Grila Criminalistica

1_DREPT_4_CRIM
CRIMINALISTICA
MULTIPLE CHOICE
1) Precizati cine este considerat fondatorul Criminalisticii:

1. Hans Gross;
2. Eugène François Vidocq;
3. Pierre Fernand Ceccaldi.
ANS: 1
2) Care carte dintre cele enumerate mai jos este consideratã ca fundamentalã pentru
aparitia Criminalisticii ca stiintã autonomã:
1. Manual de instructie judiciarã de Hanns Gross;
2. Traité des inscriptions en faux de F. Raveneau;
3. Finger Prints de Sir Francis Galton.
ANS: 1
3) Cine a definit Criminalistica ,,arta si tehnica investigatiilor penale”?

1. Jean Nepote;
2. Pierre Fernand Ceccaldi;
3. Rudolph Archibald Reiss.
ANS: 1
4) Cum a fost definitã Criminalistica de cãtre fondatorul ei:

1. „... un ansamblu de procedee aplicabile în cercetarea si studiul crimei pentru a se
ajunge la dovedirea ei”.
2. „stiinta stãrilor de fapt”.
3. „arta si tehnica investigatiilor penale”
ANS: 2
5) Criminalistica este o stiintã:

a) judiciarã;
b) pluridisciplinarã;
c) cu caracter autonom si unitar;
d) care însumeazã metode, mijloace tehnice si procedee tactice în scopul descoperirii
infractiunilor, probãrii vinovãtiei sau nevinovãtiei persoanelor implicate în sãvârsirea
lor si prevenirii faptelor antisociale.
1. a+b+c+d
2. b+c+d
3. c+d
4. A+c
ANS: 1
1
6) Metode împrumutate de criminalisticã din Fizicã:
a) holografia;
b) cromatografia;
c) fonoscopia;
d) analiza microscopicã, spectralã si atomicã.
1. a+b
2. b+c
3. a+b+c
4. a+c+d
ANS: 4
7) Metode împrumutate de Criminalisticã din Chimie:

a) fonoscopia;
b) spectroscopia;
c) electroforeza;
d) cromatografia.
1. a+b+c
2. b+c+d
3. a+c+d
4. b+c
ANS: 2
8) Metode împrumutate de Criminalisticã din Medicinã:

a) anatomia comparatã;
b) histopatologia.
1. a+b
2. b
3. a+b
4. nicio variantã
ANS: 1
9) Metode împrumutate de Criminalisticã din Matematicã:

a) programarea linearã;
b) calculul probabilitãtilor;
c) teoria multimilor vagi.
1. a+b+c
2. a+c
3. b+c
4. a+b
ANS: 1
10) Cine este autorul dictonului: ,,Odatã cu trecerea timpului se sterg urmele din amintirea
oamenilor si de pe obiecte, dispar oamenii si obiectele”:
1. Vintilã Dongoroz;
2. Siegfried Kahane;
3. Ion Oancea.
ANS: 2
2
11) Care din activitãtile enumerate mai jos nu fac parte din metodele de cercetare ale
Criminalisticii:
1. descoperirea, fixarea, ridicarea, examinarea si interpretarea urmelor si mijloacelor
materiale de probã;
2. constatãri tehnico-stiintifice si expertize;
3. organizarea cartotecilor, albumelor si colectiilor în scopul identificãrii
persoanelor, cadavrelor si obiectelor corp delict sau produs al infractiunii;
4. elaborarea unor reguli pentru perfectionarea sistemului de încadrare juridicã a
faptelor penale.
ANS: 4
12) Sistemul (ramurile) Criminalisticii:

1. Fundamentele Criminalisticii; Criminalistica tehnicã; Criminalisticã tacticã;
Criminalistica metodologicã;
2. Urmele infractiunii; Balistica judiciarã; Investigarea criminalisticã a locului
faptei;
3. Fotografia judiciarã; Traseologia; Dactiloscopia; Grafoscopia.
ANS: 1
13) Ce cuprinde Criminalistica tehnicã:

1. reguli si procedee care guverneazã ancheta penalã;
2. reguli particulare de investigare a unor genuri de infractiuni;
3. ansamblul metodelor si mijloacelor stiintifice pentru descoperirea, fixarea,
ridicarea, examinarea si interpretarea urmelor si a altor mijloace materiale de
probã, efectuarea expertizelor si a constatãrilor tehnico-stiintifice.
ANS: 3
14) Ce se întelege prin Criminalisticã tacticã:

1. ramurã a Criminalisticii care însumeazã metode, procedee si reguli de relevare si
prelevare a urmelor infractiunii;
2. ramurã a Criminalistii care cuprinde procedee tactice care se aplicã în ancheta
penalã,
3. ramurã a Criminalisticii care cuprinde notiuni cu caracter general, cum sunt:
obiectul Criminalisticii, legãtura cu alte stiinte, istoricul Criminalisticii.
4. ramurã a Criminalisticii care însumeazã metode, procedee si reguli de relevare si
prelevare a urmelor infractiunii;
ANS: 2
3
15) Ce se întelege prin Criminalisticã metodologicã:
1. ramurã a Criminalisticii care studiazã metodele de identificare dupã semnalmente
a persoanelor si cadavrelor cu identitãti necunoscute;
2. ramurã a Criminalisticii care studiazã procedee tehnico-stiintifice de relevare,
fixare si prelevare a urmelor;
3. ramurã a Criminalisticii care studiazã metodele si mijloacele specifice de
investigare a infractiunilor în raport cu regulile generale ale tacticii si tehnicii
criminalistice.
a persoanelor si cadavrelor cu identitãti necunoscute;
ANS: 3
16) Legãtura Criminalisticii si Dreptul Penal constã în:

1. contribuie la identificarea fãptuitorului si probarea vinovãtiei acestuia;
2. evidentiazã metode si procedee tactice folosite la efectuarea perchezitiei si a
confruntãrii;
3. foloseste metode proiective si caracteriologice la ascultarea martorilor,
învinuitilor sau inculpatilor.
ANS: 1
17) Legãtura Criminalisticii cu Psihologia si Psihiatria rezidã în:

1. aplicã metode proiective si caracteriologice în procesul ascultãrii martorului,
învinuitului sau inculpatului si bolnavului mintal;
2. contureazã elementele constitutive ale infractiunilor;
3. are ca obiectiv prevenirea si combaterea fenomenului infractional.
ANS: 1
18) Precizati dacã este adevãrat sau fals enuntul:

,,Timpul lucreazã în favoarea infractorului”:
1. Enuntul este adevãrat
2. Enuntul este fals
ANS: 1

“Între timpul scurs de la data sãvârsirii infractiunii si sansele de descoperire a autorului
este un raport invers proportional.”
ANS: 1
20) Primul manual de criminalisticã a fost tipãrit de:

1. Hans Gross la Graz
2. Edmond Locard la Lyon
3. R.A. Reiss la Laussanne
ANS: 1
4
21) Care din principiile enumerate mai jos constituie principii fundamentale ale
Criminalisticii:
a) Principiul legalitãtii;
b) Principiul aflãrii adevãrului;
c) Principiul prezumtiei de nevinovãtie;
c) Principiul delimitãrii obiectelor identificãrii criminalistice în obiecte scop al identificãrii
si obiecte mijloc de identificare;
d) Principiul stabilitãtii relative a caracteristicilor de identificare;
e) Principiul dinamicitãtii si interdependentei cauzale.
1. a+b+c
2. b+c
3. a+c+d
4. a+c+d+e
ANS: 1
22) Principiul identificãrii în Criminalisticã înseamnã:

a) starea unui obiect de a fi ceea ce este, de a-si manifesta individualitatea în timp si în
spatiu prin caracteristicile fundamentale, neschimbãtoare;
b) nerepetabilitatea unui obiect prin evidentierea deosebirilor fatã de orice alt obiect ;
c) sansele de descoperire a infractorului scad pe mãsura scurgerii timpului.
1. a+c
2. b+c
3. a+b+c
4. a+b
ANS: 4
23) Principiul fundamental al Criminalisticii, potrivit cãruia sãvârsirea unei infractiuni

determinã modificãri materiale în mediul înconjurãtor, presupune:
a) nu existã infractiune fãrã urme;
b) un infractor, fãrã voia sa, cel mai adesea lasã urme în câmpul infractiunii;
c) infractorul prelevã, fãrã stirea sa, pe corp, pe haine si pe obiectele purtate alte urme, de
obicei imperceptibile.
1. a+b
2. b+c
3. a+c
4. a+b+c
ANS: 4
24) Prezumtia de nevinovãtie, ca principiu fundamental al Criminalisticii, presupune:

1. administrarea probelor atât pentru dovedirea vinovãtiei, cât si a nevinovãtiei;
2. starea unui obiect de a-si pãstra un timp caracterul fundamental, rãmânând el
însusi;
3. sansele de descoperire a infractorului scad pe mãsura scurgerii timpului.
ANS: 1
5
25) Principiul operativitãtii, ca principiu fundamental al Criminalisticii, presupune:
a) timpul lucreazã în favoarea infractorului;
b) sansele de descoperire a infractorului scad pe mãsura scurgerii timpului;
c) starea unui obiect de a-si pãstra un timp caracterul fundamental, rãmânând el însusi.
1. a+c
2. b+c
3. a+b
4. a+b+c
ANS: 3
26) Care enunturi sunt corecte?

a) Criminologia studiazã metodele si mijloacele de identificare a infractorului;
b) Criminologia rãspunde la întrebarea cine este autorul unei infractiuni;
c) Criminalistica rãspunde la întrebarea de ce s-a comis o infractiune;
d) Criminalistica stabileste, prin mijloace si metode tehnico-stiintifice, cine este autorul
unei fapte penale
e) Criminologia studiazã cauzele si împrejurãrile care au generat sãvârsirea acestei fapte.
1. a+b
2. b+c+e
3. a+d
4. d+e
ANS: 4
27) Ce se întelege prin Fundamentele Criminalisticii:

1. ramurã a Criminalisticii care studiazã probleme de ordin general, cum ar fi:
obiectul si principiile Criminalisticii; legãtura cu alte stiinte; metode de cercetare
proprii si cele împrumutate de la alte stiinte; principiile fundamentale ale
Criminalisticii; Istoricul Criminalisticii s.a.;
2. ramurã a Criminalisticii care studiazã metodele tehnico-stiintifice de investigare a
infractiunilor;
a persoanelor si cadavrelor cu identitãti necunoscute.
4. ramurã a Criminalisticii care studiazã probleme de ordin general, cum ar fi:
obiectul si principiile Criminalisticii; legãtura cu alte stiinte; metode de cercetare
proprii si cele împrumutate de la alte stiinte; principiile fundamentale ale
Criminalisticii; Istoricul Criminalisticii s.a.;
ANS: 1
28) Cine este autorul sintagmei: ,,Timpul lucreazã în favoarea infractorului”:

1. Edmond Locard;
2. Ion R. Constantin;
3. Emilian Stancu.
ANS: 2
6
29) Categorii de probe pe care le oferã Criminalistica:
a) probe disculpante;
b) probe indicative;
c) probe coroborative;
d) probe determinante.
1. a+b
2. b+c
3. a+c
4. a+b+c+d
ANS: 4
30) Precizati dacã este adevãrat sau fals urmãtorul enunt:

“Probele asociative sunt acele probe (sânge, pãr, amprente digitale etc.) prin care se
stabileste legãtura de cauzalitate dintre faptã si autor.”
1. Enuntul este adevãrat.
2. Enuntul este fals.
ANS: 1
31) Precizati dacã urmãtorul enunt este adevãrat sau fals:

“Probele directe nu sunt stabilite prin lege.”
ANS: 2
32) Precizati care dintre urmãtoarele categorii de probe fac parte din cele pe care le oferã
Criminalistica:
a) probe directe;
b) probe indirecte sau circumstantiale;
c) probe corp-delict;
d) probe asociative.
1. a+b+c
2. a+c+d
3. a+b
4. a+b+c+d
ANS: 4
33) În ce documente se regãsesc primele reguli de cercetare a probelor în înscrisuri:

a) Lex Cornelia de falsis;
b) Novelele 49 si 73 ale lui Justinian.
1. a+b
2. a
3. b
4. niciuna din variantele de mai sus
ANS: 1
7
“Prima expertizã criminalisticã a scrisului, cunoscutã, dateazã din anul 1569 si priveste
falsificarea semnãturii regelui Carol al IX-lea (Franta).”
ANS: 1
35) Când a apãrut lucrarea ,,Traité des inscriptions en faux” de F. Raveneau, apreciatã de
Edmond Locard ca ,,lucrare capitalã” în grafoscopie?
1. 1572
2. 1666
3. 1712
ANS: 2
36) Cine a afirmat: ,,Expertiza [graficã] nu a fãcut nici un progres de la Raveneau ?”

1. Edmond Locard;
2. Alphonse Bertillon;
3. R.A. Reiss.
ANS: 2
37) Eugéne François Vidocq, fondatorul Sigurantei franceze, pe lângã faptul cã a creat
prima fisã de identificare pe baza semnalmentelor, aliasurilor si modului de operare,
are meritul de a fi inventat:
1. fotografia de semnalmente;
2. agentii sub acoperire.
ANS: 2
38) Cine este creatorul sistemului de identificare antropometricã:

1. Sir Conan Doyle;
2. E.F. Vidocq;
3. Alphonse Bertillon.
ANS: 3
39) Sherlock Holmes avea cunostinte solide de:

1. filosofie;
2. astronomie;
3. politicã;
4. chimie.
ANS: 4
40) Cine a fãcut primele descrieri ale desenelor papilare si orificiilor glandelor sudoripare:
a) Grew, 1684;
b) Malpighi, 1686.
1. a
2. b
3. a+b
ANS: 3
8
41) Cine a fãcut prima clasificare a desenelor papilare în nouã tipuri:
1. Christian Iacob Hintze, 1747;
2. Jan Evangheliste Purkinge, 1823;
3. William Hershell, 1858.
ANS: 2
42) În ce an a fost publicatã prima carte de dactiloscopie din lume, The Finger Prints, sub
semnãtura lui Sir Francis Galton:
1. 1858;
2. 1880;
3. 1892.
ANS: 3
43) Cine are meritul de a fi introdus identificarea dactiloscopicã în Argentina:

1. Juan Vucetici;
2. H De Varigny;
3. Oloriz.
ANS: 1
44) În 1900, Anglia introduce sistemul de clasificare dactiloscopicã elaborat de:

1. Sir Francis Galton;
2. Dr. Henry Faulds;
3. Edward Henri.
ANS: 3
45) Cine a propus, pentru prima datã în lume, folosirea amprentelor pentru identificarea
condamnatilor:
1. Sir Francis Galton în 1892;
2. dr. Henry Faulds în 1880;
3. William Hershell în 1879.
ANS: 3
46) Ce tarã a introdus, pentru prima datã în lume, sistemul dactiloscopic de identificare a
persoanelor, în 1894;
1. Argentina;
2. Anglia;
3. India.
ANS: 1
47) Cine a utilizat, pentru prima datã în lume, amprentele papilare pentru identificarea
infractorilor:
1. dr. Henry Faulds;
3. Edward Henry.
ANS: 1
9
48) Cine a publicat prima carte de dactilocopie:
1. Juan Vucetici;
3. Christian Hintze.
ANS: 2
49) Cine a scris Traité des inscriptions en faux:

1. Edmond Locard;
3. Raveneau.
ANS: 3
50) Cine a publicat prima carte de medicinã legalã din România, în anul 1860:
1. Vianu;
2. Serban Georgescu;
3. I.N. Auerbach.
ANS: 3
51) În ce an a luat fiintã primul serviciu fotografic la Politia Capitalei:

1. 1879;
2. 1884;
3. 1893.
ANS: 1
52) Cine a publicat, în 1904, primul Manual tehnic de medicinã legalã care constituie, în
acelasi timp, primul manual de Criminalisticã din tara noastrã?
1. Mina Minovici;
2. Stefan Minovici;
3. Nicolae Monivici.
ANS: 3
53) Cine i-a desemnat pe fratii Minovici, în 1911, ca fondatori ai Criminalisticii pe

mapamond:
1. Edmond Locard;
2. R.A. Reiss;
3. Vucetici.
ANS: 2
54) Cine este autorul cãrtii ,,Dactiloscopia si portretul vorbit”, apãrutã în anul 1914:
1. D. Cãlinescu;
2. Nicolae Minovici;
3. Valentin Sava.
ANS: 1
10
55) Prima expertizã dactiloscopicã din România a fost efectuatã în 1914 de:
1. Andrei Ionescu;
2. Nicolae Episcopescu;
3. Valentin Sava.
ANS: 2
56) Cine este autorul cãrtii ,,Grafologia si expertizele în scrieri. Anonimul – falsul, cu 204
autografe si documente grafologice”, elogiatã de J. Crèpieux-Jamin si Edmond Locard:
1. Henri Stahl;
2. D. Cãlinescu;
3. Stefan Minovici.
ANS: 1
57) Cine este autorul lucrãrii: „Expertiza graficã, stiintificã si expertiza caligraficã”,
apãrutã în 1928:
1. Mihai Ioan;
2. George Belloiu;
3. Mihail Kernbach.
ANS: 3
58) Cine a publicat, în 1930, cartea ,,Dactiloscopia în serviciul justitiei”:

1. Valentin Sava;
2. Mihail Cires;
3. G. Bãtrânul.
ANS: 1
59) Autorul lucrãrii ,,Tactica si tehnica perchezitionãrii” (1941) este:

1. Constantin Turai;
2. Eugen Bianu;
3. D. Moldoveanu.
ANS: 2
60) Cine a introdus dactiloscopia în România:

1. dr. Gh. Andrei Ionescu;
2. dr. Valentin Sava;
3. dr. Constantin Turai.
ANS: 1
61) Cine este autorul primului curs original de Criminalisticã, în 1951?

2. Camil Suciu;
3. Emilian Stancu.
ANS: 2
11
62) În ce an a luat fiintã, din initiativa profesorului dr. Mina Minovici, Serviciul
antropometric pe lângã Palatul de Justitie?
1. 1892;
2. 1880;
3. 1935.
ANS: 1
63) Precizati scopul final al identificãrii în Criminalisticã:

a) stabilirea identitãtii;
b) stabilirea neidentitãtii;
c) stabilirea semnalmentelor exterioare.
1. a+b
2. b+c
3. a+c
4. a+b+c
ANS: 1
12
CRIMINALISTICA 2
CRIMINALISTICA 2
MULTIPLE CHOICE
1) Se va folosi cadavrul victimei pentru reconstituirea omorului.

a. Adevãrat
b. Fals
ANS: B
2) În care situatii este obligatorie efectuarea expertizei psihiatrice:

a) în cazul infractiunilor de omor deosebit de grav;
b) în cazul accidentelor de circulatie în care au murit douã sau mai multe persoane;
c) când organul de urmãrire penalã sau instanta de judecatã are îndoieli asupra stãrii
psihice a învinuitului sau inculpatului.
a. a+b
b. b+c
c. a+b+c
d. a+c
ANS: D
3) Expertul este chemat:

a. sã-si exprime pãrerea cu privire la vinovãtia unei persoane;
b. sã-si exprime pãrerea cu privire la nevinovãtia unei persoane;
c. sa-si exprime pãrerea despre fapte si împrejurãri ale cauzei.
ANS: C
4) Concluziile categorice sau certe ale expertului pot fi:

a. afirmative (de identificare);
b. negative (de excludere.)
a. a+b
b. b
c. a
d. nicio variantã
ANS: A
5) Organul judiciar are îndoieli cu privire la exactitatea concluziilor raportului de

expertizã dacã:
a) concluziile raportului de expertizã sunt contrazise de probele existente în cauzã;
b) se prezintã o insuficientã argumentare a concluziilor;
c) are dubii cu privire la competenta profesionalã ori obiectivitatea expertului;
d) constatã erori/greseli sau omisiuni;
a. a+b+c
b. b+c+d
c. a+b+c+d
d. a+c
ANS: C
1
6) O problemã deosebitã o ridicã, la investigarea omorului:
a. moartea prin inhibitie;
b. moartea generatã de afectiuni cardio-vasculare;
c. moartea generatã de afectiuni respiratorii.
ANS: A
7) Între actiunea de ucidere si moartea victimei trebuie sã existe o legãturã de cauzalitate .

