Hrnirea papagalului Micul Alexander

Nutritia echilibrata si variata a papagalilor cu guler negru (Psittacula krameri) este secretul cresterii lor cu rezultate foarte bune. Majoritatea problemelor de sanatate pe care le pot dezvolta acestia se datoreaza unei alimentatii defectuoase. In habitatul lor natural, papagalii cu guler negru au o alimentatie constituita din: seminte, fructe, diverse boabe, flori, vegetale, muguri, nectar. In India si Pakistan aceste pasari sunt de multe ori considerate foarte daunatoare de catre fermieri, intrucat se aduna in stoluri foarte mari si ataca recoltele de orez, cafea si chiar livezile.Majoritatea oamenilor considera ca alimentatia unui papagal trebuie sa fie alcatuita numai din seminte. Cele mai recente studii recomanda insa hranirea papagalului cu guler negru cu seminte numai in procentaj de maxim 30%, deoarece o astfel de dieta este saraca in vitamina A, proteine si calciu si prea bogata in grasimi. Astfel, cautati sa oferiti papagalului dumneavoastra in special peletele specifice disponibile in magazinele de specialitate, intrucat acestea ii vor asigura o alimentatie echilibrata. Verificati prospetimea peletelor si mixurilor de seminte! Nu le oferiti papagalului daca sunt mucegaite sau infestate cu paraziti! In afara de aceste pelete si de mixurile de seminte, oferiti micului Alexandru si o varietate de fructe: mar, para, struguri, kiwi, mango, pepene, portocala, alune, banana, ananas, caisa etc. Dintre legume le puteti oferi: morcov, cartof, broccoli, sfecla, laptuca, napi, ardei gras, varza de Bruxelles, rosii bine coapte, castravete, conopida, vinete, boabe de porumb, fasole, mazare. Inainte sa oferiti legumele si fructele spalati-le bine, taiati-le in bucatele mici si evitati vegetalele care au fost tratate cu chimicale. Pasarile isi aleg hrana si in functie de aspectul si textura ei, nu numai de gust. Fiti inventivi atunci cand pregatiti masa papagalului dumneavoastra, tineti cont de culorile legumelor si fructelor!Incercati sa obisnuiti de mic papagalul dumneavoastra cu o dieta echilibrata pentru a-i asigura o viata sanatoasa. Papagalii cu guler negru nu sunt dificil de obisnuit cu tipuri noi de mancare si nu vor refuza aproape nimic din ceea ce li se ofera, apetitul lor fiind destul de mare. Totusi, daca observati ca papagalul dumneavoastra refuza peletele in favoarea semintelor, incercati sa nu le oferiti in acelasi timp ambele tipuri de mancare. Oferiti-le cateva zile numai seminte, cateva zile numai pelete, rotind astfel alimentatia. Nu lasati la discretie o cantitate prea mare din amestecul de seminte intrucat pasarea ar putea sa-si aleaga din el doar pe cele pe care le prefera, ignorandule pe celelalte. Le puteti oferi si mici cantitati de fulgi de cereale (fara adaos de zahar si cacao), paine integrala, bucatele de ou fiert foarte tare, floricele de porumb, orez brun fiert, grau, ovaz, bucatele de paste fainoase fierte sau nefierte, seminte germinate, fasole fiarta, mazare fiarta, linte fiarta, alune (fara sare, bineinteles). NU oferiti papagalilor carne sau produse din carne (desi, ocazional, le puteti da bucatele mici de carne de pui bine fiarta), sistemul lor digestiv nu este adaptat pentru astfel de hrana! Nu le oferiti niciodata ciocolata, avocado, ceapa, rubarba si seminte de mar sau piersica. Sunt interzise si alimentele care contin cofeina sau alcool sau cele cu continut ridicat de sare. Pasarile sunt intolerante la lactoza, deci evitati branza si iaurtul. Unii papagali s-ar putea sa se ingrase peste masura, mai ales daca dieta lor este formata in majoritate din seminte (continut ridicat de grasimi). Acest lucru trebuie combatut prin reducerea ratiei de mancare si mai multa miscare fizica in afara coliviei, dar nu prin infometare. Papagalul trebuie sa aiba in permanenta apa proaspata la discretie. Schimbati zilnic apa din adapatoare si curatati frecvent adapatoarea pentru a preveni infestarea cu bacterii. Puteti amesteca apa cu suplimente de vitamine. Acestea vor trebui folosite mai ales in perioade de convalescenta sau de imperechere. Totusi, daca oferiti micului Alexander o hrana variata si echilibrata, suplimentele de vitamine nu sunt necesare. In colivia papagalului cu guler negru va trebui, obligatoriu, sa asezati si un os de sepia (pe

