12) Identificarea armelor de foc dupa urmele formate pe glont

Identificarea armei cu care s-a săvârșit o infracțiune reprezintă scopul final al oricărei
expertize balistice juridicare. Examinarea destinată identificării parcurge 2 faze:
a) se determină grupul sau categoria căreia aparține arma, în baza cercetărilor generale
reflectate de urmele formate pe proiectil și pe tub, referitoare la modelul, tipul, calibrul
armei
b) identificarea propriu-zisă prin examenul comparativ al caracteristicilor individuale,
specifice fiecărei țevi ghintuite și fiecărui ansamblu al mecanismelor de tragere.
Identificarea armei după urmele formate pe glonț presupune, în faza iniţială, o
delimitare a cercului armelor suspecte, prin excluderea din sfera cercetării a armelor ale căror
caracteristici generale nu corespund caracteristicilor reflectate de glonţ. Pentru aceasta se iau în
calcul numărul golurilor și plinurilor ghintuiturilor, lățimea acestora, unghiul și sensul de răsucire,
calibrul.
Pentru obţinerea modelelor de comparaţie se efectuează trageri experimentale cu armele
examinate. Tragerile se efectuează după prealabila verificare a stării tehnice a armei, la nevoie
recurgându-se la grammagrafiere. De asemenea, este necesară curățarea țevii de rugină, praf, de
alte reziduuri de tragere, etc. Pentru trageri se apelează la muniție cu caracteristici asemănătoare
celei descoperite la fața locului.
Tragerile se efectuează în dispozitive speciale, denumite captatoare de proiectile, care pot
fi de mai multe tipuri: cutii sau lăzi lungi dreptunghiulare, umplute cu vată ori câlți și împărțite pe
compartimente; tuburi de circa 4m cu apă și închise cu membrană de cauciuc, cutii cu
compartimente umplute cu materiale plastice, important fiind să se obțină proiectile de comparație
de bună calitate.
Tehnici de examinare comparativă:
a) examinarea la microscopul comparator – în prezent cea mai uzitată, deoarece permite
observarea directă a continuității sau discontinuității liniare a striațiilor formate pe glonț
de particularitățile microreliefului țevii
b) compararea mulajelor obținute de pe proiectilul în litigiu și cel tras experimental, mulaj
realizat cu materiale plastice transparente sau prin galvanoplastie
c) efectuarea examenelor comparative pe diagrame realizate la striagrafe care descriu
grafic relieful proiectilelor
d) recurgerea la procedeul rulării proiectilelor pe suporturi plastice (ceară, termoplastice).
Rezultatele examinării, care pot fi cer pozitive sau negative, dar și de probabilitate, sunt
fixate prin fotografiere, procedeu care, prin el însuși, poate constitui mijloc de examinare a
proiectilelor (compararea imaginii panoramice a proiectilului).
Identificarea armelor după urmele lăsate pe tubul cartușului – acest tip de identificare
se desfășoară în aceleași condiții și faze ca și identificarea după urmele formate pe glonț. Captarea
tuburilor de comparație se realizează mai ușor, prin folosirea, de ex., a unor săculețe ori sertărașe
prinse în dreptul ferestrei carcasei închizătorului.
Identificarea după urmele formate pe tub prezintă un avantaj important faţă de identificarea
după urmele existente pe proiectil, tubul rămânând intact în marea majoritate a cazurilor de trageri,
spre deosebire de proiectil, care se poate deforma în impactul cu obiectele mai dure. Mai mult,
tubul permite și identificarea armelor a căror țeavă nu conține suficiente caracteristici individuale,
în special țevile lise.
Principalele urme incluse în sfera cercetării de identificare sunt cele formate pe rozeta
tubului de către percutor, petele frontal al închizitorului, gheara extractoare, pragul aruncător,
pereții camerei cartușului. Pentru examinarea urmelor de pe tuburi se mai folosesc: discurile lui
Metzger care servesc la măsurarea unghiului format de urma percutorului cu urma ghearei
extractoare; dispozitivul de fotografiere ”Dolegal” ce permite fotografierea simultană a 12 tuburi.
Mijlocul tehnic de bază în examinare îl reprezintă microscopul comparator, căruia i se
poate adăuga compararea de microfotograme executate separat pentru tubul în litigiu și cel tras
experimental. Examinări comparative se pot efectua și pe baza mulajelor obținute după interiorul
camerei de detonare.
Sisteme informatice de identificare a armelor de foc:
identificarea după urmele formate pe gloanțe (proiectil) – se realizează prin sistemul IBIS,
pus la punct de Biroul de Alcool, Tutun și Arme de foc al SUA și firma canadiană Forensic
Technologie
identificarea după urmele formate pe tubul cartușului – este efectuată prin sistemul DRUG-
FIRE, pus la punct de FBI împreună cu firma americană Mnemonics System.
Evidențele centrale din cadrul Institutului de Criminalistică sunt exploatate și gestionate
prin intermediul unui sistem informatizat de identificare balistică (IBIS).
Acest sistem are rolul de a achiziționa, stoca și gestiona imaginile elementelor de muniție
trase cu arme de foc (tuburi-cartuș și gloanțe), în cadrul unei baze de date, destinate identificării
automate a armelor de foc aflate în evidență.
Evidențele și baza de date central IBIS, realizate la nivelul Institutului de Criminalistică au
ca obiect:
a) baza de date cu elemente de muniție rezultate în urma tragerii experimentale cu arme
de foc letale deținute legal
b) baza de date cu elemente de muniție rezultate în urma tragerii experimentale cu arme
de foc letale provenite de la fapte comise cu arme de foc neidentificate
c) baza de date cu elemente de muniție rezultate în urma tragerii experimentale cu arme
de foc letale deținute ilegal sau găsite/abandonate pe teritoriul României.
Dpdv tehnic, sistemul dispune de un server ce primește, stochează, gestionează și compară
imaginile digitale cu elementele caracteristice ale gloanțelor/proiectilelor și tuburilor, imagini
achiziționate prin stațiile alocate.
Sistemul IBIS se constituie la nivel European (EUROIBIS) cu extensie în Statele Unite și
în alte țări care utilizează acest sistem și sunt afiliate INTERPOLULUI.