Tema 9.

Sistemul veniturilor publice

Suport de curs

Lector: Doina Cuciurca

 CONȚINUTURI

1. Elementele definitorii ale veniturilor bugetare

2. Impozitele şi taxele, noţiunea şi funcţiile

3. Obligaţia bugetară, apariţia şi stingerea ei

4. Alte venituri ale statului.

Termeni-cheie: venituri publice, calificarea venitului bugetar, venituri

ordinare, venituri extraordinare, venituri fiscale, venituri nefiscale,
impozit, taxă, obligație bugetară, stingerea obligației fiscale, termen de
prescripție.
 OBIECTIVE

 Noţiunea de venituri publice;

 Elementele definitorii ale veniturilor publice;
 Clasificarea veniturilor publice;
 Veniturile nefiscale ale statului;
 Noţiunea de impozit, taxă, obligație fiscală/bugetară;
 Particularităţile taxelor comparativ cu impozitele;
 Funcţiile impozitelor şi taxelor;
 Clasificarea impozitelor;
 Particularitățile obligației bugetare;
 Caracteristica modurilor de stingere a obligaţiei bugetare;
 Termenele de prescripţie de stingere a obligaţiei bugetare;
 Drepturile şi obligaţiile contribuabililor;
 Înlesnirile acordate contribuabililor;
 Rolul organelor fiscale în procesul bugetar.
 SURSE NORMATIVE ȘI BIBLIOGRAFICE
 Constituţia Republicii Moldova (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, august
1994, nr.1);
 Codul fiscal al Republicii Moldova nr.1163 din 24.04.1997// Monitorul Oficial al
Republicii Moldova din 25.03.2005.
 Legea Republicii Moldova Nr. 181 din 25.07.2014, finanţelor publice şi
responsabilităţii bugetar-fiscale // Monitorul Oficial al Republicii Moldova din
08.08.2014 Nr. 223-230.
 Legea Republicii Moldova nr. 279 din 16.12.2016 bugetului de stat pentru anul 2017 //
Monitorul Oficial Nr. 472-477 din 27.12.2016
 Hotărîrea Guvernului pentru aprobarea Regulamentului privind modul de
stingere a obligaţiei fiscale şi anulare a sumelor plătite în plus prin prescripție Nr.
221 din 11.04.2017 // MO RM nr. 119-126 din 14.04.2017
 Armeanic A., Drept financiar, Chişinău, 2008.
 Armeanic A., Fiscalitate în statele contemporane: note de curs, Chișinău, 2003.
 Şaguna D. D., Şova D., Drept financiar public, Bucureşti, 2007.
 Şaguna D. D., Tofan M., Drept financiar şi fiscal european, Bucureşti, 2010.
 Chebac N., Gestiunea financiară în administrația publică, București, 2010.
 Creangă I., Popa V., Reintegrarea Moldovei. Soluții și modele, Chișinău, 2005.
 Duhuță E., Neamțu Gh., Voicu E., Bugetul public și contabilitatea unităților bugetare,
Bacău, 2000.
 Condor I., Drept Fiscal şi Financiar, Bucureşti, 1996
 Faur Gh., Finanțe publice – fiscalitate, Arad, 2003.
 1. ELEMENTELE DEFINITORII ALE VENITURILOR BUGETARE

Prin sistemul veniturilor bugetare se înțelege totalitatea valorilor care

alimentează sistemul bugetar al statului.

Veniturile bugetului statului formează un sistem unitar, deoarece exprimă

realități economice și după încasarea lor, ele își pierd individualitatea și sunt
cheltuieli pentru înfăptuirea acțiunilor social - culturale, dezvoltarea economica a
tarii, etc.
Veniturile statului sunt formate din totalitatea resurselor bănești, instituite
prin lege care contribuie la constituirea fondurilor bănești ale acestuia, alcătuind un
tot întreg denumit sistemul veniturilor bugetare, din puncte de vedere economico-
financiar.
Veniturile bugetare reprezintă forme valorice concrete, prin care o parte din
venitul național sau din alte resurse destinate fondurilor generale ale societății sunt
concentrate la dispoziția statului.
Din punct de vedere juridic, veniturile bugetare reprezintă obligații
bănești, stabilite în mod unilateral de către stat prin acte normative, în sarcina
persoanelor fizice și juridice, care realizează venituri sau dețin bunuri impozabile
sau taxabile.
 ELEMENTELE DEFINITORII ALE VENITURILOR BUGETARE:

1 • Denumirea venitului bugetar

2 • Subiectul impunerii

3 • Obiectul sau materia impozabila

4 • Unitatea de evaluare

5 • Unitatea de impunere

6 • Asieta sau modul de așezare a venitului

7 • Perceperea venitului bugetar

8 • Termenele de plată

9 • Înlesnirile, drepturile și obligațiile debitorilor

10 • Răspunderea debitorilor

11 • Calificarea venitului bugetar

 ELEMENTELE DEFINITORII ALE VENITURILOR BUGETARE
• fiecărui venit bugetar îi este atribuită – pe de o parte –
o denumire generica în raport cu natura sa economico-
financiară si juridica, denumire prin care se face
deosebirea intre diferitele categorii de venituri bugetare;
1. Denumirea astfel, veniturile bugetare se numesc: impozite, taxe,
venitului contribuții, prelevări, vărsăminte, etc. Pe de alta parte,
bugetar fiecărui venit bugetar dintr-o anumita categorie îi este
atribuită o denumire specifică (proprie), prin care este
individualizat fiecare fel de venit în raport cu alte venituri
din aceeași categorie (de exemplu: impozit pe venit,
contribuție pentru asigurări sociale de stat etc.).

• este acea persoana fizică și/sau juridică care datorează,

potrivit legii, un impozit, o taxa ori este obligată la
efectuarea unei anumite prelevări la bugetul public
2. Subiectul național (sau, mai concret, în contul bugetului de stat, a
impunerii bugetul asigurărilor sociale de stat, etc.).
• Toate persoanele (fizice si/sau juridice) care datoreaza la
buget taxe sau impozite sunt denumite
generic contribuabili.
 ELEMENTELE DEFINITORII ALE VENITURILOR BUGETARE

3.Obiectul sau
materia • reprezintă veniturile sau bunurile impozabile sau taxabile,
impozabilă la venituri avem veniturile persoanelor fizice sau profitul
agenților economici

• reprezintă elementul care exprima cuantumul unitar al

4. Unitatea de venitului bugetar în raport cu baza sa de calcul.
evaluare • Acest cuantum unitar se poate stabili sub diferite forme,
fie intr-o cotă fixă, fie intr-o cotă procentuală fie – în fine
– prin aplicarea ambelor cote.
 UNITATEA DE EVALUARE

• este modalitatea de exprimare a cuantumului venitului

care se foloseste atunci cand baza de calcul o formeaza
anumite obiecte, fapte sau acte juridice: suprafata de
teren, capacitatea cilindrica a autovehiculelor, obtinerea
Cota fixă unei autorizatii, eliberarea unui act, etc.
 UNITATEA DE EVALUARE

• este modalitatea de exprimare a cuantumului venitului

care se folosește în cazurile când obiectul impozitului îl
constituie valoarea bunului deținut sau venitului realizat
de debitor.
• Cota procentuala poate fi progresivă,
proporțională sau regresivă, după cum ea rămâne aceeași
sau suferă modificări determinate de schimbările
intervenite în baza de calcul.
• Cota procentuală proportională se caracterizeaza prin
Cota procentuală aceea ca ramane tot timpul neschimbată, indiferent de
modificarile intervenite în baza de calcul.
• Cota procentuală progresivă se caracterizează prin aceea
ca ea crește odată cu creșterea bazei de calcul, care de cele
mai multe ori este un anumit venit realizat de
contribuabili.
• Cota procentuală regresivă se caracterizează prin aceea ca
pe măsura ce baza de calcul sporește, ea scade.
 ELEMENTELE DEFINITORII ALE VENITURILOR BUGETARE

5.Unitatea de • reprezintă unitatea în care se exprimă obiectul sau

impunere materia impozabilă, adica: leul în cazul veniturilor, metrul
patrat în cazul suprafetelor construite sau hectarul în
cazul terenurilor etc.