(Da sau Nu)
a. Da
b. Nu
ANS: A
8) Constituie împrejurãri negative/controversate:

a. lipsa urmelor de sânge, când cadavrul prezintã numeroase urme de violentã;
b. lipsa unor pãrti din cadavru;
c. existenta unor urme de sânge pe traseul parcurs de infractor.
a. a+b+c
b. b+c
c. a+c
d. a+b
ANS: A
9) Fazele procesului tanatologic:

a) agonia;
b) moartea aparentã;
c) moartea clinicã;
d) moartea biologicã .
a. a+b+c+d
b. b+c+d
c. a+c+d
d. a+b+d
ANS: A
10) Semnele cadaverice precoce:

a) rãcirea cadavrului;
b) deshidratarea cadavrului;
c) lividãtile cadaverice;
d) putrefactia;
a. a+b+c
b. b+c+d
c. a+c+d
d. a+b+c+d
e. mumificarea.
ANS: A
2
11) Rigiditatea cadavericã se instaleazã la toate grupurile musculare, conform legii Nystem:
a. dupã 12 ore;
b. dupã 24 ore;
c. dupã 30 ore;
d. dupã 36 ore.
ANS: B
12) Semnele cadaverice tardive:

a) mumificarea;
b) putrefactia;
c) autoliza;
d) rigiditatea cadavericã.
a. a+b
b. b+c
c. a+c
d. b+c+d
ANS: A
13) Obiectele întepãtoare-tãietoare produc leziuni:

a. cu margini netede, unghiuri ascutite, liniare sau frînte, superficiale sau profunde;
b. leziuni întepate;
c. leziuni despicate tãiate pe tegumente, precum si fracturi.
ANS: A
14) Moartea s-a produs înainte de spânzurare dacã petele cadaverice se vor situa:
a) deasupra latului;
b) dedesubtul latului;
c) pe spatele cadavrului.
a. a+b
b. b+c
c. a+c
d. a+b+c
ANS: C
15) Asfixiile prin ocluzionarea orificiilor respiratorii se aplicã în cazul urmãtoarelor

infractiuni:
a. viol;
b. tâlhãrie;
c. pruncucidere;
d. omor.
a. a+b+c+d
b. a+c
c. b+c+d
d. a+c+d
ANS: A
3
16) Omorul prin otrãviri lente este comis în majoritatea cazurilor de cãtre:
a. bãrbati;
b. femei.
ANS: B
17) Cercetarea locului faptei în cazul infractiunii de tâlhãrie care a avut ca urmare lovirea
sau vãtãmarea gravã a victimei se va face:
a) imediat ce se reclamã fapta, chiar dacã victima a fost internatã în spital;
b) imediat ce se reclamã fapta, în prezenta victimei;
c) la depunerea plângerii, dupã externarea victimei, chiar dacã au trecut 2-3 sãptãmâni de
la comiterea faptei.
a. a+b+c
b. b+c+d
c. a+c+d
d. a+b+c+d
ANS: A
18) În cazul infractiunilor de omor, capetele libere ale armelor albe vor fi fixate în mod
diferentiat:
a) cu sârmã sau cu sfoarã pentru topoare si alte instrumente;
b) cu dopuri de plutã pentru cutite.
a. a+b
b. b
c. a
d. nicio variantã
ANS: A
19) Firul de pãr se va recolta :

a) cu ajutorul unei pensete
b) în plic de hartie, eprubeta sau sticluta
a. a
b. a+b
ANS: B
20) Moduri de operare folosite la sãvârtirea furtului din locuinte:

a) prin „vânzarea de ponturi”;
b) studiu prealabil;
c) pãtrunderea în locuinte prin diferite pretexte;
a. a+b+c
b. b+c
c. a+c
d. a+b
ANS: A
21) Folosirea „ruptorului” sau „extractorului” este specificã furtului comis prin:
a. „vânzare de ponturi”;
b. împrietenire;
c. efractie.
ANS: C
4
22) Smulgerea lãntisorului, a gentilor si a posetelor în stradã este specificã:
a. furtului prin efractie;
b. tâlhãriei stradale;
c. furturilor din genti sau posete.
ANS: B
5
1_DREPT_4_CRIM
CRIMINALISTICA
MULTIPLE CHOICE
1) Care premisã, din cele de mai jos, nu este specificã identificãrii criminalistice:
1. individualitatea;
2. stabilitatea relativã;
3. reflectivitatea;
4. operativitatea.
ANS: 4
2) Este adevãrat sal fals urmãtorul enunt:

“Obiectul mijloc de identificare este alcãtuit din urmele obiectului scop si din modelele de
comparatie.”
ANS: 1
3) Principiul schimbului sau transferului presupune:

1. modificãrile produse în câmpul infractional de instrumentele folosite de infractor
pe de o parte, si modificãrile produse de componentele locului faptei asupra
acestora, pe de altã parte;
2. un infractor lasã întotdeauna urme la locul faptei si prelevã, la rândul sãu, alte
urme pe corp, pe haine si pe obiectele purtate.
ANS: 2
4) Premisele stiintifice ale identificãrii criminalistice:

a) individualitatea;
b) stabilitatea relativã;
c) reflectivitatea.
1. a+b
2. b+c
3. a
4. a+b+c
ANS: 4
5) Reflectivitatea este însusirea obiectelor de a se reflecta si a fi reflectate si se prezintã sub

urmãtoarele forme:
a) urme statice;
b) urme dinamice;
c) deprinderi;
d) imagini mentale;
e) imagini vizuale.
1. a+b+c+d
2. a+b+c+d+e
3. b+c+d+e
4. a+c+e
ANS: 2
1
6) Care principii nu sunt caracteristice identificãrii criminalistice:
a) principiul identitãtii;
b) principiul delimitãrii obiectelor identificãrii criminalistice în obiecte scop al identificãrii
c) principiul stabilitãtii relative a caracteristicilor de identificare;
d) principiul operativitãtii în efectuarea investigatiei penale;
e) principiul dinamicitãtii si interdependentei
f) principiul prezumtiei de nevinovãtie
1. a+b+c
2. b+c
3. a+c+e
4. d+f
ANS: 4
7) Expertul poate formula concluzii:

a) categorice – rãspuns pozitiv sau negativ;
b) concluzii de probabilitate, caracterizate ca utile si pertinente;
c) concluzii de imposibilitate, exprimate prin formula ,,Nu se poate stabili” (NSP).
1. a+b
2. b+c
3. a+c
4. a+b+c
ANS: 4
8) Concluziile de probabilitate depind de:

a) experienta expertului;
b) volumul datelor centralizate;
c) studii experimentale;
d) cercetãri fundamentale;
e) limitele cunoasterii.
1. a+b
2. b+c
3. a+c
4. a+b+c+d+e
ANS: 4

“Concluzia de imposibilitate (NSP) este o concluzie de probabilitate, adicã fapta
incriminatã nu se exclude.”
ANS: 1
10) Cine a formulat, urmãtoarea regulã pentru experti: ,,Dacã existã cea mai micã
îndoialã, exprimati-o”:
1. Edmond Locard;
3. L. Retail.
ANS: 1
2
11) Cine a fãcut precizarea cu privire la responsabilitatea expertului: ,,raportul sãu sã
exprime îndoiala tot atât de clar ca si certitudinea”:
1. Edmond Locard;
3. C.L. Retail.
ANS: 3
12) Care sunt metodele examinãrii comparative:

a) metoda confruntãrii;
b) metoda juxtapunerii;
c) metoda îmbinãrii sau îmbucsãrii;
d) metoda suprapunerii;
e) metoda proiectãrii concomitente.
1. a+b+c+d+e
2. a+b+c
3. a+c+d+e
4. a+c+d
ANS: 1
13) Care regulã este gresitã pentru obtinerea modelelor de comparatie:

1. sã nu se cunoascã persoana sau obiectul de la care provin;
2. sã se tinã cont de conditiile în care s-a format urma la locul faptei;
3. urma si modelele tip de comparatie sã continã suficiente elemente caracteristice de
individualizare a factorului creator;
4. în momentul examinãrii sa fie folosite modele similare, având aceeasi
provenientã.
ANS: 1
14) Urmele pot fi clasificate dupã urmãtoarele criterii:

1. mãrimea, structura, viteza si presiunea de formare;
2. factorul creator, factorul primitor, esentã, mãrime, modul de formare, tipul si
natura urmei;
3. compozitia, culoarea, valoarea de identificare, legãtura cu fapta si fãptuitorul.
ANS: 2
15) Prin martor, potrivit legii, se întelege:

1. persoana care are cunostinte de vreo faptã sau împrejurare de naturã sã serveascã
la aflarea adevãrului;
2. persoana care a asistat la cercetarea locului faptei;
3. persoana care a suferit prin fapta penalã o vãtãmare fizicã, moralã sau materialã.
ANS: 1
3
16) Receptia senzorialã, realizatã prin senzatii si perceptii, depinde de:
a) ereditate;
b) vârsta;
c) grupul tipologic
d) factori de bruiaj.
1. a+b
2. b+c+d
3. a+b+c+d
4. a+c+d
ANS: 3
17) Precizati ordinea proceselor psihice de formare a mãrturiei:

1. perceptia, memorarea, prelucrarea, reproducerea;
2. memorarea, perceptia, reproducerea, prelucrarea;
3. reproducerea, perceptia, prelucrarea, memorarea.
ANS: 1
18) Precizati care termeni intrã în categoria factorilor de bruiaj:

1. vârstã, pregãtire, ereditate, grup tipologic
2. vizibilitate, audibilitate, durata perceptiei, disimularea înfãtisãrii
3. structuri si configuratii; constanta perceptiei; fenomenul de iluzie; starea de
expectantã; emotivitatea; efectul “halo”.
ANS: 3
19) Dupã factorul creator, urmele se clasificã în:

1. urme ale omului, urme ale animalelor, urme ale plantelor, urme ale obiectelor si
instrumentelor, urme create de unele fenomene;
2. urme de contact, urme deprinderi, urme pozitionale, urme substantã;
3. urme directe, urme de adâncime, urme de suprafatã.
ANS: 1
20) Dupã factorul primitor, urmele se clasificã în:

1. urme formã, urme materie, urme de reproducere;
2. urme primite de om, urme primite de animale, urme primite de vegetale, urme
primite de obiecte;
3. urme de suprafatã si urme de adâncime.
ANS: 2
21) Dupã esenta lor, urmele se clasificã în:

1. urme formã, urme materie, urme pozitionale;
2. urme ale corpului uman, urme ale obiectelor, animalelor si ale unor fenomene.
ANS: 1
4
22) Urmele formã pot fi:
a) urme statice, urme dinamice;
b) urme de adâncime, urme de suprafatã;
c) urme de contur, macrourme si microurme.
1. a+b
2. b+c
3. a+c
4. a+b+c
ANS: 1
23) Urmele de suprafatã pot fi:

a) urme de stratificare;
b) urme de destratificare;
c) urme de contur.
1. a+b
2. b+c
3. a+c
4. a+b+c
ANS: 1
24) Urmele de stratificare si de destratificare pot fi:

a) vizibile, care sunt detectate de ochiul omenesc;
b) invizibile (sau latente), care nu pot fi detectate decât sub anumite unghiuri de luminã,
prin transparentã, ori prin folosirea unor surse dirijate de luminã sau a radiatiilor
ultraviolete;
c) urme apte, care permit identificarea obiectului creator;
d) urme inapte, care nu permit identificarea, dar contribuie la stabilirea apartenentei de
gen.
1. a+c
2. b+c
3. a+b
4. a+b+c
ANS: 3
25) Dupã mãrime, urmele pot fi:

a) macrourme, vizibile cu ochiul liber;
b) microurme, percepute cu ajutorul aparatelor optice de mãrit;
c) urme de stratificare;
d) urme de destratificare.
1. a+b
2. b+c
3. c+d
4. a+b+c
ANS: 1
5
26) Dupã modul de formare, urmele pot fi:
a) statice;
b) dinamice;
c) de suprafatã;
d) de adâncime.
1. a+b+c
2. b+c+d
3. a+b+c+d
4. a+c
ANS: 3
27) Dupã tip sau naturã, urmele pot fi:

a) urme care reproduc forma suprafetei de contact;
b) urme sub formã de pete sau resturi de materii organice si anorganice (denumite urme
materie);
c) urme sonore si olfactive;
d) urme vizibile si latente;
e) macro si microunde
1. a+b+c+d
2. a+b+c+e
3. a+b+c+d+e
4. b+c+d+e
ANS: 3
28) Urmele deprinderi pot fi:

1. scrisul, vocea, mersul, deprinderi manuale;
2. deprinderi profesionale, mirosul, mersul;
3. mersul, scrisul, ticuri, moduri de operare.
ANS: 1
29) Urmele substantã includ:

1. substante sau produse, de obicei fragmentare desprinse dintr-un corp finit sau
dintr-o masã amorfã;
2. substante chimice provenite din incendii sau explozii;
3. probe materiale, directe sau indirecte, care conduc la identificarea autorului.
ANS: 1
30) Urmele pot contribui la clarificarea urmãtoarelor aspecte:

a) identificarea fãptuitorului si a victimei;
b) identificarea instrumentelor si substantelor folosite la crearea lor;
c) stabilirea infractiunii si a conditiilor în care a fost comisã.
1. a+b
2. b+c
3. a+c
4. a+b+c
ANS: 4
6
31) Suprafata palmei este compusã din urmãtoarele regiuni:
a) tenarã;
b) hipotenarã;
c) digito-palmarã;
d) digitalã.
1. a+b
2. a+c+d
3. a+b+c+d
4. a+d
ANS: 3
32) Identificarea se poate face si fãrã un control nemijlocit, tactil sau vizual:
a) dupã imaginile fixate material (prin compararea urmelor descoperite în cazul infractiunii
cu urmele create experimental;
b) din memorie (identificarea persoanelor sau obiectelor dupã semnalmente, declaratii);
c) pe baza înregistrãrilor (cartoteci, colectii, fise): identificare dactiloscopicã; persoane si
cadavre cu identitate necunoscutã, persoane dispãrute; scrisul de mânã; autovehicule etc.;
d) dupã modus operandi.
1. a+b
2. a+b+c
3. b+c+d
4. a+b+c+d
ANS: 4
33) Dupã gradul de modificabilitate, obiectele examinate pot fi:

a) nemodificabile;
b) relativ modificabile;
c) modificabile în timp;
d) modificabile artificial.
1. a+b+c
2. b+c+d
3. a+b+c+d
4. a+c+d
ANS: 3

“Reflectarea nu poate fi sub forma imaginilor vizuale (fotografii, film, bandã video).“
ANS: 2

„Reflectarea poate fi si sub forma deprinderilor.”
ANS: 1
7
36) Precizati care sunt cuvintele introduse în mod gresit în definitiile urmei infractiunii.
Prin urmã se întelege:
A. urmele formate prin reproducerea constructiei interioare a unui obiect asupra altui
obiect;
B. modificarea materialã intervenitã în conditiile sãvârsirii unei fapte penale, între faptã si
modificarea produsã neexistând un raport de cauzalitate;
C. cele mai variate schimbãri care pot interveni în mediul înconjurãtor ca rezultat al
actiunii fenomenelor naturii.
a) „interioare” în loc de „exterioare”
b) „neexistând” în loc de „existând”
c) „fenomenelor naturii” în loc de „infractorului”
1. a+b
2. b+c
3. a+b+c
4. a+c
ANS: 3
37) Precizati care sunt cuvintele care nu sunt caracteristice clasificãrii urmelor dupã modul
de formare:
1. statice si dinamice;
2. de suprafatã si de adâncime;
3. directe si indirecte.
ANS: 3

„O amprentã digitalã gãsitã pe un obiect face dovada contactului acestei persoane cu
suportul pe care a fost descoperitã urma si constituie, prin ea însãsi, o probã de vinovãtie.”
ANS: 2
39) Dactiloscopia are ca obiect:

a) cercetarea desenelor papilare ale degetelor;
b) cercetarea desenelor palmei;
c) cercetarea desenelor plantei (piciorului);
1. a+b
2. b+c
3. a+b+c
4. a+c
ANS: 3
8
40) Pielea care acoperã mâna este formatã din:
a) epidermul;
b) dermul;
c) hipodermul;
d) desenul papilar.
1. a+b
2. b+c
3. a+b+c
4. a+c
ANS: 3
41) Cine a definit dactiloscopia ca ,,stiinta privind studiul desenelor papilare”:

1. Valentin Sava;
2. Andrei Ionescu;
3. Constantin Turai .
ANS: 3
42) Dactiloscopia este:

1. domeniu al Criminalisticii care se ocupã cu examinarea si clasificarea desenelor
papilare de pe suprafata degetelor, palmelor si tãlpilor;
2. domeniu al Criminalisticii care are ca obiect identificarea urmelor lãsate de
papilele salivare si papilele dermice;
3. domeniu al Criminalisticii care studiazã urmele desenului papilar al degetelor si
palmelor mâinii.
ANS: 1
43) Precizati care este denumirea desenului papilar indicat prin sãgeatã:
1. fragment;
2. anastomozã;
3. croset.
ANS: 2
44) Precizati ce reprezintã desenul papilar indicat prin sãgeatã:
1. bifurcatie;
2. trifurcatie;
3. contopire.
ANS: 3
9
45) Precizati denumirea desenului papilar indicat prin sãgeatã:
1. inel;
2. butonierã;
3. croset.
ANS: 1
46) Anastomoza este detaliul desenului papilar caracterizat prin:

1. creastã care uneste ca o punte (podet) douã creste relativ paralele;
2. creastã papilarã care se bifurcã si apoi revine la normal;
3. creastã papilarã întreruptã.
ANS: 1
47) Cârligul este detaliul desenului papilar caracterizat prin:

1. ramurã scurtã a unei creste papilare principale;
2. creastã papilarã întreruptã;
3. creastã papilarã care uneste douã creste relativ paralele.
ANS: 1
48) Butoniera este desenul papilar caracterizat prin:

1. creastã papilarã care se bifurcã iar dupã un drum scurt revine la normal;
3. creastã papilarã formatã prin contopirea a douã creste papilare.
ANS: 1
49) Detaliile desenului papilar cu frecventã rarã de aparitie sunt:

1. început de creastã papilarã, sfârsit de creastã papilarã;
2. bifurcatie, trifurcatie, contopire, fragment;
3. fragmentul, butoniera, inelul, inelul punctat;
4. reîntoarcerea, intersectia, crestele alternative, devierea si anastomoza.
ANS: 4
50) Expertiza dactiloscopicã se realizeazã prin examen comparativ între:

1. fotografiile mãrite ale urmei si impresiune
2. urma ridicatã si degetele persoanei suspecte
ANS: 2
51) Cine a formulat Legea celor 12 puncte coincidente?

1. Edmond Locard;
2. A.Lacassagne;
3. V. Balthazard.
ANS: 3
10
52) Cine a accentuat aspectul calitativ în dactiloscopie, afirmând cã: ,,Patru sau cinci
puncte bine grupate în centrul figurii, într-o manierã exceptionalã, conving mai mult
decât 12 sau 15 bifurcatii rãspândite la periferia desenului?
1. V. Balthazard;
2. A.L. Kirk;
3. E. Locard.
ANS: 3
53) Urmele papilare sunt utilizate pentru:

a) identificarea persoanei care le-a creat la locul faptei;
b) organizarea si desfãsurarea testãrii la poligraf;
c) compararea impresiunilor digitale descoperite în mai multe locuri pentru stabilirea
autorului comun;
d) identificarea cadavrelor cu identitate necunoscutã.
1. a+b
2. b+c
3. a+c+d
4. a+b+c
ANS: 3
54) Proprietãtile desenelor papilare:

1. Unitatea, imuabilitatea, fixitatea si inalterabilitatea;
2. Imuabilitatea, fixitatea si ilizibilitatea;
3. Unicitatea, imuabilitatea, fixitatea si inalterabilitatea.
ANS: 3
55) Care desene sunt gresite pentru delta albã:
a)
b)
c)
d)
1. a+b
2. b+c
3. b+d
4. a+c
ANS: 3
11
56) Care rãspunsuri sunt gresite pentru delta neagrã:
a)
b)
c)
d)
1. a+b
2. b+d
3. a+c
4. a+d
ANS: 4
57) Care sunt tipurile de bazã ale desenului papilar:
1. adeltic; monodeltic; bideltic; polideltic si amorf;

2. arc, lat, dextrodeltic, sinistrodeltic, amorf;
3. danteliform, simian, piniform, spiralã, cerc.
ANS: 1
58) Precizati care denumiri nu corespund detaliilor sau minutiilor de mai jos:
a. anastomoza
b. bifurcatie
c. inelul
d. croset (cârlig)
1. a+d
2. b+c
3. a+c
4. a+b
ANS: 1
59) Relevarea urmelor papilare nu se face prin una din urmãtoarele metode:
1. prin prãfuire sau pulverizare cu pulberi de contrast;
2. cu substante fluorescente;
3. prin afumare directã;
4. prin folosirea de mulaje.
ANS: 4
12
60) Relevarea urmelor prin metode chimice nu se face prin:
1. aburire cu vapori de iod;
2. tratare cu reactivi chimici;
3. cu ajutorul pensulelor din pãr de veveritã, puf de strut sau cu fibre de carbon.
ANS: 3
61) Prin ce metode se realizeazã fixarea si ridicarea urmelor digitale:

a) fotografierea sau înregistrarea cu camerã video;
b) transfer cu ajutorul peliculei adezive (folio), dupã relevare si fotografiere;
c) cu ajutorul mulajelor pentru urmele de adâncime;
d) tratare cu reactivi chimici.
1. a+b+d
2. b+c
3. a+c
4. a+b+c
ANS: 4
62) Care este numãrul minim de detalii caracteristice necesar în multe tãri, printre care si
Romania, pentru identificarea persoanei dupa urmele papilare:
1. 10;
2. 16;
3. 12;
4. 8.
ANS: 3

„Desenele papilare caracterizeazã obiectele examinate nemodificabile.”
ANS: 1
64) Cãrarea de pasi indicã:

1. linia mersului, lungimea pasului, lãtimea pasului, unghiul de mers, directia de
miscare;
2. locul pe unde a intrat infractorul în scena infractiunii;
3. pãrãsirea în fugã, de cãtre infractor, a locului faptei.
ANS: 1
65) Cãrarea de pasi oferã informatii cu privire la:

a) numãrul de persoane, greutatea, înãltimea, sexul;
b) vârsta, defecte anatomice, viteza si modalitatea deplasãrii, starea psihicã;
c) dacã autorul cunoaste locul, dacã a stat la pândã, pe unde a intrat, pe unde a iesit,
simularea directiei de mers.
1. a+b
2. b+c
3. a+b+c
4. a+c
ANS: 3
13
66) Urmele de picioare se fixeazã prin:
a) descriere în procesul-verbal de cercetare a locului faptei;
b) fotografiere;
c) fixarea prin mulaj;
d) copiere cu peliculã adezivã;
e) transfer electrostatic;
f) decuparea suportului purtãtor
1. a+b+c+d+e
2. a+b+c
3. b+c+d
4. a+b+c+d+e+f
ANS: 4
67) Este adevãrat sau fals urmãtorul enunt:

„Urmele de picioare se fixeazã si prin decuparea si ridicarea suportului purtãtor de urme.”
ANS: 1

„Existã o corelatie semnificativã din punct de vedere statistic între lungimea tãlpii
piciorului descult, mãsura pantofului si înãltimea persoanei.“
ANS: 1
69) Urmele de picioare oferã informatii cu privire la:

a) sexul, greutatatea aproximativã si vârsta persoanei care le-a creat;
b) mecanismul de formare;
c) de la ce picior provine;
d) vechimea aproximativã;
e) directia de mers a persoanei care le-a creat;
f) particularitãti anatomo-patologice ale persoanei care le-a creat.
1. a+b+c
2. b+c+d+e
3. a+b+c+d+e
4. a+b+c+d+e+f
ANS: 4
70) Identificarea persoanei dupã urmele de picioare se poate realiza:

a) dupã urmele de picior descult;
b) dupã urmele de picior cu ciorap;
c) dupã urmele de picior încãltat.
1. a+b
2. b+c
3. a+b+c
4. a+c
ANS: 3
14
71) Examinarea comparativã la expertiza traseologicã a urmelor de picioare se realizeazã
între:
1. mulajul urmei ridicate din câmpul infractional si mulajul obtinut de la persoana
suspectã;
2. fotografia urmei de încãltãminte si mulajul obtinut de persoana suspectã.
ANS: 1
72) Urmele de dinti conferã:

a) tipul constitutional si vârsta celui care le-a creat;
b) malformatii congenitale, carii, interventii medicale;
c) identitatea cadavrelor prin compararea particularitãtilor stomatologice cu odontogramele
luate de medic ante-mortem.
1. a+b+c
2. b+c
3. a+c
4. a+b
ANS: 1
73) Urmele de comparatie la dinti se iau prin:

1. muscarea unor foi de hârtie între care s-a introdus o foaie de plombaginã;
2. muscarea unei bucãti de plastilinã;
3. muscarea unor obiecte moi (ciocolatã, cascaval).
ANS: 1
74) Prin expertiza urmelor de dinti nu se poate rãspunde cu certitudine la una dintre
urmãtoarele întrebãri:
1. natura urmei;
2. mecanismul de producere;
3. bolile dintelui;
4. grupa sanguinã a persoanei.
ANS: 4
75) Fixarea urmelor de dinti se face prin:

a) descriere în proces-verbal;
b) fotografiere;
1. a+b
2. b+c
3. b
4. a
ANS: 1
15
76) Prin expertiza odontologicã se pot stabili:
a) specia;
b) vârsta;
c) sexul
d) tipul antropologic.
1. a+b+c
2. b+c+d
3. a+b+c+d
4. a+c+d
ANS: 3
77) Fisa odontologicã este utilizatã pentru:

a) identificarea cadavrelor cu identitate necunoscutã;
b) identificarea persoanelor amnezice;
c) identificarea persoanelor care îsi ascund identitatea;
d) reconstituirea fizionomiei dupã craniu.
1. a+b+c
2. b+c
3. a+b+d
4. a+b+c+d
ANS: 1
78) Urmele de buze pot fi:

a) de stratificare;
b) de destratificare;
c) de adâncime (în mod exceptional);
d) de suprafatã.
1. a+b
2. b+c
3. a+c
4. a+b+c+d
ANS: 4
79) Urmele de buze pot fi supuse unor examinãri fizico-chimice si biologice, inclusiv
testului ADN, pentru stabilirea:
a) compozitiei;
b) grupei de sânge;
c) infectiilor bacteriene;
d) sexului si vârstei.
1. a+b+c
2. b+c+d
3. a+b+d
4. a+b+c+d
ANS: 1
16
80) Amprentele de urechi nu pot fi:
1. vizibile;
2. latente;
3. statice;
4. dinamice;
5. imuabile.
ANS: 5
81) Urmele de urechi cele mai apte pentru exploatare sunt:

a) urmele latente statice;
b) urmele latente dinamice;
c) urmele de stratificare.
1. a+b
2. b+c
3. a+c
4. a+b+c
ANS: 3
82) Se recomandã ca urmele de urechi sã fie comparate în mãrime naturalã prin:

a) juxtapunere;
b) suprapunere.
1. a+b
2. a
3. b
4. nicio variantã
ANS: 1
83) De regulã, urmele de urechi nu pot fi:

1. statice;
2. dinamice;
3. de suprafatã;
4. de adâncime.
ANS: 4
84) Prin expertiza urmelor de urechi nu se poate rãspunde cu certitudine la una dintre
1. natura urmei:
3. sexul persoanei care a lãsat-o.
ANS: 3
17
85) Ridicarea urmelor de sânge se face prin:
a) rãzuire sau raclare împreunã cu o portiune din suport;
b) absorbire cu pipeta sau cu hârtia de filtru;
c) ridicarea pãmântului si a nisipului ce contin urme;
d) prin tãierea si ridicarea vegetatiei;
e) apã oxigenatã, luminol, acid sulfuric, reactivii Medinger si Adler.
1. a+b
2. b+c
3. a+b+c
4. a+b+c+d
ANS: 4
86) Descoperirea urmelor de sânge comportã dificultãti în situatiile:

a) au suferit modificãri prin trecerea timpului;
b) sunt în cantitate micã (pete);
c) au o culoare asemãnãtoare cu cea a suportului;
d) au fost înlãturate, partial, de autor.
1. a+b+c
2. b+c
3. a+b+c+d
4. a+c
ANS: 3
87) Depistarea petelor de sânge se face:

a) cu ochiul liber;
b) prin iluminarea suprafetei cercetate cu lampa de radiatii U.V.;
c) cu reactivii Medinger si Adler;
d) prin reactii cu apã oxigenatã, luminol si acid sulfuric.
1. a+b+c
2. b+c
3. a+c
4. a+b+c+d
ANS: 4
88) Când se recolteazã sânge de la un cadavru se vor preciza:

a) zona de unde s-a recoltat (cord, torace, cavitate abdominalã, craniu);
b) vârsta victimei;
c) cantitatea si grupa sângelui transfuzat.
1. a+b
2. b+c
3. a+c
4. a+b+c
ANS: 4

“Sexul persoanei nu se poate determina în functie de cromatina sexualã.”
ANS: 2
18
90) Precizati care enunt este fals:
1. urma de sânge intereseazã investigarea criminalisticã numai dacã individul este
de tip secretor;
2. pe baza testului ADN nu este posibilã identificarea persoanei dupã saliva
prelevatã de pe diferite obiecte.
ANS: 2
91) Din categoria urmelor de naturã biologicã fac parte:

a) tesuturi moi (sânge, piele, masã cerebralã etc.) si tesuturi dure (oase, unghii);
b) secretii: salivã, secretie nazalã, lapte matern;
c) excretii: sputã, vomismente, fecale, urinã, spermã.
1. a+b
2. b+c
3. a+b+c
4. a+c
ANS: 3
92) Calitatea de ,,secretor” presupune:

1. calitatea de a determina grupa sanguinã doar dupã urmele de sânge;
2. calitatea de a determina grupa sanguinã dupã urmele de sânge si dupã secretiile
organismului.
ANS: 2
93) Pentru relevarea si fixarea urmelor labiale se recomandã:

a) ridicarea obiectului purtãtor;
b) fotografierea;
c) transferarea cu folie adezivã.
1. a+b
2. b+c
3. a+c
4. a+b+c
ANS: 1
94) Obiectele în stare udã, purtãtoare de urme de sânge, se ambaleazã:

1. în saci de hârtie, dupã ce au fost lãsate sã se usuce;
2. în saci de plastic, dupã ce au fost lãsate sã se usuce;
3. în frigidere portabile.
ANS: 1
19
95) Expertiza biocriminalisticã a urmelor de sânge nu poate stabili:
a) natura umanã sau animalã;
b) grupa din sistemul ABO, serice, enzimatice sau limfocitare de care apartine;
c) vechimea aproximativã;
d) în ce conditii s-a format;
e) regiunea dintcare provine;
f) prezenta alcoolului sau a oxidului de carbon;
g) vârsta persoanei.
1. a+b
2. b+c+d
3. a+b+c+d+e
4. g
ANS: 4
96) Prin expertiza urmelor de salivã se poate stabili:

a) dacã este de naturã umanã;
b) vârsta;
c) calitatea de secretor sau nesecretor si grupa sanguinã.
1. a+b
2. b+c
3. a+c
4. a+b+c
ANS: 3
97) Urmele de spermã se fixeazã prin:

c) rãzuire sau raclare împreunã cu o portiune din suport;
d) prin fotografierea obiectelor pe care au fost descoperite
1. a+b
2. b+c
3. a+d
4. a+b+c
ANS: 3
98) Urmele seminale prezintã interes pentru investigarea criminalisticã a urmãtoarelor

infractiuni:
a) privitoare la viata sexualã;
b) omor;
c) sinucideri ale bãrbatilor prin spânzurare;
d) în cazul unor accidente.
1. a+b+c
2. b+c
3. a+b+c+d
4. a+c
ANS: 3
20
99) Urmele seminale sunt importante pentru investigarea criminalisticã, deoarece:
a) aduc precizãri în legãturã cu natura faptei;
b) oferã informatii cu privire la mobilul faptei;
c) oferã date pentru individualizarea fãptuitorului.
1. a+b
2. b+c
3. a+c
4. a+b+c
ANS: 4
100) Pentru ridicarea urmelor seminale se recomandã:

b) tãierea portiunii care cuprinde pata, fãrã a se îndoi;
c) absorbirea pe o bucatã de pânzã curatã sau pe o rondelã de hârtie filtru si ambalarea,
dupã uscare, în hârtie curatã;
d) prin decuparea urmelor dispuse pe dusumea sau parchet.
1. a+b
2. b+c
3. a+b+c
4. a+b+c+d
ANS: 4
101) Precizati ce nu poate stabili expertiza biocriminalisticã a urmelor seminale:

1. dacã individul este secretor sau nesecretor;
2. vechimea petei;
3. vârsta individului;
4. substante strãine prezente în urinã;
5. boli venerice;
ANS: 3
102) Posibilitãtile de examinare a urmelor seminale se datoreazã timpului de supravietuire a

spermatozoizilor intravaginal la o femeie în viatã:
1. 24 ore;
2. 48 ore;
3. 72 ore.
ANS: 2
103) Cum este preferabil sã se recolteze firele de pãr de la persoanele suspecte:

1. prin smulgere;
2. prin pieptãnare;
3. prin recoltarea firelor de pãr cãzute în mod natural.
ANS: 1
21
104) Cum se recomandã sã se recolteze firele de pãr:
a) cu impuritãtile aderente;
b) cu crustele care le înglobeazã;
c) fãrã impuritãti si fãrã cruste.
1. a+b+c
2. b+c
3. a+c
4. a+b
ANS: 4
105) Expertiza firelor de pãr determinã:

a) natura si originea umanã sau animalã;
b) sexul, vârsta si rasa;
c) grupa sanguinã.
1. a+b+c
2. b+c
3. a+c
4. a+b
ANS: 1

Analiza firului de pãr nu poate conduce la identificarea persoanelor prin testul ADN.
ANS: 2
107) Ce nu se recomandã la locul faptei în cazul prelevãrii amprentei genetice:

1. schimbarea mãnusilor de protectie dupã fiecare probã prelevatã;
2. refrigerarea sângelui lichid, a tesuturilor, organelor sau oaselor;
3. fotografierea si filmarea urmelor înainte de a fi atinse;
4. ambalarea suporturilor purtãtoare de probe biologice în pungi de plastic.
ANS: 4
108) Avantajele amprentei genetice:

a) dimensiunea molecularã a mãrimii probei;
b) vechime demonstratã pânã la 5000 ani;
c) delimitarea strictã între ADN-ul organismelor vii pe specii si subspecii.
1. a+b
2. b+c
3. a+b+c
4. a+c
ANS: 3
22
109) ADN-ul este prezent în toate celulele nucleate din:
a) sânge prelevat pe anticoagulanti;
b) urme se sânge gãsite la locul faptei;
c) spermã (exceptând cazurile de azoospermie)
d) fragmente de tesuturi;
e) lichid amniotic;
f) salivã
1. a+b
2. a+b+d+f
3. a+b+c+e
4. a+b+c+d+e+f
ANS: 4

Decriparea codului ADN specific conduce automat la rezolvarea unui caz, chiar dacã nu
existã elemente de comparatie.
ANS: 2

Probele de fluide biologice, lacrimi, transpiratie etc. care nu contin celule nucleate nu pot
fi supuse analizei ADN.
ANS: 1
112) Ce se interzice la recoltarea probelor ADN:

a) tusitul sau strãnutul spre obiectele purtãtoare de urme;
b) protejarea pãrului pe timpul recoltãrii;
c) uscarea probelor înaintea ambalãrii;
d) refolosirea ambalajelor.
1. a+b
2. b+c
3. a+d
4. b+d
ANS: 3
113) Clasificarea fotografiei judiciare a locului faptei:

1. fotografia de orientare sau de ansamblu; fotografia schitã; fotografia obiectelor
principale; fotografia de detaliu; fotografia digitalã;
2. fotografia de identificare dupã semnalmente; fotografia de fixare a rezultatelor
unor activitãti de urmãrire penalã;
3. fotografia de urmãrire, microfotografia si holografia.
ANS: 1
23
114) Avantajele fotografiei judiciare sunt:
a) rapiditatea si exactitatea;
b) obiectivitatea;
c) evidentã probatorie si caracter demonstrativ;
d) caracter destructiv.
1. a+b+c
2. b+c
3. a+c
4. a+d
ANS: 1
115) Fotografia judiciarã operativã (de fixare) cuprinde:

1. fotografia locului faptei;
2. microfotografia;
3. holografia.
ANS: 1
116) Fotografia judiciarã de examinare cuprinde :

1. fotografia realizatã în radiatii vizibile si invizibile;
2. fotografia schitã;
3. fotografia obiectelor pricipale.
ANS: 1
117) Fotografia judiciarã a locului faptei cuprinde :

a) fotografia de orientare;
b) fotografia schitã;
c) fotografia cadavrului si a obiectelor corp delict;
d) fotografia de detaliu .
1. a+b
2. b+c
3. a+c
4. a+b+c+d
ANS: 4
118) Fotografia care redã scena infractiunii într-un singur cadru este denumitã:
1. fotografia schitã pe sectoare;
2. fotografia schitã unitarã;
3. fotografia schitã încrucisatã .
ANS: 2
119) Fotografia prin care se înlãturã zonele „oarbe” este denumitã:

1. fotografia schitã panoramicã;
ANS: 3
24
120) Fotografia panoramicã se realizeazã prin fotografieri succesive ale subiectului,
folosindu-se urmãtoarele tehnici:
a) circularã;
b) liniarã;
c) în serie .
1. a+b
2. b+c
3. a+c
4. a+b+c
ANS: 1
121) În laborator, pentru fotografiile panoramice se respectã urmãtoarele reguli:

a) se realizeazã la aceeasi scarã;
b) cu acelasi tip de hârtie fotograficã;
c) cu acelasi timp de expunere .
1. a+b+c
2. b+c
3. a+c
4. a+b
ANS: 1
122) Fotografia judiciarã trebuie sã fie:

a) clarã, cu nuante si tonalitati naturale;
b) sã redea toate detaliile;
c) sã prezinte subiectul cu dimensiuni si perspective corecte;
1. a+b+c
2. a+c
3. a+b
4. b+c
ANS: 1
123) Fotografia obiectelor principale (cadavru, obiecte corp-delict) se realizeazã:

a) dintr-un plan perpendicular pe obiect;
b) prin iluminare directã sau lateralã;
c) pentru aprecierea dimensiunilor si a distantelor, între obiecte se asazã o riglã, centimetru
sau bandã gradatã.
1. a+b
2. b+c
3. a+c
4. a+b+c
ANS: 4
25
124) Fotografia de detaliu:
a) este specificã fazei statice;
b) se executã la o scarã cât mai mare;
c) la obiectivul aparatului se adaugã inele intermediare sau obiectivul „zoom”;
d) sursele de luminã sunt dispuse lateral si în spatele aparatului fotografic.
1. a+b+c+d
2. b+c+d
3. a+c+d
4. a+b+d
ANS: 2
125) Avantajele fotografiei digitale:

a) calitatea imaginilor;
b) transmitere rapidã prin internet la un laborator;
c) stocare pe hard disk-ul unui computer;
d) proiectarea imaginilor pe un ecran sau perete.
1. a+b
2. b+c
3. a+d
4. a+b+c+d
ANS: 4
126) Cadavrele vor fi fotografiate:

a) în pozitia si în starea în care au fost gãsite;
b) cu aparatul dispus deasupra într-o pozitie plan paralelã;
c) fotografierea se executã de la cap la picioare sau invers.
1. a+b
2. b+c
3. a+c
4. a+b+c
ANS: 1
127) Fotografia de identificare a persoanelor se executã:

a) din fatã si din profil;
b) la scarã 1/9;
c) subiectul va avea capul descoperit;
d) subiectul va fi bãrbierit si pieptãnat;
e) urechea dreaptã va fi descoperitã.
1. a+c+d+e
2. a+b+c+d
3. a+b+c
4. b+c
ANS: 1
26
128) Fotografia de urmãrire se executã:
a) în conditii prevãzute de lege;
b) cu aparate speciale, de format mic, camuflate în obiecte de uz personal;
c) cu acordul persoanei urmãrite.
1. a+b
2. a+b+c
3. b+c
4. a+c
ANS: 1
129) Fotografia de fixare a rezultatelor perchezitiei poate fi:

a) de orientare;
b) schitã;
c) a obiectelor principale;
d) de detaliu.
1. a+b+c
2. b+c+d
3. a+b+c+d
4. a+b+d
ANS: 3

“Fotografiile de fixare a rezultatelor perchezitiei nu fac parte integrantã din
procesul-verbal întocmit pentru efectuarea perchezitiei.”
ANS: 2
131) Fotografia judiciarã de examinare în radiatii vizibile poate fi:

a) fotografia de ilustrare;
b) fotografia de comparare;
c) fotografia de umbre;
d) fotografia în radiatii Röentgen.
1. a+b
2. b+c
3. a+b+c
4. a+b+d
ANS: 3
132) Fotografia de ilustrare:

a) se aplicã în cercetarea înscrisurilor;
b) se aplicã în expertiza unor corpuri delicte;
c) se obtine prin juxtapunerea imaginilor, confruntarea imaginilor si prin suprapunerea
imaginilor.
1. a+b
2. b+c
3. a+b+c
4. b+d
ANS: 1
27
133) Fotografia de comparare se obtine:
a) prin confruntarea imaginilor;
b) prin suprapunerea imaginilor;
c) prin stabilirea continuitãtii liniare (juxstapunere).
1. a+b+c
2. b+c
3. a+c
4. a+b
ANS: 1
134) Fotografia de contrast se realizeazã prin:

a) suprapunerea imaginilor;
b) folosirea unor materiale fotosensibile cu grad mare de contrast;
c) diafragmarea obiectivului fotografic.
1. a+b
2. b+c
3. a+c
4. a+b+c
ANS: 4
135) Din fotografia judiciarã de examinare nu fac parte:

a) fotografia în radiatii infrarosii;
b) fotografia de ilustrare;
c) fotografia separatoare de culori;
d) fotografia de identificare a cadavrelor.
1. a+b
2. b+c
3. c
4. d
ANS: 4
136) La identificarea persoanei dupã fotografie se folosesc urmãtoarerle procedee:

a) juxtapunerea si îmbinarea unor pãrti din fotografii;
b) caroiajul;
c) mãsurarea distantelor si a valorilor unghiulare dintre repere identice.
1. a+b
2. b+c
3. a+c
4. a+b+c
ANS: 4
28
137) În realizarea metodei portretului vorbit se tine cont de:
a) semnalmentele anatomice sau statice;
b) semnalmentele functionale sau dinamice;
c) semnele particulare;
d) amprentele digitale, palmare si plantare.
1. a+c
2. b+c
3. a+b+c+d
4. a+b+c
ANS: 4