care isi poate exersa ghearele si ciocul) si care ii va furniza si calciul necesar. Desi multa vreme s-a crezut ca papagalii trebuie sa aiba la dispozitie si nisip sau pietricele pe care sa le inghita pentru a le favoriza digestia, ultimele studii arata ca acestea nu sunt necesare, ba mai mult, le pot bloca chiar sistemul digestiv. Imperecherea la Micul Alexander - asigurarea conditiilor optime. Daca aveti o pereche viabila de papagali Micul Alexander si v-ati hotarat sa ii imperecheati va trebui sa le asigurati conditiile optime necesare reproducerii. Cu cat imperecherea este organizata mai atent si mai responsabil cu atat vor creste sansele de succes. Sezonul de imperechere al papagalilor Micul Alexander incepe primavara. Retineti ca, pentru o reproducere de succes, esential este sa aveti niste papagali sanatosi si in forma fizica cea mai buna! Acest aspect este extrem de important. NU imperecheati pasari bolnave, aflate in convalescenta sau care nu sunt in forma fizica buna. Consultati un medic veterinar pentru evaluarea starii de sanatate a papagalului dumneavoastra! Lumina Pentru stimularea reproducerii va trebui sa oferiti papagalilor Micul Alexander multa lumina puternica timp de 10-12 ore zilnic. Ideala este lumina naturala, dar in casele noastre lumina care patrunde prin geamuri nu este suficienta pentru metabolizarea vitaminei D. Astfel, ideal este sa folositi o sursa de lumina suplimentara. Alegeti o lampa fluorescenta cu spectru total (UVA+UVB) pe care sa o introduceti in camera in care se afla colivia. Nu asezati de la inceput lampa in apropierea coliviei pentru ca s-ar putea sa stresati papagalii. Asezati-o intai in coltul opus al camerei, mutand-o la fiecare cateva zile mai aproape de colivie. In final puteti aseza lampa la o distanta de 50cm de colivie, asigurandu-va ca pasarile nu vor putea atinge tubul sau cablul electric. Mancarea si apa Dieta unui papagal Micul Alexander este foarte importanta si ea trebuie sa fie cat mai sanatoasa si echilibrata in orice moment al vietii pasarii, nu numai atunci cand o pregatim pentru reproducere. Totusi, in vederea unei reproduceri reusite va trebui sa aveti mai multa grija de alimentatia papagalului. Ideal este sa-i oferiti o hrana diversificata, cu continut ridicat de calciu, vitamina A, E si proteine: - vegetale crude sau fierte: porumb, fasole, mazare, broccoli, napi, morcovi, spanac, frunze de papadie, andive, mar, portocala, grapefruit etc. - alimente moi: paine integrala umezita (nu imbibata de apa), ou fiert tare si amestecat impreuna cu coaja pisata* (ideala ca sursa de calciu), paste, cereale pentru copii amestecate cu apa (fara adaos de zahar sau cacao), orez fiert, fulgi de ovaz amestecati cu apa sau alte alimente moi; - mixuri de seminte si alune de calitate; - seminte germinate; - viermi de faina (ocazional); - suplimente de calciu si minerale (foarte importante pentru sanatatea femelei): os de sepie si blocuri de minerale. Mancarea si apa de baut proaspete trebuie sa fie din abundenta la dispozitia papagalilor. Baile si umiditatea Baile zilnice cu apa din abundenta sunt de asemenea importante si vor stimula papagalii Micul Alexander se se imperecheze. Atat masculul cat si femela vor avea nevoie de ele. Ideal este sa mentineti in permanenta cadita cu apa in colivie. Baile trebuie sa continue si in perioada de depunere si clocire a oualor, intrucat acestea au nevoie de diferite grade de umiditate. Colivia Papagalii Micul Alexander se vor reproduce cel mai bine intr-o voliera generoasa, care le

