Notiunea, etapele si genurile identificarii criminalistice

Def : este un proces de constatare a identitatii unei persoane, obiecte sau fenomene aflate in legatura cauzala cu fapta ilicita, prin metode stiitifice criminalistice, in scopul stabilirii adevarului in procesul judiciar. OBIECTUL/ Obiectul material al identificarii poate fi orice pers, fiinta sau lucru, orice el al lumii materiale, susceptibil de a fi identificat dupa urmele create in campul infractional. Obiectul identificarii este un obiect concret, nu numai prin natura sa, ci si prin insusi raportul cauzal cu fapta cercetata.

Etapele identificrii criminalistice: Stabilirea apartenenei dup gen Se realizeaz pe calea examinrii caracteristicilor generale care definesc o anumit categorie de obiecte. Identificarea individual Se realizeaz o ngustare a sferei obiectelor cu aceleai caracteristici pn la individualizarea corect. Identificarea individual reprezint afirmarea identitii (Lucian Ionescu). Identificarea generic i identificarea individual sunt pri compo-nente ale procesului unic de identificare criminalistic. Identificarea dup urmele lsate la locul faptei de ctre obiecte sau fiine (modalitatea cea mai frecvent i cea mai preferat). Identificarea generica Aceasta prima etapa sau faza mai este denumita si 'Determinarea apartenentei de gen' si consta in stabilirea, pe baza caracteristicilor generale, a ceea ce reprezinta in sine obiectul sau urma sa, adica naturasa, ce loc ocupa in sistemul lucrurilor, carui gen, specie, subspecie ii apartine. Sistemul se materializeaza in diverse clasificari, astfel ca determinarea apartenentei generice depinde in mare masura de amploarea acestor clasificari. Pentru determinarea apartenentei generice se apeleaza in primul rand la clasificarile si sistematizarile stiintelor naturii si tehnice. Drept criterii de clasificare se iau caracteristicile care reflecta constructia, forma obiectelor (clasa desenelor papilare, tipul de instrumente de spargere, genul si marca armei, modelul masinii de scris etc). La urmele constand din substante identificarea generica se face dupa structura interna, caracteristici fizice si compozitia chimica, iar pentru fiinte dupa insusirile anatomice, psihice, si fiziologice. Pentru urmele de contact genul se stabileste dupa reflectarea structurii exterioare a suprafetei de contact imprimata (conturul talpii, profilurile benzii de rulare etc). Caracteristicile generale (de gen) retinute ca baza de definire si triere trebuie sa fie specifice pentru clasa respectiva si totodata sa fie constante. Cu cat este mai ingusta grupa din care face parte, cu atat mai mare este probabilitatea identitatii. Cum se interpreteaza o concluzie de identitate generica? Asemanarile generice intre obiect si urma arata ca obiectul putea crea urma respectiva. Deci ne aflam in domeniulposibilitatii. Astfel spus, obiectul ale carui forme si dimensiuni corespund cu urma putea fi instrumentul creator, dar tot asa de bine s-ar putea sa nu fie acesta ci altul avand caracteristici similare. In cazul unor deosebiri esentiale exista incompatibilitate si deci obiectul sau fiinta suspecta se exclude. Cu alte cuvinte negarea apartenentei generice echivaleaza cu insasi negarea identitatii. Identificarea individuala Identificarea obiectului sau a fiintei care a lasat urma se intemeiaza pe complexul tuturor caracteristicilor care, luate separat, pot fi intalnite la alte obiecte sau fiinte de acelasi gen. A individualiza un obiect concret - cel

care a produs urma incriminata -inseamna a determina si a gasi caracteristicile proprii prin care el difera de toate celelalte obiecte de acelasi gen, caracteristici care se reflecta in urma. Deci este vorba de stabilirea concreta a raportului de identitate. Fundamentul metodologic al individualizarii il constituie categoriile de necesitate si intamplare. Daca necesitateadesemneaza insusirile si raporturile care au un temei intern, decurgand din insasi esenta lucrurilor, intamplareadesemneaza insusiri si raporturi care au un temei extern. Spre deosebire de necesitate, care tine de legile dezvoltarii, intamplarea nu are o modalitate de desfasurare obligatorie, fiind caracterizata prin mutatii, variatii sau devieri (de ex. defectele de uzura). Totalitatea lor prefigureaza 'chipul' individual al fiecarui obiect sau fiinte, reflecta acele insusiri si caracteristici datorita carora pot fi deosebite de toate celelalte asemanatoare lor.

Definiti fotografia judiciara de la locul faptei si procedeele de realizare a acesteia

Fotografia judiciara reprezinta un procedeu important de fixare a rezultatelor cercetarii. Cercetarii la fata locului i se adauga in cazul savarsirii unor infractiuni ca omor, accidente de circulatie, navale, aeriene, explozii soldate cu victime omenesti, talharii, etc filmarea sau inregistrarea pe banda videomagnetica. Procedeele de fotografiere la fata locului includ : fotografia de orientare, fotografia schita, fotografia obiectelor principale, fotografia de detaliu, fotografia urmelor si masuratorilor fotografice. FOTOGRAFIA DE ORIENTARE Serveste la fixarea imaginii intregului loc al faptei in scopul identificarii zonei in care a fost savarsita infractiunea. De asemenea, se urmareste surprinderea acelor aspecte care pot oferi o anumita imagine asupra raportului dintre locul faptei si zona inconjuratoare. In ceea ce priveste fotografiile executate in locuri deschise punctele de orientare pot fi cladiri, poduri, diverse indicatoare, borne kilometrice, in general orice element cu o prezenta si infatisare stabila in zona.In ceea ce priveste locurile inchise, fotografia de orientare va cuprinde exteriorul cladirii, cu diverse puncte de reper si anume partticularitatile strazii, cladirilor invecinate, etc. FOTOGRAFIA SCHITA Este executata in vederea redarii, in exclusivitate a intregului loc al faptei, cu toate caracteristicile lui.Avem urmatoarele tipuri de fotografie schita: fotografia schita unitara- unde se reda totalitatea locului faptei intr-un singur cadru. ; fotografia schita panoramica este executata in situatia in care locul faptei ocupa o suprafata mai mare si este imposibil de redat intr-o singura fotografie. La randul ei aceasta se imparte in fotografia panoramica liniara unde aparatul se deplaseaza paralel cu locul faptei, fotografia panoramica circulara care se realizeaza prin luarea de imagini prin rotirea aparatului situat intr-un punct central. fotografia schita pe sectoare in care se reda pe portiuni locul faptei. Se executa acolo unde nu se poate executa o fotografie unita de exemplu apartamente. fotografia schita incrucisata aparatul este situat succesiv in puncte diferite in scopul evitarii asa-numitelor zone oarbe .

FOTOGRAFIA OBIECTELOR PRINCIPALE Modalitatea fotografierii obiectelor principale consta in consta in fixarea imaginilor acelor obiecte care sunt in legatura sau care reflecta urmele si rezultatele actului infractional.

Din grupa obiectelor importante pot face parte; corpul victimei, armele si instrumentele folosite la savarsirea infractiunii, obiectele care poarta urme, urmele ca atare, etc. Fotografia obiectului principal va fi dublata de o fotografie ce va reda pozitia acestui obiect in campul infractional cat si in raport de pozitia fata de celelalte obiecte.Obiectele sunt fotografiate astfel incat sa se redea elementele si detaliile sale caracteristice de identificare. FOTOGRAFIA DE DETALIU Este specifica fazei dinamice a cercetarii la fata locului cand este permisa deplasarea si modificarea pozitiei obiectelor in vederea punerii in evidenta a detaliilor caracteristice, a urmelor si identificarii lor pe suprafata obiectului. Detaliile sunt fotografiate din apropiere, la scara mare, cu surse de lumina laterale. Procedee speciale de fotografiere Procedeele speciale includ mai multe categorii de fotografii si anume: procedeele de fotografiere a urmelor de maini, picioare, etc; procedeele de fotograiere a armelor, instrumentelor de spargere si a urmelor lor. Pentru executarea fotografiei urmelor trebuie respectate anumite conditii tehnice. Fotografierea se va face dupa revelarea urmelor, in primul rand a celor latente, dar si a celor a caror nuanta nu se distinge de culoarea fondului. Procedee de fotografiere a cadavrelor Indiferent de cauza mortii omucidere, sinucidere, accident este necesar a se efectua fotografii pentru redarea pozitiei corpului, a starii imbracamintei, a leziunilor vizibile in acel moment, a distantei si raportului cu obiectele din apropiere. Regula generala este aceea potrivit careia in ipoteza mortii violente cadavrele sa fie fotografiate in pozitia si in starea in care au fost gasite, nu este permisa nici o modificare. In functie de specificul situatiei, trebuie avute in vedere pe langa regula generala si urmatoarele aspecte: cadavrele dezmembrate vor fi fotografiate in 2 etape si anume: se fotografiaza fiecare parte in locul si pozitia in care se afla si ulterior se fotografiaza intregul corp refacut; cadavrele inecatilor vor fi fotografiate in apa daca asa au fost gasite si ulterior dupa scoatere, pentru a nu risca instalarea putrefactiei; cadavrele spanzurate sau in pozitia sezand vor fi fotografiate din fata, spate si lateral; cadavrele carbonizate vor fi fotografiate in starea in care au fost gasite iar ulterior vor fi asezate pe o suprafata alba hartie, cearceaf pentru a se obtine suficient contrast si vor fi fotografiate cu ajutorul unei lumini puternice; cadavrele inghetate vor fi fotografiate in starea initiala precum si dupa dezghetare la temperatura camerei.