Perceperea de cãtre martor a imaginii infractorului poate fi asimilatã cu o urmã de
memorie.
ANS: 1
139) La realizarea portretului vorbit se vor respecta urmãtoarele reguli:

a) sã se foloseascã o terminologie precisã si unitarã, într-o succesiune logicã;
b) caracteristicile generale vor fi descrise pe baza semnalmentelor anatomice sau dinamice;
c) trãsãturile capului si ale fetei detin locul principal;
d) descrierea îmbrãcãmintei nu prezintã relevantã.
1. a+b
2. b+c
3. a+b+c
4. a+b+c+d
ANS: 4
140) Descrierea semnalmentelor se face:

a) din fatã sau din plan frontal;
b) din profil sau din plan lateral.
1. a+b
2. b
3. a
ANS: 1
141) La realizarea portretului vorbit, semnalmentele vor fi caracterizate dupã:

a) mãrime si formã;
b) pozitie;
c) culoare;
d) vechime.
1. a+b
2. b+c
3. a+b+c
4. a+c
ANS: 3
29
“Tatuajul înlãturat prin interventie chirurgicalã poate fi relevat prin fotografiere sub
radiatii infrarosii.”
ANS: 1
143) Metoda supraproiectiei constã în:

1. compararea prin proiectii fotografice a imaginii unui craniu necunoscut cu
fotografia unei persoane dispãrute ;
2. reconstituirea plasticã si graficã a tesuturilor moi ale capului;
3. identificarea prin expertizã fotograficã de portret.
ANS: 1
144) Semnalmentele statice ale unei persoane:

1. talia; constitutia fizicã sau corpolenta; aspectul general; forma capului si a fetei;
2. tinuta, mersul, vocea, vorbirea;
3. talia, obiceiuri, mersul, vorbirea.
ANS: 1
145) Semnalmentele dinamice cuprind:

1. mersul, privirea, mimica si pantomima, vorbirea;
2. talia, pãrul, privirea, mimica;
3. vocea, vorbirea, obiceiuri, tinuta.
ANS: 1
146) Pãrul unei persoane, dupã forma sa, poate fi:

1. cret, ondulat, lins, cu cãrare;
2. negru, castaniu, blond, roscat;
3. subtire, mijlociu, gros.
ANS: 1
147) Sprâncenele unei persoane dupã amplasare pot fi:

1. reunite; apropiate; depãrtate; ridicate sau coborâte pe ochi;
2. rectilinii, arcuite, unghiulare;
3. îmbinate, stufoase, separate, înguste.
ANS: 1
148) Conturul nasului unei persoane poate fi:

1. drept, concav, convex;
2. orizontal; mare; mijlociu; mic;
3. orizontal, bilobat, curbat.
ANS: 1
30
149) Cadavrele cu identitate necunoscutã pot fi identificate prin:
a) supraproiectie;
b) reconstituirea fizionomiei dupã craniu;
c) metoda antropologicã;
d) odontologia
e) expertiza fotograficã de portret;
f) portret robot.
1. a+b+c
2. b+c+e
3. a+b+c+d+e
4. a+b+c+d+e+f
ANS: 3
150) Expertiza criminalisticã a vocii si vorbirii se bucurã de reusitã dacã:

1. ... imprimãrile se efectueazã în conditii de loc, de fond sonor si cu aceeasi vitezã
de înregistrare;
2. ... se folosesc copii ale benzii originale executate cât mai fidel;
3. ... se va cere persoanei sã foloseascã aceeasi pronuntie, aceleasi cuvinte si
expresii.
ANS: 1
151) Prin expertiza criminalisticã a vocii si vorbirii (fonocriminalisticã) pot fi lãmurite:

a) autenticitatea fonogramei în litigiu;
b) deghizãri ale vocii si vorbirii;
c) încercãri de falsificare a benzii
d) identificarea vorbitorului pe baza modelului de comparatie.
1. a+b+c
2. b+c+d
3. a+b+c+d
4. a+c
ANS: 3
152) Identificarea cadavrelor dupã metoda Gherasimov-Riscutia se realizeazã prin:

1. suprapunerea imaginilor;
2. juxtapunerea imaginilor;
3. combinarea detaliilor faciale înmagazinate într-o bazã de date.
ANS: 1
153) Precizati care urme nu fac parte din categoria urmelor principale ale împuscãturii:
1. urme de perforare;
2. urme de pãtrundere;
3. urme de afumare;
4. urme de ricosare.
ANS: 3
31
154) Precizati care urme nu fac parte din categoria urmelor secundare ale împuscãturii:
1. arsuri;
2. urme de afumare;
3. tatuajul;
4. urme de perforare.
ANS: 4
155) Directia de tragere se stabileste prin:

a) vizare directã prin intermediul unui tub de hârtie introdus prin ambele orificii;
b) unirea urmelor cu o sfoarã;
c) introducerea unei tije în canalul orb si vizarea în prelungirea acesteia;
d) calcule matematice.
1. a+b+c
2. a+b+d
3. b+c+d
4. a+d
ANS: 1
156) Expertiza urmelor principale ale tragerii stabileste:

a) dacã orificiile sunt produse de o armã de foc sau de altã naturã;
b) dacã sunt formate de acelasi tip de gloante;
c) dacã au fost trase de una sau mai multe arme;
d) directia sau directiile din care s-a tras;
e) mãrimea unghiului de incidentã.
1. a+b+c
2. b+c+d+e
3. a+b+c+e
4. a+b+c+d+e
ANS: 4
157) Urmele de perforare sunt compuse din:

a) orificiul de intrare;
b) canalul;
c) orificiul de iesire.
1. a+b+c
2. b+c
3. a+c
4. a+b
ANS: 1

Rupturile provocate de gaze au loc numai în tragerile foarte apropiate, între 3 si 12 cm.
ANS: 1
32
159) Forma rupturilor de gaze (stelarã, cruce, forma lipsei de material) depinde de:
a) distanta de la care s-a tras;
b) felul armei;
c) materialul în care s-a tras.
1. a+b
2. b+c
3. a+b+c
4. a+c
ANS: 3
160) Pentru stabilirea distantei de tragere se vor analiza:

a) orificiile de intrare si de iesire ale proiectilelor;
b) urmele împuscãturii;
c) linia de mirã.
1. a+c
2. b+c
3. a+b
4. a+b+c
ANS: 3
161) La stabilirea vechimii unui înscris se iau în calcul:

a) neconcordante între continutul textului si perioada la care se pretinde cã a fost redactat;
b) propritãtile hârtiei;
c) examinarea cernelurilor;
d) viteza de executie si presiunea de scriere.
1. a+b
2. b+c
3. a+b+c+d
4. a+b+c
ANS: 4
162) Falsul prin înlãturare de text se realizeazã prin:

1. alterare pe cale mecanicã, alterare prin acoperire, alterare pe cale chimicã;
2. modificarea unor litere, transferul de cuvinte, litere si cifre;
3. scriere deasupra, prin hasurare, transfer de litere si cuvinte.
ANS: 1
163) Care denumire este folositã în mod gresit pentru a desemna expertiza documentelor:
1. expertiza grafoscopicã;
2. cercetarea grafologicã;
3. expertiza graficã;
4. expertiza criminalisticã a scrisului.
ANS: 2
164) Caracteristici generale ale scrisului sunt:

1. gradul de evolutie, forma, dimensiunea, viteza;
2. fixitatea, constanta, inalterabilitatea;
3. individualitatea, imuabilitatea, inalterabilitatea.
ANS: 1
33
165) Caracteristici particulare ale scrisului sunt:
1. morfologia semnelor grafice; forma elementelor constructive; directia
predominantã a miscãrilor;
2. viteza scrisului, numãrul elementelor constructive, repartizarea presiunii;
3. directia rândurilor, marginea textului, directia predominantã a miscãrilor.
ANS: 1
166) Falsul prin imitarea scrisului se realizeazã prin:

1. imitare liberã, copiere directã, copiere prin transparentã;
2. metode tipografice: tipar înalt sau tipar adânc; copiere prin transparentã;
3. imitare liberã, rãzuire cu o lamã ori alt instrument ascutit.
ANS: 1
167) Precizati dacã este corect sau fals urmãtorul enunt:

“Scrisul de mânã nu caracterizeazã obiectele examinate, relativ modificabile.”
ANS: 2
34
Criminalistica
MULTIPLE CHOICE
1. Cercetarea locului faptei este o activitate:

a) initialã;
b) imediatã;
c) irepetabilã.
a. a+b+c
b. b+c
c. a+c
d. a+b
ANS: A
2. Cel care ajunge primul la locul faptei nu trebuie sã ia una din urmãtoarele mãsuri:
a. acordarea primului ajutor victimelor;
b. înlãturarea curiosilor;
c. protejarea si conservarea urmelor;
d. identificarea si audierea martorilor oculari;
e. executarea mãsurãtorilor fotografice bidimensionale.
ANS: E
3. Care dintre urmãtoarele reguli generale de cercetare a locului faptei este falsã:
a. cercetarea locului faptei se face de îndatã;
b. cercetarea locului faptei se face dupã un plan judicios si riguros;
c. cercetarea locului faptei trebuie sã fie sistematicã si complexã;
d. cercetarea locului faptei se face cu respectarea strictã a normelor procedurale;
e. cercetarea locului faptei se face numai între orele 6-22oo.
ANS: E
4. Ce activitãti nu se executã în faza staticã a cercetãrii locului faptei:

a. cercetarea de ansamblu a locului faptei;
b. orientarea locului faptei din punct de vedere topografic si criminalistic;
c. marcarea câmpului de acces în scena infractiunii;
d. folosirea câinelui de urmãrire;
e. descoperirea, fixarea si ridicarea urmelor.
ANS: E
5. Ce activitãti nu sunt specifice fazei dinamice de cercetare a locului faptei:

a. delimitarea teritorialã a zonei cercetate;
b. examinarea minutioasã a cadavrului si a obiectelor purtãtoare de urme;
c. descoperirea si examinarea mecanismelor de comitere a infractiunii;
d. clarificarea împrejurãrilor negative sau controversate;
e. fixarea rezultatelor în procesul-verbal de cercetare a locului faptei.
ANS: A
1
6. Ce se întelege prin fixarea locului faptei:
a. marcarea urmelor;
b. conservarea locului faptei;
c. proces-verbal însotit de schite, fotografii, imagini video.
ANS: C
7. Ce nu trebuie sã se consemneze în procesul-verbal de cercetare a locului faptei:

a. ora începerii si ora terminãrii;
b. persoanele participante;
c. comentarii si deductii.
ANS: C
8. Importanta cercetãrii locului faptei:

a) constituie, de cele mai multe ori, singura modalitate de obtinere a probelor în faza
initialã;
b) contribuie la identificarea faptuitorului, stabilirea datelor privind personalitatea acestuia
si modul de operare folosit;
c) este un element probatoriu deosebit de relevant pentru aflarea adevãrului.
a. a+b
b. b+c
c. a+c
d. a+b+c
ANS: D
9. Cum se efectueazã de regulã cercetarea locului faptei?

a) de regulã în prezenta martorilor asistenti;
b) în prezenta pãrtilor;
c) învinuitul sau inculpatul retinut ori arestat nu are dreptul sã participe la cercetare.
a. a+b
b. b+c
c. a+c
d. a+b+c
ANS: A
10. În procesul-verbal de cercetare a locului faptei nu se mentioneazã:

a) ora începerii si ora terminãrii cercetãrii locului faptei;
b) conditiile meteorologice si de vizibilitate;
c) observatiile persoanelor participante;
d) mijloacele materiale de probã ridicate si cele lãsate în custodie;
e) obiectiile fãptuitorului;
f) opiniile expertilor sau ale martorilor asistenti cu privire la modul în care s-a comis fapta
si persoana fãptuitorului.
a. a+b+c+e
b. b+c+d+f
c. a+b+c
d. f
ANS: D
2
11. Cel care ajunge primul la locul faptei trebuie sã ia urmãtoarele mãsuri:
a) marcarea aspectului initial al locului faptei;
b) înlãturarea unor pericole iminente;
c) relevarea si prelevarea principalelor urme.
a. a+b
b. b+c
c. a+c
d. a+b+c
ANS: A
12. Precizati dacã este adevãrat sau fals urmãtorul enunt:

“În faza dinamicã a cercetãrii locului faptei nu se permite examinarea minutioasa a
cadavrului si a obiectelor purtãtoare de urme.”
a. Enuntul este adevãrat.
b. Enuntul este fals.
ANS: B
13. Care factori sunt de naturã obiectivã si influenteazã mãrturia:

a) vizibilitatea;
b) audibilitatea;
c) disimularea înfãtisãrii (deghizãrii);
d) calitatea organelor de simt.
a. a+b+c
b. b+c
c. a+d
d. b+c+d
ANS: A
14. Care factori sunt de naturã subiectivã si influenteazã mãrturia:

a) personalitatea si gradul de instruire ale martorului;
b) vârsta, inteligenta si temperamentul;
c) stãrile de obosealã si stãrile afective;
d) tipul perceptiv (analitic sau sintetic);
e)durata perceptiei .
a. a+b+c
b. b+c+d+e
c. a+b+c+d
d. a+b+c+d+e
ANS: C
15. Cum trebuie sã fie întrebãrile adresate martorilor:

a) scurte, clare si precise;
b) de completare, de prezentare, de reamintire si de control;
c) sã prezinte un grad mai mare sau mai mic de sugestibilitate.
a. a+b
b. b+c
c. a+c
d. a+b+c
ANS: A
3
16. Particularitãtile pe care le prezintã vârsta martorilor minori între 10-14 ani:
a. nu prezintã interes pentru ancheta judiciarã;
b. cresterea functiilor cognitive, dezvoltarea memoriei si a capacitãtii de redare;
c. este predispus la exagerãri, putând fi influentabil .
ANS: C
17. Declaratiile martorilor reflectã realitatea:

a. cu certitudine;
b. cu o marjã de relativitate;
c. puternic deformat.
ANS: B
18. Care dintre perioadele de vârstã prezintã interes pentru ascultarea minorilor:
a) 1 la 3 ani;
b) 3 la 6 ani;
c) 6 la 10 ani;
d) 10 la 14 ani.
a. a+b+c
b. b+c+d
c. a+b+d
d. a+c
ANS: B

„Exactitatea amintirilor nu este o regulã ci o exceptie”.
ANS: A

„Uitarea la bãrbati este mai accentuatã decât la femei”.
ANS: A
21. În care grupã de vârstã minorul are o conduitã contradictorie, fiind dispus sã
exagereze:
a. 6 la 10 ani;
b. 10 la 14 ani;
c. 14 la 18 ani.
ANS: B
22. Precizati cum se face ascultarea bolnavului mintal:

a. în prezenta unui specialist;
b. în prezenta unui membru al familiei;
c. nu se recomandã ascultarea bolnavului mintal.
ANS: A
4
23. Particularitãtile procedeelor tactice de ascultare a persoanei vãtãmate:
a) denaturãri involuntare, datoritã stãrii emotionale;
b) denaturãri voluntare, datoritã relei credinte;
c) denaturãri deliberate în favoarea infractorului ca urmare a unor întelegeri survenite cu
acesta;
d) denaturãri prin “schimbarea de rol.”
a. a+b
b. b+c
c. a+b+c
d. a+b+c+d
ANS: D
24. Declaratia învinuitului sau inculpatului are o valoare probantã:

a. superioarã altor mijloace de probã, fiind consideratã „regina probelor”;
b. egalã cu alte mijloace de probã deoarece poate servi la aflarea adevãrului numai în
mãsura în care este coroboratã cu fapte si împrejurîri ce rezultã din ansamblul
probelor existente în cauzã;
c. specialã, deoarece învinuitul sau inculpatul este figura centralã a procesului penal.
d. superioarã altor mijloace de probã, fiind consideratã „regina probelor”;
ANS: B
25. Nu pot sã depunã ca martor:

a) persoanele obligate sã pãstreze secretul profesional;
b) sotia si rudele apropiate ale învinuitului dacã acceptã;
c) persoana vãtãmatã dacã se constituie parte civilã sau participã în proces ca parte
vãtãmatã.
a. a+b
b. b+c
c. a+c
ANS: C
26. Precizati care enunturi sunt corecte:

a) învinuitul este obligat sã-si dovedeascã nevinovãtia;
b) învinuitul sau inculpatul beneficiazã de dreptul la tãcere;
c) sarcina administrãrii probelor atât în favoarea cât si în defavoarea învinuitului sau
inculpatului revine organului de urmãrire penalã.
a. a+b
b. b+c
c. a+c
d. a+b+c
ANS: B
5
27. Precizati care sunt actiunile la care recurge învinuitul sau inculpatul dupã sãvârsirea
infractiunii:
a) plecarea precipitatã de la locul faptei;
b) disparitia de la domiciliu;
c) revenirea la locul faptei pentru a afla mersul anchetei;
d) descresterea bruscã a salivatiei;
e) contractia sau relaxarea subitã a muschilor scheletici.
a. a+c
b. b+c
c. a+b+c
ANS: C
28. Precizati care dintre manifestãrile viscerale sau somatice îl trãdeazã pe învinuit sau
inculpat în timpul interogatoriului:
a) schimbãri în ritmicitatea activitãtii cardiace;
b) schimbãri în presiunea sanguinã;
c) fenomene de vasodilatatie si vasoconstrictie;
d) crearea unor alibiuri;
e) ascunderea faptei prin simularea sau comiterea altor infractiuni.
a. a+b
b. b+c
c. a+b+e
d. g
ANS: C
29. Care este cea mai tipicã atitudine a învinuitului sau inculpatului:
a. de a recunoaste fapta, regretând-o;
b. de a nu recunoaste acuzatia care i se aduce pentru a se sustrage de la rãspundere;
c. de a retracta declaratiile date.
ANS: B
30. Cum trebuie sã fie formulate întrebãrile adresate învinuitului sau inculpatului:
a) la nivelul de întelegere al învinuitului sau inculpatului;
b) formulate clar si precis;
c) sugestive (implicative sau disjuncte).
a. a+b
b. b+c
c. a+c
d. a+d
ANS: A
31. Dacã existã mai multi învinuiti sau inculpati, care vor fi ascultati la început?
a. cei care au un complex de vinovãtie;
b. cei care prezintã alibiuri;
c. cei care nu recunosc faptele ce li se imputã.
ANS: A
6
32. Care procedee sunt specifice ascultarii a învinuitului sau inculpatului.
a) procedeul ascultãrii progresive;
b) procedeul ascultãrii frontale;
c) tactica ascultãrii repetate;
d) tactica ascultãrii încrucisate;
a. a+b+c+d
b. b+c
c. a+c
d. a+b+c
ANS: A
33. Învinuitul sau inculpatul va fi dominat de anchetatorul care:

a. vorbeste putin si la obiect;
b. vorbeste cu multã convingere, pentru a-i demonstra ce probe are împotriva lui;
c. îl dominã prin loviri si jigniri.
ANS: A
34. Care factori frenatori pot produce erori la actualele înregistrãri poligrafice:
a) tulburarea excesivã a subiectului, provocatã de frica de a fi învinuit pe nedrept;
b) tulburãri de ordin fiziologic: afectiuni cardiovasculare, insuficiente respiratorii, stãri
apropiate de soc;
c) tulburãri de ordin psihic: debilitate mintalã, nevroze, psihonevroze, psihopatii;
instabilitate emotivã;
d) instabilitate emotivã
a. a+b+c+d
b. b+c
c. a+c+d
d. c+d
ANS: A
35. Valoarea probantã a testãrii poligraf:

a. nu face parte din mijloacele de probã prevãzute de lege;
b. are valoarea unei constatãri tehnico-stiintifice;
c. are valoarea unei expertize criminalistice.
ANS: A
36. Perchezitia se executã între orele:

a. 6-20;
b. 8-20;
c. 8-22.
ANS: A
37. Cine dispune efectuarea perchezitiei domiciliare:

a. procurorul, la cererea organului de cercetare penalã;
b. procurorul, pe timpul noptii;
c. instanta de judecatã.
ANS: C
7
38. În cazul perchezitiilor efectuate la o unitate la care se referã art. 145 C. pen. sau altã
persoanã juridicã, martorii asistenti pot/nu pot sã facã parte din personalul unitãtii.
a. Pot
b. Nu pot
ANS: A
39. Senatorii, deputatii si alte persoane care se bucurã de imunitate nu pot fi supusi
perchezitiei, cu exceptia:
a. infractiunilor la regimul stupefiantelor;
b. infractiunilor flagrante;
c. infractiunilor comise prin violentã care au avut ca urmare moartea victimei.
ANS: B
40. Precizati care bunuri din cele care fac obiectul cauzei penale se ridicã în mod
obligatoriu:
a) obiecte din metale sau pietre pretioase;
b) mijloace de platã, titluri de valoare interne;
c) colectii de valoare; sume de bani.
a. a+b
b. b+c
c. a+b+c
d. a+c
ANS: C
41. Perchezitia poate/nu poate fi amânatã în scop tactic.

a. Poate.
b. Nu poate
ANS: A

„Perchezitia domiciliarã poate fi dispusã numai dupã ce a fost începutã
urmãrirea penalã.”
ANS: A
43. Ridicarea de obiecte si înscrisuri are caracter de procedeu auxiliar de descoperire si

strângere a unor mijloace de probã. (Da sau Nu)
a. Da
b. Nu
ANS: A
44. Organul de urmãrire penalã sau instanta de judecatã:

a. sunt obligate sã ridice obiectele si înscrisurile ce por servi ca mijloc de probã în
procesul penal;
b. nu sunt obligate sã le ridice;
c. apreciazã în fiecare caz în parte dacã este necesar sã le ridice.
ANS: A
8
45. O persoanã fizicã sau juridicã în posesia cãreia se aflã un obiect sau un înscris ce poate
servi ca mijloc de probã:
a. este obligatã sa-l predea sub luare de dovadã organului de urmãrire penalã sau
instantei de judecatã la cererea acesteia;
b. este obligatã sã-l predea numai la cererea instantei de judecatã;
c. este obligatã sa-l predea numai în faza de urmãrire penalã.
ANS: A
46. Confruntarea este o activitate de criminalisticã tacticã si de urmãrire penalã care constã
în ascultarea simultanã a douã persoane care:
a. au fost audiate anterior;
b. între care existã contradictii si neclaritãti.
a. a+b
b. b
c. a
d. nicio variantã
ANS: A
47. Reconstituirea presupune o organizare judicioasã, pe baza unui plan care are în vedere,
în principal, urmãtoarele:
a) determinarea scopului infractiunii;
b) stabilirea activitãtilor care urmeazã a fi executate;
c) stabilirea persoanelor participante;
d) asigurarea mijloacelor tehnice necesare.
a. a+b+c
b. b+c+d
c. a+b+c+d
d. a+c
ANS: C
48. Reconstituirea se dispune:

a. la începutul desfãsurãrii procesului penal;
b. în orice moment al desfãsurãrii procesului penal;
c. la terminarea procesului penal.
ANS: B
49. Vor fi reconstituite scenele propriu-zise ale infractiunilor sexuale. (Da sau Nu)
a. Da
b. Nu
ANS: B
9
CRIMINALISTICA - MULTIPLE CHOICE
1) Care premisã, din cele de mai jos, nu este specificã identificãrii criminalistice:
1. individualitatea;
2. stabilitatea relativã;
3. reflectivitatea;
4. operativitatea.