ofera spatiu suficient pentru desfasurarea confortabila a imperecherii. Ei manifesta comportamente agresive (atat fata de alte specii cat si fata de exemplare din propria specie) si este indicat sa gazduiti o singura pereche in colivie in perioada de reproducere. Orientati-va catre o colivie/voliera care sa va permita sa decupati barele in asa fel incat sa puteti prinde cuibul, asezandu-l in exteriorul coliviei, pentru a salva cat mai mult spatiu in interiorul acesteia. *Atentie! Coaja de ou trebuie bine spalata (pentru a indeparta orice urma de Salmonella) si coapta la 350 gra timp de 45 de minute. Atentie! Femela este foarte agresiva in sezonul de imperechere si poate urmari, bate sau chiar ucide masculul! Daca pasarile nu se cunosc si nu au fost gazduite impreuna pana in sezonul de reproducere va trebui sa le faceti cunostinta treptat, observandu-i si intervenind la cel mai mic semn de conflict. Cuibul Daca aveti destul loc, puteti amplasa mai multe cuiburi artificiale in diferite zone ale coliviei, oferindu-le posibilitatea de a alege locul ideal pentru a se reproduce. Cuiburile ramase in plus pot fi scoase din colivie. Daca doriti sa le folositi pentru un alt cuplu, asigurati-va ca nu sunt contaminate cu acarieni, paraziti sau agenti patogeni. Odata ce perechea si-a ales cuibul acesta poate fi folosit ani de-a randul, in natura papagalii Micul Alexander revin mereu la cuiburile din anii precedenti. Nu va recomandam sa le folositi pentru un alt cuplu, intrucat sunt greu de sterilizat. Cuibul trebuie sa aiba forma unui paralelipiped si poate fi confectionat chiar de dumneavoastra, din placaj gros sau sipci groase de lemn tare, pentru a evita ca papagalii sa-l distuga cu ciocul lor puternic. Cuibul ar trebui sa aiba circa 25cm latime, 25cm adancime si 50cm inaltime, prevazut in partea de sus a unei laturi cu o gaura cu diametru de 7,5cm pentru a permite pasarii sa intre (majoritatea papagalilor, prefera o intrare cat sa se strecoare prin ea). Gaura de intrare poate sa fie rotunda sau patrata. Pentru a va stimula papagalii sa se imperecheze, construiti cuibul lasand o gaura de intrare mai mica decat necesar. Papagalii vor fi astfel incitati sa decupeze lemnul cu ciocul pentru a patrunde inauntru si depune oua. Cuibul va trebui deci sa fie suficient de mare pentru a putea gazdui 3-6 puisori si sa fie prevazut cu o usita (fereastra de vizitare) pe care sa o folositi pentru inspectie si curatenie. Fereastra de vizitare trebuie sa aiba o latime sau un diametru de circa 10-13cm. Intrarea in cuib trebuie obligatoriu prevazuta in interior cu o scarita pentru a permite intrarea si iesirea cu usurinta din cuib si pentru a evita ca papagalii sa distruga ouale aterizand direct pe ele. Puteti acoperi podeaua cuibului cu un strat de talas, insa cuibul va fi inspectat in special de femela si imbunatatit de aceasta conform propriilor dorinte, ceea ce va insemna probabil ca va incerca sa arunce talasului in afara cuibului. Cuibul trebuie pozitionat intr-o zona adapostita si protejata a coliviei, in partea superioara a acesteia, dar nu foarte aproape de acoperis, deoarece pot aparea probleme in lunile cu temperaturi ridicate. Puteti face niste gauri de ventilatie in partea de sus a cuibului pentru imbunatatirea circulatiei aerului pentru a reduce cresterea excesiva a temperaturii in cuib. Ideal este sa gasiti o solutie sa asezati cuibul in asa fel incat sa-l puteti inspecta din afara coliviei. In cazul in care puteti inspecta cuibul numai daca introduceti mana in colivie, papagalii se vor speria si vor intra imediat in cuib, nelasandu-va sa va apropiati. Retineti si faptul ca, o conditie obligatorie pentru succesul imperecherii, este plasarea coliviei de reproducere intr-un loc linistit, unde papagalii sa nu fie deranjati de zgomote sau persoane straine. Evitati cuiburile din plastic sau metal. Este indicat sa aveti intotdeauna la indemana un al doilea cuib, pentru a-l inlocui sau repara pe cel initial, daca este cazul.

