UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” DIN GALAŢI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE JURIDICE, SOCIALE ŞI POLITICE

Dreptul la un proces echitabil,

în termen optim și previzibil

-REFERAT-

Îndrumător,
Lect.dr. Y

Întocmit,
Student X
Specializarea DREPT,Anul IV, Grupa 2

2017
 Drepturile și obligațiile oricărei persoane sunt stabilite în articolul 10 din Declarația
Universală a Drepturilor Omului din 1948, articol care prevede că ,,orice persoană are dreptul
în deplină egalitate de a fi audiată în mod echitabil și public de către un tribunal independent
și imparțial care va hotărî asupra drepturilor și obligațiilor sale”1.

Prin Legea nr.30 din 18 mai 1994, publicată în Monitorul Oficial nr.135 din 31 mai
1994, România a ratificat Convenţia Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului
(C.E.D.O.), precum şi Protocoalele adiţionale la aceasta nr.1, 4, 6, 7, 9, 10. Conform
prevederilor cuprinse în art.11 şi 20 din Constituţie, Convenţia şi Protocoalele ei adiţionale au
devenit parte integrantă a dreptului intern, având prioritate faţă de acesta, altfel spus C.E.D.O.
şi protocoalele adiţionale au devenit izvor de drept intern obligatoriu şi prioritar, ceea ce, în
plan naţional, are drept consecinţă imediată aplicarea convenţiei şi protocoalelor de către
instanţele judecătoreşti române, iar în plan internaţional acceptarea controlului prevăzut de
C.E.D.O. cu privire la hotărârile judecătoreşti naţionale.

În Constituția României, la art.21 , alin.3 aflăm că părțile au dreptul al un proces

echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil iar art.6, alin.1 din Codul de
Procedură Civilă prevede faptul că orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod
echitabil, în termen optim și previzibil, de către o instanță independentă, imparțială și stabilită
de lege, instanța fiind datoare in acest scop să dispună toate măsurile permise de lege și să
asigure desfășurarea cu celeritate a judecății, iar alin.2 al aceluiași articol extinde
aplicabilitatea acestui principiu și la faza executării silite.

Pentru existența unui proces echitabil, prima garanție conferită oricărui justițiabil este
dreptul la o instanță care presupune în primă fază dreptul justițiabilului de a sesiza respectiva
instanță. În urma examinării cauzei sale de către instanța sesizată, în al doilea rând, dreptul la
o instanță implică dreptul persoanei de a obține pronunțarea unei soluții. Desigur dreptul la o
instanță prezintă limitări legale deci nu are caracter absolut și mai implică și dreptul de o
obține executarea hotărârii pronunțate în cadrul procesului.

Trebuie reținut că în conformitate cu art.238, alin.1 din Codul de Procedură

Civilă ,, La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, judecătorul, după
ascultarea părţilor, va estima durata necesară pentru cercetarea procesului, ţinând cont de

1
G. BOROI, M. STANCU, ,,Drept procesual civil”, Ediția a 3-a revizuită și adăugită, Editura Hamangiu, București,
2016, p.10

2017
împrejurările cauzei, astfel încât procesul să fie soluţionat într-un termen optim şi previzibil.
Durata astfel estimată va fi consemnată în încheiere”2.

Prin contestație privind tergiversarea procesului poate fi invocat încălcarea dreptului

părților la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil.

În concluzie, am văzut că accesul liber la justiţie este un drept pe care îl are orice
persoană, iar practica instanţelor arată că dreptul la un proces echitabil a dobândit
recunoaştere universală şi acceptare. Nu numai că le-a fost integrat în sistemele juridice ale
celor mai multe ţări, dar a fost codificată în tratate şi convenţii.

2
Legea nr. 134/2010 privind Noul Cod de Procedură Civilă, republicată în Monitorul Oficial nr. 545 din 3 august
2012, în temeiul art. 80 din Legea nr. 76/2012 , dându-se textelor o nouă numerotare.

2017