Criminalistica grile

Drept
 ALTE DOCUMENTE

SOCIETATEA SI OPORTUNITATEA
REGLEMENTARILOR JURIDICE

Criminalistica CONSIDERATII GENERALE PRIVIND

IZVOARELE DREPTULUI
1) Precizati cine este considerat fondatorul
Criminalisticii: PUBLICITATEA IMOBILIARA

Dreptul la viata
Video Player is loading. Curtea Europeana a Drepturilor Omului
Play Video PROCEDURA INAINTEA PRIMEI INSTANTE
Pause IZVOARELE DREPTULUI
Unmute Libertatea de stabilire
Current Time 0:00 DECIZII RELEVANTE din Jurisprudenta
/ CURTII DE APEL TIMISOARA

Duration 10:48 NORMA INTERNA privind operatiunile cu

cecuri in valuta
Loaded: 0.87%

Stream Type LIVE

Seek to live, currently playing liveLIVE Top of Form

Remaining Time -10:48
×  
 
Bottom of Form
Playback Rate

1x

Chapters

Chapters

Descriptions

descriptions off, selected

Captions

captions settings, opens captions settings dialog

captions off, selected

Audio Track

Unknown, selected
Fullscreen

This is a modal window.

Beginning of dialog window. Escape will cancel and close the window.

White Opaque Black

TextColor Transparency BackgroundColor Transparency
Opaque Black Transparent
WindowColor Transparency

100% None Proportional Sans-Serif

Font Size Text Edge Style Font Family

Reset restore all settings to the default valuesDone

Close Modal Dialog

End of dialog window.

Advertisement

Hans Gross;
Eugène François Vidocq;
Pierre Fernand Ceccaldi.
R: 1

2) Cum a fost definitã Criminalistica de cãtre fondatorul ei:

"... un ansamblu de procedee aplicabile în cercetarea si studiul crimei pentru a se ajunge

la dovedirea ei".
"stiinta stãrilor de fapt".
"arta si tehnica investigatiilor penale"
R: 2

3) Criminalistica este o stiintã:

a) judiciarã;

b) pluridisciplinarã;

c) cu caracter autonom si unitar;

d) care însumeazã metode, mijloace tehnice si procedee tactice în scopul descoperirii infractiunilor, probãrii
vinovãtiei sau nevinovãtiei persoanelor implicate în sãvârsirea lor si prevenirii faptelor antisociale.

a+b+c 232d34c +d
b+c+d
c+d
A+c
R: 1

4) Ce cuprinde Criminalistica tehnicã:

reguli si procedee care guverneazã ancheta penalã;

reguli particulare de investigare a unor genuri de infractiuni;
ansamblul metodelor si mijloacelor stiintifice pentru descoperirea, fixarea, ridicarea,
examinarea si interpretarea urmelor si a altor mijloace materiale de probã, efectuarea
expertizelor si a constatãrilor tehnico-stiintifice.
reguli si procedee care guverneazã ancheta penalã;
R: 3

5) Ce se întelege prin Criminalisticã tacticã:

ramurã a Criminalisticii care însumeazã metode, procedee si reguli de relevare si prelevare

a urmelor infractiunii;
ramurã a Criminalistii care cuprinde procedee tactice care se aplicã în ancheta penalã,
cum ar fi: investigarea locului faptei; ascultarea învinuitului sau inculpatului si a altor
participanti în procesul penal; perchezitia; reconstituirea;
ramurã a Criminalisticii care cuprinde notiuni cu caracter general, cum sunt: obiectul
Criminalisticii, legãtura cu alte stiinte, istoricul Criminalisticii.
ramurã a Criminalisticii care însumeazã metode, procedee si reguli de relevare si prelevare
a urmelor infractiunii;
R: 2

6) Ce se întelege prin Criminalisticã metodologicã:

ramurã a Criminalisticii care studiazã metodele de identificare dupã semnalmente a

persoanelor si cadavrelor cu identitãti necunoscute;
ramurã a Criminalisticii care studiazã procedee tehnico-stiintifice de relevare, fixare si
prelevare a urmelor;
ramurã a Criminalisticii care studiazã metodele si mijloacele specifice de investigare a
infractiunilor în raport cu regulile generale ale tacticii si tehnicii criminalistice.
ramurã a Criminalisticii care studiazã metodele de identificare dupã semnalmente a
persoanelor si cadavrelor cu identitãti necunoscute;
R: 3

7) Legãtura Criminalisticii si Dreptul Penal constã în:

contribuie la identificarea fãptuitorului si probarea vinovãtiei acestuia;

evidentiazã metode si procedee tactice folosite la efectuarea perchezitiei si a confruntãrii;
foloseste metode proiective si caracteriologice la ascultarea martorilor, învinuitilor sau
inculpatilor.
R: 1

8) Care din principiile enumerate mai jos constituie principii fundamentale ale Criminalisticii:

a) Principiul legalitãtii;

b) Principiul aflãrii adevãrului;

c) Principiul prezumtiei de nevinovãtie;

c) Principiul delimitãrii obiectelor identificãrii criminalistice în obiecte scop al identificãrii si obiecte mijloc de
identificare;

d) Principiul stabilitãtii relative a caracteristicilor de identificare;

e) Principiul dinamicitãtii si interdependentei cauzale.

a+b+c 232d34c
b+c
a+c+d
a+c+d+e
R: 1

9) Principiul identificãrii în Criminalisticã înseamnã:

a) starea unui obiect de a fi ceea ce este, de a-si manifesta individualitatea în timp si în spatiu prin
caracteristicile fundamentale, neschimbãtoare;

b) nerepetabilitatea unui obiect prin evidentierea deosebirilor fatã de orice alt obiect ;

c) sansele de descoperire a infractorului scad pe mãsura scurgerii timpului.

a+c
b+c
a+b+c 232d34c
a+b
R: 4

10) Prezumtia de nevinovãtie, ca principiu fundamental al Criminalisticii, presupune:

 administrarea probelor atât pentru dovedirea vinovãtiei, cât si a nevinovãtiei;
starea unui obiect de a-si pãstra un timp caracterul fundamental, rãmânând el însusi;
sansele de descoperire a infractorului scad pe mãsura scurgerii timpului.
R: 1

11) Care enunturi sunt corecte?

a) Criminologia studiazã metodele si mijloacele de identificare a infractorului;

b) Criminologia rãspunde la întrebarea cine este autorul unei infractiuni;

c) Criminalistica rãspunde la întrebarea de ce s-a comis o infractiune;

d) Criminalistica stabileste, prin mijloace si metode tehnico-stiintifice, cine este autorul unei fapte penale

e) Criminologia studiazã cauzele si împrejurãrile care au generat sãvârsirea acestei fapte.

a+b
b+c+e
a+d
d+e
R: 4

12) Precizati care dintre urmãtoarele categorii de probe fac parte din cele pe care le oferã Criminalistica:

a) probe directe;

b) probe indirecte sau circumstantiale;

c) probe corp-delict;

d) probe asociative.

a+b+c 232d34c
a+c+d
a+b
a+b+c 232d34c +d
R: 4

13) Cine i-a desemnat pe fratii Minovici, în 1911, ca fondatori ai Criminalisticii pe mapamond:

Edmond Locard;
R.A. Reiss;
Vucetici.
R: 2

14) Cine este autorul primului curs original de Criminalisticã, în 1951?

 Constantin Turai;
Camil Suciu;
Emilian Stancu.
R: 2

15) Precizati scopul final al identificãrii în Criminalisticã:

a) stabilirea identitãtii;

b) stabilirea neidentitãtii;

c) stabilirea semnalmentelor exterioare.

a+b
b+c
a+c
a+b+c 232d34c
R: 1

16) Se va folosi/nu se va folosi cadavrul victimei pentru reconstituirea omorului.

a. Adevãrat
b. Fals
R: B

17) Concluziile categorice sau certe ale expertului pot fi:

a. afirmative (de identificare);

b. negative (de excludere.)

a. a+b
b. b
c. a
d. nicio variantã
R: A

18) Constituie împrejurãri negative/controversate:

a.  lipsa urmelor de sânge, când cadavrul prezintã numeroase urme de violentã;

b.  lipsa unor pãrti din cadavru;

c.  existenta unor urme de sânge pe traseul parcurs de infractor.

a. a+b+c 232d34c
b. b+c
 c. a+c
d. a+b
R: A

19) Firul de pãr se va recolta cu ajutorul unei pensete si se va introduce în:

a. plic de hârtie;
b. eprubetã.
R: B

20) Care premisã, din cele de mai jos, nu este specificã identificãrii criminalistice:

individualitatea;
stabilitatea relativã;
reflectivitatea;
operativitatea.
R: 4

21) Premisele stiintifice ale identificãrii criminalistice:

a) individualitatea;

b) stabilitatea relativã;

c) reflectivitatea.

a+b
b+c
a
a+b+c 232d34c
R: 4

22) Expertul poate formula concluzii:

a) categorice - rãspuns pozitiv sau negativ;

b) concluzii de probabilitate, caracterizate ca utile si pertinente;

c) concluzii de imposibilitate, exprimate prin formula ,,Nu se poate stabili" (NSP).

a+b
b+c
a+c
 a+b+c 232d34c
R: 4

23) Concluziile de probabilitate depind de:

a) experienta expertului;

b) volumul datelor centralizate;

c) studii experimentale;

d) cercetãri fundamentale;

e) limitele cunoasterii.

a+b
b+c
a+c
a+b+c 232d34c +d+e
R: 4

24) Care sunt metodele examinãrii comparative:

a) metoda confruntãrii;

b) metoda juxtapunerii;

c) metoda îmbinãrii sau îmbucsãrii;

d) metoda suprapunerii;

e) metoda proiectãrii concomitente.

a+b+c 232d34c +d+e

a+b+c 232d34c
a+c+d+e
a+c+d
R: 1

25) Urmele pot fi clasificate dupã urmãtoarele criterii:

mãrimea, structura, viteza si presiunea de formare;

factorul creator, factorul primitor, esentã, mãrime, modul de formare, tipul si natura
urmei;
compozitia, culoarea, valoarea de identificare, legãtura cu fapta si fãptuitorul.
R: 2

26) Prin martor, potrivit legii, se întelege:

 persoana care are cunostinte de vreo faptã sau împrejurare de naturã sã serveascã la
aflarea adevãrului;
persoana care a asistat la cercetarea locului faptei;
persoana care a suferit prin fapta penalã o vãtãmare fizicã, moralã sau materialã.
R: 1

Dupã factorul creator, urmele se clasificã în:

urme ale omului, urme ale animalelor, urme ale plantelor, urme ale obiectelor si
instrumentelor, urme create de unele fenomene;
urme de contact, urme deprinderi, urme pozitionale, urme substantã;
urme directe, urme de adâncime, urme de suprafatã.
R: 1

28) Dupã factorul primitor, urmele se clasificã în:

urme formã, urme materie, urme de reproducere;

urme primite de om, de animale, de vegetale, de obiecte;
urme de suprafatã si urme de adâncime.
R: 2

29) Urmele formã pot fi:

a) urme statice, urme dinamice;

b) urme de adâncime, urme de suprafatã;

c) urme de contur, macrourme si microurme.

a+b

b+c
a+c
a+b+c 232d34c
R: 1

30 Urmele de suprafatã pot fi:

a) urme de stratificare;

b) urme de destratificare;

c) urme de contur.
 a+b
b+c
a+c
a+b+c 232d34c
R: 1

31) Urmele de stratificare si de destratificare pot fi:

a) vizibile, care sunt detectate de ochiul omenesc;

b) invizibile (sau latente), care nu pot fi detectate decât sub anumite unghiuri de luminã, prin transparentã,
ori prin folosirea unor surse dirijate de luminã sau a radiatiilor ultraviolete;

c) urme apte, care permit identificarea obiectului creator;

d) urme inapte, care nu permit identificarea, dar contribuie la stabilirea apartenentei de gen.

a+c
b+c
a+b
a+b+c 232d34c
R: 3

32) Dupã mãrime, urmele pot fi:

a) macrourme, vizibile cu ochiul liber;

b) microurme, percepute cu ajutorul aparatelor optice de mãrit;

c) urme de stratificare;

d) urme de destratificare.

a+b
b+c
c+d
a+b+c 232d34c
R: 1

33) Dupã modul de formare, urmele pot fi:

a) statice;

b) dinamice;

c) de suprafatã;

d) de adâncime.
 a+b+c 232d34c
b+c+d
a+b+c 232d34c +d
a+c
R: 3

34) Dupã tip sau naturã, urmele pot fi:

a)  urme care reproduc forma suprafetei de contact;

b) urme sub formã de pete sau resturi de materii organice si anorganice (denumite urme materie);

c) urme sonore si olfactive;

d) urme vizibile si latente;

e) macro si microunde

a+b+c 232d34c +d
a+b+c 232d34c +e
a+b+c 232d34c +d+e
b+c+d+e
R: 3

35) Urmele pot contribui la clarificarea urmãtoarelor aspecte:

a) identificarea fãptuitorului si a victimei;

b) identificarea instrumentelor si substantelor folosite la crearea lor;

c) stabilirea infractiunii si a conditiilor în care a fost comisã.

a+b
b+c
a+c
a+b+c 232d34c
R: 4

36) Precizati care sunt cuvintele care nu sunt caracteristice clasificãrii urmelor dupã modul de formare:

statice si dinamice;
de suprafatã si de adâncime;
directe si indirecte.
R: 3

37) Precizati dacã este adevãrat sau fals urmãtorul enunt:

"O amprentã digitalã gãsitã pe un obiect face dovada contactului acestei persoane cu suportul pe care a fost
descoperitã urma si constituie, prin ea însãsi, o probã de vinovãtie."

Enuntul este adevãrat.

Enuntul este fals.
R: 2

38) Dactiloscopia are ca obiect:

a) cercetarea desenelor papilare ale degetelor;

b) cercetarea desenelor palmei;

c) cercetarea desenelor plantei (tãlpii piciorului);

a+b
b+c
a+b+c 232d34c
a+c
R: 3

Pielea care acoperã mâna este formatã din:

a) epidermul;

b) dermul;

c) hipodermul;

d) desenul papilar.

a+b
b+c
a+b+c 232d34c
a+c
R: 3

40) Urmele papilare sunt utilizate pentru:

a) identificarea persoanei care le-a creat la locul faptei;

b) organizarea si desfãsurarea testãrii la poligraf;

c) compararea impresiunilor digitale descoperite în mai multe locuri pentru stabilirea autorului comun;

d) identificarea cadavrelor cu identitate necunoscutã.

a+b
b+c
 a+c+d
a+b+c 232d34c
R: 3

41) Proprietãtile desenelor papilare:

Unitatea, imuabilitatea, fixitatea si inalterabilitatea;

Imuabilitatea, fixitatea si ilizibilitatea;
Unicitatea, imuabilitatea, fixitatea si inalterabilitatea.
R: 3

42) Relevarea urmelor papilare nu se face prin una din urmãtoarele metode:

prin prãfuire sau pulverizare cu pulberi de contrast;

cu substante fluorescente;
prin afumare directã;
prin folosirea de mulaje.
R: 4

43) Prin ce metode se realizeazã fixarea urmelor digitale:

a) fotografierea sau înregistrarea cu camerã video;

b) transfer cu ajutorul peliculei adezive (folio), dupã relevare si fotografiere;

c) cu ajutorul mulajelor;

d) tratare cu reactivi chimici.

a+b
b+c
a+c
a+b+c 232d34c
R: 4

44) Cãrarea de pasi indicã:

linia mersului, lungimea pasului, lãtimea pasului, unghiul de mers, directia de miscare;
locul pe unde a intrat infractorul în scena infractiunii;
pãrãsirea în fugã, de cãtre infractor, a locului faptei.
R: 1

45) Cãrarea de pasi oferã informatii cu privire la:

a) numãrul de persoane, greutatea, înãltimea, sexul;

b) vârsta, defecte anatomice, viteza si modalitatea deplasãrii, starea psihicã;

c) dacã autorul cunoaste locul, dacã a stat la pândã, pe unde a intrat, pe unde a iesit, simularea directiei de
mers.

a+b
b+c
a+b+c 232d34c
a+c
R: 3

46) Urmele de picioare se fixeazã prin:

a) descriere în procesul-verbal de cercetare a locului faptei;

b) fotografiere;

c) fixarea prin mulaj;

d) copiere cu peliculã adezivã;

e) transfer electrostatic.

a+b+c 232d34c +d
a+b+c 232d34c
b+c+d
a+b+c 232d34c +d+e
R: 4

47) Identificarea persoanei dupã urmele de picioare se poate realiza:

a) dupã urmele de picior descult;

b) dupã urmele de picior cu ciorap;

c) dupã urmele de picior încãltat.

a+b
b+c
a+d
a+c
R: 3

48) Examinarea comparativã la expertiza traseologicã a urmelor de picioare se realizeazã între:

mulajul urmei ridicate din câmpul infractional si mulajul obtinut de la persoana suspectã;
fotografia urmei de încãltãminte si mulajul obtinut de persoana suspectã.
R: 1

49) Urmele de comparatie la dinti se iau prin:

muscarea unor foi de hârtie între care s-a introdus o foaie de plombaginã;
muscarea unei bucãti de plastilinã;
muscarea unor obiecte moi (ciocolatã, cascaval).
R: 1

50) Urmele de buze pot fi:

a) de stratificare;

b) de destratificare;

c) de adâncime (în mod exceptional);

d) de suprafatã.

a+b
b+c
a+c
a+b+c 232d34c +d
R: 4

51) Ridicarea urmelor de sânge se face prin:

a) rãzuire sau raclare împreunã cu o portiune din suport;

b) absorbire cu pipeta sau cu hârtia de filtru;

c) tãierea si ridicarea pãmântului si a nisipului ce contin urme;

d) prin tãierea si ridicarea vegetatiei;

e) apã oxigenatã, luminol, acid sulfuric, reactivii Medinger si Adler.

a+b
b+c
a+b+c 232d34c
a+b+c 232d34c +d
R: 4

52) Din categoria urmelor de naturã biologicã fac parte:

a) tesuturi moi (sânge, piele, masã cerebralã etc.) si tesuturi dure (oase, unghii);

b) secretii: salivã, secretie nazalã, lapte matern;

c) excretii: sputã, vomismente, fecale, urinã, spermã.

 a+b
b+c
a+b+c 232d34c
a+c
R: 3

53) Prin expertiza urmelor de salivã se poate stabili:

a) dacã este de naturã umanã;

b) vârsta;

c) calitatea de secretor sau nesecretor si grupa sanguinã.

a+b
b+c
a+c
a+b+c 232d34c
R: 3

54) Cum este preferabil sã se recolteze firele de pãr de la persoanele suspecte:

prin smulgere;
prin pieptãnare;
prin recoltarea firelor de pãr cãzute în mod natural.
R: 1

55) Precizati dacã urmãtorul enunt este adevãrat sau fals:

Analiza firului de pãr nu poate conduce la identificarea persoanelor prin testul ADN.

Enuntul este adevãrat

Enuntul este fals.
R: 2

56) ADN-ul este prezent în toate celulele nucleate din:

a) sânge prelevat pe anticoagulanþi;

b) urme se sânge gãsite la locul faptei;

c) spermã (exceptând cazurile de azoospermie)

d) fragmente de tesuturi;

e) lichid amniotic;

f) salivã
 a+b

a+b+d+f
a+b+c 232d34c +e
a+b+c 232d34c +d+e+f
R: 3

57) Clasificarea fotografiei judiciare a locului faptei:

fotografia de orientare sau de ansamblu; fotografia schitã; fotografia obiectelor principale;

fotografia de detaliu; fotografia digitalã;
fotografia de identificare dupã semnalmente; fotografia de fixare a rezultatelor unor
activitãti de urmãrire penalã;
fotografia de urmãrire, microfotografia si holografia.
fotografia de orientare sau de ansamblu; fotografia schitã; fotografia obiectelor principale;
fotografia de detaliu; fotografia digitalã;
R: 1

58) Avantajele fotografiei judiciare sunt:

a) rapiditatea si exactitatea;

b) obiectivitatea;

c) evidentã probatorie si caracter demonstrativ;

d) caracter destructiv.

a+b+c 232d34c
b+c
a+c
a+d
R: 1

59) Fotografia judiciarã de examinare cuprinde :

fotografia realizatã în radiatii vizibile si invizibile;

fotografia schitã;
fotografia obiectelor pricipale.
R: 1

60) Fotografiile care fixeazã locul faptei si punctele de reper sunt:

a) fotografia de orientare;
b) fotografia schitã;

c) fotografia cadavrului si a obiectelor corp delict;

d) fotografia de detaliu .

a+b
b+c
a+c
a+b+c 232d34c +d
R: 4

61) Fotografia obiectelor principale (cadavru, obiecte corp-delict) se realizeazã:

a) dintr-un plan perpendicular pe obiect;

b) prin iluminare directã sau lateralã;

c) pentru aprecierea dimensiunilor si a distantelor, între obiecte se asazã o riglã, centimetru sau bandã
gradatã.

a+b
b+c
a+c
a+b+c 232d34c
R: 4

62) Fotografia de detaliu:

a) este specificã fazei statice;

b) se executã la o scarã cât mai mare;

c) la obiectivul aparatului se adaugã inele intermediare sau obiectivul "zoom";

d) sursele de luminã sunt dispuse lateral si în spatele aparatului fotografic.

a+b+c 232d34c +d
b+c+d
a+c+d
a+b+d
R: 2

63) Cadavrele vor fi fotografiate:

a) în pozitia si în starea în care au fost gãsite;

b) cu aparatul dispus deasupra într-o pozitie plan paralelã;

c) fotografierea se executã de la cap la picioare sau invers.

a+b
b+c
a+c
a+b+c 232d34c
R: 1

64) Fotografia de identificare a persoanelor se executã:

a) din fatã si din profil;

b) la scarã 1/9;

c) subiectul va avea capul descoperit;

d) subiectul va fi bãrbierit si pieptãnat;

e) urechea dreaptã va fi descoperitã.

a+c+d+e
a+b+c 232d34c +d
a+b+c 232d34c
b+c
R: 1

65) Fotografia de urmãrire se executã:

a) în conditii prevãzute de lege;

b) cu aparate speciale, de format mic, camuflate în obiecte de uz personal;

c) cu acordul persoanei urmãrite.

a+b
a+b+c 232d34c
b+c
a+c
R: 1

66) Precizati dacã este adevãrat sau fals urmãtorul enunt:

"Fotografiile de fixare a rezultatelor perchezitiei fac parte integrantã din procesul-verbal întocmit pentru
efectuarea perchezitiei."

Enuntul este adevãrat.

Enuntul este fals.
R: 1

67) Fotografia de comparare se obtine:

a) prin confruntarea imaginilor;

b) prin suprapunerea imaginilor;

c) prin stabilirea continuitãtii liniare (juxstapunere).

a+b+c 232d34c
b+c
a+c
a+b
R: 1

68) În realizarea metodei portretului vorbit se tine cont de:

a) semnalmentele anatomice sau statice;

b) semnalmentele functionale sau dinamice;

c) semnele particulare;

d) amprentele digitale, palmare si plantare.

a+c
b+c
a+b+c 232d34c +d
a+b+c 232d34c
R: 4

69) Precizati dacã este adevãrat sau fals urmãtorul enunt:

Perceperea de cãtre martor a imaginii infractorului poate fi asimilatã cu o urmã de memorie.

Enuntul este adevãrat.

Enuntul este fals.
R: 1

70) Descrierea semnalmentelor se face:

a) din fatã sau din plan frontal;

b) din profil sau din plan lateral.

a+b
b
 a
R: 1

71) La realizarea portretului vorbit, semnalmentele vor fi caracterizate dupã:

a) mãrime si formã;

b) pozitie;

c) culoare;

d) vechime.

a+b
b+c
a+b+c 232d34c
a+c
R: 3

72) Semnalmentele statice ale unei persoane:

talia; constitutia fizicã sau corpolenta; aspectul general; forma capului si a fetei;
tinuta, mersul, vocea, vorbirea;
talia, obiceiuri, mersul, vorbirea.
R: 1

73) Semnalmentele dinamice cuprind:

mersul, privirea, mimica si pantomima, vorbirea;

talia, pãrul, privirea, mimica;
vocea, vorbirea, obiceiuri, tinuta.
R: 1

74) Pãrul unei persoane, dupã forma sa, poate fi:

cret, ondulat, lins, cu cãrare;

negru, castaniu, blond, roscat;
subtire, mijlociu, gros.
R: 1

75) Sprâncenele unei persoane dupã amplasare pot fi:

reunite; apropiate; depãrtate; ridicate sau coborâte pe ochi;

rectilinii, arcuite, unghiulare;
 îmbinate, stufoase, separate, înguste.
R: 1

76) Conturul nasului unei persoane poate fi:

drept, concav, convex;

orizontal; mare; mijlociu; mic;
orizontal, bilobat, curbat.
R: 1

77) Precizati care urme nu fac parte din categoria urmelor principale ale împuscãturii:

urme de perforare;
urme de pãtrundere;
urme de afumare;
urme de ricosare.
R: 3

78) Directia de tragere se stabileste prin:

a) vizare directã prin intermediul unui tub de hârtie introdus prin ambele orificii;

b) unirea urmelor cu o sfoarã;

c) introducerea unei tije în canalul orb si vizarea în prelungirea acesteia;

d) calcule matematice.

a+b+c 232d34c
a+b+d
b+c+d
a+d
R: 1

79) Falsul prin înlãturare de text se realizeazã prin:

alterare pe cale mecanicã, alterare prin acoperire, alterare pe cale chimicã;

modificarea unor litere, transferul de cuvinte, litere si cifre;
scriere deasupra, prin hasurare, transfer de litere si cuvinte.
R: 1

80) Caracteristici particulare ale scrisului sunt:

morfologia semnelor grafice; forma elementelor constructive; directia predominantã a miscãrilor;

 viteza scrisului, numãrul elementelor constructive, repartizarea presiunii;
directia rândurilor, marginea textului, directia predominantã a miscãrilor.
R: 1

81) Falsul prin imitarea scrisului se realizeazã prin:

imitare liberã, copiere directã, copiere prin transparentã;

metode tipografice: tipar înalt sau tipar adânc; copiere prin transparentã;
imitare liberã, rãzuire cu o lamã ori alt instrument ascutit.
R: 1

82. Cercetarea locului faptei este o activitate:

a)  initialã;

b)  imediatã;

c) irepetabilã.

a. a+b+c 232d34c
b. b+c
c. a+c
d. a+b
R: A

83. Cel care ajunge primul la locul faptei nu trebuie sã ia una din urmãtoarele mãsuri:

a. acordarea primului ajutor victimelor;

b. înlãturarea curiosilor;
c. protejarea si conservarea urmelor;
d. identificarea si audierea martorilor oculari;
e. executarea mãsurãtorilot fotografice bidimensionale.
R: E

85. Care dintre urmãtoarele reguli generale de cercetare a locului faptei este falsã:

a. cercetarea locului faptei se face de îndatã;

b. cercetarea locului faptei se face dupã un plan judicios si riguros;

c. cercetarea locului faptei trebuie sã fie sistematicã si complexã;
d. cercetarea locului faptei se face cu respectarea strictã a normelor procedurale;
 e. cercetarea locului faptei se face numai între orele 6-22oo.
R: E

86. Ce activitãti nu se executã în faza staticã a cercetãrii locului faptei:

a. cercetarea de ansamblu a locului faptei;

b. orientarea locului faptei din punct de vedere topografic si criminalistic;
c. marcarea câmpului de acces în scena infractiunii;
d. folosirea câinelui de urmãrire;
e. descoperirea, fixarea si ridicarea urmelor.
R: E

87. Ce activitãti nu sunt specifice fazei dinamice de cercetare a locului faptei:

a. delimitarea teritorialã a zonei cercetate;

b. examinarea minutioasã a cadavrului si a obiectelor purtãtoare de urme;
c. descoperirea si examinarea mecanismelor de comitere a infractiunii;
d. clarificarea împrejurãrilor negative sau controversate;
e. fixarea rezultatelor în procesul-verbal de cercetare a locului faptei.
R: A

88. Ce nu trebuie sã se consemneze în procesul-verbal de cercetare a locului faptei:

a. ora începerii si ora terminãrii

b. persoanele participante
c. comentarii si deductii
R: C

89. Importanta cercetãrii locului faptei:

a) constituie, de cele mai multe ori, singura modalitate de obtinere a probelor în faza initialã;

b) contribuie la identificarea faptuitorului, stabilirea datelor privind personalitatea acestuia si modul de

operare folosit;

c) este un element probatoriu deosebit de relevant pentru aflarea adevãrului.

a. a+b
b. b+c
c. a+c
d. a+b+c 232d34c
R: D
90. În procesul-verbal de cercetare a locului faptei nu se mentioneazã:

a) ora începerii si ora terminãrii cercetãrii locului faptei;

b) conditiile meteorologice si de vizibilitate;

c) observatiile persoanelor partitipante;

d) mijloacele materiale de probã ridicate si cele lãsate în custodie;

e) obiectiite fãptuitorului;

f) opiniile expertilor sau ale martorilor asistenti cu privire la motul în care s-a comis fapta ti persoana
fãptuitorului.

a. a+b+c 232d34c +e
b. b+c+d+f
c. a+b+c 232d34c
d. f
R: D

91. Precizati dacã este adevãrat sau fals urmãtorul enunt:

"În faza dinamicã a cercetãrii locului faptei nu se permite examinarea minutioasa a cadavrului si a obiectelor
purtãtoare de urme."

a. Enuntul este adevãrat.

b. Enuntul este fals.
R: B

92. Care factori sunt de naturã subiectivã si influenteazã mãrturia:

a) personalitatea si gradul de instruire ale martorului;

b) vârsta, inteligenta si temperamentul;

c) stãrile de obosealã si stãrile afective;

d) tipul perceptiv (analitic sau sintetic);

e)durata perceptiei .

a. a+b+c 232d34c
b. b+c+d+e
c. a+b+c 232d34c +d
d. a+b+c 232d34c +d+e
R: C

93. Cum trebuie sã fie întrebãrile adresate martorilor:

a) scurte, clare si precise;

b) de completare, de prezentare, de reamintire si de control;

c) sã prezinte un grad mai mare sau mai mic de sugestibilitate.

a. a+b
b. b+c
c. a+c
d. a+b+c 232d34c
R: A

94. Particularitãtile pe care le prezintã vârsta martorilor minori între 10-14 ani:

a. nu prezintã interes pentru ancheta judiciarã;

b. cresterea functiilor cognitive, dezvoltarea memoriei si a capacitãtii de redare;
c. este predispus la exagerãri, putând fi influentabil .
R: C

95. Declaratiile martorilor reflectã realitatea:

a. cu certitudine;
b. cu o marjã de relativitate;
c. puternic deformat.
R: B

96. Precizati cum se face ascultarea bolnavului mintal:

a. în prezenta unui specialist;

b. în prezenta unui membru al familiei;
c. nu se recomandã ascultarea bolnavului mintal.
R: A

97. Declaratia învinuitului sau inculpatului are o valoare probantã:

a. superioarã altor mijloace de probã, fiind consideratã "regina probelor";

b. egalã cu alte mijloace de probã deoarece poate servi la aflarea adevãrului numai în
mãsura în care este coroboratã cu fapte si împrejurîri ce rezultã din ansamblul probelor
existente în cauzã;
c. specialã, deoarece învinuitul sau inculpatul este figura centralã a procesului penal.
d. superioarã altor mijloace de probã, fiind consideratã "regina probelor";
R: B

98. Nu pot sã depunã ca martor:

a) persoanele obligate sã pãstreze secretul profesional;

b) sotia si rudele apropiate ale învinuitului dacã acceptã;

c) persoana vãtãmatã dacã se constituie parte civilã sau participã în proces ca parte vãtãmatã.

a. a+b
b. b+c
c. a+c
R: C

99. Precizati care enunturi sunt corecte:

a) învinuitul este obligat sã-si dovedeascã nevinovãtia;

b) învinuitul sau inculpatul beneficiazã de dreptul la tãcere;

c) sarcina administrãrii probelor atât în favoarea cât si în defavoarea învinuitului sau inculpatului revine
organului de urmãrire penalã.

a. a+b
b. b+c
c. a+c
d. a+b+c 232d34c
R: B

100. Cum trebuie sã fie formulate întrebãrile adresate învinuitului sau inculpatului:

a) la nivelul de întelegere al învinuitului sau inculpatului;

b) formulate clar si precis;

c) sugestive (implicative sau disjuncte).

a. a+b
b. b+c
c. a+c
d. a+d
R: A

101. Dacã existã mai multi învinuiti sau inculpati, care vor fi ascultati la început?

a. cei care au un complex de vinovãtie;

b. cei care prezintã alibiuri;
c. cei care nu recunosc faptele ce li se imputã.
R: A
102. Care procedee sunt specifice ascultarii a învinuitului sau inculpatului.

a) procedeul ascultãrii progresive;

b) procedeul ascultãrii frontale;

c) tactica ascultãrii repetate;

d) tactica ascultãrii încrucisate;

a. a+b+c 232d34c +d
b. b+c
c. a+c
d. a+b+c 232d34c
R: A

103. Învinuitul sau inculpatul va fi dominat de anchetatorul care::

a. vorbeste putin si la obiect;

b. vorbeste cu multã convingere, pentru a-i demonstra ce probe are împotriva lui;
c. îl dominã prin loviri si jigniri.
R: A

104. Valoarea probantã a testãrii poligraf:

a. nu face parte din mijloacele de probã prevãzute de lege;

b. are valoarea unei constatãri tehnico-stiintifice;
c. are valoarea unei expertize criminalistice.
R: A

105. Perchezitia se executã între orele:

a.
b.
c.
R: A

Precizati care bunuri din cele care fac obiectul cauzei penale se ridicã în mod obligatoriu:

a) obiecte din metale sau pietre pretioase;

b) mijloace de platã, titluri de valoare interne;

c) colectii de valoare; sume de bani.

a. a+b
b. b+c
 c. a+b+c 232d34c
d. a+c
R: C

Precizati dacã este adevãrat sau fals urmãtorul enunt:

"Perchezitia domiciliarã poate fi dispusã numai dupã ce a fost începutã urmãrirea penalã."

a. Enuntul este adevãrat.

b. Enuntul este fals.
R: A

108. Ridicarea de obiecte si înscrisuri are caracter de procedeu auxiliar de descoperire si strângere a unor
mijloace de probã. (Da sau Nu)

a. Da
b. Nu
R: A

109. Organul de urmãrire penalã sau instanta de judecatã:

a. sunt obligate sã ridice obiectele si înscrisurile ce por servi ca mijloc de probã în procesul
penal;
b. nu sunt obligate sã le ridice;
c. apreciazã în fiecare caz în parte dacã este necesar sã le ridice.
R: A

110. O persoanã fizicã sau juridicã în posesia cãreia se aflã un obiect sau un înscris ce poate servi ca mijloc
de probã:

a. este obligatã sa-l predea sub luare de dovadã organului de urmãrire penalã sau instantei
de judecatã la cererea acesteia;
b. este obligatã sã-l predea numai la cererea instantei de judecatã;
c. este obligatã sa-l predea numai în faza de urmãrire penalã.
R: A

111. Confruntarea este o activitate de criminalisticã tacticã si de urmãrire penalã care constã în ascultarea
simultanã a douã persoane care:

a.  au fost audiate anterior;

b.  între care existã contradictii si neclaritãti.

a. a+b
 b. b
c. a
d. nicio variantã
R: A

112. Reconstituirea presupune o organizare judicioasã, pe baza unui plan care are în vedere, în principal,
urmãtoarele:

a) determinarea scopului infractiunii;

b) stabilirea activitãtilor care urmeazã a fi executate;

c) stabilirea persoanelor participante;

d) asigurarea mijloacelor tehnice necesare.

a. a+b+c 232d34c
b. b+c+d
c. a+b+c 232d34c +d
d. a+c
R: C

113. Vor fi reconstituite scenele propriu-zise ale infractiunilor sexuale. (Da sau Nu)

a. Da
b. Nu
R: B