“Obiectul mijloc de identificare este alcãtuit din urmele obiectului scop si din modelele de comparatie.”
3) Principiul schimbului sau transferului presupune:

1. modificãrile produse în câmpul infractional de instrumentele folosite de infractor pe de o parte, si
modificãrile produse de componentele locului faptei asupra acestora, pe de altã parte;
2. un infractor lasã întotdeauna urme la locul faptei si prelevã, la rândul sãu, alte urme pe corp, pe
haine si pe obiectele purtate.
4) Premisele stiintifice ale identificãrii criminalistice:

a) individualitatea;
b) stabilitatea relativã;
c) reflectivitatea.
1. a+b
2. b+c
3. a
4. a+b+c
5) Reflectivitatea este însusirea obiectelor de a se reflecta si a fi reflectate si se prezintã sub

urmãtoarele forme:
a) urme statice;
b) urme dinamice;
c) deprinderi;
d) imagini mentale;
e) imagini vizuale.
1. a+b+c+d
2. a+b+c+d+e
3. b+c+d+e
4. a+c+e
6) Care principii nu sunt caracteristice identificãrii criminalistice:

a) principiul identitãtii;
b) principiul delimitãrii obiectelor identificãrii criminalistice în obiecte scop al identificãrii si obiecte
mijloc de identificare;
c) principiul stabilitãtii relative a caracteristicilor de identificare;
d) principiul operativitãtii în efectuarea investigatiei penale;
e) principiul dinamicitãtii si interdependentei
f) principiul prezumtiei de nevinovãtie
1. a+b+c
2. b+c
3. a+c+e
4. d+f
7) Expertul poate formula concluzii:
a) categorice – rãspuns pozitiv sau negativ;
b) concluzii de probabilitate, caracterizate ca utile si pertinente;
c) concluzii de imposibilitate, exprimate prin formula ,,Nu se poate stabili” (NSP).
1. a+b
2. b+c
3. a+c
4. a+b+c
8) Concluziile de probabilitate depind de:

a) experienta expertului;
b) volumul datelor centralizate;
c) studii experimentale;
d) cercetãri fundamentale;
e) limitele cunoasterii.
1. a+b
2. b+c
3. a+c
4. a+b+c+d+e

“Concluzia de imposibilitate (NSP) este o concluzie de probabilitate, adicã fapta incriminatã nu se
exclude.”
10) Cine a formulat, urmãtoarea regulã pentru experti: ,,Dacã existã cea mai micã îndoialã,
exprimati-o”:
1. Edmond Locard;
3. L. Retail.
11) Cine a fãcut precizarea cu privire la responsabilitatea expertului: ,,raportul sãu sã exprime
îndoiala tot atât de clar ca si certitudinea”:
1. Edmond Locard;
3. C.L. Retail.
12) Care sunt metodele examinãrii comparative:

a) metoda confruntãrii;
b) metoda juxtapunerii;
c) metoda îmbinãrii sau îmbucsãrii;
d) metoda suprapunerii;
e) metoda proiectãrii concomitente.
1. a+b+c+d+e
2. a+b+c
3. a+c+d+e
4. a+c+d
13) Care regulã este gresitã pentru obtinerea modelelor de comparatie:
1. sã nu se cunoascã persoana sau obiectul de la care provin;
2. sã se tinã cont de conditiile în care s-a format urma la locul faptei;
3. urma si modelele tip de comparatie sã continã suficiente elemente caracteristice de individualizare a
factorului creator;
4. în momentul examinãrii sa fie folosite modele similare, având aceeasi provenientã.
14) Urmele pot fi clasificate dupã urmãtoarele criterii:

1. mãrimea, structura, viteza si presiunea de formare;
2. factorul creator, factorul primitor, esentã, mãrime, modul de formare, tipul si natura urmei;
3. compozitia, culoarea, valoarea de identificare, legãtura cu fapta si fãptuitorul.
15) Prin martor, potrivit legii, se întelege:

1. persoana care are cunostinte de vreo faptã sau împrejurare de naturã sã serveascã la aflarea
adevãrului;
2. persoana care a asistat la cercetarea locului faptei;
3. persoana care a suferit prin fapta penalã o vãtãmare fizicã, moralã sau materialã.
16) Receptia senzorialã, realizatã prin senzatii si perceptii, depinde de:

a) ereditate;
b) vârsta;
c) grupul tipologic
d) factori de bruiaj.
1. a+b
2. b+c+d
3. a+b+c+d
4. a+c+d
17) Precizati ordinea proceselor psihice de formare a mãrturiei:

1. perceptia, memorarea, prelucrarea, reproducerea;
2. memorarea, perceptia, reproducerea, prelucrarea;
3. reproducerea, perceptia, prelucrarea, memorarea.
18) Precizati care termeni intrã în categoria factorilor de bruiaj:

1. vârstã, pregãtire, ereditate, grup tipologic
2. vizibilitate, audibilitate, durata perceptiei, disimularea înfãtisãrii
3. structuri si configuratii; constanta perceptiei; fenomenul de iluzie; starea de expectantã;
emotivitatea; efectul “halo”.
19) Dupã factorul creator, urmele se clasificã în:

1. urme ale omului, urme ale animalelor, urme ale plantelor, urme ale obiectelor si instrumentelor,
urme create de unele fenomene;
2. urme de contact, urme deprinderi, urme pozitionale, urme substantã;
3. urme directe, urme de adâncime, urme de suprafatã.
20) Dupã factorul primitor, urmele se clasificã în:

1. urme formã, urme materie, urme de reproducere;
2. urme primite de om, urme primite de animale, urme primite de vegetale, urme primite de obiecte;
3. urme de suprafatã si urme de adâncime.
21) Dupã esenta lor, urmele se clasificã în:

1. urme formã, urme materie, urme pozitionale;
2. urme ale corpului uman, urme ale obiectelor, animalelor si ale unor fenomene.
22) Urmele formã pot fi:
a) urme statice, urme dinamice;
b) urme de adâncime, urme de suprafatã;
c) urme de contur, macrourme si microurme.
1. a+b
2. b+c
3. a+c
4. a+b+c
23) Urmele de suprafatã pot fi:

a) urme de stratificare;
b) urme de destratificare;
c) urme de contur.
1. a+b
2. b+c
3. a+c
4. a+b+c
24) Urmele de stratificare si de destratificare pot fi:

a) vizibile, care sunt detectate de ochiul omenesc;
b) invizibile (sau latente), care nu pot fi detectate decât sub anumite unghiuri de luminã, prin
transparentã, ori prin folosirea unor surse dirijate de luminã sau a radiatiilor ultraviolete;
c) urme apte, care permit identificarea obiectului creator;
d) urme inapte, care nu permit identificarea, dar contribuie la stabilirea apartenentei de gen.
1. a+c
2. b+c
3. a+b
4. a+b+c
25) Dupã mãrime, urmele pot fi:

a) macrourme, vizibile cu ochiul liber;
b) microurme, percepute cu ajutorul aparatelor optice de mãrit;
c) urme de stratificare;
d) urme de destratificare.
1. a+b
2. b+c
3. c+d
4. a+b+c
26) Dupã modul de formare, urmele pot fi:

a) statice;
b) dinamice;
c) de suprafatã;
d) de adâncime.
1. a+b+c
2. b+c+d
3. a+b+c+d
4. a+c
27) Dupã tip sau naturã, urmele pot fi:
a) urme care reproduc forma suprafetei de contact;
b) urme sub formã de pete sau resturi de materii organice si anorganice (denumite urme materie);
c) urme sonore si olfactive;
d) urme vizibile si latente;
e) macro si microunde
1. a+b+c+d
2. a+b+c+e
3. a+b+c+d+e
4. b+c+d+e
28) Urmele deprinderi pot fi:

1. scrisul, vocea, mersul, deprinderi manuale;
2. deprinderi profesionale, mirosul, mersul;
3. mersul, scrisul, ticuri, moduri de operare.
29) Urmele substantã includ:

1. substante sau produse, de obicei fragmentare desprinse dintr-un corp finit sau dintr-o masã
amorfã;
2. substante chimice provenite din incendii sau explozii;
3. probe materiale, directe sau indirecte, care conduc la identificarea autorului.
30) Urmele pot contribui la clarificarea urmãtoarelor aspecte:

a) identificarea fãptuitorului si a victimei;
b) identificarea instrumentelor si substantelor folosite la crearea lor;
c) stabilirea infractiunii si a conditiilor în care a fost comisã.
1. a+b
2. b+c
3. a+c
4. a+b+c
31) Suprafata palmei este compusã din urmãtoarele regiuni:

a) tenarã;
b) hipotenarã;
c) digito-palmarã;
d) digitalã.
1. a+b
2. a+c+d
3. a+b+c+d
4. a+d
32) Identificarea se poate face si fãrã un control nemijlocit, tactil sau vizual:
a) dupã imaginile fixate material (prin compararea urmelor descoperite în cazul infractiunii cu
urmele create experimental;
b) din memorie (identificarea persoanelor sau obiectelor dupã semnalmente, declaratii);
c) pe baza înregistrãrilor (cartoteci, colectii, fise): identificare dactiloscopicã; persoane si cadavre cu
identitate necunoscutã, persoane dispãrute; scrisul de mânã; autovehicule etc.;
d) dupã modus operandi.
1. a+b
2. a+b+c
3. b+c+d
4. a+b+c+d
33) Dupã gradul de modificabilitate, obiectele examinate pot fi:
a) nemodificabile;
b) relativ modificabile;
c) modificabile în timp;
d) modificabile artificial.
1. a+b+c
2. b+c+d
3. a+b+c+d
4. a+c+d

“Reflectarea nu poate fi sub forma imaginilor vizuale (fotografii, film, bandã video).“

„Reflectarea poate fi si sub forma deprinderilor.”
36. Precizati care sunt definitiile corecte ale urmei infractiunii. Prin urmã se întelege:
a. urmele formate prin reproducerea constructiei exterioare a unui obiect asupra altui obiect;
b. modificarea materialã intervenitã în conditiile sãvârsirii unei fapte penale, între faptã si
modificarea produsã neexistând un raport de cauzalitate;
c. cele mai variate schimbãri care pot interveni în mediul înconjurãtor ca rezultat al actiunii
infractorului.
1. a+b
2. b+c
3. a+b+c
4. a+c
37) Precizati care sunt cuvintele care nu sunt caracteristice clasificãrii urmelor dupã modul de
formare:
1. statice si dinamice;
2. de suprafatã si de adâncime;
3. directe si indirecte.

„O amprentã digitalã gãsitã pe un obiect face dovada contactului acestei persoane cu suportul pe care a
fost descoperitã urma si constituie, prin ea însãsi, o probã de vinovãtie.”
39) Dactiloscopia are ca obiect:

a) cercetarea desenelor papilare ale degetelor;
b) cercetarea desenelor palmei;
c) cercetarea desenelor plantei (piciorului);
1. a+b
2. b+c
3. a+b+c
4. a+c
40) Pielea care acoperã mâna este formatã din:
a) epidermul;
b) dermul;
c) hipodermul;
d) desenul papilar.
1. a+b
2. b+c
3. a+b+c
4. a+c
41) Cine a definit dactiloscopia ca ,,stiinta privind studiul desenelor papilare”:

1. Valentin Sava;
2. Andrei Ionescu;
3. Constantin Turai .
42) Dactiloscopia este:

1. domeniu al Criminalisticii care se ocupã cu examinarea si clasificarea desenelor papilare de pe
suprafata degetelor, palmelor si tãlpilor;
2. domeniu al Criminalisticii care are ca obiect identificarea urmelor lãsate de papilele salivare si
papilele dermice;
3. domeniu al Criminalisticii care studiazã urmele desenului papilar al degetelor si palmelor mâinii.
43) Precizati care este denumirea desenului papilar indicat prin sãgeatã:
1. fragment;
2. anastomozã;
3. croset.
44) Precizati ce reprezintã desenul papilar indicat prin sãgeatã:

1. bifurcatie;
2. trifurcatie;
3. contopire.
45) Precizati denumirea desenului papilar indicat prin sãgeatã:

1. inel;
2. butonierã;
3. croset.
46) Anastomoza este detaliul desenului papilar caracterizat prin:

1. creastã care uneste ca o punte (podet) douã creste relativ paralele;
2. creastã papilarã care se bifurcã si apoi revine la normal;
3. creastã papilarã întreruptã.
47) Cârligul este detaliul desenului papilar caracterizat prin:

1. ramurã scurtã a unei creste papilare principale;
3. creastã papilarã care uneste douã creste relativ paralele.
48) Butoniera este desenul papilar caracterizat prin:

1. creastã papilarã care se bifurcã iar dupã un drum scurt revine la normal;
3. creastã papilarã formatã prin contopirea a douã creste papilare.
49) Detaliile desenului papilar cu frecventã rarã de aparitie sunt:
1. început de creastã papilarã, sfârsit de creastã papilarã;
2. bifurcatie, trifurcatie, contopire, fragment;
3. fragmentul, butoniera, inelul, inelul punctat;
4. reîntoarcerea, intersectia, crestele alternative, devierea si anastomoza.
50) Expertiza dactiloscopicã se realizeazã prin examen comparativ între:
1. fotografiile mãrite ale urmei si impresiune
2. urma ridicatã si degetele persoanei suspecte
51) Cine a formulat Legea celor 12 puncte coincidente?
1. Edmond Locard;
2. A.Lacassagne;
3. V. Balthazard.
52) Cine a accentuat aspectul calitativ în dactiloscopie, afirmând cã: ,,Patru sau cinci puncte bine
grupate în centrul figurii, într-o manierã exceptionalã, conving mai mult decât 12 sau 15 bifurcatii
rãspândite la periferia desenului?
1. V. Balthazard;
2. A.L. Kirk;
3. E. Locard.
53) Urmele papilare sunt utilizate pentru:
a) identificarea persoanei care le-a creat la locul faptei;
b) organizarea si desfãsurarea testãrii la poligraf;
c) compararea impresiunilor digitale descoperite în mai multe locuri pentru stabilirea autorului
comun;
d) identificarea cadavrelor cu identitate necunoscutã.
1. a+b
2. b+c
3. a+c+d
4. a+b+c
54) Proprietãtile desenelor papilare:
1. Unitatea, imuabilitatea, fixitatea si inalterabilitatea;
2. Imuabilitatea, fixitatea si ilizibilitatea;
3. Unicitatea, imuabilitatea, fixitatea si inalterabilitatea.
55) Care desene sunt gresite pentru delta albã:
a)
b)
c)
d)
1. a+b
2. b+c
3. b+d
4. a+c
56) Care rãspunsuri sunt gresite pentru delta neagrã:

a)
b)
c)
d)
1. a+b
2. b+d
3. a+c
4. a+d
57) Care sunt tipurile de bazã ale desenului papilar:
1. adeltic; monodeltic; bideltic; polideltic si amorf;
2. arc, lat, dextrodeltic, sinistrodeltic, amorf;
3. danteliform, simian, piniform, spiralã, cerc.
58) Precizati care denumiri nu corespund detaliilor sau minutiilor de mai jos:
a. anastomoza
b. bifurcatie
c. inelul
d. croset (cârlig)
1. a+d
2. b+c
3. a+c
4. a+b
59) Relevarea urmelor papilare nu se face prin una din urmãtoarele metode:
1. prin prãfuire sau pulverizare cu pulberi de contrast;
2. cu substante fluorescente;
3. prin afumare directã;
4. prin folosirea de mulaje.
60) Relevarea urmelor prin metode chimice nu se face prin:

1. aburire cu vapori de iod;
2. tratare cu reactivi chimici;
3. cu ajutorul pensulelor din pãr de veveritã, puf de strut sau cu fibre de carbon.
61) Prin ce metode se realizeazã fixarea si ridicarea urmelor digitale:

a) fotografierea sau înregistrarea cu camerã video;
b) transfer cu ajutorul peliculei adezive (folio), dupã relevare si fotografiere;
c) cu ajutorul mulajelor pentru urmele de adâncime;
d) tratare cu reactivi chimici.
1. a+b+d
2. b+c
3. a+c
4. a+b+c
62) Care este numãrul minim de detalii caracteristice necesar în multe tãri, printre care si
Romania, pentru identificarea persoanei dupa urmele papilare:
1. 10;
2. 16;
3. 12;
4. 8.

„Desenele papilare caracterizeazã obiectele examinate nemodificabile.”
64) Cãrarea de pasi indicã:

1. linia mersului, lungimea pasului, lãtimea pasului, unghiul de mers, directia de miscare;
2. locul pe unde a intrat infractorul în scena infractiunii;
3. pãrãsirea în fugã, de cãtre infractor, a locului faptei.
65) Cãrarea de pasi oferã informatii cu privire la:
a) numãrul de persoane, greutatea, înãltimea, sexul;
b) vârsta, defecte anatomice, viteza si modalitatea deplasãrii, starea psihicã;
c) dacã autorul cunoaste locul, dacã a stat la pândã, pe unde a intrat, pe unde a iesit, simularea
directiei de mers.
1. a+b
2. b+c
3. a+b+c
4. a+c
66) Urmele de picioare se fixeazã prin:

b) fotografiere;
c) fixarea prin mulaj;
d) copiere cu peliculã adezivã;
e) transfer electrostatic;
f) decuparea suportului purtãtor
1. a+b+c+d+e
2. a+b+c
3. b+c+d
4. a+b+c+d+e+f

„Urmele de picioare se fixeazã si prin decuparea si ridicarea suportului purtãtor de urme.”