Masuratori fotografice: cu ajutorul rigle gradate sau fotografia bidimensionala fol in det dimensiunilor lineare ale urmelor si obiectelor, masur. fotogr. cu ajutorul benzii gradate fol in CFL pt det distantei dintre obiecte in profunzime sau urme mai mari, masur. tridimensionale prin fol unor plansete speciale.

Definitia fotografiei de examinare si procedeele de realizare ale acesteia

Fotografia judiciara de examinare reprezinta un ansamblu de procedee destinate cercetarii, in conditii de laborator, a mijloacelor materiale de proba, precum si fixarii rezultatelor investigarii tehnico-stiintifice a corpurilor delicte sau a urmelor ridicate de la fata locului. Fotografia judiciara de examinare se poate clasifica in: fotografia de examinare in radiatii vizibile: fotografia de ilustrare, de comparare, de umbre, de reflexe, de contrast, de separare a culorilor, microfotografia. Fotografia de examinare in radiatii invizibile: ultraviolete, infrarosii, roentgen, gamma si beta, radiatii neutronice si holografia.

Fotografia de ilustrare scopul sau consta in fixarea imaginii initiale a obiectului ce urmeaza a fi examinat, a caracteristicilor si dimensiunilor sale.Domeniile in care se aplica frecvent procedeul fotografiei de ilustrare sunt: cercetarea tehnica a inscrisurilor care sunt presupuse a fi falsificate sau contrafacute, cercetarea unor mijloace de proba cu suprafata plana, expertiza unor corpuri delicte, de genul armelor sau instrumentelor de spargere. Fotografia de comparare una dintre metodele cele mai importante si mai frecvent intrebuintate in examinarile de laborator, in special in traseologie, in balistica judiciara, in expertiza inscrisurilor, in orice imprejurare in care se solicita efectuarea unui examen comparativ de natura optica. Avem trei variante ale fotografiei de comparare si anume: fotografia de comparare prin confruntare procedeul se bazeaza pe confruntare a 2 imagini dintre care una reprezinta urma sau mulajul ridicat de la locul faptei iar alta impresiunea sau mulajul creat experimental in laborator cu obiectul cercetat. Procedeul se aplica in vederea identificarii persoanelor dupa semnalmentele exterioare; fotografia de comparare prin suprapunere consta in suprapunerea a 2 imagini dintre care cel putin una este fixat pe un suport transparent. Se determina astfel fie coincidenta, fie divergenta detaliilor ori trasaturilor caracteristice ceea ce conduce la stabilirea identitatii sau la excluderea din sfera cercetarii a obiectului suspect. Metoda este utilizata in traseologie pentru identificarea persoanei sau obiectului creator de urma, in expertiza bancnotelor, a stampilelor, ilustrarea falsului, identificarea cadavrelor necunoscute, etc; fotografia de comparare prin stabilirea continuitatii liniare sau numai prin juxtapunere serveste la stabilirea identitatii unei persoane sau unui obiect ca urmare a determinarii continuitatii elementelor caracteristice reflectate in urma si modelul tip (impresiune) obtinut pe cale experimentala. Fotografia de umbre este destinata scoaterii in evidenta a caracteristicilor de relief. Se aplica inclusiv in fotografiile de detaliu executate la fata locului, in cazul urmelor de adancime de maini si de picioare ori al urmelor unor instrumente de spargere. Fotografia de reflexe are ca destinatie punerea in evidenta a urmelor de suprafata greu sesizabile la o prima vedere de ex urmele papilare. Fotografia separatoare de culori serveste la revelarea petelor, a urmelor, a modificarilor textului unui inscris, etc, greu vizibile cu ochiul liber datorita nuantelor de culoare apropiate de culoarea suportului. Un exemplu tipic il constituie petele de sange pe care autorul unui omor a incercat sa le inlature de pe haine sau

Definitia si principiile generale ale traseologiei

Traseologia poate fi definit ca fiind o ramur a tehnicii criminalistice care studiaz urmele ca impresiuni ale structurii exterioare a obiectelor, ca resturi detaate din obiect ori ca modificri produse de fenomene, n vederea

identificrii persoanei sau a obiectului creator, a lmuririi mprejurrilor legate de formularea acestor urme i aflarea adevrului.

Definitia si clasificarea urmelor

Notiunea de urma a infractiunii orice actiune a oamenilor se reflecta prin transformarile produse in mediul in care se desfasoara la fel cum orice fapta ilicita produce transformari obiective, sub raport criminalistic, in urme ale infractiunii. Prin urma a infractiunii intelegem orice modificare materiala intervenita in conditiile savarsirii unei fapte penale, intre fapta si modificarea produsa existand un raport de cauzalitate. Clasificarea urmelor in fucntie de diferite criterii are drept scop cresterea gradului de precizie si claritate al formularii concluziilor cercetarilor criminalistice in solutionarea cauzelor penale. Criterii: Factorul creator de urma factorii care au determinat aparitia urmei pot fi diversi: corpul omului, obiecte sau instrumente, animale, fenomene cum sunt incediul, explozia. Tipul sau natura armei avem: urme care reproduc forma suprafetei de contact a obiectului creator, de ex urmele de maini, de picioare, urmele instrumentelor de spargere, etc; urme sub forma de pete sau resturi de materii organice si anorganice inclusive resturi sau fragmente de obiecte ce sunt denumite generic si urme materiale (petele de sange, firul de par, praful, ciobul, pilitura, pelicula de vopsea, resturi vegetale, etc.); urme sonore vocea, vorbirea, zgomotele obiectelor, care sunt conditionate de prezenta la locul faptei de un mijloc de inregistrare sau un martor de auditu capabil sa retina anumite caracteristici ale vocii sau ale modului de vorbire, situatie in care nu mai putem vorbi de urme; urme vizibile si urme latente ultimile invizibile cu ochiul liber sau foarte putin vizibile, ceea ce impune revelarea lor prin diferite metode; macro si microurmele. Modul de formare a urmelor avem in vedere raportul de miscare in care se afla la un moment dat obiectul creator si obiectul primitor de urma, iar pe de alta parte, locul in care se fixeaza urma pe obiectul primitor (la suprafata sau in adancime). Din acest punct de vedere deosebim: urme statice create prin atingere, apasare sau lovire, fara ca suprafetele de contact sa se afle in miscare una fata de cealalta in momentul contactului (urmele de maini, buze, picioare,etc); urme dinamice formate ca rezultat al miscarii de translatie, de alunecare a unei suprafete una peste alta. Un exemplu tipic il constituie urma de franare a unui autovehicul sau urma lasata de un cleste in momentul taierii unui belciug; urme de suprafata- de ex atingerea cu mana a unei suprafete prafuite, etc; urme de adancime specifice suporturilor sau obiectelor primitoare de urma cu un anumit grad de plasticitate, in care se imprima suprafata obiectului ce a format urma (urma de picior in pamantul moale).