6. Asieta sau • reprezintă modalitatea de așezare a venitului bugetar

modul de după obiectul sau materia impozabilă. Ea presupune
așezare a identificarea subiectului și materiei impozabile, evaluarea
venitului acesteia și stabilirea cuantumului de plată (vezi următorul
slide pentru detalii).
 METODE DE AȘEZARE A VENITURILOR BUGETARE
În practica financiar-bugetara se folosesc mai multe metode de așezare a
venitului bugetar:
1. 2. 3. 4.
Metoda Metoda Metoda asezarii Metoda
directă indirecta pe baze forfetare a administrativă
venitului

Bazată pe care presupune potrivit căreia după care

administrarea de identificarea și agentul de evaluarea se face
probe evaluarea venitului impunere stabilește, de către agentul
(declarația bugetar in mod împreună și de fiscal pe baza
contribuabilului exclusiv prin comun acord cu datelor pe care le
sau a unor terțe raportare la plătitorul, mărimea deține la sediul
persoane, aspectul exterior al aproximativă a organului
coroborate cu acte obiectului materiei impozabile financiar.
doveditoare aflate impozabil
în posesia
agentului fiscal)
 ELEMENTELE DEFINITORII ALE VENITURILOR BUGETARE

7. Perceperea
venitului • reprezintă realizarea efectiva a sumei de bani pe care
bugetar acesta o reprezinta (vezi următorul slide pentru detalii)

• reprezintă data la care sau pîna la care un anumit venit

trebuie vărsat la buget. În stabilirea termenului de plata
se are în vedere încasarea ritmica la buget a veniturilor,
cît și posibilitățile de plată a deținătorilor de obiecte sau
materie impozabila. Termenul se fixează fie sub forma
8. Termenele
unui interval de timp (an, trimestru, luna) în cadrul căruia
de plată
sumele datorate trebuie vărsate la buget, sau într-o zi fixa,
când atât scadența cît și termenul de plată coincid.
Obligația plătitorului se naște de regula în momentul când
acesta a intrat în posesia obiectului impozabil, iar
stingerea are loc la termenul de plata.
 METODE DE ÎNCASARE A VENITURILOR BUGETARE

Pentru încasarea veniturilor bugetare se folosesc următoarele metode:

Metoda plății directe Metoda reținerii și Metoda aplicării de

utilizată de regula pentru
veniturile provenite de la
,persoanele juridice, care
în calitatea lor de debitori
stabilesc în condițiile legii
suma datorata, pe care au
obligația să o verse din
proprie inițiativa, la
termenele stabilite, în
contul bugetului de stat.
vărsării timbre fiscale
este folosită în cazul este folosită în cazul
veniturilor impozabile unor taxe cuvenite
realizate de către persoane bugetului de stat pentru
fizice prin sau de la unitățile aplicarea timbrelor de
specializate (oameni de acciz (Titlul IV, cod
litere, știința, colaboratori Fiscal)
externi). Unitățile în cauză
sunt obligate sa calculeze,
să rețină și să verse în
contul bugetului de stat
sumele datorate de debitori,
eliberându-le numai
veniturile nete.
 ELEMENTELE DEFINITORII ALE VENITURILOR BUGETARE
• sunt elemente prevăzute prin actele normative care
instituie venituri bugetare, de care se ține seama la
9. Înlesnirile, evaluarea bazei de calcul, în determinarea cuantumului
drepturile și venitului bugetar, precum și la încasarea acestuia.
obligațiile • Înlesnirile sunt stabilite – de cele mai multe ori – sub
debitorilor forma de reduceri sau scutiri și au în vedere anumite
situații deosebite, de excepție, în care anumiți plătitori
realizează obiectul sau materia impozabilă.

• În procesul complex al realizării veniturilor bugetare, în

toate cazurile când contribuabilii nu își îndeplinesc
10.
obligațiile care le revin potrivit legii, este
Răspunderea
antrenata răspunderea juridică a acestora care poate
debitorilor
îmbrăca formele răspunderii contravenționale,
civile sau penale, după caz.
 ELEMENTELE DEFINITORII ALE VENITURILOR BUGETARE

11. Calificarea • reprezintă stabilirea caracterului local sau central al

venitului venitului, precum și atribuirea lui prin lege spre părțile
bugetar bugetului public național.

Cunoașterea acestor elemente este necesară și utila pentru corecta

repartizare a sarcinilor fiscale, precum și pentru planificarea veniturilor bugetare și
corelarea lor cu volumul cheltuielilor care urmează a fi acoperite din aceste resurse.
 CLASIFICAREA VENITURILOR

• venituri curente, ordinare (obisnuite,

normale, cu caracter regularitate, de
permanenta), care formeaza baza
veniturilor bugetare, ca de exemplu:
impozitul pe profit, impozitul pe salarii,
a) După caracterul taxa pe valoarea adaugata, impozitul pe
veniturilor bugetare veniturile agricole, diferite taxe, etc.;
• venituri extraordinare, care se incaseaza
in situatii exceptionale pentru a face fata
unor cheltuieli neobisnuite, ca de exemplu
lansarea unui imprumut de stat, instituirea
unui impozit special, a unei taxe, etc.
 CLASIFICAREA VENITURILOR

• venituri bugetare care au continut

fiscal, adica sunt impozite, ca de exemplu
impozitul pe venit, taxa pe valoarea adaugata,;
• venituri bugetare care nu au caracter
fiscal, cum sunt spre exemplu: varsamintele
din venitul net al BNM, varsamintele din
venitul net al companiilor nationale,
societatilor comerciale, contributiile pentru
b) Din punctul de asigurarile sociale de stat, veniturile din
vedere al conținutului operatiuni cu strainatatea, varsamintele la
lor economic buget de la institutiile publice, restituirile de
fonduri din finantarea bugetara a anilor
precedenti, incasarea ratelor si dobanzilor la
creditele externe acordate de la buget, diverse
venituri, etc.;
• venituri din capital, care cuprind venituri din
valorificarea unor bunuri ale institutiilor
publice, venituri din valorificarea stocurilor de
la rezerva de stat si din mobilizare.
 CLASIFICAREA VENITURILOR

c) Din punctul de • venituri care se incaseaza la bugetul de stat;

vedere al • venituri care revin bugetelor locale;
apartenentei lor la • venituri care alimenteaza bugetele fondurilor
componentele speciale;
bugetului public • venituri care se cuvin bugetului asigurarilor sociale
national de stat.
 CLASIFICAREA VENITURILOR

• venituri bugetare care se constituie din impozite,

taxe, accize și taxe vamale:
d) După sursele de • venituri bugetare care se constituie din plățile pentru
constituire serviciile prestate de institutiile publice;
• venituri bugerare care se încasează din creșterile de
capital;
• amenzile, penalitățile etc.
 2. IMPOZITELE ŞI TAXELE, NOŢIUNEA ŞI FUNCŢIILE

 Impozitele şi taxele se caracterizează fiecare în parte prin anumite trăsături

determinate de modul de aşezare, provenienţă, percepere, rolul lor etc. În
acelaşi timp, însă sunt anumite elemente comune specifice tuturor impozitelor
care trebuie să se regăsească în reglementarea fiecărui tip de impozit, fără de
care acesta nu s-ar putea aşeza, determina, urmări şi realiza.

 Aceste elemente trebuie să fie bine precizate în momentul instituirii unui

impozit, deoarece din ele rezultă în sarcina cui cade impozitul respectiv,
cuantumul acestuia, modul de aşezare şi percepere, căile de urmărire în caz de
neplată, sancţiunile pentru încălcarea prevederilor legale.
 IMPOZITUL
Impozitul reprezintă o contribuție băneasca obligatorie cu titlu nerambursabil,
datorată conform legii, bugetului de stat, de către persoanele fizice sau juridice,
pentru veniturile pe care le obțin sau bunurile pe care le dețin.

Impozitul este acea prelevare în formă pecuniară, datorată în mod definitiv

obligatoriu și fără o contraprestație directă sau imediată, de către orice persoană
fizică sau juridică care are calitatea de contribuabil destinată unuia dintre bugetele
publice existente, din sistemul bugetar al statului respectiv.

Impozitul reprezintă o contribuție băneasca obligatorie și cu titlu nerambursabil,

care îi este datorata în temeiul legii, la buget de către persoanele fizice și/sau
juridice în raport cu capacitatea lor contributiva. Pentru veniturile pe care le obțin,
bunurile pe care le posedă, respectiv pentru mărfurile pe care le produc și/sau
distribuie ori pentru serviciile și lucrările pe care le prestează sau le executa.

Impozitul este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu ţine de efectuarea unor
acţiuni determinate şi concrete de către organul împuternicit sau de către persoana
cu funcţii de răspundere a acestuia pentru sau în raport cu contribuabilul care a
achitat această plată. (art. 6, Cod Fiscal al RM)
 TRĂSĂTURILE CARACTERISTICE ALE IMPOZITULUI

• Forma pecuniară a impozitului - Este o contribuție bănească, în

sensul că persoanele fizice şi juridice sunt datoare să participe,
după anumite criterii, la formarea fondurilor generale de
dezvoltare a societătii, necesare finantării unor trebuințe social-
1 economice în folosul întregii colectivităti.

• Impozitul este o contributie obligatorie - Caracterul obligatoriu

al impozitului rezidă din lege. În primul rand, legea
fundamentală, Constituția Republicii Moldova, instituie, prin
art. articolul 58 obligația cetăţenilorsă contribuie, prin impozite
şi prin taxe, la cheltuielile publice. În același sens, toate celelalte
acte normative în materie financiară instituie obligația pentru
2 toate persoanele fizice si juridice, beneficiare, de altfel, a
eforturilor economico-sociale ale statului, prin cheltuielile pe
care acesta le întreprinde, să participe la constituirea fondurilor
bănesti necesare în acest scop.
 TRĂSĂTURILE CARACTERISTICE ALE IMPOZITULUI

• Impozitele au caracter nerambursabil - Particularitatea

impozitelor de a fi datorate fără un echivalent direct şi imediat al
plătitorilor de impozite se explică prin rolul lor de principale
venituri publice, de mijloc financiar primordial de formare a
3 fondurilor băneşti necesare statului.

• Sarcina plății impozitelor revine persoanelor fizice și juridice -

Atît persoanele fizice cît și cele juridice, au obligația de a
participa prin plata impozitelor, la constituirea fondurilor
generale, de care statul are nevoie în scopul realizării sarcinilor
4 și functiilor sale.
 TRĂSĂTURILE CARACTERISTICE ALE IMPOZITULUI

• Caracterul legal al impozitelor - În acest sens putem analiza

principiul „nullum impositum sine lege”. Din acest principiu
decurge caracterul legal al impozitului, în sensul că nici o
5 contribuție bănească cu acest titlu nu poate fi impusă decît
prin aplicarea unei dispoziții legale.

• Obiectul impozitului îl constituie, în mod exclusiv, veniturile

contribuabililor și bunurile deținute de aceștia - Această
trasatura este strîns legată de caracterul legal al impozitului, în
sensul că sunt impozitate întotdeauna numai acele venituri și
bunuri ale contribuabililor care, în conformitate cu
dispozițiile legale, sunt impozabile. Per a contrario, este ilegală
impozitarea unor bunuri sau venituri ale contribuabililor ce nu
6 sunt prevăzute în actele normative care instituie astfel de
obligații. În consecință, impunerea ilegală a unor bunuri sau
venituri atrage sancțiunea restituirii lor persoanelor de la care au
fost percepute în mod abuziv, iar funcționarii vinovați urmează
sărăspundă, dupa caz, disciplinar, contravențional sau penal.
 CLASIFICAREA IMPOZITELOR

• Impozite directe - cele care se percep direct de la

persoanele fizice si juridice, la rândul său impozitele
directe se împart țn impozite reale și impozite directe
impersonale.
• Impozite reale se stabilesc în legătura cu anumite
a) După obiecte materiale si anume impozitul «funciar»
trăsăturile de • Impozite personale și anume «impozitul pe venit» al
fond si de persoanelor fizice si juridice; «impozitul pe averi» si
formă: anume pe averea propriu-zisa; «impozitul pe circulația
averii»; «impozitul pentru sporul de averi» in baza unei
perioade de timp
• Impozite indirecte - care nu se percep direct si
normativ asupra contribuabilului, dar se așează asupra
vânzării bunurilor și prestării unor servicii; «TVA»;
«accizele»; «taxele vamale»; «taxe de timbru si
înregistrare» «venituri de la monopolurile fiscale»
 CLASIFICAREA IMPOZITELOR

• Impozit pe venit
b) După obiect: • Impozit pe avere
• Impozit pe cheltuieli sau pe consum

• Impozite financiare sunt stabilite in scopul realizarii de

venituri
c) După scopul
urmărit • Impozite de ordine sunt stabilite pentru limitarea unor
actiuni sau atingerea unui scop fara caracter fiscal (sunt
impozitele «verzi»)

d) După • Impozite permanente (ordinare) «impozit pe venit» a

frecvența cu care persoanei fizice
se realizează • Impozite incidentare (extraordinare) «cele care se
incaseaza o singura data in perioada anului fiscal»,
impozit funciar si imobiliar
 CLASIFICAREA IMPOZITELOR

e) După forma in • În natură

care se percep • În bani

• În statele de tip federal distingem: impozite

federale; impozite ale statelor, landurilor,
cantoanelor, regiunilor sau provinciilor membre ale
f)După institutia federatiilor; impozite locale, ale departamentelor,
care le provinciilor sau judetelor, raioanelor, ale
administreaza municipiilor, oraselor si comunelor.
• În statele de tip unitar distingem: impozite ale
administratiei centrale de stat; impozite locale, ale
organelor unităților administrativ-teritoriale.
 TAXELE

Taxele reprezintă, alături de impozite, cea de a două categorie principală

de venituri ale bugetului de stat, fiind o plată efectuată de persoanele fizice sau
juridice pentru anumite servicii prestate acestora de către organele de stat sau
instituţiile publice.

Taxa este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu este impozit (art. 6,
Cod Fiscal al RM.

Deci taxele sunt plăţi pecuniare, reglementate ca venituri ale bugetului

de stat sau ale altor colectivităţi publice datorate de acei ce beneficiază de
anumite servicii, prestări ori alte acte sau activităţi ale unor organe sau instituţii
publice.

Nu întotdeauna denumirea generică de „taxă”, reflectă natura exactă a

acestei contribuții bănești. Astfel, denumirea de taxă pe valoarea adaugată este
absolut improprie, contribuția în cauză fiind, în fapt, un impozit pe cifra de
afaceri, calculat numai asupra valorii adăugate.
 TRĂSĂTURILE CARACTERISTICE ALE TAXELOR
• Reprezintă o plată neechivalată pentru servicii sau lucrări efectuate
de instituții sau organe ale statului, deoarece suma plătită poate fi
1 mai mare sau mai mică decât valoarea serviciului prestat;

• Subiectul plătitor este precis determinat în persoana celui care

solicită efectuarea unei activităti din partea unui organ sau institutii
2 publice;

• Reprezintă o contribuţie de acoperire a cheltuielilor necesare

serviciilor solicitate de diferite persoane, pe când impozitele se
3 întrebuinţează la acoperirea cheltuielilor generale ale societăţii;

• Reprezintă plăți făcute de persoanele fizice şi juridice pentru servicii

efectuate în mod direct şi imediat acestora de către organe sau
4 instituții de stat specializate.
 CLASIFICAREA TAXELOR

a) După • Taxe centrale

criteriul
teritorialitatii • Taxe locale

• Taxe judiciare - cele care se plătesc cu ocazia depunerii

unei cereri în instanța de judecata
b) După
caracter • Taxe extrajudiciare - cele care se datorează pentru
obținerea unor acte, eliberate de către altele organe de cat
cele din sistemul judiciar

• Taxe pentru eliberarea unor acte

c) În functie de • Taxe pentru aprobarea desfasurarii unei activitati
scopul pentru
care se plătesc • Taxe pentru admiterea intrarii pe teritoriul unui stat
• Taxe pentru utilizarea unor drumuri nationale
d) După
destinatia pe care • Taxe fiscale - cele care se colecteaza in fiecare din
o urmeaza componentele sistemului bugetar, majoritatea lor fiind
(finalitatea varsata in bugetele locale
urmarita de • Taxe parafiscale - care se constituie ca venituri
legiuitor)
extrabugetare al beneficiarilor acestor sume
 FUNCȚIILE IMPOZITELOR ȘI TAXELOR

• este o obligație a tuturor persoanelor fizice si juridice care

1. Contributia la
realizează venituri impozabile si taxabile, deoarece in aceste fonduri
formarea
se concentrează mijloacele bănești centralizate, pentru finanțarea de
fondurilor
obiective si a unor acțiuni cu caracter general (întreținerea
generale ale
aparatului de stat, plata salariilor, apărarea naționala, serviciul
societatii
datoriei de stat)

• este operațiunea de preluare a unor resurse în vederea repartizării

lor, pentru satisfacerea unor trebuințe acceptate in folosul altora de
2. Redistribuirea
cat posesorii inițiali ai acestor resurse, redistribuirea prin aplicarea
unor venituri
principiului depersonalizării resurselor se înfăptuiește pe multiple
primare sau
planuri și anume între sectoarele, ramurile și subramurile sferei
derivate
materiale, între diferitele forme de proprietate, între zonele și
unitățile administrativ-teritoriale ale țării, etc.

• acționează în mod diferit în cazul persoanelor fizice sau juridice;

Persoanele Juridice - «prin impozite si taxe se influențează
prețurile mărfurilor și tarifele prestării serviciilor, rentabilitatea,
3. Reglarea unor
eficienta economico-financiara, stimularea realizării producției
fenomene
nete, cointeresarea materiala și răspunderea»; Persoanele Fizice -
economice sau
«se stimulează executarea de lucrări și prestări de servicii in
sociale
folosul populației și cuprinderea unui număr cat mai mare de
oameni în activități socialmente utile, limitarea realizării de
venituri exagerate la unele persoane fizice»
 SISTEMUL IMPOZITELOR ŞI TAXELOR DE STAT INCLUDE:

• impozitul pe venit
a)

• taxa pe valoarea adăugată

b)

• accizele
c)

• impozitul privat
d)

• taxa vamală
e)

• taxele rutiere
f)

• impozitul pe avere
g)

• impozitul unic de la rezidenții parcurilor pentru tehnologia informației

h)
 SISTEMUL IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE INCLUDE:

• impozitul pe bunurile imobiliare

a)

• impozitul privat
a1 )

• taxele pentru resursele naturale

b)

• taxa pentru amenajarea teritoriului

c)
• taxa de organizare a licitaţiilor şi loteriilor pe teritoriul unităţii administrativ-
d) teritoriale

• taxa de plasare (amplasare) a publicităţii (reclamei)

e)

• taxa de aplicare a simbolicii locale

f)

• taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii

g)
 SISTEMUL IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE INCLUDE :
• taxa de piaţă
h)

• taxa pentru cazare

i)

• taxa balneară
j)
• taxa pentru prestarea serviciilor de transport auto de călători pe rutele
k) municipale, orăşeneşti şi săteşti (comunale)

• taxa pentru parcare

l)

• taxa de la posesorii de cîini

m)

• taxa pentru parcaj

p)

• taxa pentru salubrizare

r)

• taxa pentru dispozitivele publicitare

s)
 3. OBLIGAŢIA BUGETARĂ, APARIŢIA ŞI STINGEREA EI

Conținutul fundamental al raportului juridic bugetar, îl constituie

obligația stabilita unilateral de către stat în sarcina persoanelor fizice și/sau
juridice denumite contribuabili, de-a plăti o anumita suma de bani la termenul
stabilit în contul bugetului de stat.

Obligaţia fiscală/bugetară reprezintă obligaţia contribuabilului de a

plăti la buget o anumită sumă ca impozit, taxă, majorare de întîrziere
(penalitate) şi/sau amendă.

Obligația bugetară este o obligație juridică, deoarece ea definește

conținutul unui raport juridic, ce ea naștere între stat și persoanele determinate de
lege, raport juridic al cărui izvor este legea, iar în caz de nevoie executarea sa este
asigurata prin intermediul constrângerii de stat.
PARTICULARITĂȚILE CE DEOSEBESC OBLIGAȚIA BUGETARĂ DE
OBLIGAȚIA CIVILĂ
• Izvorul obligației bugetare va fi întotdeauna legea sau actul normativ cu valoare de
1 lege, care instituie și reglementează un venit al bugetului de stat

• Beneficiarii ai obligației bugetare este întreaga societate, deși calitatea de creditor il

2 are statul

• Obiectul obligatiei bugetare va fi intotdeauna o suma de bani (cu unele exceptii)

3

• Obligația bugetara este constatata in forma scrisa prin titlu de creanță bugetara, care o
individualizează la nivelul fiecărui contribuabil în raport cu veniturile obținute sau
4 bonurile deținute
• Condițiile de stabilire și executare a obligației bugetare sunt reglementate în mod
diferit pentru fiecare categorie de venituri bugetare, datorita particularităților pe care
5 le prezintă aceste venituri
• Modificarea obligației bugetare este determinată de cauzele prevăzute de lege
(modificarea elementelor în raport, modificarea termenilor de plată stabilite anterior,
6 modificarea situației juridice a contribuabililor)

• Stingerea obligației bugetare se realizează prin modalități comune cu cele ale

obligației civile, dar fiind reglementate și o serie de modalități specifice cum ar fi
7 scăderea, compensarea și anularea obligației bugetare
 PREMISELE APARIȚIEI OBLIGAȚIEI BUGETARE

Având în vedere faptul ca statul stabilește în mod unilateral în sarcina

contribuabilului de-a plăti o anumita sumă de bani în bugetul de stat, un element
important ce caracterizează obligația bugetara îl reprezintă premisele ce dau
naștere acestuia.

Aceste premise sau împrejurări de fapt constau în realizarea unui venit

cu alte cuvinte mărirea patrimoniului contribuabilului sau în deținerea unui
bun, premisele vor fi diferite în funcție de fiecare categorie de venit bugetar.
În îndeplinirea acestor premise va semnifica dobândirea de către o
persoana fizică sau juridică a calității de contribuabil, constatarea acestei calități
are loc prin întocmirea de organele fiscale, a titlului de creanță bugetară.
 CONTRIBUABILUL, SUBIECT AL IMPUNERII (art. 5 CF)

Contribuabil, subiect al impunerii – persoană care, conform legislaţiei fiscale,

este obligată să calculeze şi/sau să achite la buget orice impozite şi taxe,
penalităţile şi amenzile respective; persoană care, conform legislaţiei fiscale, este
obligată să reţină sau să perceapă de la altă persoană şi să achite la buget plăţile
indicate.

Persoană fizică:
a) cetăţean al Republicii Moldova, cetăţean străin, apatrid;
b) forma organizatorică cu statut de persoană fizică, potrivit legislaţiei, inclusiv
întreprinzătorul individual, gospodăria ţărănească (de fermier), dacă prezentul cod
nu prevede altfel.

Persoană juridică – orice societate comercială, cooperativă, întreprindere,

instituţie, fundaţie, asociaţie, inclusiv creată cu participarea unei persoane străine,
şi alte organizaţii, cu excepţia subdiviziunilor organizaţiilor nominalizate ce nu
dispun de patrimoniu autonom şi a formelor organizatorice cu statut de persoană
fizică, potrivit legislaţiei.
 CONTRIBUABIL, SUBIECT AL IMPUNERII (art. 5 CF)
Rezident:
a) orice persoană fizică care corespunde uneia din cerinţele de mai jos:
1) are domiciliu permanent în Republica Moldova, inclusiv: se află la tratament sau la
odihnă, sau la învăţătură, sau în deplasare peste hotare; este persoană cu funcţii de
răspundere a Republicii Moldova, aflată în exerciţiul funcţiunii peste hotare;
2) se află în Republica Moldova cel puţin 183 de zile pe parcursul anului fiscal;
b) orice persoană juridică sau formă organizatorică cu statut de persoană fizică a cărei
activitate este organizată sau gestionată în Republica Moldova ori al cărei loc de bază de
desfăşurare a activităţii este Republica Moldova.

Nerezident:
a) orice persoană fizică care nu este rezident în conformitate cu legislația, se află în
Republica Moldova: în calitate de persoană cu statut diplomatic sau consular ori în
calitate de membru al familiei unei asemenea persoane; în calitate de colaborator al unei
organizaţii internaţionale, create în baza tratatului internaţional la care Republica
Moldova este parte, sau în calitate de membru al familiei unui asemenea colaborator; la
tratament sau la odihnă, sau la învăţătură, dacă această persoană fizică s-a aflat în
Republica Moldova exclusiv în aceste scopuri; exclusiv în scopul trecerii dintr-un stat
străin în alt stat străin prin teritoriul Republicii Moldova (trecere tranzit);
b) orice persoană juridică sau formă organizatorică cu statut de persoană fizică care nu
corespunde cerinţelor pentru rezident.
 DREPTURILE CONTRIBUABILILOR (art. 8 al. (1) CF)
Contribuabilul are dreptul:
a) să obţină pe gratis de la Serviciul Fiscal de Stat şi serviciul de colectare a impozitelor şi
taxelor locale informaţii despre impozitele şi taxele în vigoare, precum şi despre actele
normative care reglementează modul şi condiţiile de achitare a acestora;
b) să se bucure de o atitudine corectă din partea organelor cu atribuţii de administrare fiscală
şi a persoanelor cu funcţii de răspundere ale acestora;
c) să-şi reprezinte interesele în organele cu atribuţii de administrare fiscală personal sau prin
intermediul reprezentantului său;
d) să direcţioneze anual un cuantum procentual de 2% din suma impozitului pe venit calculat
anual la buget către beneficiarii desemnării procentuale potrivit art.152 dacă nu are datorii la
impozitul pe venit pentru perioadele fiscale anterioare;
să obţină amînarea, eşalonarea, trecerea în cont a impozitelor în modul şi în condiţiile
prevăzute de prezentul cod;
e1) să solicite şi să obţină de la Serviciul Fiscal de Stat soluţia fiscală individuală anticipată
în modul şi în condiţiile prevăzute de prezentul cod;
f) să prezinte organelor cu atribuţii de administrare fiscală şi persoanelor cu funcţii de
răspundere ale acestora explicaţii referitoare la calcularea şi achitarea impozitelor şi taxelor;
g) să conteste, în modul stabilit de legislaţie, deciziile, acţiunile sau inacţiunea organelor cu
atribuţii de administrare fiscală şi ale persoanelor cu funcţii de răspundere ale acestora;
h) să beneficieze de alte drepturi stabilite de legislaţia fiscală;
i) să beneficieze de facilităţile fiscale, la care are dreptul conform legislaţiei fiscale, pe
perioada fiscală în care a întrunit toate condiţiile stabilite.
 OBLIGAȚIILE CONTRIBUABILILOR (art. 8 al. (2) CF)
Contribuabilul este obligat:
a) să respecte modul stabilit de înregistrare (reînregistrare) de stat şi de desfăşurare
a activităţii de întreprinzător;
b) să se pună la evidenţă la subdiviziunea Serviciului Fiscal de Stat în a cărei rază
îşi are sediul stabilit în documentele de constituire (înregistrare) şi să primească
certificatul de atribuire a codului fiscal. Aceste prevederi nu se aplică persoanelor al
căror număr de identificare de stat reprezintă codul fiscal, cu excepția
contribuabililor pentru care codul fiscal este cel atribuit în conformitate cu art. 5
pct. 28) lit. a), b), c), d) și e). Contribuabilii care sînt înregistrați de către organele
abilitate cu dreptul de înregistrare de stat se iau la evidența subdiviziunii respective
a Serviciului Fiscal de Stat conform informației prezentate de către aceste organe;
c) să ţină contabilitatea conform formelor şi modului stabilit de legislaţie, să
întocmească şi să prezinte Serviciului Fiscal de Stat şi serviciului de colectare a
impozitelor şi taxelor locale dările de seamă fiscale prevăzute de legislaţie, să
asigure integritatea documentelor de evidență în conformitate cu cerinţele
legislaţiei, să efectueze încasările băneşti în numerar prin intermediul dispozitivelor
şi sistemelor pentru înregistrarea operaţiunilor cu numerar, respectînd
reglementările aprobate de Guvern, inclusiv Lista genurilor de activitate al căror
specific permite efectuarea încasărilor băneşti în numerar fără aplicarea maşinilor
de casă şi de control;
 OBLIGAȚIILE CONTRIBUABILILOR (art. 8 al. (2) CF)
c1) să utilizeze sisteme informaţionale computerizate, softuri pentru maşini de casă
şi control, certificate la Comisia de certificare a Ministerului Finanţelor, în modul
stabilit de Guvern;
c2) în cazul agentului economic care livrează sisteme informaţionale computerizate,
softuri pentru maşini de casă şi control, să certifice aceste sisteme informaţionale
computerizate, softuri pentru maşini de casă şi control la Comisia de certificare a
Ministerului Finanţelor, în modul stabilit de Guvern;
d) să prezinte informaţii veridice despre veniturile rezultate din orice activitate de
întreprinzător, precum şi despre alte obiecte ale impunerii;
e) să achite la buget, la timp şi integral, ţinînd cont de prevederile art.7 alin.(5),
sumele calculate ale impozitelor şi taxelor, asigurînd exactitatea şi veridicitatea
dărilor de seamă fiscale prezentate;
f) în caz de control al respectării legislaţiei fiscale, să prezinte, la prima cerere,
persoanelor cu funcţii de răspundere ale organelor cu atribuţii de administrare
fiscală documentele de evidenţă, dările de seamă fiscale şi alte documente şi
informaţii privind desfăşurarea activităţii de întreprinzător, calcularea şi achitarea la
buget a impozitelor şi taxelor şi acordarea facilităţilor, să permită accesul, în cazul
ţinerii evidenţei computerizate, la sistemul electronic de contabilitate;
 OBLIGAȚIILE CONTRIBUABILILOR (art. 8 al. (2) CF)
f1) în caz de solicitare a soluţiei fiscale individuale anticipate, să prezinte
Serviciului Fiscal de Stat, la prima cerere, informaţii veridice, documente, explicaţii
şi/sau probe suplimentare privind activitatea desfăşurată, privind situaţiile şi/sau
tranzacţiile viitoare;
g) în caz de control al respectării legislaţiei fiscale, să asigure persoanelor cu funcţii
de răspundere ale organelor cu atribuţii de administrare fiscală accesul liber în
spaţiile de producţie, în depozite, în localurile de comerţ, în alte încăperi şi locuri
(cu excepţia încăperilor utilizate exclusiv ca spaţiu locativ) pentru inspectarea lor în
scopul verificării autenticităţii datelor din documentele contabile, din dările de
seamă, din declaraţiile fiscale, din calcule, precum şi a verificării îndeplinirii
obligaţiilor faţă de buget;
h) să asiste la efectuarea controlului privind respectarea legislaţiei fiscale, să
semneze actele privind rezultatul controlului, să dea explicaţii în scris sau oral;
i) în caz de calculare greşită şi determinare incorectă de către Serviciul Fiscal de
Stat a sumei impozitului, penalităţii, dobînzii sau amenzii, să dovedească acest
lucru prin documente justificative;
j) să îndeplinească deciziile adoptate de organele cu atribuţii de administrare fiscală
şi alte organe învestite cu funcţii de control pe marginea rezultatelor
controalelor efectuate, respectînd cerinţele legislaţiei fiscale;
k) să îndeplinească alte obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală.
 FACILITĂŢILE (ÎNLESNIRILE) FISCALE (art. 6 al. 9 pct.g CF)

Facilităţile (înlesnirile) fiscale - Elemente de care se ţine seama la estimarea

obiectului impozabil, la determinarea cuantumului impozitului sau taxei, precum şi
la încasarea acestuia, sub formă de:
- scutire parţială sau totală de impozit sau taxă;
- scutire parţială sau totală de plata impozitelor sau taxelor;
- cote reduse ale impozitelor sau taxelor;
- reducerea obiectului impozabil;
- amînări ale termenului de achitare a impozitelor sau taxelor;
- eşalonări ale obligaţiei fiscale.
 STINGEREA OBLIGAȚIEI BUGETARE
Obligațiile bugetare individualizate prin titlul de creanță bugetară în
sarcina contribuabililor se sting prin următoarele modalități: achitare, anulare,
prescripţie, scădere, compensare sau executare silită.

•Stingerea obligaţiei fiscale prin achitare se efectuează în

monedă naţională, dacă codul fiscal sau alte acte legislative ce
ţin de domeniul fiscal nu prevăd altfel.
•Achitarea poate avea loc prin plată directă sau prin reţinere
la sursă. (art. 171 Cod Fiscal)
•Plata directă se face prin intermediul cardului de plată, prin
folosirea altor instrumente de plată sau în numerar.
•Plata cu utilizarea instrumentelor de plată fără numerar se
efectuează prin intermediul instituțiilor financiare (sucursalelor
1. Achitare sau filialelor acestora) sau al altor prestatori de servicii de plată,
care sînt obligați să recepţioneze mijloacele băneşti aferente
bugetului public naţional de la contribuabili persoane fizice în
numerar şi să le transfere la buget în termenul prevăzut.
•Plata în numerar poate fi efectuată prin intermediul Serviciului
Fiscal de Stat, autorităţilor administraţiei publice locale, al
operatorilor de poştă, instituțiilor financiare (sucursalelor sau
filialelor acestora) sau al altor prestatori de servicii de plată.
Autorităţile administraţiei publice locale pot stabili încasarea
impozitelor şi taxelor locale şi prin intermediul altor persoane.
 STINGEREA OBLIGAȚIEI BUGETARE

• act cu caracter general «amnistia fiscala» care printr-un act

normativ anuleaza obligatia unor categorii de contribuabili de-
a plati o serie de sume restante catre bugetul de stat. Anularea
obligatiilor bugetare individuale «se face numai pentru
anumite obligatii si numai la cererea contribuabilului»
• Stingerea obligaţiei fiscale, inclusiv a restanţelor, prin anulare
se efectuează prin acte cu caracter general sau individual,
adoptate conform legislaţiei. (art. 172 Cod Fiscal)
• Stingerea obligaţiei fiscale, inclusiv a restanţelor, prin anulare
se efectuează prin actele organelor de drept și judiciare privind
radierea din Registrul fiscal de stat, în mod obligatoriu
2. Anulare definitive şi irevocabile, adoptate conform legislaţiei.
• Se supun anulării, conform situației din data de 31 decembrie a
fiecărui an fiscal de gestiune, restanțele unui contribuabil
(persoană fizică sau juridică), în cuantum de pînă la 10 lei în
total, înregistrate în sistemele proprii de evidență ale organelor
abilitate cu atribuții de administrare fiscală, menționate la art.
131alin. (1) din Codul Fiscal, la plățile reglementate de Codul
fiscal.
• Determinarea și stingerea prin anulare a cuantumului respectiv
al restanțelor în sistemele proprii de evidență ale organelor
menționate se efectuează individual de către fiecare organ în
parte.
 STINGEREA OBLIGAȚIEI BUGETARE

• Dacă nu a fost exercitat în termenele prevăzute de

Codul Fiscal, dreptul statului de a determina
obligaţia fiscală sau de a o executa silit se stinge prin
prescripţie în modul stabilit de Guvern ( Hotărîrea
Guvernului pentru aprobarea Regulamentului
privind modul de stingere a obligaţiei fiscale şi
anulare a sumelor plătite în plus prin prescripție
Nr. 221 din 11.04.2017 )
3. Prescripție
• Concomitent, se stinge şi obligaţia fiscală a
contribuabilului. Stingerea obligaţiei fiscale în urma
survenirii termenelor de prescripţie se face în baza
unei decizii scrise a conducerii organelor cu atribuţii
de administrare fiscală care administrează obligaţia
fiscală respectivă, iar în cazul serviciului de colectare
a impozitelor şi taxelor locale – în baza deciziei
adoptate de către consiliul local.(art. 173 Cod Fiscal)
 STINGEREA OBLIGAȚIEI BUGETARE
• Stingerea obligaţiei fiscale prin scădere are loc în situaţiile
în care contribuabilul persoană fizică:
• a) a decedat;
• b) este declarat mort;
• c) este declarat dispărut fără veste;
• d) este declarat lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu
capacitate de exerciţiu restrînsă.
• În aceste cazuri, stingerea prin scădere se face în mărimea
întregii obligaţii fiscale – dacă persoana nu a lăsat (nu
dispune de) bunuri – sau în mărimea părţii nestinse din
obligaţia fiscală – dacă averea lăsată de ea (averea
existentă) este insuficientă.
4. Scădere • tingerea prin scădere a obligaţiei fiscale a contribuabilului
persoană juridică are loc în urma încetării activităţii lui
prin lichidare, inclusiv pe cale judiciară, prin reorganizare,
precum și în cazul în care stingerea ei prin executare silită
în conformitate cu codul fiscal este imposibilă.
• Stingerea obligaţiei fiscale prin scădere are loc în temeiul
unei decizii a conducerii organului cu atribuţii de
administrare fiscală care administrează obligaţia fiscală
respectivă. În cazul serviciului de colectare a impozitelor şi
taxelor locale, decizia se adoptă de către consiliul local.
(art. 174 Cod Fiscal)
• Art. 1741 prevede condițiile aplicării procedurii
simplificate de stingere a obligației bugetare prin scădere.
 STINGEREA OBLIGAȚIEI BUGETARE
• Stingerea obligaţiei fiscale prin compensare se efectuează
prin trecerea în contul restanţei a sumei plătite în plus sau a
sumei care, conform legislaţiei fiscale, urmează a fi restituită.
• Compensarea se efectuează la iniţiativa Serviciului Fiscal
de Stat sau la cererea contribuabilului dacă legislaţia fiscală
nu prevede altfel.
• În termen de pînă la 30 de zile de la apariţia circumstanţelor
respective sau de la primirea cererii contribuabilului,
Serviciul Fiscal de Stat întocmeşte documentul de plată şi îl
transmite Trezoreriei de Stat spre executare, în modul
stabilit de Ministerul Finanţelor.
• În termen de 7 zile de la data primirii documentului de
plată, Trezoreria de Stat trece, după caz, dintr-un cont al
5. Compensare bugetului în alt cont al aceluiaşi buget sau în contul unui alt
buget sumele consemnate în documentul de plată. După
executarea documentului de plată, Trezoreria de Stat remite,
după caz, Serviciului Fiscal de Stat sau Serviciului Vamal
extrasul din conturile trezoreriale de venituri.
• Excedentul sumei compensate, la cerere, poate fi restituit
contribuabilului sau lăsat în contul stingerii unei viitoare
obligaţii fiscale de alt tip. În caz de nedepunere a cererii,
excedentul se lasă în contul stingerii obligaţiei fiscale de
acelaşi tip.
• Excedentul sumei compensate se restituie contribuabilului
sau se utilizează, în cazul stingerii restanţelor faţă de
bugetul public naţional (art. 175 cod fiscal)
 STINGEREA OBLIGAȚIEI BUGETARE

• Stingerea obligaţiei fiscale prin executare silită are loc

prin acţiunile întreprinse de Serviciul Fiscal de Stat
pentru perceperea forţată a restanţelor în conformitate
cu legislaţia fiscală. (art. 177 și cap 9, art. 193-207
Codul Fiscal)
• Condiţiile declanşării executării silite a obligaţiei
fiscale sînt:
• a) existenţa restanţei, ţinîndu-se cont de prevederile
art.252 Cod Fiscal (Executarea deciziei asupra cazului
6. Executare de încălcare fiscală);
silită • b) neexpirarea termenelor de prescripţie stabilite în
codul fiscal;
• c) necontestarea faptului de existenţă a restanţei şi
mărimii ei în cazurile prevăzute la art.194 alin.(1) lit.c)
şi d) a Codului fiscal ce țin de modalităţile de executare
silită a obligaţiei;
• d) contribuabilul nu se află în procedură de lichidare
(dizolvare) sau în proces de insolvabilitate conform
prevederilor legislaţiei în vigoare.
 MODALITĂŢILE DE EXECUTARE SILITĂ A OBLIGAŢIEI FISCALE

Modalităţile de executare silită a obligaţiei fiscale (art. 194 Cod fiscal)

(1) Executarea silită a obligaţiei fiscale se efectuează prin:
a) încasare a mijloacelor băneşti, inclusiv în valută străină, de pe conturile
bancare ale contribuabilului, cu excepţia celor de pe conturile de credit şi
provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea
capitalului social);
b) ridicare de la contribuabil a mijloacelor băneşti în numerar, inclusiv în
valută străină;
c) urmărire a bunurilor contribuabilului, cu excepţia celor consemnate la lit.a)
şi b);
d) urmărire a datoriilor debitoare ale contribuabililor prin modalităţile prevăzute la
lit.a), b) şi c).
(2) Urmărirea bunurilor se face prin sechestrare, comercializare şi ridicare.
(3) În cazul în care, după ce s-au aplicat modalităţile de executare silită, obligaţia
fiscală a contribuabilului care desfăşoară activitate de întreprinzător nu a fost
stinsă în totalitate, iar aplicarea ulterioară a executării silite este imposibilă,
Serviciul Fiscal de Stat are dreptul să iniţieze aplicarea modalităţilor de depăşire a
insolvabilităţii în conformitate cu legislaţia.
TERMENUL DE PRESCRIPȚIE PENTRU DETERMINAREA OBLIGAȚIEI FISCALE
Sediu normativ: art. 264, Cod Fiscal (titlul V)

Obligaţiile fiscale pot fi determinate de către contribuabil şi Serviciile Fiscal de Stat sau
alte organe cu atribuţii de administrare fiscală în următoarele termene:
• în cel mult 4 ani de la ultima dată stabilită pentru
a) impozitele, taxele, prezentarea dării de seamă fiscale respective sau
pentru plata impozitului, taxei, majorării de
majorările de întîrziere întîrziere (penalităţii), în cazul în care nu este
prevăzută prezentarea unei dări de seamă fiscale
• în cel mult 4 ani de la ultima dată stabilită pentru
b) sancţiunile fiscale prezentarea dării de seamă fiscale privind impozitul
aferente unor impozite şi şi taxa menţionată sau pentru plata impozitului şi
taxe concrete taxei în cazul în care nu este prevăzută prezentarea
unei dări de seamă fiscale

c) sancţiunile fiscale
neaferente unor impozite • în cel mult 4 ani din data săvîrşirii încălcării fiscale.
şi taxe concrete

Termenul de prescripţie nu se extinde asupra impozitului, taxei, majorării de întîrziere

(penalităţii) sau sancţiunilor fiscale aferente unui impozit, unei taxe concrete dacă darea de
seamă fiscală care stabileşte obligaţia fiscală conţine informaţii ce induc în eroare sau
reflectă fapte ce constituie infracţiuni fiscale ori nu a fost prezentată.
 TERMENUL DE PRESCRIPȚIE PENTRU STINGEREA OBLIGAȚIEI FISCALE
Sediu normativ: art. 265, Cod Fiscal (titlul V)
Dacă determinarea obligaţiei fiscale a avut loc în termen sau în perioada stabilită
la art.264 Cod Fiscal (4 ani), ea poate fi stinsă prin executare silită de către Serviciul Fiscal
de Stat în conformitate cu titlul V al Codului Fiscal sau de către instanţa judecătorească,
însă numai în cazul în care acţiunile Serviciului Fiscal de Stat sau sesizarea instanţei
judecătoreşti au avut loc pe parcursul a 6 ani de după determinarea obligaţiei fiscale.

Suspendarea termenului de prescripție are loc în următoarele cazuri:

a) contribuabilul persoană fizică se află sub arest sau este condamnat la privaţiune de
libertate – pe perioada aflării sub arest sau a privaţiunii de libertate;
b) contribuabilul persoană fizică lipseşte din Republica Moldova mai mult de 6 luni – pe
perioada absenţei lui;
c) persoana cu funcţie de răspundere a contribuabilului persoană juridică lipseşte din
Republica Moldova mai mult de 6 luni – pe perioada absenţei lui;
d) a fost acordată o amînare sau eşalonare a stingerii obligaţiei fiscale – pe perioada
amînării sau eşalonării stingerii;
e) instanţa judecătorească a hotărît perceperea impozitului, taxei, majorării de întîrziere
(penalităţii) şi/sau amenzii – pe o perioadă de pînă la stingerea obligaţiei fiscale sau pînă la
caducitatea hotărîrii judecătoreşti;
f) contribuabilul se află în procedură de insolvabilitate. Aceste prevederi nu se aplică
obligaţiilor fiscale curente.
Termenul de prescripţie îşi reia cursul din ziua încetării circumstanţei care a
servit drept temei pentru suspendarea lui.
TERMENUL DE PRESCRIPŢIE PENTRU COMPENSAREA ORI RESTITUIREA SUMELOR
PLĂTITE ÎN PLUS SAU A SUMELOR CARE, URMEAZĂ A FI RESTITUITE
Sediu normativ: art. 266, Cod Fiscal (titlul V)
Cererea de compensare ori de restituire a sumelor plătite în plus sau a
sumelor care, conform legislaţiei fiscale, urmează a fi restituite poate fi depusă de
contribuabil în termen de 6 ani din data efectuării şi/sau apariţiei lor. Cererea
depusă după expirarea termenului de 6 ani este nevalabilă.

Serviciul Fiscal de Stat poate repune în termen şi accepta cererea de compensare

şi/sau de restituire a sumelor plătite în plus sau a sumelor care, conform legislaţiei
fiscale, urmează a fi restituite dacă contribuabilul prezintă dovezi privind
imposibilitatea respectării termenului de prescripţie de 6 ani.

Plătite în plus şi sumele care urmează a fi restituite, care nu au fost solicitate în

termenul de 6 ani, se anulează în modul stabilit de Guvern.

Contestaţia împotriva deciziei Serviciului Fiscal de Stat sau acţiunii

funcţionarului fiscal poate fi depusă, dacă prezentul cod nu prevede altfel, în
decursul a 30 de zile de la data primirii deciziei sau a întreprinderii acţiunii contestate.
În cazul omiterii acestui termen din motive întemeiate, el poate fi restabilit, la cererea
persoanei vizate în decizie sau împotriva căreia a fost întreprinsă acţiunea, de Serviciul
Fiscal de Stat.
 IMPOZITUL PE VENIT
Suma totală a impozitului pe venit se determină:

a) pentru PERSOANE FIZICE şi întreprinzători individuali, în mărime de:

- 7% din venitul anual impozabil ce nu depăşeşte suma de 31140 lei;
- 18% din venitul anual impozabil ce depăşeşte suma de 31140 lei;

b) pentru PERSOANELE JURIDICE – în mărime de 12% din venitul

impozabil;

c) pentru GOSPODĂRIILE ŢĂRĂNEŞTI (de fermier) – în mărime de 7%

din venitul impozabil;

d) pentru agenţii economici al căror venit a fost estimat în conformitate cu

art.225 (Metodele şi sursele indirecte de estimare a sumei obligaţiei fiscale
şi 2251 (Particularităţile estimării obligaţiilor fiscale ca urmare a instituirii
posturilor fiscale) – în mărime de 15% din depăşirea venitului estimat faţă de
venitul brut înregistrat în contabilitate de agentul economic.
 IMPOZITUL PE VENIT. SCUTIRI
Scutire – sumă care, la calcularea venitului impozabil, se scade din venitul brut al
contribuabilului conform art.33, 34 şi 35 (Codul Fiscal)
Art. 33. Scutiri personale
(1) Fiecare contribuabil (persoană fizică rezidentă) are dreptul la o scutire personală în
sumă de 10620 lei pe an.
Suma scutirii personale, stabilită la alin.(1), va constitui 15840 lei pe an pentru orice
persoană care:
a) s-a îmbolnăvit şi a suferit de boala actinică provocată de consecinţele avariei de la
C.A.E. Cernobîl;
b) este persoană cu dizabilităţi şi s-a stabilit că dizabilitatea sa este în legătură cauzală
cu avaria de la C.A.E. Cernobîl;
c) este părintele sau soţia (soţul) unui participant căzut sau dat dispărut în acţiunile de
luptă pentru apărarea integrităţii teritoriale şi a independenţei Republicii Moldova, cît
şi în acţiunile de luptă din Republica Afghanistan;
d) este persoană cu dizabilități ca urmare a participării la acţiunile de luptă pentru
apărarea integrităţii teritoriale şi a independenţei Republicii Moldova, precum şi în
acţiunile de luptă din Republica Afghanistan;
e) este persoană cu dizabilităţi de pe urma războiului, persoană cu dizabilităţi în urma
unei afecţiuni congenitale sau din copilărie, persoană cu dizabilităţi severe şi
accentuate;
f) este pensionar-victimă a represiunilor politice, ulterior reabilitată.
 IMPOZITUL PE VENIT. SCUTIRI
Art. 34. Scutiri acordate soţiei (soţului)
(1) Persoana fizică rezidentă aflată în relaţii de căsătorie are dreptul la o scutire
suplimentară în sumă de 10620 lei anual, cu condiţia că soţia (soţul) nu beneficiază de
scutire personală.
(2) Persoana fizică rezidentă aflată în relaţii de căsătorie cu orice persoană specificată la
art.33 alin.(2) are dreptul la o scutire suplimentară în sumă de 15840 lei anual, cu
condiţia că soţia (soţul) nu beneficiază de scutire personală.
Art. 35. Scutiri pentru persoanele întreţinute
(1) Contribuabilul (persoană fizică rezidentă) are dreptul la o scutire în sumă de 2340 de
lei anual pentru fiecare persoană întreţinută, cu excepţia persoanelor cu dizabilităţi în
urma unei afecțiuni congenitale sau din copilărie pentru care scutirea constituie 10620
de lei anual.
(2) În înţelesul prezentului titlu, persoană întreţinută este persoana care întruneşte toate
cerinţele de mai jos:
a) este un ascendent sau descendent al contribuabilului sau al soţiei (soţului)
contribuabilului (părinţii sau copiii, inclusiv înfietorii şi înfiaţii) ori persoană cu dizabilităţi
în urma unei afecţiuni congenitale sau din copilărie rudă de gradul doi în linie colaterală;
b) are un venit ce nu depăşeşte suma de 10620 lei anual.
(3) Curatorul minorilor în vîrstă de la 14 pînă la 18 ani şi tutorele legal au dreptul la o
scutire suplimentară în mărimea specificată la alin.(1), în funcţie de caz, pentru fiecare
persoană aflată sub tutelă şi/sau curatelă, care întruneşte cerinţele specificate la
alin.(2) lit.b).
 TAXA PE VALOARE ADĂUGATĂ
Sediul normativ: Titlul III Cod Fiscal al RM
Taxă pe valoarea adăugată (T.V.A.) - impozit de stat care reprezintă o formă de
colectare la buget a unei părţi a valorii mărfurilor livrate, serviciilor prestate care
sînt supuse impozitării pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi a unei părţi
din valoarea mărfurilor, serviciilor impozabile importate în Republica Moldova.
Se stabilesc următoarele cote ale T.V.A. (art 96 Cod Fiscal):
a) cota-standard - în mărime de 20% din valoarea impozabilă a mărfurilor şi
serviciilor importate şi a livrărilor efectuate pe teritoriul Republicii Moldova;
b) cote reduse în mărime de:
-8% - la pîinea şi produsele de panificaţie, la gazele naturale şi gazele lichefiate, la
zahărul din sfeclă de zahăr, la biocombustibilul solid destinat producerii energiei
electrice, energiei termice și apei calde.
c) cota zero (art. 104 Cod Fiscal) - mărfurile, serviciile pentru export şi toate tipurile
de transporturi internaţionale de mărfuri (inclusiv de expediţie) şi pasageri, serviciile
de transport internaţional al gazelor naturale, precum şi serviciile operatorului
aerodrom (aeroport), de comercializare a biletelor de călătorie în trafic internaţional,
de deservire la sol a aeronavelor, inclusiv de livrare a combustibilului şi a mărfurilor la
bordul aeronavei, de securitate aeronautică, de căutare-salvare şi de navigaţie aeriană,
aferente aeronavelor în trafic internaţional; energia electrică, energia termică şi apa
caldă pentru bunurile imobiliare cu destinaţie locativă, indiferent de subiectul în a
cărui gestiune se află aceste bunuri; etc.
 ACCIZELE

Sediul normativ: Titlul IV Cod Fiscal al RM

Acciz – impozit de stat stabilit pentru unele mărfuri de consum.

Mărfurile supuse accizelor (anexa 1 la titlul IV al Codului Fiscal)

Caviar; Înlocuitori de caviar; Bere fabricată din malţ; Vermuturi şi alte vinuri din
struguri proaspeţi, aromatizate cu plante sau cu substanţe aromatizante; Cidru de
mere şi de pere, spumoase; Alcool etilic nedenaturat cu tărie alcoolică de
minimum 80% vol; alcool etilic şi alte distilate denaturate, cu orice tărie alcoolică
Alcool etilic nedenaturat cu tărie alcoolică sub 80% vol; distilate, rachiuri,
lichioruri şi alte băuturi spirtoase; Ţigări de foi (inclusiv cele cu capete tăiate) şi
trabucuri, care conţin tutun; Ţigarete care conţin tutun; Condensate de gaz natural
Uleiuri (distilate) uşoare şi medii; Motorină, inclusiv combustibil (carburant)
diesel şi combustibil pentru cuptoare; Propan; Butan; Etilenă, propilenă, butilenă
şi butadienă; Azot; Oxigen; Parfumuri şi ape de toaletă; Îmbrăcăminte din blană
(de nurcă, vulpe polară, vulpe, samur); Articole de bijuterie sau de giuvaiergerie şi
părţi ale acestora din argint, chiar acoperite, placate sau dublate cu alte metale
preţioase, etcAutoturisme (Anexa 2 la titlul IV al Codului Fiscal)
 4. ALTE VENITURI ALE STATULUI

Sediu normativ: Anexa 2, Legea bugetului de stat pentru anul 2017

I. VENITURI DIN PROPRIETATE - Venituri încasate din activitatea de
antreprenoriat și de proprietate (dividende primite aferente din cota de
participare a statului în societățile pe acțiuni; venitul net al BNM; dobînzi de
la creditele acordate de la bugetul de stat, arenda pentru patrimoniul de stat,
etc).
II. VENITURI DIN VÎNZAREA MĂRFURILOR ŞI SERVICIILOR - Taxe şi
plăţi administrative (taxele percepute de poliția rutieră, taxe pentru
eliberarea actelor, buletinelor e identitate, pașapoartelor, certificatelor; taxa
de stat pentru examinarea acțiunilor de către instanțele de judecată, etc).
Comercializarea mărfurilor şi serviciilor de către instituţiile bugetare.
III. VENITURI PROVENITE DIN OPERAȚIUNILE CU CAPITAL – venituri
provenite din vânzarea capitalului fix (patrimoniului de stat: apartamente,
întreprinderi de stat, etc), vînzarea terenurilor și activelor nemateriale
(brevete, elemente know how, produse SOFT, etc)
IV. AMENZI ŞI SANCŢIUNI – amenzile și sancțiunile contravenționale
aplicate de diverși agenți și instituții, veniturile provenite din confiscări, etc.
V. DONAŢII VOLUNTARE
VI. ALTE VENITURI ŞI VENITURI NEIDENTIFICATE