„Existã o corelatie semnificativã din punct de vedere statistic între lungimea tãlpii piciorului descult,
mãsura pantofului si înãltimea persoanei.“
69) Urmele de picioare oferã informatii cu privire la:

a) sexul, greutatatea aproximativã si vârsta persoanei care le-a creat;
b) mecanismul de formare;
c) de la ce picior provine;
d) vechimea aproximativã;
e) directia de mers a persoanei care le-a creat;
f) particularitãti anatomo-patologice ale persoanei care le-a creat.
1. a+b+c
2. b+c+d+e
3. a+b+c+d+e
4. a+b+c+d+e+f
70) Identificarea persoanei dupã urmele de picioare se poate realiza:

a) dupã urmele de picior descult;
b) dupã urmele de picior cu ciorap;
c) dupã urmele de picior încãltat.
1. a+b
2. b+c
3. a+b+c
4. a+c
71) Examinarea comparativã la expertiza traseologicã a urmelor de picioare se realizeazã între:
1. mulajul urmei ridicate din câmpul infractional si mulajul obtinut de la persoana suspectã;
2. fotografia urmei de încãltãminte si mulajul obtinut de persoana suspectã.
72) Urmele de dinti conferã:

a) tipul constitutional si vârsta celui care le-a creat;
b) malformatii congenitale, carii, interventii medicale;
c) identitatea cadavrelor prin compararea particularitãtilor stomatologice cu odontogramele luate de
medic ante-mortem.
1. a+b+c
2. b+c
3. a+c
4. a+b
73) Urmele de comparatie la dinti se iau prin:

1. muscarea unor foi de hârtie între care s-a introdus o foaie de plombaginã;
2. muscarea unei bucãti de plastilinã;
3. muscarea unor obiecte moi (ciocolatã, cascaval).
74) Prin expertiza urmelor de dinti nu se poate rãspunde cu certitudine la una dintre urmãtoarele
întrebãri:
1. natura urmei;
3. bolile dintelui;
4. grupa sanguinã a persoanei.
75) Fixarea urmelor de dinti se face prin:

a) descriere în proces-verbal;
b) fotografiere;
1. a+b
2. b+c
3. b
4. a
76) Prin expertiza odontologicã se pot stabili:

a) specia;
b) vârsta;
c) sexul
d) tipul antropologic.
1. a+b+c
2. b+c+d
3. a+b+c+d
4. a+c+d
77) Fisa odontologicã este utilizatã pentru:

a) identificarea cadavrelor cu identitate necunoscutã;
b) identificarea persoanelor amnezice;
c) identificarea persoanelor care îsi ascund identitatea;
d) reconstituirea fizionomiei dupã craniu.
1. a+b+c
2. b+c
3. a+b+d
4. a+b+c+d
78) Urmele de buze pot fi:
a) de stratificare;
b) de destratificare;
c) de adâncime (în mod exceptional);
d) de suprafatã.
1. a+b
2. b+c
3. a+c
4. a+b+c+d
79) Urmele de buze pot fi supuse unor examinãri fizico-chimice si biologice, inclusiv testului ADN,
pentru stabilirea:
a) compozitiei;
b) grupei de sânge;
c) infectiilor bacteriene;
d) sexului si vârstei.
1. a+b+c
2. b+c+d
3. a+b+d
4. a+b+c+d
80) Amprentele de urechi nu pot fi:

1. vizibile;
2. latente;
3. statice;
4. dinamice;
5. imuabile.
81) Urmele de urechi cele mai apte pentru exploatare sunt:

a) urmele latente statice;
b) urmele latente dinamice;
c) urmele de stratificare.
1. a+b
2. b+c
3. a+c
4. a+b+c
82) Se recomandã ca urmele de urechi sã fie comparate în mãrime naturalã prin:

a) juxtapunere;
b) suprapunere.
1. a+b
2. a
3. b
4. nicio variantã
83) De regulã, urmele de urechi nu pot fi:

1. statice;
2. dinamice;
3. de suprafatã;
4. de adâncime.
84) Prin expertiza urmelor de urechi nu se poate rãspunde cu certitudine la una dintre
1. natura urmei:
3. sexul persoanei care a lãsat-o.
85) Ridicarea urmelor de sânge se face prin:

a) rãzuire sau raclare împreunã cu o portiune din suport;
c) ridicarea pãmântului si a nisipului ce contin urme;
d) prin tãierea si ridicarea vegetatiei;
e) apã oxigenatã, luminol, acid sulfuric, reactivii Medinger si Adler.
1. a+b
2. b+c
3. a+b+c
4. a+b+c+d
86) Descoperirea urmelor de sânge comportã dificultãti în situatiile:

a) au suferit modificãri prin trecerea timpului;
b) sunt în cantitate micã (pete);
c) au o culoare asemãnãtoare cu cea a suportului;
d) au fost înlãturate, partial, de autor.
1. a+b+c
2. b+c
3. a+b+c+d
4. a+c
87) Depistarea petelor de sânge se face:

a) cu ochiul liber;
b) prin iluminarea suprafetei cercetate cu lampa de radiatii U.V.;
c) cu reactivii Medinger si Adler;
d) prin reactii cu apã oxigenatã, luminol si acid sulfuric.
1. a+b+c
2. b+c
3. a+c
4. a+b+c+d
88) Când se recolteazã sânge de la un cadavru se vor preciza:

a) zona de unde s-a recoltat (cord, torace, cavitate abdominalã, craniu);
b) vârsta victimei;
c) cantitatea si grupa sângelui transfuzat.
1. a+b
2. b+c
3. a+c
4. a+b+c

“Sexul persoanei nu se poate determina în functie de cromatina sexualã.”
90) Precizati care enunt este fals:
1. urma de sânge intereseazã investigarea criminalisticã numai dacã individul este de tip secretor;
2. pe baza testului ADN nu este posibilã identificarea persoanei dupã saliva prelevatã de pe diferite
obiecte.
91) Din categoria urmelor de naturã biologicã fac parte:

a) tesuturi moi (sânge, piele, masã cerebralã etc.) si tesuturi dure (oase, unghii);
b) secretii: salivã, secretie nazalã, lapte matern;
c) excretii: sputã, vomismente, fecale, urinã, spermã.
1. a+b
2. b+c
3. a+b+c
4. a+c
92) Calitatea de ,,secretor” presupune:

1. calitatea de a determina grupa sanguinã doar dupã urmele de sânge;
2. calitatea de a determina grupa sanguinã dupã urmele de sânge si dupã secretiile organismului.
93) Pentru relevarea si fixarea urmelor labiale se recomandã:

b) fotografierea;
c) transferarea cu folie adezivã.
1. a+b
2. b+c
3. a+c
4. a+b+c
94) Obiectele în stare udã, purtãtoare de urme de sânge, se ambaleazã:

1. în saci de hârtie, dupã ce au fost lãsate sã se usuce;
2. în saci de plastic, dupã ce au fost lãsate sã se usuce;
3. în frigidere portabile.
95) Expertiza biocriminalisticã a urmelor de sânge nu poate stabili:

a) natura umanã sau animalã;
b) grupa din sistemul ABO, serice, enzimatice sau limfocitare de care apartine;
c) vechimea aproximativã;
d) în ce conditii s-a format;
e) regiunea dintcare provine;
f) prezenta alcoolului sau a oxidului de carbon;
g) vârsta persoanei.
1. a+b
2. b+c+d
3. a+b+c+d+e
4. g
96) Prin expertiza urmelor de salivã se poate stabili:

a) dacã este de naturã umanã;
b) vârsta;
c) calitatea de secretor sau nesecretor si grupa sanguinã.
1. a+b
2. b+c
3. a+c
4. a+b+c
97) Urmele de spermã se fixeazã prin:
c) rãzuire sau raclare împreunã cu o portiune din suport;
d) prin fotografierea obiectelor pe care au fost descoperite
1. a+b
2. b+c
3. a+d
4. a+b+c
98) Urmele seminale prezintã interes pentru investigarea criminalisticã a urmãtoarelor

infractiuni:
a) privitoare la viata sexualã;
b) omor;
c) sinucideri ale bãrbatilor prin spânzurare;
d) în cazul unor accidente.
1. a+b+c
2. b+c
3. a+b+c+d
4. a+c
99) Urmele seminale sunt importante pentru investigarea criminalisticã, deoarece:

a) aduc precizãri în legãturã cu natura faptei;
b) oferã informatii cu privire la mobilul faptei;
c) oferã date pentru individualizarea fãptuitorului.
1. a+b
2. b+c
3. a+c
4. a+b+c
100) Pentru ridicarea urmelor seminale se recomandã:

b) tãierea portiunii care cuprinde pata, fãrã a se îndoi;
c) absorbirea pe o bucatã de pânzã curatã sau pe o rondelã de hârtie filtru si ambalarea, dupã uscare,
în hârtie curatã;
d) prin decuparea urmelor dispuse pe dusumea sau parchet.
1. a+b
2. b+c
3. a+b+c
4. a+b+c+d
101) Precizati ce nu poate stabili expertiza biocriminalisticã a urmelor seminale:

1. dacã individul este secretor sau nesecretor;
2. vechimea petei;
3. vârsta individului;
4. substante strãine prezente în urinã;
5. boli venerice;
102) Posibilitãtile de examinare a urmelor seminale se datoreazã timpului de supravietuire a

spermatozoizilor intravaginal la o femeie în viatã:
1. 24 ore;
2. 48 ore;
3. 72 ore.
103) Cum este preferabil sã se recolteze firele de pãr de la persoanele suspecte:
1. prin smulgere;
2. prin pieptãnare;
3. prin recoltarea firelor de pãr cãzute în mod natural.
104) Cum se recomandã sã se recolteze firele de pãr:

a) cu impuritãtile aderente;
b) cu crustele care le înglobeazã;
c) fãrã impuritãti si fãrã cruste.
1. a+b+c
2. b+c
3. a+c
4. a+b
105) Expertiza firelor de pãr determinã:
a) natura si originea umanã sau animalã;
b) sexul, vârsta si rasa;
c) grupa sanguinã.
1. a+b+c
2. b+c
3. a+c
4. a+b
Analiza firului de pãr nu poate conduce la identificarea persoanelor prin testul ADN.
107) Ce nu se recomandã la locul faptei în cazul prelevãrii amprentei genetice:
1. schimbarea mãnusilor de protectie dupã fiecare probã prelevatã;
2. refrigerarea sângelui lichid, a tesuturilor, organelor sau oaselor;
3. fotografierea si filmarea urmelor înainte de a fi atinse;
4. ambalarea suporturilor purtãtoare de probe biologice în pungi de plastic.
108) Avantajele amprentei genetice:
a) dimensiunea molecularã a mãrimii probei;
b) vechime demonstratã pânã la 5000 ani;
c) delimitarea strictã între ADN-ul organismelor vii pe specii si subspecii.
1. a+b
2. b+c
3. a+b+c
4. a+c
109) ADN-ul este prezent în toate celulele nucleate din:
a) sânge prelevat pe anticoagulanti;
b) urme se sânge gãsite la locul faptei;
c) spermã (exceptând cazurile de azoospermie)
d) fragmente de tesuturi;
e) lichid amniotic;
f) salivã
1. a+b
2. a+b+d+f
3. a+b+c+e
4. a+b+c+d+e+f
Decriparea codului ADN specific conduce automat la rezolvarea unui caz, chiar dacã nu existã elemente
de comparatie.

Probele de fluide biologice, lacrimi, transpiratie etc. care nu contin celule nucleate nu pot fi supuse
analizei ADN.
112) Ce se interzice la recoltarea probelor ADN:

a) tusitul sau strãnutul spre obiectele purtãtoare de urme;
b) protejarea pãrului pe timpul recoltãrii;
c) uscarea probelor înaintea ambalãrii;
d) refolosirea ambalajelor.
1. a+b
2. b+c
3. a+d
4. b+d
113) Clasificarea fotografiei judiciare a locului faptei:

1. fotografia de orientare sau de ansamblu; fotografia schitã; fotografia obiectelor principale;
fotografia de detaliu; fotografia digitalã;
2. fotografia de identificare dupã semnalmente; fotografia de fixare a rezultatelor unor activitãti de
urmãrire penalã;
3. fotografia de urmãrire, microfotografia si holografia.
114) Avantajele fotografiei judiciare sunt:

a) rapiditatea si exactitatea;
b) obiectivitatea;
c) evidentã probatorie si caracter demonstrativ;
d) caracter destructiv.
1. a+b+c
2. b+c
3. a+c
4. a+d
115) Fotografia judiciarã operativã (de fixare) cuprinde:

1. fotografia locului faptei;
2. microfotografia;
3. holografia.
116) Fotografia judiciarã de examinare cuprinde :

1. fotografia realizatã în radiatii vizibile si invizibile;
2. fotografia schitã;
3. fotografia obiectelor pricipale.
117) Fotografia judiciarã a locului faptei cuprinde:
a) fotografia de orientare;
b) fotografia schitã;
c) fotografia cadavrului si a obiectelor corp delict;
d) fotografia de detaliu .
1. a+b
2. b+c
3. a+c
4. a+b+c+d
118) Fotografia care redã scena infractiunii într-un singur cadru este denumitã:
1. fotografia schitã pe sectoare;
119) Fotografia prin care se înlãturã zonele „oarbe” este denumitã:
1. fotografia schitã panoramicã;
120) Fotografia panoramicã se realizeazã prin fotografieri succesive ale subiectului, folosindu-se
urmãtoarele tehnici:
a) circularã;
b) liniarã;
c) în serie .
1. a+b
2. b+c
3. a+c
4. a+b+c
121) În laborator, pentru fotografiile panoramice se respectã urmãtoarele reguli:
a) se realizeazã la aceeasi scarã;
b) cu acelasi tip de hârtie fotograficã;
c) cu acelasi timp de expunere .
1. a+b+c
2. b+c
3. a+c
4. a+b
122) Fotografia judiciarã trebuie sã fie:
a) clarã, cu nuante si tonalitati naturale;
b) sã redea toate detaliile;
c) sã prezinte subiectul cu dimensiuni si perspective corecte;
1. a+b+c
2. a+c
3. a+b
4. b+c
123) Fotografia obiectelor principale (cadavru, obiecte corp-delict) se realizeazã:
a) dintr-un plan perpendicular pe obiect;
b) prin iluminare directã sau lateralã;
c) pentru aprecierea dimensiunilor si a distantelor, între obiecte se aseazã o riglã, centimetru sau
bandã gradatã.
1. a+b
2. b+c
3. a+c
4. a+b+c
124) Fotografia de detaliu:

a) este specificã fazei statice;
b) se executã la o scarã cât mai mare;
c) la obiectivul aparatului se adaugã inele intermediare sau obiectivul „zoom”;
d) sursele de luminã sunt dispuse lateral si în spatele aparatului fotografic.
1. a+b+c+d
2. b+c+d
3. a+c+d
4. a+b+d
125) Avantajele fotografiei digitale:

a) calitatea imaginilor;
b) transmitere rapidã prin internet la un laborator;
c) stocare pe hard disk-ul unui computer;
d) proiectarea imaginilor pe un ecran sau perete.
1. a+b
2. b+c
3. a+d
4. a+b+c+d
126) Cadavrele vor fi fotografiate:

a) în pozitia si în starea în care au fost gãsite;
b) cu aparatul dispus deasupra într-o pozitie plan paralelã;
c) fotografierea se executã de la cap la picioare sau invers.
1. a+b
2. b+c
3. a+c
4. a+b+c
127) Fotografia de identificare a persoanelor se executã:

a) din fatã si din profil;
b) la scarã 1/9;
c) subiectul va avea capul descoperit;
d) subiectul va fi bãrbierit si pieptãnat;
e) urechea dreaptã va fi descoperitã.
1. a+c+d+e
2. a+b+c+d
3. a+b+c
4. b+c
128) Fotografia de urmãrire se executã:

a) în conditii prevãzute de lege;
b) cu aparate speciale, de format mic, camuflate în obiecte de uz personal;
c) cu acordul persoanei urmãrite.
1. a+b
2. a+b+c
3. b+c
4. a+c
129) Fotografia de fixare a rezultatelor perchezitiei poate fi:
a) de orientare;
b) schitã;
c) a obiectelor principale;
d) de detaliu.
1. a+b+c
2. b+c+d
3. a+b+c+d
4. a+b+d

“Fotografiile de fixare a rezultatelor perchezitiei nu fac parte integrantã din procesul-verbal întocmit
pentru efectuarea perchezitiei.”
131) Fotografia judiciarã de examinare în radiatii vizibile poate fi:

a) fotografia de ilustrare;
b) fotografia de comparare;
c) fotografia de umbre;
d) fotografia în radiatii Röentgen.
1. a+b
2. b+c
3. a+b+c
4. a+b+d
132) Fotografia de ilustrare:

a) se aplicã în cercetarea înscrisurilor;
b) se aplicã în expertiza unor corpuri delicte;
c) se obtine prin juxtapunerea imaginilor, confruntarea imaginilor si prin suprapunerea imaginilor.
1. a+b
2. b+c
3. a+b+c
4. b+d
133) Fotografia de comparare se obtine:

a) prin confruntarea imaginilor;
b) prin suprapunerea imaginilor;
c) prin stabilirea continuitãtii liniare (juxstapunere).
1. a+b+c
2. b+c
3. a+c
4. a+b
134) Fotografia de contrast se realizeazã prin:

a) suprapunerea imaginilor;
b) folosirea unor materiale fotosensibile cu grad mare de contrast;
c) diafragmarea obiectivului fotografic.
1. a+b
2. b+c
3. a+c
4. a+b+c
135) Din fotografia judiciarã de examinare nu face parte:

a) fotografia în radiatii infrarosii;
b) fotografia de ilustrare;
c) fotografia separatoare de culori;
d) fotografia de identificare a cadavrelor.
1. a+b
2. b+c
3. c
4. d
136) La identificarea persoanei dupã fotografie se folosesc urmãtoarele procedee:

a) juxtapunerea si îmbinarea unor pãrti din fotografii;
b) caroiajul;
c) mãsurarea distantelor si a valorilor unghiulare dintre repere identice.
1. a+b
2. b+c
3. a+c
4. a+b+c
137) În realizarea metodei portretului vorbit se tine cont de:

a) semnalmentele anatomice sau statice;
b) semnalmentele functionale sau dinamice;
c) semnele particulare;
d) amprentele digitale, palmare si plantare.
1. a+c
2. b+c
3. a+b+c+d
4. a+b+c

Perceperea de cãtre martor a imaginii infractorului poate fi asimilatã cu o urmã de memorie.
139) La realizarea portretului vorbit se vor respecta urmãtoarele reguli:

a) sã se foloseascã o terminologie precisã si unitarã, într-o succesiune logicã;
b) caracteristicile generale vor fi descrise pe baza semnalmentelor anatomice sau dinamice;
c) trãsãturile capului si ale fetei detin locul principal;
d) descrierea îmbrãcãmintei nu prezintã relevantã.
1. a+b
2. b+c
3. a+b+c
4. a+b+c+d
140) Descrierea semnalmentelor se face:

a) din fatã sau din plan frontal;
b) din profil sau din plan lateral.
1. a+b
2. b
3. a
141) La realizarea portretului vorbit, semnalmentele vor fi caracterizate dupã:
a) mãrime si formã;
b) pozitie;
c) culoare;
d) vechime.
1. a+b
2. b+c
3. a+b+c
4. a+c

“Tatuajul înlãturat prin interventie chirurgicalã poate fi relevat prin fotografiere sub radiatii infrarosii.”
143) Metoda supraproiectiei constã în:

1. compararea prin proiectii fotografice a imaginii unui craniu necunoscut cu fotografia unei
persoane dispãrute;
2. reconstituirea plasticã si graficã a tesuturilor moi ale capului;
3. identificarea prin expertizã fotograficã de portret.
144) Semnalmentele statice ale unei persoane:

1. talia; constitutia fizicã sau corpolenta; aspectul general; forma capului si a fetei;
2. tinuta, mersul, vocea, vorbirea;
3. talia, obiceiuri, mersul, vorbirea.
145) Semnalmentele dinamice cuprind:

1. mersul, privirea, mimica si pantomima, vorbirea;
2. talia, pãrul, privirea, mimica;
3. vocea, vorbirea, obiceiuri, tinuta.
146) Pãrul unei persoane, dupã forma sa, poate fi:

1. cret, ondulat, lins, cu cãrare;
2. negru, castaniu, blond, roscat;
3. subtire, mijlociu, gros.
147) Sprâncenele unei persoane dupã amplasare pot fi:

1. reunite; apropiate; depãrtate; ridicate sau coborâte pe ochi;
2. rectilinii, arcuite, unghiulare;
3. îmbinate, stufoase, separate, înguste.
148) Conturul nasului unei persoane poate fi:

1. drept, concav, convex;
2. orizontal; mare; mijlociu; mic;
3. orizontal, bilobat, curbat.
149) Cadavrele cu identitate necunoscutã pot fi identificate prin:

a) supraproiectie;
b) reconstituirea fizionomiei dupã craniu;
c) metoda antropologicã;
d) odontologia
e) expertiza fotograficã de portret;
f) portret robot.
1. a+b+c
2. b+c+e
3. a+b+c+d+e
4. a+b+c+d+e+f
150) Expertiza criminalisticã a vocii si vorbirii se bucurã de reusitã dacã:

1. imprimãrile se efectueazã în conditii de loc, de fond sonor si cu aceeasi vitezã de înregistrare;
2. se folosesc copii ale benzii originale executate cât mai fidel;
3. se va cere persoanei sã foloseascã aceeasi pronuntie, aceleasi cuvinte si expresii.
151) Prin expertiza criminalisticã a vocii si vorbirii (fonocriminalisticã) pot fi lãmurite:

a) autenticitatea fonogramei în litigiu;
b) deghizãri ale vocii si vorbirii;
c) încercãri de falsificare a benzii
d) identificarea vorbitorului pe baza modelului de comparatie.
1. a+b+c
2. b+c+d
3. a+b+c+d
4. a+c
152) Identificarea cadavrelor dupã metoda Gherasimov-Riscutia se realizeazã prin:

1. suprapunerea imaginilor;
2. juxtapunerea imaginilor;
3. combinarea detaliilor faciale înmagazinate într-o bazã de date.
153) Precizati care urme nu fac parte din categoria urmelor principale ale împuscãturii:
1. urme de perforare;
2. urme de pãtrundere;
3. urme de afumare;
4. urme de ricosare.
154) Precizati care urme nu fac parte din categoria urmelor secundare ale împuscãturii:
1. arsuri;
2. urme de afumare;
3. tatuajul;
4. urme de perforare.
155) Directia de tragere se stabileste prin:

a) vizare directã prin intermediul unui tub de hârtie introdus prin ambele orificii;
b) unirea urmelor cu o sfoarã;
c) introducerea unei tije în canalul orb si vizarea în prelungirea acesteia;
d) calcule matematice.
1. a+b+c
2. a+b+d
3. b+c+d
4. a+d
156) Expertiza urmelor principale ale tragerii stabileste:

a) dacã orificiile sunt produse de o armã de foc sau de altã naturã;
b) dacã sunt formate de acelasi tip de gloante;
c) dacã au fost trase de una sau mai multe arme;
d) directia sau directiile din care s-a tras;
e) mãrimea unghiului de incidentã.
1. a+b+c
2. b+c+d+e
3. a+b+c+e
4. a+b+c+d+e
157) Urmele de perforare sunt compuse din:

a) orificiul de intrare;
b) canalul;
c) orificiul de iesire.
1. a+b+c
2. b+c
3. a+c
4. a+b

Rupturile provocate de gaze au loc numai în tragerile foarte apropiate, între 3 si 12 cm.
159) Forma rupturilor de gaze (stelarã, cruce, forma lipsei de material) depinde de:
a) distanta de la care s-a tras;
b) felul armei;
c) materialul în care s-a tras.
1. a+b
2. b+c
3. a+b+c
4. a+c
160) Pentru stabilirea distantei de tragere se vor analiza:

a) orificiile de intrare si de iesire ale proiectilelor;
b) urmele împuscãturii;
c) linia de mirã.
1. a+c
2. b+c
3. a+b
4. a+b+c
161) La stabilirea vechimii unui înscris se iau în calcul:

a) neconcordante între continutul textului si perioada la care se pretinde cã a fost redactat;
b) propritãtile hârtiei;
c) examinarea cernelurilor;
d) viteza de executie si presiunea de scriere.
1. a+b
2. b+c
3. a+b+c+d
4. a+b+c
162) Falsul prin înlãturare de text se realizeazã prin:

1. alterare pe cale mecanicã, alterare prin acoperire, alterare pe cale chimicã;
2. modificarea unor litere, transferul de cuvinte, litere si cifre;
3. scriere deasupra, prin hasurare, transfer de litere si cuvinte.
163) Care denumire este folositã în mod gresit pentru a desemna expertiza documentelor:
1. expertiza grafoscopicã;
2. cercetarea grafologicã;
3. expertiza graficã;
4. expertiza criminalisticã a scrisului.
164) Caracteristici generale ale scrisului sunt:

1. gradul de evolutie, forma, dimensiunea, viteza;
2. fixitatea, constanta, inalterabilitatea;
3. individualitatea, imuabilitatea, inalterabilitatea.
165) Caracteristici particulare ale scrisului sunt:

1. morfologia semnelor grafice; forma elementelor constructive; directia predominantã a miscãrilor;
2. viteza scrisului, numãrul elementelor constructive, repartizarea presiunii;
3. directia rândurilor, marginea textului, directia predominantã a miscãrilor.
166) Falsul prin imitarea scrisului se realizeazã prin:

1. imitare liberã, copiere directã, copiere prin transparentã;
2. metode tipografice: tipar înalt sau tipar adânc; copiere prin transparentã;
3. imitare liberã, rãzuire cu o lamã ori alt instrument ascutit.
167) - 1 Precizati cine este considerat fondatorul Criminalisticii:

1. Hans Gross;
3. Pierre Fernand Ceccaldi.
168) Care carte dintre cele enumerate mai jos este consideratã ca fundamentalã pentru aparitia
Criminalisticii ca stiintã autonomã:
1. Manual de instructie judiciarã de Hanns Gross;
2. Traité des inscriptions en faux de F. Raveneau;
3. Finger Prints de Sir Francis Galton.
169) Cine a definit Criminalistica ,,arta si tehnica investigatiilor penale”?