Definitia investigarii tehnico-stiintifice a locului faptei (cercetarea la fata locului)

Activ. de urmarire penala, reglementata de lege (CPP) si este f. imporatanta: prima activitate desf de org jud prima sisingura active. Prin interm carei aorg jud ia contact cu loculfaptei asa cum a ramas el dupa comiterea faptei;

se desfasoara in locul acre reprezinta izvorul probelor

Masurile pe care organul judiciar tb sa le ia la locul faptei

Masurile preliminare sunt luate de politistii care se deplaseaza la fata locului inaintea echipei de cercetare, formata din organul de urmarire penala competent in cauza, din spoecialisti criminalisti etc.Acestia sunt obligati sa efectueze actele de cercetare ce nu sufera amanare, chiar daca privesc o cauza care nu este de ompetenta lor si sa ia masurile ce se dovedesc absolut necesare. Determinarea locului savarsirii faptei, punerea lui sub paza si protejarea urmelor mentinerea aspectului initial al locului faptei precum si conservarea urmelor este o masura esentiala pentru evitarea unei posibile actiuni distrcutive a persoanelor curioase. Prin stabilirea exacta a perimetrului scenei infractiunii se previna o eventuala incercare a autorului faptei de a sterge urmele infractiunii. Fixarea tuturor imprejurarilor care, cu timpul, se pot modifica sau pot disparea ora exacta a sosirii organelor de cercetare penala; pozitia si starea usilor, ferestrelor si perdelelor, prezenta unor mirosuri deosebite, starea in care se gasea lumina( aprinsa, stinsa); functionarea unor aparate sau instrumente casnice. Acordarea primului ajutor victimei daca trebuie dusa la spital, va fi fixata pozitia initiala a acesteia prin desenarea cu creta precum si pozitia obiectelor din apropriere. Prevenirea sau inlaturarea unor pericole iminente ex: incendiile, exploziile,inundatiile. Se apeleaza la fotografieri sau inregistrari video. Identificarea martorilor si retinerea eventualelor persoane suspecte - martorii care au perceput direct un anumit act infractional le sunt inca foarte proaspete in memorie o serie de date ce pot fi redate cu destula exactitate, nefiind alterate decisiv de diversi factori subiectivi sau obiectivi.

Fazele investigarii criminalistice a locului faptei;

Cercetarea propriu-zisa la fata locului presupune respectarea unor reguli tactice cu caracter general, aplicabile in intreaga cercetare, astfel incat sa se ajunga lascopul propus. Principalele elemente tactice, de natura sa orienteze activitatea echipei de cercetare la fata locului sunt: A. Cercetarea la fata locului se efectueaza cu maxima urgenta practic imediat dupa ce organul de urmarire penala a fost sesizat despre savarsirea unei infractiuni. Aceasta cerinta este obligatorie sub 2 aspecte: a) prin scurgerea timpului exista pericolul producerii unor modificari la locul faptei si al disparitiei sau degradarii urmelor. Pot fi determinate nu numai de actiunea autorului ci si de actiunea unor factori neutri : conditiile meteorologice, carcaterul perisabil al unor urme cum sunt cele biologice. b) prin prezenta imediata a organului de urmarire penala la fata locului se creeaza posibilitatea identificarii unor martori, fara a se exclude chiar surprinderea autorului la locul infractiunii.

- se reflecta princ. operativitatii B. Cercetarea la fata locului se efectueaza complet si detaliat aceasta cerinta trebuie dublata de obiectivitate si constiinciozitate, astfel incat locul faptei sa fie cercetat sub toate aspectele indiferent de versiunea pe care echipa de cercetare este tentata sa o atribuie evenimentului cercetat. Trebuie sase acorde atentie fiecarui detaliu prin cercetarea minutioasa a intregului loc al faptei. Echipa de cercetare trebuie sa-si focalizeze atentie in 2 directii: a) descoperirea si cercetarea minutioasa a urmelor urme latente, microurme, urme biologice b) clarificarea imprejurarilor negative a neconcordantei dintre starea locului faptei si fapte ori imprejurarile ca atare. C. Conducerea si organizarea competenta a cercetarii la fata locului se materializeaza prin: - cercetarea in echipa presupune in primul rand o conducere unica, o conlucrare fara rezerve intre membrii echipei petoate planurile si informarea permanenta a conducatorului cercetarii. - organizarea activitatii este privita sub dublu aspect:1) fiecare dintre mebrii echipei de cercetare va avea deindeplinit sarcini concrete si precise,potrivit atributiilor sale in cadrul echipei. 2) organizarea desfasurarii activitatilor de investigare trebuie sa se faca intr-o ordine bine stabilita,intr-o succesiune fireasca. - luarea unor masuri de ordina la fata locului pentru reusita cercetarii locului faptei, este deosebit deimportant ca echipa de cercetare, conducatorul acesteia, safie lasati sa actioneze in linsite, fara a se interveni din afara, decat daca este absolut necesar si, mai ales, oportun. - evitarea patrunderii la locul faptei a persoanelor neautorizate sau neavenite reprezentantii presei sau televiziunii pot sa asiste dar in afara perimetrului scenei infractiunii. D. Fixarea integrala si obiectiva a rezultatelor cercetarii dupa efectuarea cercetarii la fata locului se incheie un proces verbal- acesta constituie principalul mijloc proceduralde fixare a celor constatate de catre organul judiciar. Se vor folosi formulari clare,precise,concise din care sarezulte ca nu a fost omis nici un amanunt, nici un element util stabilirii adevarului evitandu-se expresiile ambigue. Consemnarile se vor limita strict la constatarile facute directde organul de urmarire penala. Nu este permisa consemnarea unor stari de fapt inexistente in mom. cercetarii. Modalitatile tehnice de fixare sunt: executarea de schite, fotografii, deinregistrari pe banda video-magnetica,modalitati care sunt menite sa asigure evidenta probatorie si saconfere un plus de obiectivitate cercetarilor la fata locului.

Metode de fixare a rezultatelor cercetarii la fata locului

process verbal: parte introductiva, parte descriptiva si partea finala: sa fie obiectiv; clar;

 Schita:

succinct; precis; succinct.

Destinata fixarii si prezentarii in ansamblu

fotografia judiciara; filmul judiciar.

Definitia si obiectul dactiloscopiei

Dactiloscopia studierea amprentelor papilare digitale, palmare si plantare. Are rol de: identificare faptuitor identif cadavru al pers necunoscute atribuirea mai multor infractiuni cu autor necunoscut

dactiloscopia are ca obiect de cercetare desenele papilare ale degetelor (amprente digitale), dar n criminalistic se uziteaz sensul larg, care cuprinde i desenele palmei (amprente palmare) i ale tlpii piciorului (amprente plantare). Desenele papilare (sau dermatoglife) sunt formate din sistemul liniilor paralele ale crestelor papilare, separate ntre ele de anuri papilare

Desenele papilare:

Proprietatile si structura desenelor papilare digitale

degetul este compus din 3 zone: falageta (sus), falangina (in mijloc), falanga (jos) palma este compusa din regiunea digito-palmara (zona de sub degete), regiunea tenara (din dreptul degetului mare) si regiunea hipotenara (din partea opusa)

pielea care acopera mana este formata din 3 straturi: epiderm derm

hipoderm

proprietatile desenului papilar: unicitatea

Desenul papilar si elementele particulare

imuabilitate (neschimbatoare) fixitatea si inalterabilitatea

structura desenelor papilare digitale: Delta: centrul este punctual deltic neagra alba zona centrala zona bazala zona marginala

Detaliile desenului papilar: inceput de creasta sfarsit de creasta intrerupere bifurcatia si trifurcatia crosetul (carligul) butoniera intersectie inel anastamoza

reintoarcerea fragmentul punctual (insula).

Elementele particulare: cicatrici linii albe produse de cutele pielii liniile santurilor de flexiune negii sau alte malformatii

Metode de cautare si relevare a urmelor de maini

Descoperirea urmelor de maini Presupune in primul rand o cautare sistematica a lor in functie de natura locului si de modul de savarsire a faptei. Cautarea urmelor papilare poate incepe din locul in care se presupune ca a intrat infractorul, prin cercetarea clantelor usii, a incuietorilor, comutatorului, etc. Daca s-a patruns prin spargerea geamului cioburile acestuia pastreaza in conditii bune urmele crestelor papilare. De asemenea, obiectele de portelan si sticla, suprafetele metalice, mobilier, suprafete relative zgrunturoase, gulerele, mansetele de camasi pot retine urme in conditii bune. In situatia in care infractorul a folosit manusi, trebuie sa retinem faptul ca insesi aceste manusi pot crea urme specifice. Stabilirea vechimii urmelor de maini Reprezinta o probleme importanta de care se tine seama atat in procesul descoperirii cat si in cel al revelarii urmelor crestelor papilare. Stabilirea vechimii se face in functie de factori variati si este uneori relativa. Astfel, urmele de portelan, sticla, suprafete netede, lustruite sau lacuite pot fi pastrate chiar ani de zile, in vreme ce hartia le pastreaza cateva ore in functie de calitatea ei.

In primele momente ale cercetarii stabilirea vechimii urmelor este absolute necesara pentru alegerea mijloacelor adecvate de revelare de ex revelarea unei urme proaspete de circa o ora, prin prafuire, poate sa conduca la alterarea urmei datorita imbacsirii. Procedee de revelare a urmelor de maini: Metode fizice: constau in pulverizarea e prafuri sau pudre cu granulatie f fina pe obiectul sau suprafetele purtatoare de urme; conditii pt substante: sa fie in contrast de culoare, sa prezinte o aderenta selectiva (ceruza, pulbere de aluminiu, oxidiul de cupru, praful de xerox...); urme papilare pe suprafete multicolore: se fol substante fluorescente; indepartatrea pudrei se face cu o pensula fina din par de veverita sau cu un pulverizator special; Metode chimice: revelarea cu vapori de iod (aburire) prin aparitia unei coloratii specifice, revelarea e de scurta durata, insa poate fi repetata; revelarea cu reactivi chimici : urme pe hartie reactiv pe baza de ninhidrina, nitratul de argint sau rodamina B; Metode optice: radiatia de tip laser este proiectat lateral oblic (45 det aparitia unei fluorescente specifice, procedeul nu este distructiv, putand fi reluat de mai multe ori, permiote relevari de urme vechi de 9 ani aflate pe filele unei carti; dispersia luminoasa a unei raze de lumina incidenta proiectat spre suprafetele purtatoare de urma, imaginea se obtine prin intermediul unor filtre electronice, nu este distructiv si permite fixarea imediata prin fotografiere sau banda videomagnetica.

Fixarea urmelor de maini

Procedee de fixare si ridicare a urmelor de maini

Din punct de vedere procedural principalul mijloc de fixare a urmelor il reprezinta procesul-verbal. Fixarea in acest document presupune consemnarea exacta, precisa si detaliata a metodelor de revelare intrebuintate, a locului in care au fost descoperite si a raportului de pozitie fata de obiectele principale Din punct de vedere tehnic criminalistic fixarea presupune in primul rand fotografierea urmelor atat in cadrul general a locului faptei cat si in calitatea lor de obiecte principale. Fotografiile se executa dupa revelarea urmelor latente, cateodata chiar inainte, daca exista pericolul degradarii. Printre procedeele de fixare a urmelor se mai numara schitele si desenele intocmite la fata locului si care se anexeaza procesului-verbal. Ridicarea urmelor de maini Se poate realiza fie prin transferarea pe pelicula adeziva speciala, fie prin efectuarea unui mulaj. Transferarea pe pelicula adeziva denumita folio se face dupa revelarea si fotografierea urmelor. Foliile adezive pot fi transparente, albe sau negre, alegerea lor fiind in functie de culoarea urmei. Ridicarea cu ajutorul mulajelor se realizeaza in cazul urmelor de adancime, dupa fotografierea prealabila a lor; Transportarea obiectelor putatoare de urma impune respectarea unor cerinte de manipulare si ambalare vizand prevenirea distrugerii sau alterarii urmelor.

Clasificarea urmelor de picioare si metodele de fixare a acestora

Sunt folosite destul de rar in activitatea de identificare, considerandu-se ca au mai putine posibilitati de individualizare datorita numarului relative redus de elemente caracteristice, cu exceptia celor specifice crestelor papilare de pe talpa piciorului. Din categoria urmelor de picioare fac parte: urmele plantei piciorului ale piciorului gol; urmele piciorului semi-incaltat; urmele de ciorapi sau de incaltaminte. Urmele plantei piciorului si anume cele formate de piciorul gol sunt cele mai valoroase pentru individualizare, deoarece amprenta plantara (amprenta talpii piciorului) poate servi la o identificare certa a individului, echivalenta cu identificarea bazata pe amprentele digitale. Urmele piciorului semiincaltat sau ale ciorapilor regiunilor sale si a tesaturii. reproduce forma generala a plantei piciorului, a

Urmele de incaltaminte daca sunt formate in conditii corespunzatoare (de ex. urme statice in pamantul moale) pot reflecta elemente caracteristice utile identificarii. In legatura cu urmele de nu trebuie sa confundam o urma dinamica (prin excelenta o urma de alunecare) cu urma create de piciorul aflat in mers, urma de natura statica.

Descoperirea urmelor de picioare: Presupune cercetarea suprafetelor pe care este posibil sa se calce, poate fi asociata cu cautarea si prelucrarea urmelor de miros de catre cainele de urmarire. Piciorul gol la fel ca la descop urmelor de maini, la urmele de incaltaminte dispozitive pe baza electricitatii statice. F imp este conservarea urmelor supuse act unor factori de natura sa le distruga (ploaie, vant, etc). Dupa descoperire si revelare este obligatorie masurarea urmelor. Ridicarea prin mulaj a urmei in adancime se desfasoara imediat dupa fotografierea sau desenarea urmei pe o coala de calc, asezata pe o bucata de geam deasupra urmei. Substante de mulare: ghips, plastilina, parafina, latexul, etc. Se impune o pregatire speciala a urmei si mulajului mai ales in conditiile formarii acestora in nisip, pamant zgrunturos sau moale, in zapada, etc.

Elementele cararii de urme de incaltaminte

Interpretarea elementelor cararii de urma Cararea de urme constituie obiectul cercetarii atente la FL dat reflectarii unor caracteristici individuale ale persoanei care pot oferi indicii pretioase. Elemente care caracterizeaza o carare de urme: directia de miscare sau axa cararii de urme este linia mediana ce trece prin intervalul cuprins intre 2 siruri de pasi, indicand directia de deplasare; linia mersului o linie franta formata din segmentele care unesc intre ele partile din spate ale fiecarei urme; latimea pasului luandu-se in calcul extremitatea interioara a calcaiului; ungiul de mers masurat intre axa cararii de urme si axa longitudinala a talpii.

Cararea de urme contine date ref la directia de deplasare, caracteristicile mersului, eventuale defecte anatomice, inaltime, starea psihofizica (lung. pasului barbati mai mare cu 20 cm femei). Neregularitatile aparute in mers pot indica nu numai o anumita strare psihica sau patologica, dar chiar si incercari de derutare a cercetarilor (mersul cu spatele, cararea in spate a unei persoane ori a unei greutati), se mai poate stab daca pers cunostea locul, daca a fol lumina pe timpul noptii, daca a stat la panda, etc.

Metode de cautare, fixare si ridicare a urmelor de dinti

forma arcadeidentare, spatierea dintilor, inclinarea dintilor

sunt elemente individuale., particulare. Fixarea urmelor de dinti: descrieea in pv fotografierea mulajul

Metode de descoperire si evidentiere a urmelor de buze si trasaturile generale ale urmelor de buze

cea mai complexa urma: urma de buza, urma de saliva, urma de ruj papile curiale (liniutele de pe buze); latent, vizibile, statice, diamice, de adancime, de suprafata;

metode de relevare: metode optice prafuri fine si usor uleioase vapori de iod.

Fixarea urmelor de buze: fotografia

filmul, pv, mulaj

Expertiza criminalistica a urmelor de buze: impresiuni de la suspect pe lamele de sticla sterile; trasaturi: lungime, latime, aspect tubercul buza superioara si ale gropitei mediane

Proprietati: Expertiza:

Trasaturile urmelor de urechi

imuabil: nu se schimba decat sub aspectul dimensiunii unica

daca este urma de ureche sau nu nr urmelor daca au fost create de urechea stanga sau dr mecanismul de craere daca au val criminalistica cine este autorul.

Urmele de sange si factorii care influenteaza aspectul acestora

Urmele de sange detin o pondere particulara in cadrul investigarii criminalistice.

Sangele detine aproape 1/13 din greutatea unei persoane si se compune din 2 parti principale: plasma si elementele celulare formate din globule rosii- hematii, globule albe leucocite si trombocite. La fata locului urmele de sange se prezinta sub forma de picaturi, stropi, dare, si sunt consecinta unei actiuni violente exercitate asupra corpului persoanei, de natura sa determine, direct sau indirect, leziuni ale vaselor sanguine. Culoarea urmelor de sange difera in functie de vechimea, cantitatea, natura suportului si factorii care actioneaza asupra lor: temperature, lumina, agenti fizici si chimici. O urma proaspata are o culoare rosu-stacojiu si un luciu caracteristic. Cu timpul luciul dispare iar culoarea se transforma in maroniu si negru. O influenta importanta asupra urmelor de sange o au actiounile exercitate de om, respective de persoana care cauta sa indeparteze pata prin razuire, spalare sau prin distrugerea suportului sau a portiunii sale care contine urma, cum ar fi de pilda arderea prosopului, a batistei, decuparea unei portiuni din material, etc. Expertiza urmelor de sange incadrata in categoria mai larga a expertizelor biocriminalistice este destinata sa ofere clarificari la numeroasele intrebari formulate de organele judiciare si anume daca urma este sau nu este sange, daca este de natura umana sau animala, caror grupe din sistemul AB0, serice, enzimatice sau limfocitare apartine sangele, care este organul din care provine, daca contine alcool sau elemente de natura toxica, sangele apartine unui barbat sau unei femei, care este vechimea aproximativa a urmei, etc.

Descoperirea urmelor sangvinolente

Procedee de ridicare a urmelor de sange

Cautarea urmelor de sange se efectueaza potrivit particularitatilor locului sau suportului cercetat, ea fiind orientata in cateva directii principale: imbracamintea si corpul persoanelor antrenate in infractiune, urmele pot ramane in profunzimea tesaturii, la cusaturi, in mansete, pe rama pantofului, sub unghii, in par, etc. Portiunea de teren si obiectele aflate la locul savarsirii infractiunii sau in locul in care a fost gasit cadavrul (covoare, dusumea, ziduri, usi, etc); Instrumentele folosite in savarsirea infractiunii (cutite, topoare, etc) Instalatii sanitare, vasele alte obiecte ce ar fi putut servi la inlaturarea urmelor sau la transportul cadavrului. Depistarea petelor suspecte se face cu surse de lumina care dispun de filtre de culoare (rosii/verzi) capabile sa scoata mai bine in evidenta urma. Primele reactii la care se apeleaza au un caracter orientativ sau de probabilitate, pe baza de apa oxigenata sau luminol, reactivul Medinger sau Adler. Tb sa se faca cu prudenta pt a lasa deschisa posib examinarii complexe a urmelor in conditii de laborator. Fixarea: prin descriere in P-V, fotografiere. Precautii pt prevenirea contaminarii urmelor si de aici anularea posib de investigare genetica. Ridicarea urmelor de sange

Pete uscate razui sau racla impreuna cu o parte din suport (urme pe ob care nu pot fi transp). Balti absorbi cu pipeta sau hartia de filtru, insa vor tb examinate cu max urgenta. Pe zapada prin introducerea sub ac a unei hartii/tifon Crengile, frunzele se taie, pamantul, nisipul se ridica cu totul. Nu se ambaleaza ob purtatoare de urme de sange in stare uda si mai ales in material plastic. Expertiza biocriminalistica a urmelor de sange Expertiza urmelor de sange incadrata in categoria mai larga a expertizelor biocriminalistice este destinata sa ofere clarificari la numeroasele intrebari formulate de organele judiciare si anume daca urma este sau nu este sange, daca este de natura umana sau animala, caror grupe din sistemul AB0, serice, enzimatice sau limfocitare apartine sangele, care este organul din care provine, daca contine alcool sau elemente de natura toxica, sangele apartine unui barbat sau unei femei, care este vechimea aproximativa a urmei, in ce conditii este posibil sa se fi format urma, careia dintre pers indicate in actul de dispunere a expertizei i-ar putea apartine sangele, etc.

Ridicarea urmelor se efectueaz prin : ridicarea obiectelor mici (obiecte de mbrcminte etc.) i ambalare; cu o par de cauciuc, tamponare cu hrtie de filtru; decuparea esturii; rzuire. Urmele se introduc n borcane nchise ermetic i se pstreaz la temperatura sczut pentru a se evita degradarea. Expertul examinnd sngele ne poate spune : dac este de om sau de animal, grupa sanguin, prezena microbilor unor boli, uneori partea corpului de unde provine. Se determin cu precizie grupa sanguin iar determinarea cu certitudine a persoanei este posibil prin stabilirea amprentei A.D.N., n laboratoare de specialitate 1. Snge i pete de snge Snge de la o persoan trebuie recoltat de personal medical calificat. Se recolteaz n dou eprubete de cte 5 ml fiecare, folosind EDTA ca anticoagulant. Fiecare eprubet trebuie etichetat n data, ora, numele persoanei, numele celui care recolteaz, numrul cazului i numrul de expunere. Probele de snge se introduc n frigider (nu ngheate) i trebuie date n lucru ct mai curnd posibil. Snge lichid de la locul faptei Sngele lichid se recolteaz cu o sering curat (de preferin steril) sau cu o pipet i se transfer ntr-o eprubet curat. Un cheag de snge poate fi transferat ntr-o eprubet curat cu o spatul curat. O bucat de bumbac curat poate fi folosit pentru a absorbi sngele lichid sau cheaguri de snge; Eantioanele vor fi etichetate cu numrul cazului, numrul articolului, data ora i numele celui care recolteaz; Dac sunt recoltate eantioane de snge uscat, acestea trebuie s fie conservate pe un anticoagulant, pstrate la frigider i aduse ct mai curnd posibil la laborator.

Etapele examinarii de laborator a firelor de par

Firele de par uman alcatuiesc o categorie aparte de urme biologice denumite si urme de natura piloasa. prin care se obtin date importante cu privire la personae si la imprejurarile faptei. In esenta se pot obtine date despre natura, originea, caracteristicile de sex, varsta, regiunea corporala din care provine, pigmentatia, diverse particularitati morfologice ale firului de par, etc. In general unui fir de par ii este caracteristica o anumita lungime, grosime, pigmentatie, ondulatie precum si unele degradari, toate raportate la varsta si sexul persoanei, la regiunea corpului din care provine, la starile fiziopatologice si la influenta unor factori de mediu. Expertiza firelor de par este consacrata pe de o parte cercetarii structurii intime a parului, cu elementele sale caracteristice iar pe de alta parte , analizei suprafetei acestuia a diverselor particule aderente, urme ale materiei in care a fost descoperit.

Expertiza va trata anumite aspecte: natura si originea umana sau animala a firului de par; modul de detasare a firelor de par; sexul, varsta aproximativa si rasa persoanei; eventualele alterari produse de diverse boli; natura depunerilor de pe suprafata firului de par.; identificarea persoanei pe baza profilului ADN. Etapele sunt : a. prima etap: - se studiaz modul de detaare: rupere, tiere, smulgere sau cdere datorit procesului fiziologic; se studiaz tija prului pentru a se vedea dac n prezint substane aderente, urme de parazii, alteraii patologice; sfritul firului care poate fi: rotund, rupt, tiat (perpendicular sau oblic) b. etapa a doua: - examinarea microscopic a structurii exterioare a prului, stabilindu-se : forma rdcinii, a tijei, apartenena de grup, dac este de la om sau animal. Exteriorul firului de pr numit cuticul este format din mici celule epidermice mbinate sub form de solzi de pete, mai mici la om i mai mari la animale (form de epi). c. etapa a treia examinarea n detaliu a prilor principale din structura intern a firului de pr. Se studiaz : cuticula, cortexul, canalul medular. d. Studiul comparativ la microscopul electronic i acionarea cu neutroni pot stabili probabilitatea dac firul de pr aparine unei persoane anumite.

Este posibila identificarea grupei sanguine a persoanei datorita prezentei antigenelor specifice sistemului A,B, O.

Fixarea si ridicarea urmelor de saliva

lichid secretat de glandele salivare; contin substante prganice sau anorganice; se gasesc pe resturi de tigari, pahare, batiste, instrumente de suflat, corpul omului; se descopera mai usor cu radiatiiultraviolete;

se ridica impreuna cu obiectul purtator;

Definitia, formele si aspectele de prezentare a urmelor de sperma

Urmele de sperma sau urmele seminale. Prezenta lor este caracteristica savarsirii de infractiuni de un grad de periculozitate deosebit sau al caror mod de savarsire prezinta anumite particularitati. Si anume omorul, infractiunile privitoare la viata sexuala. Formarea urmelor de sperma are loc prin depunere pe diverse suporturi a lichidului spermatic ejaculat, prezinta contur neregulat, culoare gri-albicioasa, aspre la pipait. Ridicarea: intregul obiect sau se taie portiunea cuprinzand pata fara a se indoi., ambalaraea in stare uscata, ferit de lumina si caldura. Expertiza biocriminalistica a urmelor seminale este destinata stabilirii faptului daca urma este de sperma si daca aceasta este de origine umana sau animala, determinarea caracterului de secretor sau nesecretor a individului, grupei sanguine, vechimii petei, substantelor straine prezente in urma si a eventualelor boli venerice. Posibilitatile de examinare a urmelor de sperma fata de alte urme biologice sunt amplificate de capacitatea de supravietuire a spermatozoizilor. Astfel, la o femeie in viata, spermatozoizii supravietuiesc intravaginal circa 48 ore, iar la un cadavru ei se pot conserva un timp mai indelungat, mergand pana la 19 zile, in ipoteza cadavrelor inghetate. O particularitate o repr posib individualizarii persoanei a carei spermatozoizi au fost descoperiti; la fiecare individ exista si spermatozoizi cu forme deosebite sau anormale, aceste tipuri alcatuiesc o mare varietate de combinatii, se considera imposibil ca 2 barbati sa prezinte acelasi procentaj de celule atipice, ele insa variaza in cursul vietii, de aceea concluziile de identitate tb privite cu prudenta.

Etapele analizei amprentei genetice

Descoperirea acidului dezoxiribonucleic (ADN) a condus la intelegearea conceptului de ereditate si ulterior la identificare prin decodarea informatiilor genetice pe care molecula de ADN le are in componenta; are structura moleculara si este continuta de toate celulele vii ale organismelor (singurele celule fara ADN sunt globulele rosii).

Problemele medico-legale privid amprenta genetica

Sub raportul valorii de identificare, specialistii geneticieni clasifica urmele biologice in 2 categ: Probe cu inalt grad de precizie in identificarea profilului ADN: sangele, lichidul seminal, saliva; Probe cu potential in definirea profilului ADN: fluidul vaginal, secretiile nazale, parul (cu bulb), bucati de carne, celule ale pielii, urina, parti de corp, oase (maduva osoasa chiar si in cazuri de descompunere avansata). Probe cu potential a analizele ADN mitocondrial.

Definitia si ramurile balisticii judiciare

Balistica judiciar parte a balisticii generale se ocup de studiul armelor i a urmelor generate de folosirea acestora. Balistica judiciar are ca obiect de studiu doar armele uoare de infanterie (armele de mn). Balistica judiciar este o parte a criminalisticii care elaboreaz metodele i mijloacele tehnico-tiinifice de studiere a armelor de foc, a muniiilor acestora i a urmelor mpucturii, n vederea identificrii armei cu care s-a tras. Balistica judiciar face parte din balistica general, care, la rndul ei, are trei componente: - balistica interioar studiaz fenomenele ce se produc n canalul evii armei dup percutare; - balistica exterioar examineaz fenomenele ce se produc din momentul n care glonul prsete gura evii i pn la atingerea intei (pe traiectorie); - balistica intei cerceteaz fenomenele ce se produc prin atingerea acesteia de ctre glon sau proiectil.

Urmele principale si secundare ale impuscaturii

Urmele principale sunt rezultatul actiunii directe exercitate. Sunt de 3 feluri: urme de perforare in situatia in care proiectilul a traversat intreg corpul.Au trei elemente: orificiul de intrare si iesire ce se deosebesc intre ele prin anumite carcatersitici pe baza carora se stabileste directia din care a patruns proiectilul. Pe corpul uman, orificiul de intrare se caract. prin lipsa de tesut , diametrul sau fiind apropiat de cel al proiectilului. Orificiul de iesire nu prezinta lipsa de tesut. Pe imbracaminte, orificiul de intrare este mai mic decat cel de iesire, de regula constandu-se si un raport de fibre spre interior. In cazul unor obiecte lipsite de elasticitate: din lemn diametrul orificiilor corespunde cu cel al proiectilului; la geamuri perforarea capata forma unui trunchi de con cu baza mare in directia de inaintare a proiectilului, astfel ca orificiul de intrare este maimic decat cel de iesire.: in tabliile metalice marginile orificiilor foarmate sunt indreptate in directia de inaintare a proiectilului. urme de patrundere sau canale oarbe cand glontul patrunde in corp fara a mai iesi urme de ricosare cand glontul este deviat de obiect, in functie de energia cinetica a proiectilului, de densitatea obiectului si de unghiul de lovire- adancituri sau zgarieturi in functie de unghiul de lovire si de natura obstacolului.

Urmele secundare sunt rezultatul actiunii unor factori suplimentari ai tragerii, altii decat cei specifici proiectilului.Se impart in: urme secundare formate indiferent de distanta de tragere inelul de frecare sau de stergere creat prin depunerea pe marginea orificiului de intrare a unor particule de unsoare , praf, rugina sau oricare alta substanta aflata pesuprafata proiectilului. inelul de metalizare depuneri de particule metalice desprinse de pe suprafata proiectilului, in mom. perforarii unor obiecte cu un anumit grad de densitate

urmele secundare formate la tragerile cu teava armei lipita de corp sau de la mica distant rupturile provocate de gaze forme stelare urmele gurii tevii arsurile urmele de funingine tatuajul patrundere in pile a resturilor de de pulbere neagra sau arsa incomplete urmele de unsoare

Probleme ce pot fi lamurite prin expertiza balistica judiciara

Din examinarea armei de foc suspecte (gsite la faa locului, ridicate de la bnuit .a.) se poate stabili: tipul, modelul, calibrul armei dac arma este n stare de funcionare, dac au fost nlocuite piese din mecanismele acesteia dac se putea trage cu arma defect dac focul se putea declana ntmpltor dac este o arm modificat (de exemplu, cu eava retezat) sau dac e o arm confecionat artizanal i care sunt parametrii de funcionare ai acestora

Probleme ce pot fi lamurite prin expertiza munitiei

Cercetarea criminalistic n cazul folosirii armelor de foc implic nu doar concluziile organelor judiciare ce efectueaz cercetarea la faa locului ci i expertizele efectuate n condiii de laborator de ctre specialiti. Acetia pot trage concluzii de identificare din examinarea armei, a muniiei, a urmelor create pe corpul victimei sau pe alte obiecte. Pentru organul judiciar cel care dispune efectuarea expertizelor este esenial s cunoasc aspectele care pot fi lmurite de experi, ce anume pot cere ca obiective ale expertizelor balistice judiciare. Din examinarea muniiei (att a celei folosite, ct i a celei nefolosite) se poate stabili: calibrul cartuului, locul i anul fabricrii destinaia acestuia (de exemplu, glon perforant) modelul i tipul cartuului starea de funcionare (dac mai putea fi folosit sau nu la tragere) tipul pulberii folosite (cu fum sau fr fum) gradul de umiditate al pulberii din examinarea urmelor mpucturii pe corpul uman fiind necesar colaborarea expertului criminalist cu medicul legist - se poate concluziona cu privire la: numrul proiectilelor trase asupra corpului victimei direcia de tragere (stabilind poziionarea orificiului de intrare i a celui de ieire) distana aproximativ de la care s-a tras (n raport cu prezena factorilor secundari ai mpucturii) .a.

Tot expertul criminalist este cel care poate stabili dinamica tragerii prin identificarea, pe lng direcia de tragere i a distanei de la care s-a tras, a urmtoarelor elemente: locul unde s-a aflat trgtorul, locul unde s-a aflat victima.

Definitia scrisului de mana si factorii care influenteaza caracteristicile acestuia

Caracteristicile unui scris,pe baza carora este posibila identificarea persoanei scriptorului, sunt prezente mai ales in: limbajul specific scriptorului modul de amplasare a textului forma sau aspectul general al scrisului particularitatile de constructie a semnelor grafice In vederea identificarii scrisului se ia in calcul dispunerea si combinarea particularitatilor intrucat o anume caracteristica poate fi intalnita in maimultescrisuri, aidoma detaliilor caracteristice intr-un desen papilar. Caracteristicile exprimarii in scris sunt de natura extragrafica. Servesc la restrangerea cercului de persoane suspecte. Necesita examinarea continutului inscrisului, urmarindu-se vocabularul folosit de autor, modul in care acesta respecta regulile de ortografie si punctuatie, clatritatea stilului. Principalele date ce se pot desprinde dintr-o asemenea analiza privesc, de regula, nivelul general de cultura, profesia, varsta si eventual posibile dizarmonii psihice. Caracteristicile topografice ale scrisului- vizeaza modul de dispunere, amplasare a unui text peo foaie de hartiesau pe un alt suport. marginea lasata de scriptor marimea alineatelor distanta dintre randuri amplasarea diverselor mentiuni

Caracteristicile generale si individuale ale scrisului de mana

Caracteristicile generale(dominantele grafice) ale scrisului de mana. Dominantele grafice sunt constituite din acele particularitati soecifice aspectului general al unui scris, formei acestuia. Acestea sunt elemente valoroase in descoperirea unui fals prin imitare sau deghizare, in care autorul se concentreaza mai mult asupra modului de constructie a literelor scapand din vedere caracteristicile sale generale proprii, care ii divulga identitatea. gradul de evolutie a scrisului inferior mediu

superior grad accentuat de coordonare si viteza mare de executie. Pers. Cu scris superior pot imita cu usurinta un scris inferior sau mediocru. forma scrisului este determ. de gradul de evolutie, de modul de executare a literelor, atat in cazul literelor cursive cat si in cazul scrisurilor de tipar. Printre formele mai imp. Se desting: formele arcadate, ghirlandate, rotunjite si unghiulare( colturoase). Forma scrisului mai este apreciata din punct de vedere al al gradului de simplificare a scrisului: scrisuri simplem simplificate si complicate. dimensiunea scrisului poate fi mare, mijlocie sau mica inclinarea scrisului sau a literelor scrisuri drepte, inclinate spre drepata sau stanga si scrisuri neregulate coeziunea sau continuitatea scrisului viteza scrisului presiunea scrisului forma liniei de baza a randurilor

Caracteristicile particulare ale scrisului sau indicii de grafotehnica a semnelor grafice se constituie ca un grup de elemente foarte valoroase in identificare, ele refelctand modul in care fiecare persoana s-a desprins sa execute un anumit semn sau grup de semne grafice. Trasaturile de baza din constructia unei litere dispuse in plan vertical se numesc grame iar in plan orizontal ducte. Caracteristicile speciale de grafotehnica alaturi de directia miscarii sereflecta in: modalitatea de incepere a executiei finalizarea semnului grafic legatura dintre grame modul de executare a depasanatelor miscarile de scriere in plan vertica

Caracteristicile topografice ale scrisului

Scrisul reprezinta un mijloc de comunicare interumana, superior limbajului vorbit prin atributul perenitatii. Scrisul este o reproducerepe un suport oarecare cu ajutorul unor semne simbolice (caractere literale) a limbii vorbite si a gandirii. Caracteristicile topografice ale scrisului privesc modul de dispunere, de amplasare a unui text pe o coala de hartie sau pe un alt suport.

1. Marginea textului : - se va stabili daca ea exista sau nu.

Poate fi - redusa, mijlocie si mai mare. In privinta formei, marginea poate fi - drepta, inclinata spre stanga sau dreapta, franta, sinuasa, concava, convexa, etc.

2. Alineatele : - reprezinta retrageri ale unui rand care marcheaza inceputul unei noi idei. 3. Distantele dintre litere. 4. Amplasarea diverselor mentiuni : - semnatura, data, indicare persoanei careia i se adreseaza inscrisul.

Caracteristicile generale si individuale ale semnaturii

Caracteristici generale : a) asezarea semnaturii pe document; b) amplasarea semnaturii in raport cu marginile documentului; c) asezarea semnaturii in raport cu data documentului. d) structura semnaturii; e) compozitia semnaturii; f) gradul de evolutie; g) viteza de executie; h) intensitatea apasararii; i) dimensiunea grafismelor; j) inclinatia literelor; k) gradul de coeziune.

Caracteristici individuale : a) amplasarea punctelor de atac si de sfarsit ale miscarii;

b) particularitatile executarii literelor; c) felul legaturii dintre litere; d) caracteristici ale trasaturilor suplimentare; e) particularitatile executarii si amplasarii semnelor diacritice.

Caracteristici grafice generale:

Caracteristicile grafice ale cifrelor

a) gradul de evolutie al scrisurilor cifrelor; b) inclinarea cifrelor; c) legarea cifrelor; d) dimensionarea cifrelor. Caracteristici grafice individuale: a) adaugarea unor elemente suplimentare; b) simplificarea construirii unor cifre prin reducerea unor trasaturi; c) arcuirea, curbarea sau ondularea unor trasaturi; d) plasarea trasaturilor incipiente si a finalizarii cifrei 8; e) formarea trasaturilor incipiente si a finalizarii in croset (1,6,7) sau in bucla(2,3,6).

Definitia si caracteristicile microurmelor, metode de cautare si descoperire a microurmelor

Def : - microurmele pot fi definite ca fiind acele particule de materie sau caracteristici mecanice invizibile sau slab vizibile cu ochiul liber, putand fi cercetate numai prin folosirea metodelor microanalitice.

Caracteristice : a) posibilitatea observarii lor numai sub microscop. b) o stare determinata de aglomerare a materiei.

c) necesitatea folosirii unor metode specifice in cursul cercetarilor.

Clasificare : - Dupa mecanismul producerii : a) particule secundare ale unor macrourme; b) particule mici ale unui obiect care initial a fost mare; c) microobiecte naturale.

- Dupa modalitatea de transmitere : a) microurme de contact; b) microurme transmise unilateral;

- Dupa clasificarea criminalistica : a) microurme ale omului; b) microurme animale; c) microurme vegetale; d) microurme ale obiectelor.

Microurmele se cauta : - pe drumul pe care a ajuns infractorul la locul infractiunii. - ce obstacole a trebuit sa invinga, sa atinga. - ce unelte a folosit. - cum s-a miscat in perimetrul locului faptei.

Descoperirea microurmelor necesita folosirea diferitelor instrumente si materiale auxiliare : - dispozitive de marire : - lupa, binoclu (marire de circa 10 ori) si microscopul stereoscopic portabil.

- diferite surse de lumina : - lampi cu halogen, surse de radiatii ultraviolete, infrarosii. - luminofere : - lusinol, lucigenina sau siloxen.

Ridicarea microurmelor descoperite se face cu ajutorul : - aspiratorului de praf, prevazut cu un sistem de recolectarea a microurmelor pe hartia de filtru. - benzi adezive incolore. - recipientelor de sticla. - magnetilor pentru pulberile metalice.

Probleme ce pot fi rezolvate prin examinarea microurmelor (ordin tehnic si interes operativ)

Probleme de ordin tehnic : - care este natura microurmei; - caracteristicile microurmei; - daca este sau nu asemanatoare cu probele care se pun la dispozitie pentru examinare. Probleme de interes operativ : - stabilirea aproximativa a locului unde s-a comis fapta in raport de microorganisme specifice microflorei si microfaunei terenului. - stabilirea legaturii dintre faptuitori si locul faptei. - stabilirea legaturii intre instrumentele folosite de faptuitor si locul faptei. - stabilirea aproximativa a timpului cand s-a comis fapta. - stabilirea modului de operare a infractiunii. - stabilirea faptului daca este vorba de o infractiune sau inscenare. - determinarea profesiunii faptuitorului. - tipul si culoarea imbracamintii faptuitorului. - stabilirea faptului daca este vorba de omor sau de inec.

Definitia si clasificarea instrumentelor de spargere

Prin instrument de spargere intelegem o varietate foarte mare de obiecte, aparate adaptate sau special construite, precum si orice corp dur, folosite pentru a infrange rezistenta incuietorilor si a oricaror mijloace folosite pentru protectia si paza bunurilor.

Clasificare: - in functie de natura constructiei si utilitatile lor : a) instrumente de taiere. b) instrumente de presare. c) instrumente de topire. d) scule. e) dispozitive adaptate ori confectionate special.

Caracteristicile generale si individuale ale urmelor specific cheilor potrivite

Caracteristici generale : - fragmente microscopice deprinse din cheile false sau din instrumentele folosite, care, printr-o cercetare fizicochimica, pot oferic date despre tipul cheii. - urme de plastilina sau de ceara descoperite pe zimtii si santurile cheilor originale, indica modul folosit pentru copierea modelului lor. - fragmente de metal rezultate din pilirea zimtilor cheilor false sau a suprafetei lor de lucru, care indica modalitatea folosita de faptuitor, furnizand si date despre structura lor.

Caracteristici individuale : - scrijelituri si striatii pe muchia si suprafetele laterale ale zavorului si in jurul orificiului cheii. - striatii dezordonate cand se incearca deblocarea zavorului cu un speraclu simplu din fier sau otel. - striatii si scrijelituri pe zavor datorita introducerii unor chei false.

Clasificarea urmelor de foc, dupa destinatie, mod de functionare si constructia canalului tevii

Urmele de foc pot fi :

- principale - urmele care apar ca rezultat al folosirii armelor de foc si al actiunii fenomenelor dinamice : arma, cartus, glont, tub, orificiul de intrare, iesire, canalul orb si urme de ricoseu.

- secundare - apar ca rezultat al actiunii fenomenelor termice si chimice ce au loc in canalul tevii armei si la o oarecare distanta de acesta. Ele sunt : urme rezultate din actiunea flacarii, a gazelor, urme de funingine.

Clasificarea munitiilor

Cartusele pentru armele militare pot fi : - cartuse cu glont greu. - cartuse cu glont usor. - cartuse cu gloante trasoare. - cartuse perforant-incendiare. - cartuse explozive. - cartuse teleghidate.

Cartusele pentru pistoale pot fi : - cartuse cu glont. - cartuse speciale cu efect sonor, cu gaze iritant lacrimogene.

Cartusele pentru armele de vanatoare pot fi : - cartuse cu alice. - cartuse cu mitralii. - cartuse cu pose.

- cartuse tip breneke.

structura raportului de expertiza tehnico-stiintifica;

Structura raportului de expertiz Raportul de expertiz se prezint ca un document organizat n seciuni. Organizarea n acest fel a raportului de expertiz este impus de nevoia asigurrii fluenei i claritii informaiilor n raport. Un raport de expertiz judiciar cuprinde antetul i urmtoarele seciuni: Preambul; Prile; Scurt istoric; Obiectivul expertizei; Desfurarea expertizei; Constatrile expertului; Concluzii; (Borderou de anexe); Anexe. Antetul raportului de expertiz conine denumirea instituiei care a dispus expertiza, numrul dosarului i termenul de judecat pentru care trebuie depus raportul de expertiz. Preambulul raportului de expertiz cuprinde: numele i prenumele expertului, profesia i calificarea sa, numrul legitimaiei de expert, data la care a fost efectuat numirea expertului, data i numrul recomandrii Biroului local de expertize. Prile sunt menionate cu numele, prenumele, adresa de domiciliu (sau, dup caz, domiciliul ales) i calitatea lor n proces (reclamat i prt n cauzele civile, respectiv parte vtmat i inculpat n cauzele penale). n unele cazuri pot aprea dou sau mai multe coreclamante sau coprte, dar i intervenieni (pri interesate). Scurt istoric al litigiului - n aceast seciune se prezint ntr-o succesiune cronologic principalele elemente i informaii care constituie puncte de referin n evoluia litigiului. Aceste elemente sunt preluate din documentele dosarului cauzei i ndeosebi de la pri, cu prilejul cercetrii de teren. Se consemneaz poziia sau interpretarea prilor n legtur cu litigiul, n special a acelora care vizeaz obiectivele expertizei, precum i precizarea daunelor i a perioadei cnd acestea s-au produs. Rostul acestei seciuni este de a oferi informaii coerente i concentrate n legtur cu obiectivul expertizei. Obiectivul expertizei - seciunea conine redarea ad-literam a obiectivelor stabilite de ctre instan pentru efectuarea expertizei, precum i ntrebrile care au fost transmise n scris expertului. Procednd astfel, se evit posibilitatea ridicrii unor obieciuni de ctre pri, pe considerentul c expertul a interpretat limitat sarcina sa ori c nu a dat rspuns ntrebrilor formulate. n aceast seciune se face referire la expertize de aceeai specialitate dispuse i executate anterior n cauz ori, dup caz, se menioneaz c nu s-au mai efectuat expertize anterioare pe problema respectiv. Desfurarea expertizei cuprinde desfurtorul aciunilor desfurate n vederea realizrii raportului de expertiz. Se face referire la convocarea prilor (datele de convocare, documente), la prezentarea pe teren (legalitatea invitrii prilor; numele i calitatea mputerniciilor; documente de mputernicire; investigaii efectuate de ctre expert n prezena prilor; documente de consemnare a rezultatelor investigaiilor - procesverbal, minut etc., semnat de ctre expert). Constatrile expertului constituie cea mai important seciune din raport i cuprinde faptele, date, observaii, investigaii, extrase din dosarul cauzei i, respectiv, rezultate din investigaiile efectuate de ctre expert; aceste

elemente trebuie descrise exact i, dac este cazul, trebuie comparate sau interpretate. Nepotrivirile ntre datele provenind din diferite surse se consemneaz, se compar i se comenteaz de ctre expert pentru stabilirea veridicitii lor. n expertizele care au ca obiectiv identificarea i evaluarea de daune rezultatele investigaiilor efectuate de expert se prezint n ordinea efecturii lor. Trebuie s se acorde o atenie stabilirii cauzelor i mprejurrile care au generat vicierea respectiv. Pe lng prezentarea elementelor de reconstituire a cauzelor i mprejurrilor precum i a mrimii i efectului vicierii, expertul va prezenta interpretrile corespunztoare, dar i soluiile care ar fi prevenit daunele. n expertizele care presupun evaluarea unor bunuri trebuie menionate principiile evalurii, considerentele avute n vedere, formula / formulele de calcul, descrierea fiecrui bun (dac a fost prezentat sau neprezentat la expertiz, ce caracteristici prezint, cnd i n ce condiii a fost achiziionat, eventuale documente privind achiziia, stadiul uzurii) i valoarea de circulaie a fiecrui bun. Dac expertiza presupune actualizri / reactualizri de valori trebuie reproduse informaii ale Institutului Naional de Statistic privitoare la evoluia preurilor, a inflaiei etc., formulele de calcul, valorile calculate, conversia unitilor monetare. Constatrile i afirmaiile expertului coninute n textul raportului de expertiz trebuie s fie susinute prin exemplificri i argumentri temeinice. n acest sens, expertul trebuie s fie preocupat de a conferi raportului o anumit inatacabilitate, precum i de a evita o eventual neconcordan ntre datele trecute n raport n cazul unei eventuale noi expertize.. Datele coninute n raportul de expertiz trebuie s fie reale, demonstrabile. Expertul rspunde pentru toate datele trecute n raport orict de nensemnate ar fi ele. Justeea datelor i responsabilitatea expertului fa de acestea este caracteristica esenial a unui raport de expertiz. Pentru aceste considerente, expertul trebuie s aib n vedere, printre altele, urmtoarele: - analizele i ncercrile de laborator s fie efectuate personal sau de laboratoare de analiz autorizate n acest scop; - aparatele i metodele folosite s aib o precizie ct mai ridicat, n acest scop fiind indicat s se efectueze un numr ct mai mare de determinri (n special n cazul analizelor organoleptice); Concluziile raportului de expertiz trebuie s conin ntr-o form concentrat rspunsurile expertului la obiectivele stabilite pentru expertiz i alte elemente eseniale ale expertizei (modalitatea convocrii prilor, date i termene, eventuale expertize de aceeai specialitate efectuate anterior n cauz). Concluziile expertului nu trebuie s cuprind comentarii asupra unor probleme care sunt dincolo de statutul su i de calificarea sa (latura juridic a problemei, alte aspecte). Obiectivitatea i corectitudinea concluziilor sunt determinate de: - nivelul calificrii expertului; - cunoaterea profund a problemelor care fac obiectul expertizei;

- experiena expertului n controlul situaiilor litigioase; - probitatea profesional i moral a expertului; - capacitatea expertului de a reine aspecte eseniale ale investigaiilor i evitarea concluziilor eronate sau false; - independena fa de prile implicate de litigiu. Concizia i claritatea concluziilor formulate de ctre expert trebuie s fie evidente. Concluziile trebuie s reprezinte sinteza logic a constatrilor pariale la care a ajuns expertul pe parcursul efecturii investigaiilor. Anexele raportului de expertiz se refer la documentele care susin concluziile formulate de expert. Fac parte din aceast categorie: documentele care dovedesc respectarea procedurii referitoare la convocarea prilor (n mod obinuit se ataeaz ca anex cel puin confirmrile de primire a scrisorilor recomandate trimise de expert, care conin tampila cu data de expediere), buletine de analiz, copii ale unor documente, fotografii, planuri i schie ale unor depozite, scheme de amplasare a mrfurilor n spaiile de transport, eventual procedee de calcul etc. Este indicat ca n anexele la raportul de expertiz s se gseasc asemenea dovezi care s evidenieze procedeele de investigare folosite de expert, constatrile fcute de ctre acesta n anumite momente, situaii, fotografii sau fotocopii ale unor obiecte, probe sau documente al cror coninut nu poate fi integrat n raportul de expertiz n cazul n care se depun mai multe anexe, se impune s de editeze un borderoul de anexe, care reprezint opisul detaliat al tuturor documentelor i actelor depuse ca anexe. Borderoul de anexe se ataeaz n mod obligatoriu att la raportul original, ct i la copiile raportului de expertiz remise prilor implicate n litigiu La redactarea raportului de expertiz se recomand ca toate aspectele problemei n cauz desprinse de expert n urma efecturii investigaiilor sale, s fie ncadrate n litera i spiritul actelor normative care reglementeaz domeniul n care se desfoar expertiza.

probleme pe care le clarifica expertiza dactiloscopica;

Probleme care pot fi rezolvate:

cutarea i descoperirea urmelor papilare la faa locului examinarea i interpretarea la faa locului a urmelor papilare relevarea i ridicarea urmelor papilare descoperite la faa locului prelucrarea i examinarea urmelor papilare ridicate obinerea amprentelor papilare model de comparaie

identificarea persoanei care a creat urmele papilare prin efectuarea unor examinri dactiloscopice comparative