Stinghiile Stinghiile din colivie sunt foarte importante deoarece pe ele se petrece actul de imperechere propriu-zis. Astfel, procurati minim 2 stinghii solide (cu diametre diferite, de la 1,5 la 2,5cm), asezate la fiecare capat al coliviei, pe care femela sa poata sta confortabil si in echilibru atunci cand masculul se va aseza peste ea. De asemenea, aveti grija sa asezati stinghiile in asa fel incat papagalii sa aiba suficient loc de manevra. Daca, de exemplu, sunt asezate prea aproape de acoperisul coliviei masculul nu va avea loc sa stea peste femela. Actul imperecherii presupune miscari de balans efectuate de mascul, deci nu asezati jucarii sau alte accesorii in imediata apropiere a stinghiilor. Ideale sunt stinghiile confectionate din crengi naturale. Jucariile Jucariile sunt si ele foarte importante. Papagalii Micul Alexander sunt deosebit de inteligenti si au nevoie de stimulare mentala si divertisment pentru o sanatate perfecta. Chiar si in perioada de reproducere ei trebuie sa-si exerseze si celelalte abilitati. De asemenea, cautati sa le oferiti multe articole de lemn pe care sa le poata roade, in timpul sezonului de imperechere papagalii Micul Alexander isi vor exersa ciocul mai des decat de obicei. Imperecherea la Micul Alexander - introducere in subiectul reproducerii Orice detinator al unui papagal micul Alexander se gandeste la un moment dat sa-si imperecheze companionul. Aceasta decizie trebuie luata cu responsabilitate si cu grija fata de pasare. Micii Alexanderi se reproduc relativ usor si oricine poate avea o pereche pe care sa o lase sa se imprecheze in voia naturii, insa reproducerea responsabila necesita eforturi, timp, rabdare si dedicatie. Documentati-va cat mai mult si incercati sa obtineti raspunsuri la cat mai multe intrebari inainte de a va lansa in operatiunea de reproducere propriu-zisa. Astfel veti putea evita multe dintre eventualele probleme care pot aparea. Subiectul reproducerii este foarte vast si nu poate fi acoperit intr-un articol, de aceea ne propunem sa va prezentam pe scurt cateva repere care sa va ajute in luarea deciziei. Inainte de toate, ganditi pe termen lung si analizati daca veti avea ce face cu puii nou nascuti, daca le veti putea oferi conditii bune de viata sau daca veti avea cui sa-i dati pentru crestere. Nu are sens sa chinuiti pasarile doar pentru a va satisface curiozitatile sau placerile. Nu va imaginati ca veti face bani din reproducerea papagalilor, lasati acest lucru pe seama crescatorilor profesionisti. Ganditi-va daca veti avea suficient timp pe care sa-l dedicati parintilor si puilor si daca sunteti pregatiti sa ocupati locul 2 in viata Alexandrilor dumneavoastra. Papagalii, odata parinti, vor avea grija mai intai de puii lor si este posibil sa nu mai fie la fel de atenti si dependenti de dumneavoastra. Decideti daca sunteti pregatiti sa faceti fata eventualelor probleme care ar putea aparea: de insucces al reproducerii, de sanatate a parintilor sau puilor (care pot atrage dupa ele si costuri financiare) sau chiar de moarte a pasarilor. De asemenea, ganditi-va daca nu va va fi prea greu din punct de vedere emotional sa va despartiti de puii crescuti de dumneavoastra atunci cand va veni momentul sa le gasiti alti stapani. Incercati sa dobanditi cateva cunostinte de genetica, in acest fel va va fi mult mai usor sa intelegeti reproducerea ca proces. Primul lucru pe care trebuie sa-l faceti atunci cand ati luat decizia de reproducere este sa va asigurati ca aveti o pereche de mici Alexandri viabila, sanatoasa, care a fost hranita corespunzator si care a beneficiat de exercitii fizice de zbor (esentiale pentru sanatatea reproducerii). Alegeti un mascul si o femela compatibili, care sa se accepte unul pe altul.Atentie! Femela este foarte agresiva in sezonul de imperechere si poate urmari, bate sau chiar ucide masculul! Astfel, va trebui sa alegeti cu foarte mare atentie perechea si sa le faceti cunostinta treptat, observandu-i si intervenind la cel mai mic semn de conflict. De asemenea, perechea de mici Alexanderi aflati in sezonul de imperechere trebuie gazduita singura intr-o

voliera intrucat pasarile pot fi foarte agresive chiar si cu exemplare ale aceleiasi specii. Detalii referitoare la comportamentul in perioada de deproducere gasiti aici. NU imperecheati mici Alexandri inruditi pe linie de sange, acest lucru este periculos intrucat poate determina maladii si defecte genetice ale puilor sau chiar moartea acestora. Micul Alexandru isi atinge maturitatea sexuala in jurul varstei de 18 luni, insa, de cele mai multe ori, exemplarele nu se vor imperechea inaintea varstei de minim 2 ani. Reproducerea inainte de implinirea acestei varste nu este indicata intrucat poate afecta serios sanatatea femelei.Foarte important este si sa nu permiteti papagalilor sa scoata mai mult de 2 randuri de pui pe an. Nerespectarea acestei conditii poate determina afectarea grava a sanatatii femelei, datorita pierderilor masive de calciu. Studiati problema si sub aspectul varietatilor pe care doriti sa le imperecheati si al puilor care ar putea rezulta din combinarea respectivelor varietati. Micul Alexander a dezvoltat de-a lungul timpului foarte multe varietati, fiind papagalul cu cele mai multe mutatii de culoare, dupa perus. Nu este insa recomandata incrucisarea oricaror varietati intrucat puii rezultati pot prezenta malformatii. Documentati-va foarte bine asupra aspectelor genetice sau lasati crescatorii profesionisti sa se ocupe de incrucisarea diferitelor varietatilor. Mai mult decat atat, daca doriti sa imperecheati, de exemplu, un lutino cu un blue, iar pasarile se vad pentru prima oara, s-ar putea sa nici nu se imperecheze datorita faptului ca nu se recunosc ca facand parte din aceeasi specie. Daca papagalii dumneavoastra sunt recent achizitionati sau recent introdusi in casa dumneavoastra, lasati-le un timp de acomodare cu noul lor mediu de viata de circa 3 luni, inainte de a le reproduce. Daca ati luat decizia de reproducere si ati format perechea viabila, asigurati-va ca le creati conditiile optime pentru imperechere. Aceasta inseamna sa le oferiti o voliera cat mai mare si un cuib de minim 30cmx30cmx45-60cm. Cuibul poate fi cumparat din magazinele de specialitate sau poate fi confectionat chiar de dumneavoastra, din placaj de lemn (nici prea subtire, nici prea gros). Stinghiile din voliera sunt foarte importante, ele trebuie sa fie solide si sa ofere pasarilor suportul necesar in momentele de imperechere. Detalii despre accesoriile necesare pentru imperechere gasiti aici. Pentru stimularea reproducerii oferiti papagalilor multa lumina puternica (10-12 ore/zi), bai zilnice cu apa din abundenta, mancare si apa de baut din abundenta. Suplimentati-le dieta cu alimente care sa contina vitamina A, E si calciu. Foarte important este si momentul inceperii sezonului de imperechere, care trebuie sa fie la inceputul primaverii, dar nu prea devreme. Daca temperatura ambientala este prea scazuta reproducerea va esua datorita faptului ca ouale nu vor putea fi clocite la temperatura necesara sau puii rezultati nu-si vor putea regla temperatura corporala. Daca in urma analizei veti hotari sa nu va imperecheati micii Alexanderi, nu e nici o problema, inseamna ca ati luat o decizie responsabila, spre binele pasarilor si al dumneavoastra. Determinarea sexului la papagalul Micul Alexander (Psittacula krameri) Sexul unui papagal Micul Alexander (Psittacula krameri) este de multe ori o necunoscuta, mai ales pentru cei mai putin experimentati in cresterea pasarilor de companie. In primii 2-3 ani de viata femelele si masculii arata la fel, ceea ce face identificarea vizuala a sexului imposibila. Singurele metode care pot determina sexul papagalului in aceasta perioada sunt: analiza ADN si metoda chirurgicala (endoscopica). La implinirea varstei de 2-3 ani papagalul Micul Alexander isi atinge maturitatea sexuala si naparleste formandu-si astfel penajul adult. Astfel, incepand cu aceasta varsta masculul va prezenta un guler colorat (in functie de subspecie). Femela este lipsita de acest guler sau gulerul este abia ghicit. In cazul mutatiei Albino masculul, complet depigmentat, nu mai prezinta gulerul caracteristic speciei iar determinarea sexului nu poate fi facuta decat prin metodele ADN si chirurgicala

(endoscopica). Exista si cateva indicii comportamentale si vizuale care ar putea sa ne ajute sa determinam sexul micului Alexander insa acestea nu sunt general valabile, deci nu pot fi considerate sigure: - masculii au ciocul mai mare si capul mai lat si mai patrat decat al femelelor; - femelele sunt mai indesate si au picioarele mai groase si ciocul mai putin proeminent; - masculii au tendinta sa se infoaie si sa fie tantosi. Incercati sa plasati papagalul in fata unei oglinzi si, daca se va infoia, isi va deschide aripile in forma de inima si se va apleca ca intr-o reverenta, s-ar putea sa fie mascul. Daca nu doriti sa obtineti pui de la pasarile dumneavoastra sexul exemplarelor nu este important si nu trebuie sa influenteze dragostea cu care va inconjurati companionul. Chiar daca descoperiti la un moment dat ca papagalul dumneavoastra ar fi trebuit sa se numeasca Coco si nu Coca acest lucru nu trebuie sa va modifice comportamentul fata de pasare. Imperecherea la Micul Alexander depunerea oualor, clocitul si eclozarea puilor Femela Micul Alexander va putea incepe sa depuna oua dupa circa 3-4 saptamani de la inceperea curtarii si imperecherii. Exista catevasemne care ne indica faptul ca momentul depunerii oualor se apropie: - femela isi va petrece din ce in ce mai mult timp in cuib si se va hrani mult din osul de sepie si blocul de minerale (nutrienti de care are nevoie pentru formarea cojii oului); - femela va aranja si rearanja de nenumarate ori substratul din cuib; - cu 12-24 de ore inainte de depunerea oului cloaca femelei va fi vizibil umflata. In perioada premergatoare depunerii, ca si in perioada incubatiei este foarte important sa oferiti femelei posibilitatea de a se imbaia, umiditatea este extrem de importanta atat in prepararea oualor cat si in procesul de incubatie (cand ouale din cuib trebuie sa aiba diferite niveluri de umiditate pentru a se dezvolta normal). Dieta femelei este foarte importanta, oferiti-i neaparat suplimente de calciu si minerale (os de sepie, blocuri de minerale), ou fiert tare, seminte germinate, mixuri de seminte de calitate. In general, femela Micul Alexander va depune in medie circa 3-5 oua mici, rotunde si albe (desi este posibil sa depuna chiar si 7). Ouale sunt depuse cate unul la doua zile. Daca femela Micul Alexander se afla la prima depunere, este posibil ca primul ou sa prezinte urme de sange si sa fie usor alungit. Nu va alarmati, acest lucru este normal, iar puiul dinauntru are totusi sanse sa se dezvolte normal. Procesul de incubatie poate incepe inca de la depunerea primului ou. Ouale fertile raman viabile pana la 7 zile la temperatura camerei daca procesul de incubare nu a inceput, asa ca nu aveti motive de ingrijorare. De aceea, este foarte util sa va notati intr-o agenda datele exacte ale depunerii si ale inceperii incubatiei pentru a putea tine un calendar corect al reproducerii. Nu neaparat toate ouale depuse sunt fertile, se estimeaza ca doar circa 80-90% din ele vor dezvolta pui. Dupa 7-10 zile de la inceperea incubatiei ouale pot fi verificate pentru a evalua fertilitatea lor si dezvoltarea embrionului dinauntru. Pentru aceasta va trebui sa folositi o mini lanterna (sau sa adaptati o lanterna mai mare) al carei fascicul de lumina sa nu fie foarte puternic (expunerea la caldura puternica omoara embrionul). Spalati-va intotdeauna pe maini inainte sa manipulati ouale, coaja lor este poroasa si bacteriile de pe maini pot omori embrionii! Luati oul si, intr-o camera unde este intuneric, expuneti fundul acestuia (capatul mai lat) la fascicolul de lumina provenit de la lanterna. Daca oul este fertil va trebui sa vedeti imediat sub coaja o retea fina de capilare distincte si rosii, iar embrionul apare ca o pata inchisa la culoare in mijlocul acestei retele. Veti vedea de asemenea si o bula de aer in interiorul cojii.

Daca embrionul este mort va aparea ca o pata de culoare inchisa, uscata in interiorul cojii. Daca oul este infertil sau nu este incubat va permite trecerea luminii prin el. Incercati sa limitati pe cat posibil atat durata procedurii de verificare a fertilitatii oualor, cat si durata expunerii oului la fascicolul de lumina pentru a nu afecta embrionii. Manipulati ouale cu mare grija intrucat sunt foarte fragile! Nu zgaltaiti ouale, nu le intoarceti de pe o parte pe alta pentru ca omorati embrionii! Ouale infertile sau cu embrioni morti trebuiesc indepartate din cuib. Incubarea oualor este facuta numai de femela, care isi petrece aproape tot timpul in cuib, fiind hranita de catre mascul. In timpul incubatiei, atat ziua cat si noaptea, femela intoarce ouale de pe o parte pe alta in cuib, pentru a preveni aderarea embrionilor de coaja oului. Intreruperea procesului de incubatie se soldeaza intotdeauna cu moartea embrionilor. Este bine sa verificati cuibul Micilor Alexanderidin cand in cand (dar nu mai mult de o data la cateva zile) pentru a vedea starea oualor. Pasarile se pot speria daca le deschideti cuibul fara a le preveni si pot sparge din greseala unul sau mai multe oua. Pentru a evita acest lucru este bine sa ciocaniti usor in cuib de fiecare data inainte de a-l deschide. Dupa ce il deschideti, in general pasarile vor alege sa iasa din el si va vor lasa sa inspectati ouale. Daca acest lucru nu se intampla, puteti folosi o revista sau o bucata de carton pentru a indeparta cu atentie si gentilete pasarea din cuib. Manipulati cuibul si ouale cu mare grija, sunt foarte fragile! Eclozarea oualor va avea loc la circa 21-24 zile masurate de la inceputul procesului de incubatie. In zilele premergatoare eclozarii oferiti mai multe alimente moi parintilor pentru a-i obisnui bine cu acest tip de mancare pe care-l vor oferi si puilor. Nu va grabiti sa inlaturati ouale daca nu au eclozat dupa trecerea celor 24 de zile, mai asteptati pana se implinesc 29 de zile. Uneori procesul de incubatie incepe mai tarziu decat crede stapanul datorita faptului ca unele conditii necesare nu au fost indeplinite decat mai tarziu. Eclozarea puilor este de obicei asincrona (nu toti puii eclozeaza in aceeasi zi). Cu 1-2 zile inainte de eclozare puiul va sapa o mica gaura in coaja oului, care ii va permite sa asimileze mai mult oxigen. Inainte de eclozare puiul poate incepe sa piuie din interiorul oului. Puiul reuseste sa sparga coaja oului cu ajutorul unui dinte si acest proces de eclozare poate dura chiar cateva ore bune, in functie de forta si vigoarea puiului, dar si de grosimea cojii. Dupa aceasta munca obositoare puii se odihnesc de obicei sezand pe spate, cu burtile in sus, nefiind suficient de puternici ca sa stea pe picioruse. Nu va alarmati, aceasta pozitie este perfect normala. Imperecherea la Micul Alexander dezvoltarea puilor Puii abia eclozati sunt foarte fragili, au ochii inchisi, gaturi lungi si nu-si pot sustine singuri capetele. Ei nu vor fi hraniti de parinti decat dupa trecerea a cateva ore si dupa ce vor fi complet uscati. Nu va faceti griji, ei au rezerve nutritionale provenind din sacul galbenusului pe care l-au absorbit inainte de eclozare. Nu incercati sa hraniti puii in acest interval. In conditii normale, daca nu este hranit, un pui va supravietui circa 24 de ore dupa eclozare. Daca dupa trecerea a 20 de ore observati ca puii nu au fost hraniti, va trebui sa ii incredintati unei alte familii de Mici Alexanderi cu pui sau sa ii hraniti dumneavoastra cu mana pana cand parintii isi vor prelua corespunzator indatoririle. Pentru a determina daca puii sunt hraniti examinati gusa acestora (situata imediat inaintea osului pieptului). Daca aceasta este umflata inseamna ca puiul a fost hranit. Amandoi parintii se vor ocupa de hranirea puilor si pentru aceasta au nevoie de hrana de calitate si din belsug, precum si de apa proaspata. Oferiti-le hrana moale, legume si fructe proaspete (morcov, cartof fiert, broccoli, mazare, porumb, mar etc.), galbenus de ou fiert tare, un mix de seminte de calitate, blocuri de calciu si minerale. Ideal este sa nu interveniti prea mult in cresterea puilor, e foarte posibil sa nici nu fie nevoie, Micii Alexanderi sunt de regula parinti excelenti. La inceput numai femela va hrani puii, ea fiind la randul ei hranita de mascul. Dupa primele doua saptamani, femela va incepe sa paraseasca cuibul, iar masculul va

fi primit sa hraneasca si el puii, in acelasi timp cu femela sau in schimburi. Unele femele nu isi vor lasa partenerul sa se amestece in cresterea puilor. De obicei exista cate un pui mai mare, care va capata cea mai parte parte din atentie si cea mai mare cantitate de mancare si cate un pui mai firav. Verificati din cand in cand starea puilor (dar nu foarte des), daca observati ca vreunul arata slab si/sau neingrijit, scoateti-l din cuib si hraniti-l din mana. Un pui sanatos trebuie sa aiba pielea de culoare roz, gusa plina de mancare, sa fie vioi si capabil sa-ti tina capul sus pentru a fi hranit. Manipulati cu foarte mare atentie puii! Igiena este extrem de importanta! Spalati-va pe maini inainte de a atinge puii si manipulati-i cu grija, sunt foarte fragili! Retineti faptul ca puii nu-si pot regla singuri temperatura corpului si trebuie tinuti la caldura! In jurul varstei de 10 zile, daca doriti, puteti inela pasarile. Igiena cuibului este extrem de importanta. Astfel, periodic va trebui sa curatati cuibul. Cel mai potrivit moment pentru aceasta este dimineata, cand parintii ies din cuib pentru a manca. Acoperiti gura cuibului cu o bucata de carton pentru a impiedica parintii sa intre. Scoateti puii afara, asezati-i intr-un bol (suficient de mare pentru ca puii sa nu poata evada din el) captusit cu servetele moi, undeva unde este cald, inlocuiti asternutul din cuib si curatati peretii daca este cazul. Va trebui sa efectuati toate aceste activitati cat mai repede, pentru ca puii sa nu aiba de suferit. Faceti totul calm si fara a speria parintii sau puii. Daca speriati parintii acestia s-ar putea sa calce din greseala pe pui si sa-i striveasca. Daca vreunul dintre pui este dat la o parte de catre parinti acest lucru inseamna ca are probleme de sanatate si nu este un pui viabil. Totusi, chiar si acest pui poate fi salvat daca este hranit din mana. Incepand cu varsta de 2 saptamani puii pot fi hraniti si exclusiv din mana insa acest lucru nu este recomandabil decat daca aveti foarte multa experienta si stiti exact ceea ce trebuie sa faceti. Aceasta perioada din viata pasarilor este extrem de importanta si orice greseala poate avea urmari foarte grave, iar hrana oferita de parinti, care ajuta puii sa-si formeze sistemul imunitar, nu poate fi inlocuita perfect cu nimic altceva. Hranirea din mana nu este singura posibilitate de imblanzire, va puteti apropia de puisori si prin alte metode. In jurul varstei de 28-33 de zile puii sunt gata sa iasa din cuib si sa-si incerce timid aripile pentru prima oara. Ei sunt inca dependenti de hrana oferita de parinti, dar vor iesi afara din cuib si vor explora colivia. In vederea acestei etape de dezvoltare, va trebui sa faceti cateva pregatiri: plasati cateva stinghii la inaltime joasa, aproape de fundul coliviei, indepartati gratarul de pe fundul coliviei (daca exista) pentru a preveni ranirea puilor, plasati un bol de apa si unul de mancare la inaltime joasa, aproape de fundul coliviei, captusiti fundul coliviei cu servetele albe. Aveti grija si la spatiul dintre barele coliviei pentru a preveni orice fel de accidentare (capete sau picioruse prinse intre bare). Aveti grija sa preveniti orice fel de accidentare! La circa 9 saptamani puii vor avea penajul complet format (cu penele din coada scurte) si vor fi deja intarcati. Parintii ii vor invata sa manance mancare solida si vor renunta treptat sa-i hraneasca. Oferiti-le hrana pe care o oferiti si adultilor. Taiati hrana in bucatele mici si cojiti toate legumele si fructele. Daca puii refuza sa manance legumele proaspete incercati sa le fierbeti usor pentru a fi mai moi. Nu incercati sa grabiti in nici un fel procesul de trecere la mancarea solida. Daca un pui nu mananca si plange inseamna ca ii este foame. Hraniti-l dumneavoastra si lasati-l sa decida singur cand este pregatit sa treaca la mancarea specifica adultilor. Un pui este considerat complet intarcat daca mananca singur vreme de 1-2 saptamani. Nu grabiti procesul! In general, puii de papagal Micul Alexander sunt complet independenti de parinti lavarsta de 9 saptamani. Acesta este si momentul la care puii este ideal sa fie separati de parinti, pentru a putea preveni agresiunile.