1. Jean Nepote;
2. Pierre Fernand Ceccaldi;
3. Rudolph Archibald Reiss.
170) Cum a fost definitã Criminalistica de cãtre fondatorul ei:

1. „un ansamblu de procedee aplicabile în cercetarea si studiul crimei pentru a se ajunge la dovedirea
ei”.
2. „stiinta stãrilor de fapt”.
3. „arta si tehnica investigatiilor penale”
171) Criminalistica este o stiintã:

a) judiciarã;
b) pluridisciplinarã;
c) cu caracter autonom si unitar;
d) care însumeazã metode, mijloace tehnice si procedee tactice în scopul descoperirii infractiunilor,
probãrii vinovãtiei sau nevinovãtiei persoanelor implicate în sãvârsirea lor si prevenirii faptelor
antisociale.
1. a+b+c+d
2. b+c+d
3. c+d
4. a+c
172) Metode împrumutate de criminalisticã din Fizicã:
a) holografia;
b) cromatografia;
c) fonoscopia;
d) analiza microscopicã, spectralã si atomicã.
1. a+b
2. b+c
3. a+b+c
4. a+c+d
173) Metode împrumutate de Criminalisticã din Chimie:
a) fonoscopia;
b) spectroscopia;
c) electroforeza;
d) cromatografia.
1. a+b+c
2. b+c+d
3. a+c+d
4. b+c
174) Metode împrumutate de Criminalisticã din Medicinã:
a) anatomia comparatã;
b) histopatologia.
1. a+b
2. b
3. a+b
4. nicio variantã
175) Metode împrumutate de Criminalisticã din Matematicã:
a) programarea linearã;
b) calculul probabilitãtilor;
c) teoria multimilor vagi.
1. a+b+c
2. a+c
3. b+c
4. a+b
176) Cine este autorul dictonului: ,,Odatã cu trecerea timpului se sterg urmele din amintirea
oamenilor si de pe obiecte, dispar oamenii si obiectele”:
1. Vintilã Dongoroz;
2. Siegfried Kahane;
3. Ion Oancea.
177) Care din activitãtile enumerate mai jos nu fac parte din metodele de cercetare ale
Criminalisticii:
1. descoperirea, fixarea, ridicarea, examinarea si interpretarea urmelor si mijloacelor materiale de probã;
2. constatãri tehnico-stiintifice si expertize;
3. organizarea cartotecilor, albumelor si colectiilor în scopul identificãrii persoanelor, cadavrelor si
obiectelor corp delict sau produs al infractiunii;
4. elaborarea unor reguli pentru perfectionarea sistemului de încadrare juridicã a faptelor penale.
178) Sistemul (ramurile) Criminalisticii:

1. Fundamentele Criminalisticii; Criminalistica tehnicã; Criminalisticã tacticã; Criminalistica
metodologicã;
2. Urmele infractiunii; Balistica judiciarã; Investigarea criminalisticã a locului faptei;
3. Fotografia judiciarã; Traseologia; Dactiloscopia; Grafoscopia.
179) Ce cuprinde Criminalistica tehnicã:

2. reguli particulare de investigare a unor genuri de infractiuni;
3. ansamblul metodelor si mijloacelor stiintifice pentru descoperirea, fixarea, ridicarea, examinarea
si interpretarea urmelor si a altor mijloace materiale de probã, efectuarea expertizelor si a
constatãrilor tehnico-stiintifice.
180) Ce se întelege prin Criminalisticã tacticã:

1. ramurã a Criminalisticii care însumeazã metode, procedee si reguli de relevare si prelevare a urmelor
infractiunii;
2. ramurã a Criminalisticii care cuprinde procedee tactice care se aplicã în ancheta penalã,
3. ramurã a Criminalisticii care cuprinde notiuni cu caracter general, cum sunt: obiectul Criminalisticii,
legãtura cu alte stiinte, istoricul Criminalisticii.
4. ramurã a Criminalisticii care însumeazã metode, procedee si reguli de relevare si prelevare a urmelor
infractiunii;
181) Ce se întelege prin Criminalisticã metodologicã:

1. ramurã a Criminalisticii care studiazã metodele de identificare dupã semnalmente a persoanelor si
cadavrelor cu identitãti necunoscute;
2. ramurã a Criminalisticii care studiazã procedee tehnico-stiintifice de relevare, fixare si prelevare a
urmelor;
3. ramurã a Criminalisticii care studiazã metodele si mijloacele specifice de investigare a
infractiunilor în raport cu regulile generale ale tacticii si tehnicii criminalistice.
cadavrelor cu identitãti necunoscute;
182) Legãtura Criminalisticii si Dreptul Penal constã în:

1. contribuie la identificarea fãptuitorului si probarea vinovãtiei acestuia;
2. evidentiazã metode si procedee tactice folosite la efectuarea perchezitiei si a confruntãrii;
3. foloseste metode proiective si caracteriologice la ascultarea martorilor, învinuitilor sau inculpatilor.
183) Legãtura Criminalisticii cu Psihologia si Psihiatria rezidã în:

1. aplicã metode proiective si caracteriologice în procesul ascultãrii martorului, învinuitului sau
inculpatului si bolnavului mintal;
2. contureazã elementele constitutive ale infractiunilor;
3. are ca obiectiv prevenirea si combaterea fenomenului infractional.

,,Timpul lucreazã în favoarea infractorului”:

“Între timpul scurs de la data sãvârsirii infractiunii si sansele de descoperire a autorului este un raport
invers proportional.”
186) Primul manual de criminalisticã a fost tipãrit de:

1. Hans Gross la Graz
2. Edmond Locard la Lyon
3. R.A. Reiss la Laussanne
187) Care din principiile enumerate mai jos constituie principii fundamentale ale Criminalisticii:
a) Principiul legalitãtii;
b) Principiul aflãrii adevãrului;
c) Principiul prezumtiei de nevinovãtie;
c) Principiul delimitãrii obiectelor identificãrii criminalistice în obiecte scop al identificãrii
d) Principiul stabilitãtii relative a caracteristicilor de identificare;
e) Principiul dinamicitãtii si interdependentei cauzale.
1. a+b+c
2. b+c
3. a+c+d
4. a+c+d+e
188) Principiul identificãrii în Criminalisticã înseamnã:

a) starea unui obiect de a fi ceea ce este, de a-si manifesta individualitatea în timp si în spatiu prin
caracteristicile fundamentale, neschimbãtoare;
b) nerepetabilitatea unui obiect prin evidentierea deosebirilor fatã de orice alt obiect ;
c) sansele de descoperire a infractorului scad pe mãsura scurgerii timpului.
1. a+c
2. b+c
3. a+b+c
4. a+b
ANS: 4
189) Principiul fundamental al Criminalisticii, potrivit cãruia sãvârsirea unei infractiuni

determinã modificãri materiale în mediul înconjurãtor, presupune:
a) nu existã infractiune fãrã urme;
b) un infractor, fãrã voia sa, cel mai adesea lasã urme în câmpul infractiunii;
c) infractorul prelevã, fãrã stirea sa, pe corp, pe haine si pe obiectele purtate alte urme, de obicei
imperceptibile.
1. a+b
2. b+c
3. a+c
4. a+b+c
190) Prezumtia de nevinovãtie, ca principiu fundamental al Criminalisticii, presupune:

1. administrarea probelor atât pentru dovedirea vinovãtiei, cât si a nevinovãtiei;
2. starea unui obiect de a-si pãstra un timp caracterul fundamental, rãmânând el însusi;
3. sansele de descoperire a infractorului scad pe mãsura scurgerii timpului.
191) Principiul operativitãtii, ca principiu fundamental al Criminalisticii, presupune:

a) timpul lucreazã în favoarea infractorului;
b) sansele de descoperire a infractorului scad pe mãsura scurgerii timpului;
c) starea unui obiect de a-si pãstra un timp caracterul fundamental, rãmânând el însusi.
1. a+c
2. b+c
3. a+b
4. a+b+c
192) Care enunturi sunt corecte?

a) Criminologia studiazã metodele si mijloacele de identificare a infractorului;
b) Criminologia rãspunde la întrebarea cine este autorul unei infractiuni;
c) Criminalistica rãspunde la întrebarea de ce s-a comis o infractiune;
d) Criminalistica stabileste, prin mijloace si metode tehnico-stiintifice, cine este autorul unei fapte
penale
e) Criminologia studiazã cauzele si împrejurãrile care au generat sãvârsirea acestei fapte.
1. a+b
2. b+c+e
3. a+d
4. d+e
193) Ce se întelege prin Fundamentele Criminalisticii:

1. ramurã a Criminalisticii care studiazã probleme de ordin general, cum ar fi: obiectul si principiile
Criminalisticii; legãtura cu alte stiinte; metode de cercetare proprii si cele împrumutate de la alte
stiinte; principiile fundamentale ale Criminalisticii; Istoricul Criminalisticii s.a.;
2. ramurã a Criminalisticii care studiazã metodele tehnico-stiintifice de investigare a infractiunilor;
cadavrelor cu identitãti necunoscute.
4. ramurã a Criminalisticii care studiazã probleme de ordin general, cum ar fi: obiectul si principiile
Criminalisticii; legãtura cu alte stiinte; metode de cercetare proprii si cele împrumutate de la alte stiinte;
principiile fundamentale ale Criminalisticii; Istoricul Criminalisticii s.a.;
194) Cine este autorul sintagmei: ,,Timpul lucreazã în favoarea infractorului”:

1. Edmond Locard;
2. Ion R. Constantin;
3. Emilian Stancu.
195) Categorii de probe pe care le oferã Criminalistica:

a) probe disculpante;
b) probe indicative;
c) probe coroborative;
d) probe determinante.
1. a+b
2. b+c
3. a+c
4. a+b+c+d

“Probele asociative sunt acele probe (sânge, pãr, amprente digitale etc.) prin care se stabileste legãtura
de cauzalitate dintre faptã si autor.”
“Probele directe nu sunt stabilite prin lege.”
198) Precizati care dintre urmãtoarele categorii de probe fac parte din cele pe care le oferã
Criminalistica:
a) probe directe;
b) probe indirecte sau circumstantiale;
c) probe corp-delict;
d) probe asociative.
1. a+b+c
2. a+c+d
3. a+b
4. a+b+c+d
199) În ce documente se regãsesc primele reguli de cercetare a probelor în înscrisuri:

a) Lex Cornelia de falsis;
b) Novelele 49 si 73 ale lui Justinian.
1. a+b
2. a
3. b

“Prima expertizã criminalisticã a scrisului, cunoscutã, dateazã din anul 1569 si priveste falsificarea
semnãturii regelui Carol al IX-lea (Franta).”
201) Când a apãrut lucrarea ,,Traité des inscriptions en faux” de F. Raveneau, apreciatã de
Edmond Locard ca ,,lucrare capitalã” în grafoscopie?
1. 1572
2. 1666
3. 1712
202) Cine a afirmat: ,,Expertiza [graficã] nu a fãcut nici un progres de la Raveneau ?”

1. Edmond Locard;
3. R.A. Reiss.
203) Eugéne François Vidocq, fondatorul Sigurantei franceze, pe lângã faptul cã a creat prima fisã
de identificare pe baza semnalmentelor, aliasurilor si modului de operare, are meritul de a fi
inventat:
1. fotografia de semnalmente;
2. agentii sub acoperire.
204) Cine este creatorul sistemului de identificare antropometricã:

1. Sir Conan Doyle;
2. E.F. Vidocq;
3. Alphonse Bertillon.
205) Sherlock Holmes avea cunostinte solide de:
1. filosofie;
2. astronomie;
3. politicã;
4. chimie.
206) Cine a fãcut primele descrieri ale desenelor papilare si orificiilor glandelor sudoripare:
a) Grew, 1684;
b) Malpighi, 1686.
1. a
2. b
3. a+b
207) Cine a fãcut prima clasificare a desenelor papilare în nouã tipuri:

1. Christian Iacob Hintze, 1747;
2. Jan Evangheliste Purkinge, 1823;
3. William Hershell, 1858.
208) În ce an a fost publicatã prima carte de dactiloscopie din lume, The Finger Prints, sub
semnãtura lui Sir Francis Galton:
1. 1858;
2. 1880;
3. 1892.
209) Cine are meritul de a fi introdus identificarea dactiloscopicã în Argentina:

1. Juan Vucetici;
2. H De Varigny;
3. Oloriz.
210) În 1900, Anglia introduce sistemul de clasificare dactiloscopicã elaborat de:

2. Dr. Henry Faulds;
3. Edward Henri.
211) Cine a propus, pentru prima datã în lume, folosirea amprentelor pentru identificarea
condamnatilor:
1. Sir Francis Galton în 1892;
2. dr. Henry Faulds în 1880;
3. William Hershell în 1879.
212) Ce tarã a introdus, pentru prima datã în lume, sistemul dactiloscopic de identificare a
persoanelor, în 1894;
1. Argentina;
2. Anglia;
3. India.
213) Cine a utilizat, pentru prima datã în lume, amprentele papilare pentru identificare a
infractorilor:
1. dr. Henry Faulds;
3. Edward Henry.
214) Cine a publicat prima carte de dactilocopie:
1. Juan Vucetici;
3. Christian Hintze.
215) Cine a scris Traité des inscriptions en faux:

1. Edmond Locard;
3. Raveneau.
216) Cine a publicat prima carte de medicinã legalã din România, în anul 1860:
1. Vianu;
2. Serban Georgescu;
3. I.N. Auerbach.
217) În ce an a luat fiintã primul serviciu fotografic la Politia Capitalei:

1. 1879;
2. 1884;
3. 1893.
218) Cine a publicat, în 1904, primul Manual tehnic de medicinã legalã care constituie, în acelasi
timp, primul manual de Criminalisticã din tara noastrã?
1. Mina Minovici;
2. Stefan Minovici;
3. Nicolae Minovici.
219) Cine i-a desemnat pe fratii Minovici, în 1911, ca fondatori ai Criminalisticii pe mapamond:
1. Edmond Locard;
2. R.A. Reiss;
3. Vucetici.
220) Cine este autorul cãrtii ,,Dactiloscopia si portretul vorbit”, apãrutã în anul 1914:
1. D. Cãlinescu;
2. Nicolae Minovici;
3. Valentin Sava.
221) Prima expertizã dactiloscopicã din România a fost efectuatã în 1914 de:
1. Andrei Ionescu;
2. Nicolae Episcopescu;
3. Valentin Sava.
222) Cine este autorul cãrtii ,,Grafologia si expertizele în scrieri. Anonimul – falsul, cu 204
autografe si documente grafologice”, elogiatã de J. Crèpieux-Jamin si Edmond Locard:
1. Henri Stahl;
2. D. Cãlinescu;
3. Stefan Minovici.
223) Cine este autorul lucrãrii: „Expertiza graficã, stiintificã si expertiza caligraficã”, apãrutã în
1928:
1. Mihai Ioan;
2. George Belloiu;
3. Mihail Kernbach.
224) Cine a publicat, în 1930, cartea ,,Dactiloscopia în serviciul justitiei”:

1. Valentin Sava;
2. Mihail Cires;
3. G. Bãtrânul.
225) Autorul lucrãrii ,,Tactica si tehnica perchezitionãrii” (1941) este:
2. Eugen Bianu;
3. D. Moldoveanu.
226) Cine a introdus dactiloscopia în România:
1. dr. Gh. Andrei Ionescu;
2. dr. Valentin Sava;
3. dr. Constantin Turai.
227) Cine este autorul primului curs original de Criminalisticã, în 1951?
2. Camil Suciu;
3. Emilian Stancu.
228) În ce an a luat fiintã, din initiativa profesorului dr. Mina Minovici, Serviciul antropometric
pe lângã Palatul de Justitie?
1. 1892;
2. 1880;
3. 1935.
229) Precizati scopul final al identificãrii în Criminalisticã:
a) stabilirea identitãtii;
b) stabilirea neidentitãtii;
c) stabilirea semnalmentelor exterioare.
1. a+b
2. b+c
3. a+c
4. a+b+c
230) – 1-1 Se va folosi cadavrul victimei pentru reconstituirea omorului.
a. Adevãrat
b. Fals
231) În care situatii este obligatorie efectuarea expertizei psihiatrice:
a) în cazul infractiunilor de omor deosebit de grav;
b) în cazul accidentelor de circulatie în care au murit douã sau mai multe persoane;
c) când organul de urmãrire penalã sau instanta de judecatã are îndoieli asupra stãrii psihice a
învinuitului sau inculpatului.
a. a+b
b. b+c
c. a+b+c
d. a+c
232) Expertul este chemat:

a. sã-si exprime pãrerea cu privire la vinovãtia unei persoane;
b. sã-si exprime pãrerea cu privire la nevinovãtia unei persoane;
c. sa-si exprime pãrerea despre fapte si împrejurãri ale cauzei.
233) Concluziile categorice sau certe ale expertului pot fi:

a. afirmative (de identificare);
b. negative (de excludere.)
a. a+b
b. b
c. a
d. nicio variantã
234) Organul judiciar are îndoieli cu privire la exactitatea concluziilor raportului de expertizã
dacã:
a) concluziile raportului de expertizã sunt contrazise de probele existente în cauzã;
b) se prezintã o insuficientã argumentare a concluziilor;
c) are dubii cu privire la competenta profesionalã ori obiectivitatea expertului;
d) constatã erori/greseli sau omisiuni;
a. a+b+c
b. b+c+d
c. a+b+c+d
d. a+c
235) O problemã deosebitã o ridicã, la investigarea omorului:

a. moartea prin inhibitie;
b. moartea generatã de afectiuni cardio-vasculare;
c. moartea generatã de afectiuni respiratorii.
236) Între actiunea de ucidere si moartea victimei trebuie sã existe o legãturã de cauzalitate .
(Da sau Nu)
a. Da
b. Nu
237) Constituie împrejurãri negative/controversate:

a. lipsa urmelor de sânge, când cadavrul prezintã numeroase urme de violentã;
b. lipsa unor pãrti din cadavru;
c. existenta unor urme de sânge pe traseul parcurs de infractor.
a. a+b+c
b. b+c
c. a+c
d. a+b
238) Fazele procesului tanatologic:

a) agonia;
b) moartea aparentã;
c) moartea clinicã;
d) moartea biologicã .
a. a+b+c+d
b. b+c+d
c. a+c+d
d. a+b+d
239) Semnele cadaverice precoce:

a) rãcirea cadavrului;
b) deshidratarea cadavrului;
c) lividãtile cadaverice;
d) putrefactia;
a. a+b+c
b. b+c+d
c. a+c+d
d. a+b+c+d
e. mumificarea.
240) Rigiditatea cadavericã se instaleazã la toate grupurile musculare, conform legii Nystem:
a. dupã 12 ore;
b. dupã 24 ore;
c. dupã 30 ore;
d. dupã 36 ore.
241) Semnele cadaverice tardive:

a) mumificarea;
b) putrefactia;
c) autoliza;
d) rigiditatea cadavericã.
a. a+b
b. b+c
c. a+c
d. b+c+d
242) Obiectele întepãtoare-tãietoare produc leziuni:

a. cu margini netede, unghiuri ascutite, liniare sau frînte, superficiale sau profunde;
b. leziuni întepate;
c. leziuni despicate tãiate pe tegumente, precum si fracturi.
243) Moartea s-a produs înainte de spânzurare dacã petele cadaverice se vor situa:
a) deasupra latului;
b) dedesubtul latului;
c) pe spatele cadavrului.
a. a+b
b. b+c
c. a+c
d. a+b+c
244) Asfixiile prin ocluzionarea orificiilor respiratorii se aplicã în cazul urmãtoarelor infractiuni:
a. viol;
b. tâlhãrie;
c. pruncucidere;
d. omor.
a. a+b+c+d
b. a+c
c. b+c+d
d. a+c+d
245) Omorul prin otrãviri lente este comis în majoritatea cazurilor de cãtre:
a. bãrbati;
b. femei.
246) Cercetarea locului faptei în cazul infractiunii de tâlhãrie care a avut ca urmare lovirea sau
vãtãmarea gravã a victimei se va face:
a) imediat ce se reclamã fapta, chiar dacã victima a fost internatã în spital;
b) imediat ce se reclamã fapta, în prezenta victimei;
c) la depunerea plângerii, dupã externarea victimei, chiar dacã au trecut 2-3 sãptãmâni de la
comiterea faptei.
a. a+b+c
b. b+c+d
c. a+c+d
d. a+b+c+d
247) În cazul infractiunilor de omor, capetele libere ale armelor albe vor fi fixate în mod
diferentiat:
a) cu sârmã sau cu sfoarã pentru topoare si alte instrumente;
b) cu dopuri de plutã pentru cutite.
a. a+b
b. b
c. a
d. nicio variantã
248) Firul de pãr se va recolta :

a) cu ajutorul unei pensete
b) în plic de hartie, eprubeta sau sticluta
a. a
b. a+b
249) Moduri de operare folosite la sãvârtirea furtului din locuinte:

a) prin „vânzarea de ponturi”;
b) studiu prealabil;
c) pãtrunderea în locuinte prin diferite pretexte;
a. a+b+c
b. b+c
c. a+c
d. a+b
250) Folosirea „ruptorului” sau „extractorului” este specificã furtului comis prin:
a. „vânzare de ponturi”;
b. împrietenire;
c. efractie.
251) Smulgerea lãntisorului, a gentilor si a posetelor în stradã este specificã:

a. furtului prin efractie;
b. tâlhãriei stradale;
c. furturilor din genti sau posete.
252) Cercetarea locului faptei este o activitate:

a) initialã;
b) imediatã;
c) irepetabilã.
a. a+b+c
b. b+c
c. a+c
d. a+b
253) Cel care ajunge primul la locul faptei nu trebuie sã ia una din urmãtoarele mãsuri:
a. acordarea primului ajutor victimelor;
b. înlãturarea curiosilor;
c. protejarea si conservarea urmelor;
d. identificarea si audierea martorilor oculari;
e. executarea mãsurãtorilor fotografice bidimensionale.
254) Care dintre urmãtoarele reguli generale de cercetare a locului faptei este falsã:
a. cercetarea locului faptei se face de îndatã;
b. cercetarea locului faptei se face dupã un plan judicios si riguros;
c. cercetarea locului faptei trebuie sã fie sistematicã si complexã;
d. cercetarea locului faptei se face cu respectarea strictã a normelor procedurale;
e. cercetarea locului faptei se face numai între orele 06.00-22.00.
255) Ce activitãti nu se executã în faza staticã a cercetãrii locului faptei:

a. cercetarea de ansamblu a locului faptei;
b. orientarea locului faptei din punct de vedere topografic si criminalistic;
c. marcarea câmpului de acces în scena infractiunii;
d. folosirea câinelui de urmãrire;
e. descoperirea, fixarea si ridicarea urmelor.
256) Ce activitãti nu sunt specifice fazei dinamice de cercetare a locului faptei:

a. delimitarea teritorialã a zonei cercetate;
b. examinarea minutioasã a cadavrului si a obiectelor purtãtoare de urme;
c. descoperirea si examinarea mecanismelor de comitere a infractiunii;
d. clarificarea împrejurãrilor negative sau controversate;
e. fixarea rezultatelor în procesul-verbal de cercetare a locului faptei.
257) Ce se întelege prin fixarea locului faptei:

a. marcarea urmelor;
b. conservarea locului faptei;
c. proces-verbal însotit de schite, fotografii, imagini video.
258) Ce nu trebuie sã se consemneze în procesul-verbal de cercetare a locului faptei:

a. ora începerii si ora terminãrii;
b. persoanele participante;
c. comentarii si deductii.
259) Importanta cercetãrii locului faptei:

a) constituie, de cele mai multe ori, singura modalitate de obtinere a probelor în faza initialã;
b) contribuie la identificarea faptuitorului, stabilirea datelor privind personalitatea acestuia si modul
de operare folosit;
c) este un element probatoriu deosebit de relevant pentru aflarea adevãrului.
a. a+b
b. b+c
c. a+c
d. a+b+c
260) Cum se efectueazã de regulã cercetarea locului faptei?

a) de regulã în prezenta martorilor asistenti;
b) în prezenta pãrtilor;
c) învinuitul sau inculpatul retinut ori arestat nu are dreptul sã participe la cercetare.
a. a+b
b. b+c
c. a+c
d. a+b+c
261) În procesul-verbal de cercetare a locului faptei nu se mentioneazã:

a) ora începerii si ora terminãrii cercetãrii locului faptei;
b) conditiile meteorologice si de vizibilitate;
c) observatiile persoanelor participante;
d) mijloacele materiale de probã ridicate si cele lãsate în custodie;
e) obiectiile fãptuitorului;
f) opiniile expertilor sau ale martorilor asistenti cu privire la modul în care s-a comis fapta si
persoana fãptuitorului.
a. a+b+c+e
b. b+c+d+f
c. a+b+c
d. f
262) Cel care ajunge primul la locul faptei trebuie sã ia urmãtoarele mãsuri:
a) marcarea aspectului initial al locului faptei;
b) înlãturarea unor pericole iminente;
c) relevarea si prelevarea principalelor urme.
a. a+b
b. b+c
c. a+c
d. a+b+c

“În faza dinamicã a cercetãrii locului faptei nu se permite examinarea minutioasa a cadavrului si a
obiectelor purtãtoare de urme.”
264) Care factori sunt de naturã obiectivã si influenteazã mãrturia:

a) vizibilitatea;
b) audibilitatea;
c) disimularea înfãtisãrii (deghizãrii);
d) calitatea organelor de simt.
a. a+b+c
b. b+c
c. a+d
d. b+c+d
265) Care factori sunt de naturã subiectivã si influenteazã mãrturia:
a) personalitatea si gradul de instruire ale martorului;
b) vârsta, inteligenta si temperamentul;
c) stãrile de obosealã si stãrile afective;
d) tipul perceptiv (analitic sau sintetic);
e) durata perceptiei .
a. a+b+c
b. b+c+d+e
c. a+b+c+d
d. a+b+c+d+e
266) Cum trebuie sã fie întrebãrile adresate martorilor:
a) scurte, clare si precise;
b) de completare, de prezentare, de reamintire si de control;
c) sã prezinte un grad mai mare sau mai mic de sugestibilitate.
a. a+b
b. b+c
c. a+c
d. a+b+c
267) Particularitãtile pe care le prezintã vârsta martorilor minori între 10-14 ani:
a. nu prezintã interes pentru ancheta judiciarã;
b. cresterea functiilor cognitive, dezvoltarea memoriei si a capacitãtii de redare;
c. este predispus la exagerãri, putând fi influentabil .
268) Declaratiile martorilor reflectã realitatea:
a. cu certitudine;
b. cu o marjã de relativitate;
c. puternic deformat.
269) Care dintre perioadele de vârstã prezintã interes pentru ascultarea minorilor:
a) 1 la 3 ani;
b) 3 la 6 ani;
c) 6 la 10 ani;
d) 10 la 14 ani.
a. a+b+c
b. b+c+d
c. a+b+d
d. a+c
„Exactitatea amintirilor nu este o regulã ci o exceptie”.

„Uitarea la bãrbati este mai accentuatã decât la femei”.
272) În care grupã de vârstã minorul are o conduitã contradictorie, fiind dispus sã exagereze:
a. 6 la 10 ani;
b. 10 la 14 ani;
c. 14 la 18 ani.
273) Precizati cum se face ascultarea bolnavului mintal:

a. în prezenta unui specialist;
b. în prezenta unui membru al familiei;
c. nu se recomandã ascultarea bolnavului mintal.
274) Particularitãtile procedeelor tactice de ascultare a persoanei vãtãmate:
a) denaturãri involuntare, datoritã stãrii emotionale;
b) denaturãri voluntare, datoritã relei credinte;
c) denaturãri deliberate în favoarea infractorului ca urmare a unor întelegeri survenite cu acesta;
d) denaturãri prin “schimbarea de rol.”
a. a+b
b. b+c
c. a+b+c
d. a+b+c+d
275) Declaratia învinuitului sau inculpatului are o valoare probantã:

a. superioarã altor mijloace de probã, fiind consideratã „regina probelor”;
b. egalã cu alte mijloace de probã deoarece poate servi la aflarea adevãrului numai în mãsura în care
este coroboratã cu fapte si împrejurîri ce rezultã din ansamblul probelor existente în cauzã;
c. specialã, deoarece învinuitul sau inculpatul este figura centralã a procesului penal.
d. superioarã altor mijloace de probã, fiind consideratã „regina probelor”;
276) Nu pot sã depunã ca martor:

a) persoanele obligate sã pãstreze secretul profesional;
b) sotia si rudele apropiate ale învinuitului dacã acceptã;
c) persoana vãtãmatã dacã se constituie parte civilã sau participã în proces ca parte vãtãmatã.
a. a+b
b. b+c
c. a+c
277) Precizati care enunturi sunt corecte:

a) învinuitul este obligat sã-si dovedeascã nevinovãtia;
b) învinuitul sau inculpatul beneficiazã de dreptul la tãcere;
c) sarcina administrãrii probelor atât în favoarea cât si în defavoarea învinuitului sau inculpatului
revine organului de urmãrire penalã.
a. a+b
b. b+c
c. a+c
d. a+b+c
278) Precizati care sunt actiunile la care recurge învinuitul sau inculpatul dupã sãvârsirea
infractiunii:
a) plecarea precipitatã de la locul faptei;
b) disparitia de la domiciliu;
c) revenirea la locul faptei pentru a afla mersul anchetei;
d) descresterea bruscã a salivatiei;
e) contractia sau relaxarea subitã a muschilor scheletici.
a. a+c
b. b+c
c. a+b+c
279) Precizati care dintre manifestãrile viscerale sau somatice îl trãdeazã pe învinuit sau inculpat
în timpul interogatoriului:
a) schimbãri în ritmicitatea activitãtii cardiace;
b) schimbãri în presiunea sanguinã;
c) fenomene de vasodilatatie si vasoconstrictie;
d) crearea unor alibiuri;
e) ascunderea faptei prin simularea sau comiterea altor infractiuni.
a. a+b
b. b+c
c. a+b+e
d. g
280) Care este cea mai tipicã atitudine a învinuitului sau inculpatului:
a. de a recunoaste fapta, regretând-o;
b. de a nu recunoaste acuzatia care i se aduce pentru a se sustrage de la rãspundere;
c. de a retracta declaratiile date.
281) Cum trebuie sã fie formulate întrebãrile adresate învinuitului sau inculpatului:
a) la nivelul de întelegere al învinuitului sau inculpatului;
b) formulate clar si precis;
c) sugestive (implicative sau disjuncte).
a. a+b
b. b+c
c. a+c
d. a+d
282) Dacã existã mai multi învinuiti sau inculpati, care vor fi ascultati la început?
a. cei care au un complex de vinovãtie;
b. cei care prezintã alibiuri;
c. cei care nu recunosc faptele ce li se imputã.
283) Care procedee sunt specifice ascultarii a învinuitului sau inculpatului.
a) procedeul ascultãrii progresive;
b) procedeul ascultãrii frontale;
c) tactica ascultãrii repetate;
d) tactica ascultãrii încrucisate;
a. a+b+c+d
b. b+c
c. a+c
d. a+b+c
284) Învinuitul sau inculpatul va fi dominat de anchetatorul care:
a. vorbeste putin si la obiect;
b. vorbeste cu multã convingere, pentru a-i demonstra ce probe are împotriva lui;
c. îl dominã prin loviri si jigniri.
285) Care factori frenatori pot produce erori la actualele înregistrãri poligrafice:
a) tulburarea excesivã a subiectului, provocatã de frica de a fi învinuit pe nedrept;
b) tulburãri de ordin fiziologic: afectiuni cardiovasculare, insuficiente respiratorii, stãri apropiate de
soc;
c) tulburãri de ordin psihic: debilitate mintalã, nevroze, psihonevroze, psihopatii; instabilitate
emotivã;
d) instabilitate emotivã
a. a+b+c+d
b. b+c
c. a+c+d
d. c+d
286). Valoarea probantã a testãrii poligraf:
a. nu face parte din mijloacele de probã prevãzute de lege;
b. are valoarea unei constatãri tehnico-stiintifice;
c. are valoarea unei expertize criminalistice.
287). Perchezitia se executã între orele:
a. 6-20;
b. 8-20;
c. 8-22.
288). Cine dispune efectuarea perchezitiei domiciliare:
a. procurorul, la cererea organului de cercetare penalã;
b. procurorul, pe timpul noptii;
c. instanta de judecatã.
289). În cazul perchezitiilor efectuate la o unitate la care se referã art. 145 C. pen. sau altã
persoanã juridicã, martorii asistenti pot/nu pot sã facã parte din personalul unitãtii.
a. Pot
b. Nu pot
290) Senatorii, deputatii si alte persoane care se bucurã de imunitate nu pot fi supusi perchezitiei,
cu exceptia:
a. infractiunilor la regimul stupefiantelor;
b. infractiunilor flagrante;
c. infractiunilor comise prin violentã care au avut ca urmare moartea victimei.
291) Precizati care bunuri din cele care fac obiectul cauzei penale se ridicã în mod obligatoriu:
a) obiecte din metale sau pietre pretioase;
b) mijloace de platã, titluri de valoare interne;
c) colectii de valoare; sume de bani.
a. a+b
b. b+c
c. a+b+c
d. a+c
292) Perchezitia poate/nu poate fi amânatã în scop tactic.
a. Poate.
b. Nu poate
„Perchezitia domiciliarã poate fi dispusã numai dupã ce a fost începutã urmãrirea penalã.”
294) Ridicarea de obiecte si înscrisuri are caracter de procedeu auxiliar de descoperire si
strângere a unor mijloace de probã. (Da sau Nu)
a. Da
b. Nu
295) Organul de urmãrire penalã sau instanta de judecatã:
a. sunt obligate sã ridice obiectele si înscrisurile ce por servi ca mijloc de probã în procesul penal;
b. nu sunt obligate sã le ridice;
c. apreciazã în fiecare caz în parte dacã este necesar sã le ridice.
296) O persoanã fizicã sau juridicã în posesia cãreia se aflã un obiect sau un înscris ce poate servi
ca mijloc de probã:
a. este obligatã sa-l predea sub luare de dovadã organului de urmãrire penalã sau instantei de
judecatã la cererea acesteia;
b. este obligatã sã-l predea numai la cererea instantei de judecatã;
c. este obligatã sa-l predea numai în faza de urmãrire penalã.
297) Confruntarea este o activitate de criminalisticã tacticã si de urmãrire penalã care constã în
ascultarea simultanã a douã persoane care:
a. au fost audiate anterior;
b. între care existã contradictii si neclaritãti.
a. a+b
b. b
c. a
d. nicio variantã
298) Reconstituirea presupune o organizare judicioasã, pe baza unui plan care are în vedere, în
principal, urmãtoarele:
a) determinarea scopului infractiunii;
b) stabilirea activitãtilor care urmeazã a fi executate;
c) stabilirea persoanelor participante;
d) asigurarea mijloacelor tehnice necesare.
a. a+b+c
b. b+c+d
c. a+b+c+d
d. a+c
299) Reconstituirea se dispune:
a. la începutul desfãsurãrii procesului penal;
b. în orice moment al desfãsurãrii procesului penal;
c. la terminarea procesului penal.
300). Vor fi reconstituite scenele propriu-zise ale infractiunilor sexuale. (Da sau Nu)
a. Da
b. Nu

Grila Criminalistica

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Grila Criminalistica

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1_DREPT_4_CRIM

1) Precizati cine este considerat fondatorul Criminalisticii:

3) Cine a definit Criminalistica ,,arta si tehnica investigatiilor penale”?

4) Cum a fost definitã Criminalistica de cãtre fondatorul ei:

5) Criminalistica este o stiintã:

7) Metode împrumutate de Criminalisticã din Chimie:

8) Metode împrumutate de Criminalisticã din Medicinã:

9) Metode împrumutate de Criminalisticã din Matematicã:

12) Sistemul (ramurile) Criminalisticii:

13) Ce cuprinde Criminalistica tehnicã:

14) Ce se întelege prin Criminalisticã tacticã:

16) Legãtura Criminalisticii si Dreptul Penal constã în:

17) Legãtura Criminalisticii cu Psihologia si Psihiatria rezidã în:

18) Precizati dacã este adevãrat sau fals enuntul:

19) Precizati dacã este adevãrat sau fals enuntul:

20) Primul manual de criminalisticã a fost tipãrit de:

22) Principiul identificãrii în Criminalisticã înseamnã:

23) Principiul fundamental al Criminalisticii, potrivit cãruia sãvârsirea unei infractiuni

24) Prezumtia de nevinovãtie, ca principiu fundamental al Criminalisticii, presupune:

26) Care enunturi sunt corecte?

27) Ce se întelege prin Fundamentele Criminalisticii:

28) Cine este autorul sintagmei: ,,Timpul lucreazã în favoarea infractorului”:

30) Precizati dacã este adevãrat sau fals urmãtorul enunt:

31) Precizati dacã urmãtorul enunt este adevãrat sau fals:

33) În ce documente se regãsesc primele reguli de cercetare a probelor în înscrisuri:

36) Cine a afirmat: ,,Expertiza [graficã] nu a fãcut nici un progres de la Raveneau ?”

38) Cine este creatorul sistemului de identificare antropometricã:

39) Sherlock Holmes avea cunostinte solide de:

43) Cine are meritul de a fi introdus identificarea dactiloscopicã în Argentina:

44) În 1900, Anglia introduce sistemul de clasificare dactiloscopicã elaborat de:

49) Cine a scris Traité des inscriptions en faux:

51) În ce an a luat fiintã primul serviciu fotografic la Politia Capitalei:

53) Cine i-a desemnat pe fratii Minovici, în 1911, ca fondatori ai Criminalisticii pe

58) Cine a publicat, în 1930, cartea ,,Dactiloscopia în serviciul justitiei”:

59) Autorul lucrãrii ,,Tactica si tehnica perchezitionãrii” (1941) este:

60) Cine a introdus dactiloscopia în România:

61) Cine este autorul primului curs original de Criminalisticã, în 1951?

63) Precizati scopul final al identificãrii în Criminalisticã:

1) Se va folosi cadavrul victimei pentru reconstituirea omorului.

2) În care situatii este obligatorie efectuarea expertizei psihiatrice:

3) Expertul este chemat:

4) Concluziile categorice sau certe ale expertului pot fi:

5) Organul judiciar are îndoieli cu privire la exactitatea concluziilor raportului de

7) Între actiunea de ucidere si moartea victimei trebuie sã existe o legãturã de cauzalitate .

8) Constituie împrejurãri negative/controversate:

9) Fazele procesului tanatologic:

10) Semnele cadaverice precoce:

12) Semnele cadaverice tardive:

13) Obiectele întepãtoare-tãietoare produc leziuni:

15) Asfixiile prin ocluzionarea orificiilor respiratorii se aplicã în cazul urmãtoarelor

19) Firul de pãr se va recolta :

20) Moduri de operare folosite la sãvârtirea furtului din locuinte:

2) Este adevãrat sal fals urmãtorul enunt:

3) Principiul schimbului sau transferului presupune:

4) Premisele stiintifice ale identificãrii criminalistice:

5) Reflectivitatea este însusirea obiectelor de a se reflecta si a fi reflectate si se prezintã sub

7) Expertul poate formula concluzii:

8) Concluziile de probabilitate depind de:

9) Precizati dacã este adevãrat sau fals urmãtorul enunt:

12) Care sunt metodele examinãrii comparative:

13) Care regulã este gresitã pentru obtinerea modelelor de comparatie:

14) Urmele pot fi clasificate dupã urmãtoarele criterii:

15) Prin martor, potrivit legii, se întelege:

17) Precizati ordinea proceselor psihice de formare a mãrturiei: