii penale,
toxicomanii nu sunt considerati infractori, dar trebuie ascultati. In ascultarea
traficantilor sau consumatorilor trebuie sa se stabileasca sursele de aprovizionare,
destinatia, pretul, locul de fabricare, mijloacele de ascundere, modul in care au reusit
sa treaca neobservate, eventualele transporturi anterioare, eventualele transporturi
viitoare.

ELEMENTE METODOLOGICE PRIVIND INVESTIGAREA CRIMINALISTICA A INFRACTIUNILOR

DIN DOMENIUL CRIMINALITATII ORGANIZATE

I. CONSIDERATII INTRODUCTIVE

19. PRECIZARI DE ORDIN TERMINOLOGIC

Criterii definitorii ale conceptului de criminalitate organizata:

• scopul (obtinerea unor castiguri substnatiale)
• legaturi (bine structurate si delimitate ierarhic in cadrul grupului)
• specific (folosirea atributiilor si relatiilor de serviciu ale participantilor)
• nivel (ocuparea de catre participanti a uno functii superioare in economie si societate)

Conceptele de criminalitate, crima organizata si mafie se diferentiaza prin gradul de pericol social,
nivelul de organizare si structurare, metode si mijloace folosite pentru atingerea scopului, scopul
urmarit.
a) criminalitatea de tip mafiot
• activitatile- prezinta un grad de periculozitatea deosebit, se desf. prin metode
predominant agresive, se dezvolta in concordanta cu structurile statale, economice,
sociale si politice, scopul este reprezentat de obtinerea unor castiguri ilicite
• structura si mod de actiune- structura care urmeaza linia traditionala, liderul are
autoritate absoluta, admiterea de noi membrii se face printr-un ritual specific
• niveluri de executare a operatiunilor- stabilirea in mediu (infractiuni de impunere in
zona), consolidarea in mediu (infractiuni de mai mare anvergura, care atingand
niveluri social-ec superioare), integrare in societate (banii obtinuti ilegal sunt investiti
in afaceri legale)
b) criminalitatea organizata- acel segment infractional la care se raporteaza activitatile ilegale,
de natura sa afecteze grav anumite sectoare ale vietii economice, sociale si politice,
desfasurate prin diverse metode si mijloace in mod constant si planificat, de catre asociatii de
indivizi, cu ierarhie interna bine determinata, cu structuri specializate si mecanisme de
autoaparare, in scopul obtinerii de profituri ilicite la cote deosebit de ridicate
 • Caracteristici: gradul de pericol poate afecta sectoare intregi. Activitatea se
desfasoara constant, organizat, planificat, si bine conspirat. Se stabileste unitatea
infractionala, exista un lider, membrii sunt specializati pe activitati infractionale
specifice, si se folosesc mecanisme specifice de neutralizare a controlului social.

c) diferenta intre organizatiile teroriste si cele de crima organizata: org. teroriste regurg la
metode violente in general, iar cele de crima organizata doar in situatii specifice. Organizatiile
de crima organizata urmaresc obtinerea de profit.

II. SCURTA PRIVIRE ASUPRA STRUCTURILOR SI MODALITATILOR CURENTE DE

SAVARSIRE A INFRACTIUNILOR IN DOMENIUL CRIMINALITATII ORGANIZATE

20. TIPURI SI STRUCTURI DE ORGANIZATII CRIMINALE

a) in conceptia INTERPOL- familiile mafiei (inclusiv cartelurile columbiene ale drogurilor,

bandele de motociclisti), organizatiile profesionale (traficul de masini, rapiri de persoane),
organizatii criminale etnice (triadele, yakuza), reciclarea banilor (mascarea veniturilor ilicite in
venituri licite), organizatii teroriste internationale (asasinate, rapiri de persoane, deturnari de
avioane);
b) in conceptia nord-americana- raketing (diferite tipuri de activitati infractionale), operatiuni de
vicii (narcotice, prostitutie, jocuri de noroc), furtul (un anumit tip de furt), bande (de tineri, de
motociclisti, de detinuti), teroristi;
c) raportat la realitatile europene- racketi (componenta a criminalitatii organizate din fostele
state sovietice, uzand de arme de foc), bandele de motociclisti (producerea si distribuirea
drogurilor sintetice, prostitutie), bande de detinuti (controlul narcoticelor in inchisori si chiar
distribuirea lor in afara), grupurile criminale asiatice (la fel ca „Cosa Nostra”, avem „Chinese
Triad”, „Yakuza”)

21. MODALITATI DE SAVARSIRE A INFRACTIUNILOR DIN DOMENIUL CRIMINALITATII

ORGANIZATE

a) Traficul de droguri- Romania este inclusa in „ruta balcanica” de traficare a heroinei dinspre
tucia spre pietele occidentale. Initial tara de tranzitie, Romania a devenit teritoriu de depozitare
si piata de desfacere. Deschiderea granitelor Romaniei a codnus la cresterea masiva a
numarului mijloacelor de transport si marfuri care intra si ies din tara. Varsta persoanelor
consumatoare este cuprinsa in medie intre 16-28 ani. In ultima perioada in tara au aparut si
droguri sintetice (LSD, amfetamina, MDMA)
b) Spalarea de bani- cel mai adesea sunt folosite firme private paravan, sau chiar fictive. O
metoda cunoscuta in Romania in perioada 1991-1994 a constituit-o utilizarea circuitelor de tip
„Caritas”. Cea mai importanta sursa de provenienta a banilor murdari o constituie contrabanda
cu cafea, tigari, alcool, etc.
c) Falsul de moneda- in tara noastra, goana dupa valuta a creat posibilitatea introducerii in tara
cantitati insemnate de valuta falsa (mai ales USD si EUR)
d) Traficul international de autoturisme furate- deschiderea granitelor a facut din Romania
atat o ruta de tranzitare a vehiculelor furate in Occident, cat si o piata de desfacere.
e) Traficul cu arme- pe locul 2 in lume dupa traficul de droguri, traficul de arme este deosebit de
profitabil, dezvoltandu-se in special dupa destramarea URSS.
f) Traficul cu obiecte de patrimoniu- se comercializeaza anual in Europa bunuri in valoare de
peste 6 miliarde de dolari, trafic controlat in special de doua organizatii din fosta Iugoslavie.
 Dupa 1990, organizatii criminale au procedat la stabilirea unor programe de achizitionare si
scoatere din tara a bunurilor apartinand patrimoniului cultural national roman
g) Traficul cu fiinte umane- migratia ilegala, prostitutia organizata, proxenetismul, traficul de
copii. Un fenoment aparte al emigratiei il constituie emigratia deghizata reprezentata de
prostitutie, prroxenetism si trafic cu fiinte umane. Persoanele care regurg la astfel de metode
din cauza:
• nivelului scazut de trai
• somajul
• factori educationali
• modelul familial
• factori eterogeni

Racolarea se face prin diferite metode, cum ar fi agentii de fotomodele, de impresariat artistic, adoptii
ilegale. Recent se discuta si despre traficul cu persoane handicapate, obligate sa cerseasca in Vestul
Europei.
h) Coruptia- cauzele favorizante ale comiterii actelor de coruptie sunt: lipsa de autoritate a
puterii politice, descentralizarea politico-administrativa, ineficienta sau insuficienta legilor,
perpetuarea vechii birocratii, etc. Un exemplu edificator pentru coruptie il reprezinta
privatizarea agriculturii prin repartizarea ilegala a terenurilor fertile si licitatii trucate. Sume
uriase de bani sunt manipulate pentru vanzari sau inchirieri preferentiale de spatii comerciale.
Alte exemple de coruptie sunt stabilirea de impozite si taxe convenabile, acordarea de
asistenta medicala, etc.
i) Terorismul- folosirea in afara legii a fortei ori a violentei pentru intimidarea ori constrangerea
unui guvern, a populatiei civile, ori a unui segment din aceasta, in indeplinirea unor obiective
politice ori sociale

III. CADRUL METODOLOGIC GENERAL AL INVESTIGATIEI PENALE IN DOMENIUL

CRIMINALITATII ORGANIZATE

22. ETAPELE SI MODALITATILE DE ACTIUNE

a) Faza obtinerii de informatii- domeniile in care se desfasoara culegerea de informatii,

categorii de persoane vizate de activitatea de supraveghere, mijloacele de supraveghere
operativa si culegere a informatiilor, modalitati de analiza si exploatare a informatiilor;
b) Faza investigatiilor- se desfasoara activitati de verificare a informatiilor obtinute in faza
informativa. Se declanseaza numai dupa ce s-au obtinut informatii suficiente. In aceasta
perioada se identifica si se asigura mijloace de proba care vor fi administrate in faza de
urmarire penala (martori, victime, furnizori). Activitatile de investigare constau in:
• supravegherea operativa a unor persoane suspecte
• verificarea surselor de venit ale suspectilor]
• verificarea unor acte si inscrisuri
• verificarea unor date prin Interpol
• legitimarea si identificarea unor persoane necunoscute
c) Faza urmaririi penale- actele premergatoare se efectueaza dupa sesizarea organului de
urmarire penala, privind savarsirea unei infractiuni. Data fiind complexitatea activitatilor
organizatiilor criminale, este necesar un volum important de activitati de investigare (audiere
de martori, ridicare de obiecte si inscrisuri, dispunerea de constatari tehnico-stiintifice sau
medico-legale, cercetare la fata locului, inregistrarea convorbirilor precum si alte inregistrari)

23. ORGANIZAREA FLAGRANTULUI

Flagrantul reprezinta una dintre cele mai complete si eficiente mijloace de evidentiere a elementelor
de fapt, de constatare in timp util si in mod complet a faptelor ilicite si a autorilor acestora.
a) Pregatirea actiunilor de realizare a flagrantului- se verifica datele care motiveaza
actiunea. Organizarea flagrantului este in sarcina procurorului si a politistilor din
compartimentele specializate. Planificarea actiunii presupune:
• stabilirea locului, zonei si mediului unde se va desfasura actiunea
• efectuarea unor investigatii complexe privind persoanele implicate
• coroborarea tuturor datelor si stabilirea modalitatii de actiune
• Elaborarea planului actiunii
• trebuie desfasurat cu discretie

b) Patrunderea in zona de actiune- se intra prin trasee diferite, iar fiecare efectiv va ocupa
locurile si pozitiile stabilite dinainte. Se iau masuri de blocare a cailor de acces. Pe durata
actiunii trebuie indeplinite cumulativ 3 conditii:
• asigurarea securitatii personalului participant
• luarea masurilor de protectie pentru persoanele care lucreaza sub acoperire
• protejarea si asigurarea tuturor materialelor folosite

c) Realizatea flagrantului propriu-zis- sunt posibile 3 tipuri de actiuni ale echipei de interventie:
• interventia inainte de consumarea actului infractional
• interventia in timpul comiterii faptei
• interventia dupa consumarea actului infractional

IV. PARTICULARITATI IN INVESTIGAREA CRIMINALISTICA A UNOR INFRACTIUNI

CIRCUMSCRISE CRIMEI ORGANIZATE, CU INCIDENTA IN DOMENIUL FINANCIAR-
BANCAR

24. PRINCIPALELE ASPECTE CE SE URMARESC CU OCAZIA INVESTIGATIEI PENALE

a) Analizele financiare- metoda depozitului bancar, metoda retelei valorice, metoda

cheltuielilor. Aceste analize vor determina patrimoniul total al suspectului, comparand
patrimoniul total, rezultat din analize, cu veniturile raportate si impozitate.
b) Supravegherea electronica- avantajul este dat de inregisstrarea unor segmente importante
din activitatea criminala. Pentru strangerea de probe si identificarea faptuitorilor se
procedeaza la
• punerea sub supravegherea a conturilor bancare si a conturilor asimilate acestora
• punerea sub supraveghere sau sub ascultare a liniilor telefonice
• accesul la sisteme informationale
• comunicarea de acte autentice sau sub semnatura privata de documente bancare,
financiare sau contabile

25. PRIVIRE ASUPRA STADIULUI ACTUAL AL COMBATERII CRIMINALITATII ORGANIZATE

IN ROMANIA

a) Colaborarea internationala- Politia romana a stabilit un cadru de colaborare cu politiile altor

state. In scopul prevenirii si combaterii fenomenului infractional, Romania a incheiat 57
acorduri cu 29 de state. Rolul de coordonatori ai cooperarii in Estul Europei este indeplinit de
mai multe organizatii printre care Consiliul Europei, OSCE, UNICEF. In Romania se afla
Centrul Regional al Initiativei de Cooperare in Sud-Estul Europei.
b) In domeniul migratiei si traficului de persoane- Oficiul national pentru refugiati derulaza
impreuna cu Organizatia internationala pentru Migratie, Programul de reintegrare socio-
 profesionala a victimelor traficului, cu o durata de trei ani. Pentru a combate emigratia ilegala,
in colaborare cu Politia Britanica a fost elaborat Programul REFLEX. In prezent sunt in curs
programe de combatere a traficului de persoane cu Franta, o atentie speciala fiind acordata
cersetoriei practicata in capitala franceza si in alte orase mari.
c) In cadrul Ministerului Public- au fost infiintate structuri institutionale abilitate sa previna si sa
combata criminalitatea organizata. La nivelul Parchetului de pe langa ICCJ a functionat pana
in septembrie 2002, Sectia de combatere a coruptiei si criminalitatii organizate. A fost infiintat
Parchetul National Anticoruptie. Represiunea si combaterea criminalitatii organizate revin in
continuare sectiei specializate a Parchetului General. Parchetul Anticoruptie preia
problematica coruptiei, careia i se pot asocia si elemente de criminalitate organizata.

UNELE ELEMENTE METODOLOGICE DE INVESTIGARE A INFRACTIUNILOR DE CORUPTIE

I. CRITERII GENERALE DE INVESTIGARE CRIMINALISTICA A CORUPTIEI

26. CADRUL GENERAL

In prezent, in investigarea, sub raport criminalistic a fenomenului de coruptie se iau in considerare

urmatorii indici:
• susceptibilitatea de a participa activ la acte de coruptie
• raspandirea coruptiei
• perspectivele coruptiei

Criterii de evaluare. Acesti indici contin o serie de criterii si valori statistice, care se masoara de la
individ la individ:
• capacitatea unei persoane de a exercita (prin functia pe care o detine) presiuni directe si
indirecte asupra cetatenilor pentru a obtine bani, daruri si favoruri
• capacitatea grupurilor profesioanale (medici, magistrati, politisti) .....
• participarea la practici de coruptie, reflecta in primul rand participarea personala a individului
la variate forme de coruptie

Factori care pot influenta raspandirea coruptiei:

• imbogatirea personala a celor care se afla in pozitii de putere
• lipsa unui control real administrativ sau judiciar
• salarii mici
• ineficacitatea sistemului judiciar
• caracteristicile specifice ale grupurilor de interes din care faptuitorul face parte

27. PROBLEME PE CARE TREBUIE SA LE CLARIFICE INVESTIGATIA PENALA

a) Sesizarea PNA in legatura cu savarsirea infractiunilor de coruptie- in vederea

descoperirii si investigarii infractiunilor de coruptie, urmatoarele persoane au obligatia de a
instiinta organul specializat de urmarire penala:
• persoanele cu atributii de control cu privire la orice date din care rezulta indicii ca s-a
efectuat o operatiune sau un act ilicit
• persoanele care realizeaza, controleaza sau acorda asistenta specializata, in masura
in care participa la luarea deciziilor si le pot influenta (participa la operatiuni ce
antreneaza circulatia de capitaluri, operatiuni bancare si altele asemenea)
 • serviciile si organele specializate in culegerea si prelucrarea informatiilor

b) Principalele probleme care fac obiectul probatiunii- organele de urmarire penala sesizate
despre savarsirea unei infractiuni de coruptie trebuie sa lamureasca urmatoarele probleme:
• calitatea faptuitorului: persoana care exercita o functie publica, persoana care ia
parte la luarea deciziilor sau le poate influenta, o persoana care acorda asistenta
unitatilor, in masura in care participa la luarea deciziilor sau le poate influenta, etc.
• activitatea ilicita: desfasurata de faptuitor, de alti participanti, modul de operare
• scopul activitatii infractionale: daca faptuitorul a actionat cu intentie
• valorile, bunuri, banii sau alte foloase necuvenite ce au constituit obiectul
activitatii infractionale

c) masuri speciale de investigare a infractiunilor de coruptie- cand exista indicii suficiente,

PNA poate dispune pe o durata de cel mult 30 zile:
• punerea sub supraveghere a conturilor bancare (secretul bancar si cel profesional nu
sunt opozabile organelor de urmarire penala)
• punerea sub supraveghere a suspectilor/inculpatilor si interceptarea comunicatiilor
acestora
• accesarea sistemelor informatice folosite de suspecti ori de complicii acestora.
• investigatori sub acoperire
• alte activitati (constatarea infractiunilor flagrante, ascultarea faptuitorului, identificarea
si ascultarea martorilor, efectuarea perchezitiilor, dispunerea constatarilor si a
expertizelor tehnico-stiintifice)

II. CONSTATAREA INFRACTIUNII FLAGRANTE

28. PREGATIRILE IN VEDEREA CONSTATARII INFRACTIUNII FLAGRANTE

a) Organizarea flagrantului- efectuarea atenta a unor activitati de pregatire. Organele de

urmarire penala pot fi sesizate din oficiu sau prin denunt. Denuntatorii sunt:
• din mediul familial- rude apropiate, chiar sotul/sotia (nemultumiti, invidiosi sau din
faptul ca sufera prin darea de mita)
• din mediul profesional- colegii, sefii si subordonatii
• din mediul celor antrenati in acte de coruptie- cei obligati sa mituiasca sau fortati
sa plateasca o suma de bani peste asteptarile lor

b) Elemente de referinta in pregatirea flagrantului

• in cazul sesizarii din oficiu- organul judiciar va verifica datele existente despre fapte
si faptuitori. Va fi investigata persoana mituitorului sau a celui care ofera folosul
necuvenit. Acest lucru se poate face prin supravegherea in locuri publice, interceptari,
inregistrari, etc.
• in cazul sesizarii prin denunt- este posibila audierea denuntatorului. Este necesara
o cunoastere a profilului psihologic a denuntatorului. In obtinerea declaratiei trebuie
insitat asupra tutror elementelor privitoare la fapta. Va fi descrisa persoana
functionarului si locul unde aceasta isi desfasoara activitatea. Daca inmanarea banilor
se va face printr-un intermediar, este necesara cunoasterea persoanei, locul de
activitate si modul in care vor fi predate bunurile
• probleme esentiale urmarite in realizarea flagrantului- identitatea functionarului si
alte date legate de persoana acestuia si de locul de munca, locul unde s-a consumat
 ori urmeaza sa se consume fapta ilicita, determinarea modului de operare si a
circumstantelor in care se va comite infractiunea

c) Alcatuirea echipei de prindere in flagrant

Va fi coordonata de catre procuror si va fi alcatuita din politisiti si criminalisti specialisti in domeniul

inregistrarilor si interceptarii comunicatiilor. Se stabileste modul de actiune, iar in cazurile
exceptionale, unii membri ai echipei nu trebuie sa cunoasca sarcinile celorlalti. Se pot contura
cateva masuri ce trebuie luate de membrii echipei:
• supravegherea atenta a locului unde urmeaza sa se savarseasca infractiunea
• protejarea participantilor la comiterea faptelor
• stabilirea modalitatilor si mijloacelor de comunicare intre membrii echipei
• apelarea la mijloace tehnice, logistice, adecvate actiunii

d) Pregatirea de capcane criminalistice si folosirea altor mijloace tehnice criminalistice

• capcane criminalistice- capcane cu substante fluorescente, scriindu-se cuvantul „MITA” in

creion fluorescent pe bancnote sau alte valori. Totodata in PV vor fi inregistrare si seriile
acestor bancnote. Tot astfel mai pot fi folosite si prafuri invizibile, care devin vizibile sub
actiunea lampii cu raze ultraviolete. Este important ca operatiunea sa se desfasoare de catre
specialistul criminalist si sa nu mai aiba acces nicio alta persoana.
• mijloace tehnice de inregistrare si supraveghere- dupa efectuarrea inregistrarilor, organul
de urmarire penala va intocmi un PV care va cuprinde: autorizatia procurorului, numerele
posturilor telefonice in care se poarta convorbirea, numele persoanelor care poarta
convorbirea, data ora si durata fiecarei convorbiri, etc. Din punct de vedere tehnico-tactic
criminalistic, in realizarea acestor inregistrari se vor avea in vedere: specialistul
insarcinat cu inregistrarea va transmite de indata mesajele cu valoare infractionala. Se va
alege aparatura in functie de conditiile specifice in care se va realiza inregistrarea si se
stabilesc martorii asistenti.

29. REALIZAREA PROPRIU-ZISA A ACTIUNII DE CONSTATARE A INFRACTIUNII

FLAGRANTE

a) Supravegherea locului in care va fi surprins faptuitorul- fiecare membru al echipei va

supraveghea un spatiu si anumite persoane
b) Realizarea efectiva a flagrantului- in functie de complexitate, echipa va alege momentul
interventiei

• intrarea cu rapiditate in spatiul infractional

• conducatorul echipei, ceilalti membri, trebuie sa-si decline identitata (legitimatia)
• identificarea functionarului, subiect activ al infractiunii
• identificarea tuturor persoanelor
• efectuarea perchezitiei corporale a autorului
• perchezitia intregului spatiu unde a fost surprins faptuitorul – se vor cauta valori sau
bunuri care vor putea fi folosite ca mijloc de proba
• instiintarea autorului cu privire la dreptul de a fi asistat de un aparator

III. TACTICA EFECTUARII ALTOR ACTE DE URMARIRE PENALA

30. PARTICULARITATI IN ASCULTAREA SUSPECTULUI

a) Pregatirea ascultarii suspectului/inculpatului- studierea cu atentie a tuturor materialelor.
Este important si elaborarea unui plan de ascultare. Audierea vizeaza in linii mari locul de
munca si atributiile de serviciu, imprejurarile in care l-a cunoscut pe cel de la care a pretins si
aprimit bani, etc. Citarea sau aducerea suspectului sau inculpatului se face in functie daca
acesta se afla in stare de arest sau se afla in libertate. Nu trebuie exclusa audierea imediata,
ca in situatia flagrantului, pentru a nu se da posibilitatea suspectului/inculpatului de a influenta
declaratiile altor persoane. Se pregatesc mijloace de inregistrare a intregului interogatoriu.

b) Problematica ascultarilor in functie de natura faptelor de coruptie:

• luarea de mita- presumupe clarificarea componentelor laturii oviective si subiective.
Ascultarea vizeaza lamurirea aspectelor esentiale pentru stabilirea tuturor
imprejurarilor in care s-a comi fapta si a vinovatiei. Se vor preciza functia actuala,
atributiile de serviciu, data si imprejurarile in care l-a cunoscut pe mituitor, etc. Vor fi
determinate actul ori serviciul pentru care persoana careia i s-au pretins banii sau alte
foloase a apelat la functionar.
• darii de mita- persoana care a avut initiativa sa promita, sa ofere sau sa dea bani
sau alte foloase, actul sau serviciul de care mituitorul era interesat, identitatea
functionarului, imprejurarile in care suspectul a facut promisiuni, a oferit sau a dat
bunuri, reactia functionarului la promisiunile faptuitorului de a oferi si persoanele care
au cunoscut intentia faptuitorului
• trafic de influenta- scopul interventiei traficantului, cine este functionarul pe langa
care a promis sa intervina, daca acest functionar exista in realitate, daca a inmanat
realmente functionarului sumele de bani, daca a mai procedat in mod asemanator si
cu alti functionari sau persoane de decizie
• primirea de foloase necuvenite- atributiile de serviciu ale primitorului, activitatea pe
care a prestat-o in folosul persoanei de la care a primit folosul, daca a existat vreo
intelegere prealabila, daca foloasele primite vizau efectiv atributii de serviciu ale sale
sau ale altei persoane

31. AUDIEREA PARTII VATAMATE SAU A DENUNTATORULUI

a) Pregatirea audierii- cunoasterea persoanelor ce urmeaza a fi ascultate, intocmirea planului

de ascultare. Este necesar ca cel care ia declaratii sa detina despre persoana in cauza si date
anterioare savarsirii faptei. Intocmirea planului de ascultare presupune intrebari care in
general privesc:
• imprejurarile in care l-a cunoscut pe suspect
• ce interese au existat in cauza
• in ce a constat mita
• modalitatile de loc, timp si procedeele folosite pentru inmanarea banilor
• in ce a constat activitatea suspectului
• alte detalii

b) Ascultarea propriu-zisa a partii vatamate- dupa regulile tactice cunoscute. Trebuie insitat
pe imprejurarile in care banii/bunurile au fost primite, unde au fost puse, si alte aspecte
concrete care pot proba faptele si care se pot constitui ca probe sau mijloace de proba.

32. EFECTUAREA DE CONFRUNTARI

a) Rolul confruntarii in clarificarea infractiunilor de coruptie- clarifica contradictiictiile

existente intre declaratiile a doua perosane in aceeasi cauza, obtinerea de noi informatii si
 confirmarea unor fapte, situatii, imprejurari. Contradictiile privesc aspecte legate de relitatea
pretinderii unor sume da bani, conduita functionarului.
b) Pregatirea si efectuarea confruntarii- trebuie sa se evalueze oportunitatea confruntarii.
Dupa studiul dosarului vor fi stabilite persoanele care urmeaza a fi confruntate. Eleve vor fi
ascultate inaitne pentru a se vedea daca isi mentin declaratiile anterioare, daca sunt sincere
sau se tem de confruntare.

33. EFECTUAREA DE PERCHEZITII SI DE RIDICARI DE INSCRISURI SI DE OBIECTE

a) Rolul perchezitiei si al ridicarii de inscrisuri- percheziitiile permit identificarea unor valori

sau bunuri primite sau traficate in diferite fapte
b) Pregatirea perchezitiei- inainte de fiecare perchezitie, organul judiciar va stabili scopul
acesteia, obiectele urmarite, posibilitatea ascunderii/distrugerii lor, mijloace de cautare, etc.

• cunoasterea persoanei si a locului unde urmeaza sa se desfasoare perchezitia

(trebuie stabilit numarul membrilor de familie, al colegilor de serviciu care lucreaza in
acelasi birou, raporturile dintre ei, ce cai de comunicare cu exteriorul sunt)
• alcatuirea echipei si pregatirea mijloacelor tehnice- este necesara si participarea
faptuitorului, suspectului sau a inculpatului pentru a se preveni contestarea
rezultatelor perchezitiei
• deplasarea si patrunderea la locul perchezitiei- sunt situatii in care se recomanda
declansarea de perchezitii simultane la toti participantii
c) Efectuarea perchezitiei propriu-zise- fiecare membru va actiona potrivit sarcinilor stabilite.
De exemplu se vor pazi usi, ferestre, pentru a nu fi aruncate obiecte. Se va proceda la
perchezitia corporala. De regula, in astfel de perchezitii se cauta sume de bani sau valuta,
inscrisuri, bunuri de valoare. Se impune de asemenea ridicarea si studierea agendelor, a
corespondentei, registrelor, computerelor. etc. Se poate proceda si la perchezitia
autoturismelor.

34. PARTICULARITATI PRIVIND EFECTUAREA „PERCHEZITIEI” CALCULATORULUI

a) Aspecte generale- aceasta nu vizeaza doar CPU (unitatea centrala de prelucrare a datelor),
cat si componente harware, software, imprimanta, modemul extern. Autorizatia de perchezitie
trebuie sa descrie cu precizie ce anume trebuie perchezitionat.
b) Efectuarea perchezitiei propriu-zise- organul judicar, asistat de un specialist in informatica
va efectua perchezitia cu precautii speciale. Inainte de deconectarea oricarui cablu este bine
sa se procedeze la inregistrarea pe banda video sau sa se fotografieze. Este important sa fie
deconectate toate caile de acces la distanta ale sistemului. Vor fi atasate etichete la fiecare
punct de legatura. Prin acest mod de perchezitie se pot obtine date cu referire la evidenta
unor cereri, eliberarea unor documente, dactilografieri, parteneri oficiali, etc.

35. DISPUNEREA DE EXPERTIZE JUDICIARE SI CONSTATARI TEHNICO-STIINTIFICE

Expertizele cel mai mai frecvent dispuse sunt cele grafoscopice, expertiza tehnica a actelor,
fotografica, identificarea persoanei dupa voce si vorbire, a monedelor si bancnotelor, etc.
Expertiza fonocriminalistica- utilitatea acestui gen de expertiza, in infractiunile de coruptie este
evidenta, in conditiile in care ele sunt comise in forme si modalitati confidentiale, chiar sofisticate,
faptuitorii, nu numai cei versati, luandu-si masuri de precautie deosebita. Privitor la aceasta expertiza
trebuie respectate regulile tacticii criminalistice (calitatea tehnicilor de investigare si rigoarea stiintifica
a acestora)
In celelalte cazuri, expertizele judiciare vor avea ca obiect numai acele imprejurari esentiale, nu
chestiuni „colaterale” destinate sa intarzie solutionarea cauzei.
 ELEMENTE METODOLOGICE DE INVESTIGARE A INFRACTIUNILOR DIN DOMENIUL
CRIMINALITATII INFORMATICE

I. MODALITATI DE SAVARSIRE A INFRACTIUNILOR CIBERNETICE

36. MODURI DE ACTIUNE IN ATACURILE INFORMATICE

Trebuie evaluat modul in care se realizeaza controlul accesului unui utilizator la fisiere, pentru a se
determina gradul de securitate a sistemului atacat. Dupa scanarea porturilor (servicii) si gasirea unuia
deschis, acestea este penetrat pentru a se prelua controlul asupra punctului esential.
a) Atacul la distanta- accesarea pe internet sau printr-o alta retea a unei masini asupra careia
utilizatorul nu detine niciun control (interogarea serverului, scanarea porturilor, analiza datelor,
atacul efectiv)
b) Atacul prin imitare- realizat prin folosirea sau copierea adresei unei masini pe care o
foloseste sa patrunda in alt sistem. Imitarea consta in preluarea unei adrese de IP;
c) Atacul bazat pe Telnet- decriptarea parolelor care permite accesul de la o distanta la o statie
de lucru.

37. CONSIDERATII PRIVIND UNELE CATEGORII DE INFRACTIUNI CIBERNETICE

a) Raspandirea virusilor- prin raspandirea virusilor pot fi realizate acte de spionaje, sau delicte
precum santajul si constrangerea
b) Pirateria software- utilizarea nepermisa si fara drept a unui program de computer. Problema
care se pune este daca programele de computer ar trebui sa fie bunuri publice sau din contra
sa fie protejate. Afacerile care ascund astfel de fraude dispun in cele mai multe cazuri de
adrese de e-mai multiple si diverse site-uri, astfel incat este mult mai dificila misiunea de
depistare a acestora.
c) Furturi prin Mailbox- programele pot fi furate dupa ce anterior softul a fost trimis prin Mailbox
d) Atacuri asupra ATM, debit card, PC passwords, coduri PIN: sustragerea informatiilor de
cont/ clonarea microcipurilor telefoanelor mobile in scopul fraudarii tranzactiilor online,
scanarea instrumentelor negociabile de plata, care sunt apoi contrafacute prin metode de
descktop publishing;
e) Furturi de carduri- spargere site-uri care contin in baza de date numere de carti de credit
f) Inselatoria si sabotajul prin computer-Inselatorie: abuzul asupra automatelor de bani si
asupra celor de jocuri. Sabotaj- cazuri foarte multe.
g) Spionajul informatic- furtul de informatii comerciale (liste de produse, de preturi, metode de
promovare, studii de marketing, etc). Prin spionaj informatic se intelege obtinerea, prin
mijloace ilegitime sau divulgarea, transferul sau folosirea dara dpret ori fara nicio alta
justificare legala a unui secret comercial sau industrial cu intentia de a cauza un prejudiciu
economic persoanei care detine dreptul asupra secretului.
h) Utilizarea neautorizata a unui computer- principalii autori sunt dintre angajati, functionarii,
cadre didactice si studenti. In alte cazuri, utilizarea neautorizata determina un prejudiciu
economic considerabil (utilizarea numerelor de cont ale societatii)

38. SCURTE CONSIDERATII PRIVIND AUTORUL INFRACTIUNILOR INFORMATICE

Majoritatea celor care vorbesc despre infractiunile informatice considera ca acestea sunt comise
hackeri. Hackerul este definit ca fiind: persoana careia ii place sa exploreze detaliile sitemelor de
programare si modalitatile in care pot fi expandate capacitatile lor, persoana care programeaza cu
entuziasm, persoana capabila de a fi apreciata, persoana care poate face programe cu rapiditate si
expert cu privire la un anumit program.
II. INVESTIGAREA CRIMINALISTICA PROPRIU-ZISA A INFRACTIUNILOR INFORMATICE
39. PRINCIPALELE PROBLEME DE CLARIFICAT IN INVESTIGAREA INFRACTIUNILOR
INFORMATICE

a) Identificarea obiectelor ce au fost folosite sau au fost destinate sa serveasca la

savarsirea infractiunii- facand parte din categoria „corpurilor delicte” aceste mijloace
materiale de proba reprezinta mijloace de savarsire a infractiunii (fie ca au fost folosite sau
urmau sa fie utilizate)
b) Identificarea informatiilor obtinute ca rezultat al infractiunii- acestea pot fi sechestrate, la
fel ca orice alta documentatie care este obtinuta in mod ilegal. De asemenea, obtinerea listei
codurilor de acces si a parolelor pentru retelele guvernamentale, obtinuta neautorizat este o
fapta penala, ea putand sa reprezinte un act de spionaj, sabotaj, terorism, diversiune s.a.
c) Identificarea hardware-ului ca fruct/rezultat al delictului- Fructele crimei includ bunurile
obtinute din activitati de criminalitate. Organul de urmarire penala va examina daca
imprejurarile au condus in mod cert si sigur la consecintele ilicite, astfel incat investigatorul sa
fie convins ca acel obiect a fost fruct al crimei sau a fost posedat ilegal;
d) Identificarea autorului si a circumstantelor care au favorizat savarsirea faptei- se va
stabili metoda prin care acesta a avut acces la informatiile securizate

40. MIJLOACE MATERIALE DE PROBA

a) Urma electronica- in momentul conectarii la internet, fiecare utilizator primeste o identitate

unica, un IP ce poate fi stabil (conectare directa) sau dinamic (conectare prin modem).
Serviciile de internet au obligatia de a mentine pentru o anumita perioada de timp, fisiere cu
logouri care ofera informatii utile anchetatorilor, mai ales in cazul IP-urilor dinamice. De regula,
majoritatea retelelor au montate pe fiecare statie de lucru un dispozitiv de tip Firewall, destinat
prevenirii accesului din exterior a retelei. Prin acest sistem reteaua devine practic inutilizabil
b) Informatia ca instrument al infractiunii- documentele care contin informatii si instrumentele
financiare folosite in comitea faptei pot fi sechestrate ca instrumente ale crimei. Trebuie
acordata atnetie conservarii acestor date. De asemenea, investigatorii pot sechestra obiecte
ce sunt destinate sau urmeaza a fi folosite ca instrumente ale delictului.
c) Hardware-ul ca proba- este considerat proba in identificarea unei persoane care a comis o
infractiune, fara ca aceasta sa fie admisa in mod necesar in proces. Daca un computer si
toate perifericele sale reprezinta instrumentele unei infractiuni, mandatul ar trebui sa
autorizeze sechestralea lor integrala.

41. EFECTUAREA UNOR ACTE DE URMARIRE PENALA

a) Perchezitia calculatoarelor- daca un computer reprezinta fruct al crimei, instrument al

infractiunii sau proba, mandatul de perchezitie trebuie sa vizeze computerul in site si in
subsididar informatiile pe care le detine. Indicat este ca urmatoarele informatii sa fie detaliate
in mandat:
• descrierea locului ce trebuie perchezitionat- informatia se afla intr-o locatie
externa, iar aceasta se afla in afara localitatii, informatiile se afla intr-o locatie iar
anchetatorii stiu ca aceasta se afla in aceeasi zona, informatiile se afla intr-o locatie
externa, necunoscuta
• descrierea obiectelor/aparaturii care trebuie perchezitionate si ridicate- daca
anchetatorii au mandat doar pentru documentele din computer si nu pentru
computerul insusi, mandatul ar trebui redactat cu precizie, concret. Nici macar
argumentul privind volumul mic de probe nu poate justifica ridicarea tuturor
dispozitivelor de stocare.
 b) constatarea infractiunii flagrante- este flagranta infractiunea descoperita in momentul
comiterii sau imediat dupa savarsire. Infractiunea flagranta reprezinta o exceptie de la
efectuarea perchezitiei cu autorizarea magistratului. trebuie conservate toate urmele
electronice.

42. PARTICULARITATI CU PRIVIRE LA CERCETAREA LA FATA LOCULUI A

INFRACTIUNILOR INFORMATICE

Cercetarea vizeaza concret calculatorul, monitorul, tastatura, dispozitivele externe de memorie,

dischete, discuri, modem, etc. In faza statica: se constata starea de fapt, fara a se interveni sub nicio
forma asupra aparaturii, care nu trebui pornita, dar nici oprita daca functioneaza. Totul este fixat prin
fotografie si prin inregistrari video. In faza dinamica: operatiile pe aparatura propriu-zisa se
efectueaza de specialist.
a) Particularitati privind inregistrarile de date referiotare la activitati cibernetice- cand este
vorba de acte sub forma de hartii scrise si stocate in birouri si sertare, anchetatorii pot
securiza si proteja integritatea probelor prin restrictionarea accesului fizic la locul de stocare.
Inregistrarile electronice sunt bineinteles mai usor de alterat si distrus. In cazul in care
administratorul de sistem coopereaza cu investigatorii, sarcinile acestora vor deveni mai
usoare;
b) Situatia fisierelor criptate- Autoritatea conferita de un mandat pentru cercetarea si ridicarea
informatiei presupune si autoritatea decriparii acesteia.Specialistii in investigarea cyber-
criminalitatii sau fabricantul software-ului pot asista la decriptarea fisierului. Anchetatorii ar
trebui sa anticipeze daca suspectul sau altcineva va furniza parola atunci cand i se cere
c) Ridicarea computerelor de la fata locului- fara alterarea datelor, de aceea metoda cea mai
sigura este convocarea expertilor. In cadrul acestor infractiuni se pot instala programe de
autodistrugere care ar putea sterge urmele/probele electronice, daca sistemul este cercetat de
cineva care nu este expert in materie.
d) Ridicarea si transportarea hardware-ului si a documentelor in vederea cercetarii
sistemului in laborator- anchetatorii vor decide ulterior ce componente pot fi restituite. Desi
laboratoarele pot detine capacitatea de obtine o mare varietate de documente, unele dintre
acestea nu vor putea fi ridicate.Ridicarea calculatoarelor, a probelor de la fata locului este o
problema suficient de complexa din cauza diversitatii de situatii sau circumstante tehnice. De
exemplu:
• calculatoarele legate la o retea nu se scot din priza
• calculatoarele aflate intr-o locuinta particulara nu se scot din priza
• pentru a se preveni lansarea sitemului de operare in cazul in care se incearca
pornirea computerului oprit, in fiecare unitate floppy se introduce o discheta
neformatata sau goala
• marcarea atenta a fiecarei componente si a cablurilor + fotografii de detaliu
• asamblarea, transportul si depozitarea aparaturii se face in conditii de maxima
siguranta (trebuie evitate socurile, vibratiile, emisiile radio si campurile
electromagnetice care pot deteriora hardiscurile.